1,011 matches
-
tot silit să și-o așeze, scoțându-și și vârându-și acul în creieri. Eu însă m-am scuzat nepăsător, mi-am luat bastonul, mănușile și pălăria și, cu o îndemânare (chiar pentru mine) neașteptată și cu aplombul despărțirii, am acostat pe secretarul al doilea, care - o, Fortuna ! - tocmai ieșise și traversa anticamera de audiență. Rezultatul : în cinci minute cererea mi-a fost luată, împreună cu certificatele medicale, cu promisiunea că se va avea grijă de ea. Mulțumit de cât am fost
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici atât să se lase dusă ! — Se lipise, de ! Ce să mai ia drumu-n picioare... — Așa crezi ? ! Nici poveste ! Doar de când i am deschis i-am spus că îl aștept pe Niki ! Putea să renunțe, dar nu ! Și pe stradă mă acostează, se invită singură, fără nicio jenă, la mine, pentru că așa este genul ei : să intre peste tot, să vadă, să audă, să spio neze... în plus, are și plăcerea să mă indispună stând, pentru că nu o agreez, ceea ce este reciproc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
canal scos din uz. S-ar fi cuvenit să înfățișeze o priveliște frumoasă, așa cum se curba în jurul orașului, cu drumul pietros de la țărm, cheiul pavat cu dale de granit, și cu inelele mari de oțel, în locurile unde pe vremuri acostau bărcile colorate. Podețul elipsoidal, reflectat în oglinda apei, era reprodus pe cărți poștale ilustrate, iar mica cisternă elegantă (aflată încă în uz) a uzinei de gaz din apropiere, cu coroana ei de oțel traforat, era o piesă de epocă, prețuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și nu avusese vreo ocazie să-i studieze fața. Până și acum îi venea greu să-i deslușească trăsăturile, pentru că era așezat în contra luminii orbitoare, iar mișcarea repede a norilor îi dădea senzația că încăperea se leagănă, ca un vapor acostat la țărm. — Domnule McCaffrey, începu filozoful, sper că îmi vei scuza libertatea pe care mi-am luat-o - dacă e o libertate - de a te chema să asculți ceea ce am a-ți spune. Tom simți o împunsătură de teamă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
primul rând, a insulei, un rol deosebit l-au avut resursele locale. în consecință, a crescut și populația, au apărut mai multe localități de tip urban. Capitala departamentului este Saint-Denis. Numele se trage de la acela al unui vapor, care a acostat acolo în anul 1667. în anul 1690, localitatea număra 77 locuitori. în prezent, are peste 140.000. între cele mai importante edificii se numără: vechea clădire a primăriei, catedrala Sfânta Maria, monumentul dedicat memoriei aviatorului Roland Garos, piața mică, piața
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
Odată veni, ca de obicei, și începu să plîngă: ― Ce ai? am întrebat-o. Ți s-a întîmplat ceva? Credeam că se certase probabil cu sora ei. Dar nu era asta. ― Pe când mă întorceam de la facultate un individ m-a acostat. Doamne, ce sperietură am tras! Nu e chip să ieși singură pe stradă! ― Cum, și pentru asta îți faci sânge rău? ― Crezi că e puțin lucru? De ce m-a urmărit, imbecilul, atât de stăruitor? M-o fi luat drept altcineva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tam-nesam, unui tânăr atât de curtenitor și cu maniere alese. Doar nu sânt crescută în pădure. Ah, femeia, cu capriciile ei bizare, se deșteptase în Mihaela și nu trecuse nici o lună de zile de când a plâns că un individ o acostase pe stradă. Mi-am ieșit din fire (și ca de obicei când mi se întîmplă așa ceva, cobor în vulgaritate). ― Să-l ia dracu! Să nu te mai prind cu individul acela că... Ea mă înfruntă cu privirile: ― Că? ― Nu știu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ideea. Ni se atrage, însă, atenția că în bazar ne putem rătăci și că aceia dintre noi care nu vor ajunge la autobuz până la ora 14 vor trebui să se descurce singuri pentru a ajunge la Kara Kioi ― unde e acostat vasul nostru. Pătrundem pe o stradă acoperită. Un fel de coridor lung și feeric. Aproape o jumătate de kilometru, în dreapta și în stânga, magazine cu vitrinele pâine de lănțișoare bijuterii de aur. Aur, prea mult aur, la un moment dat ve
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
amîndoi ochii. Juan Lucas, ascultînd lunga relatare a lui Bobby, avea bănuielile lui, dar era dispus să creadă tot ce spun, atît el cît și ea, chiar dacă se contrazic. Țanțoșa țipa sus și tare că atunci cînd domnișorul Bobby a „acostat-o“, avea un ochi vînăt și cămașa ruptă. Bobby nu vru să recunoască În ruptul capului, dar deodată Începu să-i fie rușme că o femeie ar fi putut să-i tragă o asemenea bătaie. Atunci schimbă placa și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doamnă, am găsit o mai veche cunoștință de-a noastră, tot studentă...” “Fostă studentă, Aurică” “Da, fostă studentă, nu-mi mai aduc aminte, da’ eu mai bine prefer să uit de chestia asta, așa, și-i spunem fostii să-l acosteze, să-i spună c-o cheamă Ricuța Ionescu...” “Petrescu!”, “...mă rog, ce mai contează, și să-l beștelească pentru toate cuvintele rele spuse la adresa ei. Să-i mai spună că ea ar fi vrut să-i fie prietenă, poate chiar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a dimineții bătea ușor În flancurile vasului: din imensitatea vijelioasă a mării ajunsese În monotonia pustie a acestui țărm. Un țărm atît de arid și de sumbru nu mai văzuse nicicînd spaniolul cel chior. Într-adevăr, pentru un om care acostase de atîtea ori pe marile țărmuri ale Europei și văzuse malurile tocite de calcar, verdele luxuriant al dealurilor și pămîntul cultivat Împărțit În parcele, care Întîmpină marinarul ce se Întoarce după o călătorie lungă și periculoasă - imagini ce trezesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu grijă, atent, degetele pe mânerul baionetei. Avea senzația că mânerul frige. Roșcatul se apropiase de el, voia pesemne să și ia vestonul și celelalte lucruri. „Să nu dai în mine“, spunea. „Eu n-am nici o vină. Dânsa m-a acostat, pe stradă, mi-a făcut propuneri. De unde să știu eu că e femeie măritată ?...“ Constantin nu-l auzea. Încremenise. În fața lui se petrecea un lucru de necrezut : trăgea încet baioneta din teacă și lama ei incandescentă împrăștia văpăi. Părea făcută
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o cunoscusem cu doi-trei ani în urmă. Era o fată blondă, purta o rochie cenușie neobișnuit de lungă, cu franjuri la mâneci și pe poale. Vorbind, făcea mișcări ciudate, împingeri înainte ale bustului, zvâcniri din umeri, strângeri ale feselor. Mă acostase pe stradă, voia să ne plimbăm la braț, să trecem împreună prin fața unei anumite case. Mi-a povestit în câteva cuvinte drama ei. (La paisprezece ani, pe când era în floare și splendoare, căzuse într-o pivniță. De-atunci nu mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
TOȚI OBOSIȚI. COLONELUL NISON N-A ÎNCHIS OCHII TOATĂ NOAPTEA. SE ÎNTOARSE CĂTRE OFIȚERUL ÎMBUJORAT: DOMNULE COLONEL, DUPĂ CÎTE ÎNȚELEG, TUNURILE VASELOR DE RĂZBOI ALE ARSENALELOR AU FĂCUT GAURA ÎN PERETELE EXTERIOR, LA CAPĂTUL CORIDORULUI. APOI UNUL DINTRE VASE A ACOSTAT DE-A LUNGUL ȘI A TRIMIS SOLDAȚI PE CORIDOR \ OSTAȘI IMUNI LA TIRUL TRUPELOR NOASTRE \ AȘA ESTE? \ EXACT AȘA, ALTEȚĂ. \ ERAU CONDUȘI DE PETER CADRON DIN CONSILIUL FĂURITORILOR DE ARME ȘI CÎND AU AJUNS LA UN ANUMIT PUNCT DE PE CORIDOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
către vinele sale un sânge îmbelșugat și tainic, amețitor ca o băutură a zeilor și Corto părea că se transforme în războinicul african care o iubise pe Morgana în alt tărâm, în preajma unui ocean pe ale cărui țărmuri corăbiile europene acostau uriașe. Suita de vieți de dinaintea Morganei și a lui Corto li se înfățișa în culorile vii și exuberante ale unui tablou de Diego Rivera. Peste morți și sclavie, Morgana și Corto cel de dinaintea lui Corto rămâneau uniți, în vreme ce buzele lor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
În cele două ore de când se plimba prin Cartierul Francez, nu capturase pe nimeni. De două ori lucrurile păruseră promițătoare. Oprise un tip care purta beretă și îi ceruse o țigară, dar omul îl amenințase că va chema poliția. Apoi acostase un tânăr îmbrăcat în trencicot și cu o pălărie de damă pe cap, însă tânărul îl pălmuise și o luase la sănătoasa. În timp ce agentul de stradă Mancuso mergea pe Chartres Street, frecându-și obrazul care tot îl mai ustura în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
punctul de a se revolta împotriva faptului că l-am expus la o asemenea traumă. Nu mă lua în seamă dacă voi cădea brusc într-o stare de șoc. — Ce naiba s-a întâmplat? — Un membru al conspirației adolescenților m-a acostat pe Carondelet Street. — Ai fost prădat? întrebă emoționat bătrânul. — Cu brutalitate. Mi s-a pus la tâmplă un pistol mare și ruginit. De fapt, mi l-au apăsat chiar pe o venă, oprindu-mi sângele să circule în partea stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trezit în mod grosolan de un polițist care stătea alături de mine și mă lovea în coaste cu vârful pantofului. Vreun miros pe care îl exală organismul meu exercită probabil o atracție deosebită pentru autoritățile guvernamentale. Cine altul ar fi fost acostat de un polițist în timp ce își aștepta inocent mama în fața unui magazin universal? Cine altul ar fi fost spionat și apoi reclamat pentru că a scos o biată pisică neajutorată dintr-o rigolă? Ca o cățea în călduri, s-ar părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ă Ați văzut ce bine e că am venit cu dumneavoastră, excelență? Deși nu voia să o admită, era evident că nici el nu știa încotro se îndreptau, ceea ce îl făcu să își încetinească pașii și, după o vreme, sățl acosteze nervos pe un tânăr care se îndrepta spre ei cu o mapă de acte sub braț: Atena? ă La etajul de jos. Apartamentul 72. ă Aha! S-au mutat, nu-i așa? ă Întotdeauna au fost acolo, strigă tânărul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
grămezi moi și neegale, iar penisul era bleg și amărât, retras în sine. Avea fața rușinată a unui câine biciuit. Era greu să te gândești la altceva mai insignifiant. Porfiri își aminti întâlnirea de la casa de amanet când Govorov îl acostase și își întoarse privirea, roșind. Îi auzi întorcând corpul pe partea cealaltă. ă Nu se vede niciun traumatism, murmură doctorul Pervoeidov. După câteva minute de tăcere, corpul fu din nou întors pe spate. ă Suntem foarte interesați să știm dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
credincios! strigă el protestând brusc, însă izbugnirea nu mai părea să impresioneze pe nimeni. § Întors în încăperea cu credincioșii înstăriți, Ulitin evită vinovat ochii fetei din scaunul cu rotile, în a căror sclipire își recunoștea propria trădare. Tatăl său îl acostă. ă Ați pomenit-o pe Lana bătrînului? I-ați spus că trebuie să o vadă? Ulitin dădu din cap. Fratele Innochentie întră în cameră, purtând pe buze un zâmbet care le întrecea pe toate pe care Ulitin le văzuse. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lui. Ce dracu’ tot vorbiți? Ăsta nu-i campion de box. Uitați-vă la mâinile mocofanului! Astea nu-s mâini care să fi intrat vreodată în ring. Au amuțit cu toții. — Nishino, ia-l în primire! Nishino era ticălosul care îl acostase de la bun început pe Gaston, cel care se îndreptase spre el cu mâinile în buzunar. Și bandiții își au scara lor de valori. E o cinste mult mai mare în a cotonogi un luptător renumit, de exemplu, decât în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
respirația îmi mirosea a orz. După câteva zile, somnul nu mi-a mai fost așa febril. Am mâncat supa pe care mi-o aducea Re-nefer și i-am strâns degetele în semn de mulțumire. În ziua în care urma să acostăm, soacra mea a venit, mi-a pus degetele pe buze cu un gest ferm și mi-a vorbit pe un ton hotărât, care n-avea nici o legătură cu starea mea de sănătate: - Ne întoarcem pe pământul mamei și al tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
uscate, unde fântâna e departe și praful e gros. Benia mi-a strâns mâna și am văzut Egiptul trecând pe dinaintea noastră, verde de smarald, în timp ce soarele scânteia în apă în nenumărate puncte de lumină. Dimineața și la apus, când barca acosta pentru noapte, Menashe și Efraim săreau în apă. Servitorii păzeau să nu vină crocodili sau șerpi, iar bărbatul meu n-a putut rezista invitației de a li se alătura. Și-a dat haina jos și a sărit în apă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bine legată. - Un scriitor devenit asasin? Făcu o strîmbătură dubitativă. - De obicei, e mai curînd invers. Mie mi se pare un tip simpatic. Un motiv În plus ca să-i ceară lui Morineau să scotocească un pic, se gîndi Fersen. Bacul acostă un ceas mai tîrziu, iar Yvonne coborî prima, de cum se puse pasarela. Lucas o urmări din ochi, cu amărăciune. - La dracu’ cu toată prescripția! mîrÎi el printre dinți. Chiar dacă a fost comisă cu patruzeci de ani În urmă, o crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]