1,910 matches
-
vegetație arsă, din care se iveau rămășițele unor stâlpi și ale unor grinzi carbonizate. Clădirea arsese până la temelii. Orice s-ar fi petrecut acolo, În mod cert fusese ceva de proporții. În jur, văzduhul era Încă impregnat de un miros acru, de ars, care se Întețea ori de câte ori o adiere de vânt revenea să ridice slabe spirale de fum. La o anumită distanță, neatinse de foc, se zăreau câteva grămezi impunătoare de scânduri de tâmplărie. Ajuns În apropierea rugului, Dante coborî de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Bonifaciu să se fi aflat Înapoia mâinii sale Însângerate. Un fior Îi străbătu șira spinării. Apoi i se păru că aude niște pași În spate și Întoarse capul. Ceva Întunecat Îl Învălui, orbindu-l. Pentru o clipă, simți un miros acru de mucegai, În timp ce o mână Îi apăsa țesătura peste gură. Încercă să sară În picioare, zbătându-se. Simțea În mod limpede masa unui trup În spatele lui și, din instinct, se smuci Într-o parte, Încercând să scape din strânsoare. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scânduri de brad. Vechile ferme, puținele care mai există, s-au comasat una într-alta, strânse bine în jurul bisericii, ca dintr-un reflex, îmbrățișându-și vechile ziduri și ferestre joase, și aruncându-și afară, prin porțile întredeschise ale hambarelor, mirosurile acre de grajd și de lapte covăsit. Au fost săpate în oraș două canale, unul mare și unul mic. Cel mare pentru șlepurile care aduc carbon și calcar și iau carbonatul de sodiu. Cel mic pentru alimentarea celui mare, dacă acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
luat de mână. M-a condus. Am urmat-o. S-a scuzat: — Nu mai avem camere, nu mai e loc... Am intrat într-o sală imensă în care se auzeau gemete din toate părțile și în care plutea un miros acru de pansament, puroi și murdărie. Era mirosul rănilor, al suferinței și al plăgilor, și nu mirosul morții, care este mult mai curat și mai odios. Erau treizeci, poate patruzeci de paturi, toate ocupate, pe care nu puteai distinge uneori decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Nu cunosc viața lui Pascal și, de altfel, nici nu mă interesează, dar cu siguranță că nu a apreciat prea tare comedia despre care vorbește. Ca și mine. Ca Destinat, fără îndoială. Trebuie să fi băut și el din vinul acru, și să fi pierdut devreme chipuri iubite. Altfel nu ar fi putut scrie asta niciodată: când trăiești pe un covor de flori, nu te gândești la noroi. Cu cartea în mână, am trecut din cameră în cameră. Erau destule. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
așază alături un ardei iute, terminași spălatul?, tot ce-i prea mult strică!, glumește el cu ton adânc-hâtru, ai ciușcă, știu că-ți place!, el nu îndrăznește să-i zică femeii că nu-i e foame, tot gustă din fiertura acră, e așa de buuun!, e bun, așa-i?, e grozav de bun... — Băgai la cuptor pieptul și copanele. Octavăăă!, uitai în cuptor copanele!, vai de mine și de mine, ce făcui??? Femeia deschide cuptorul și mirosurile se ridică arse, cerurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
loc Întunecat și sinistru. — Unde e nenorocitul ăla de țânțar? am Încercat să strig, dar deja nu-mi mai simțeam buzele. Din gură mi se scurgea salivă amestecată cu un lichid gros și lipicios, probabil sânge, și alte secreții foarte acre la gust. O lumină strălucitoare și difuză, ca și cum m-aș fi uitat fix la un bec, se Întindea În fața ochilor mei, transformându-se apoi treptat În nenumărate pete de lumină. În momentul acela am simțit brusc un curent de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și tari, cu coaja netedă și rece, numai bune de salată. Dar atunci când o roșie a stat prea mult, capătă câteva riduri, devenind prea moale când pui mâna pe ea, și începe chiar să aibă un gust un pic cam acru. La fel e și cu femeile. Numai că femeia asta era poate un pic prea verde pentru mine și e posibil să fi fost prea rece pentru binele ei. Stătea în fața ușii mele de la intrare și mă măsura cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ca o Zmieură mustea; Stea turtită,-în hăuri suptă, Adu-mi-l pe-o coadă ruptă, Ruptă și de lingură, Să colinde singură Toate vămile pustii Unde fierb, la pirostrii, În ceaun cu apă vie, Nărăviții la curvie; În zemi acre și amare Câți au râs de fată mare; În grăsime și colastră, Câți smintiră vreo nevastă. Buhuhù, uhù, de zor Și-înc-o dată, prin mosor, Doar i-o da mai mult îndemn Coadei lingurii de lemn (Lemn de leac) Doar l
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Limba noastră peste veacuri Are gustul tămâioasei Pentru inimă și leacuri Când ne doare dorul casei. Limba noastră-i ambră sacră, Are gustul domnesc de cramă, Dulce chiar dacă e acră Când e-amară și blesteamă... Limba noastră fără semăn Are gustul de fetească, De sărut de prunc în leagăn Și de doină eminească. Limba noastră de milenii Are gustul de regală Tescuită-n teasc de genii Din a sângelui cerneală
LIMBA NOASTRĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364334_a_365663]
-
cinșpe minute... bătăi puternice în ușă! Vocea lui Pîca: „Deschide bă... că nu mai pot!”. Deschid și îl văd pe amic roșu-congestionat la față. „Ce-ai pățit?” îl întreb. „Mă c... pe mine! Nu mai pot... Mama ei de zeamă acră...!” și o ia ață spre baie, dezbrăcându-se din mers. Iese radios după vreo juma' de oră: „Acum mă simt ca un nou născut. Am eliminat tot trecutul bolșevic din mine!”. Își ia textilele de pe jos, se îmbracă, mă „bogdabrostește
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
ciudat Purtând povara unei lumi prea triste Cu versuri fade, scrise-ntr-un palat Mai bine mă întorc pe dealuri verzi Să simt trecut, de la izvoare sacre În zbucium greu, s-adorm sub un copac Copil pribeag , al unor zile acre De dragul tău, iubite geniu trist De multe ori ascult cum strigă vântul Despre-un băiet, ce turmele-a cântat Când pe-nserat, se legăna pământul Prin brazi, adânc, îmi tremur îndoiala Și brațul drept, sub cap, mi-l pun mereu Ascult
DE DRAGUL TĂU, IUBITE EMINESCU. POEZIE DE SANDU CĂTINEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363792_a_365121]
-
zadarnică, din pânza freatică spre rădăcini, apoi concentrarea de seve care urcă și urcă spre ramuri și frunze, în fine bobocul și floarea neștiutoare, îmbujorată, ademenitoarea de fluturi, cutremurarea pistilului presărat cu polen și primul boț al fructului, crud și acru, strepezitor de dinți, urmat de pârgul rumeniu, lucios, aproape de plesnet!... Pentru ce toată această strădanie? Un firicel de apă i se prelinse pe bărbie. Se scărpină nervos. Îi crescuse barba, țepii scurți și aspri ai bărbăției lui. - Mă întorc mâine
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
iele Când se-mpușcă generalii Și-și dau viața pentru ele. Zâne bune, zâne crude, Și iubite neiubite... Noaptea spiritelor lude De fecioare neursite, De frigide paparude Când se vând pentru ispite Pustnici, regi, cristoși și iude. Zâne bune, zâne acre Libere sau ferecate... Noaptea patimilor sacre Și a sacrelor păcate Pentru văduve și soacre Când nu-s iaduri ferecate Pentru piazele din lacre. Zâne bune, zâne scorpii, Îndulcite, nărăvașe... Noaptea farmecelor gropii Cărnii dulci de sub cămașe În sudori prin porii
SÂNZIENE ŞI RUSALII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363867_a_365196]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > AM SĂDIT, ÎNTRE VORBE, LUMINĂ ! Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 919 din 07 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Nu lăsa viața ta să se culce. Nu muri de când încă mai miști. Gustul ei e și acru și dulce, Anii ei sunt și veseli și triști Pune gândul să-ți caute calea, Rostul tău, ce ți-e dat pe pământ. Ocolește și ura și jalea... Rostul meu, l-am găsit în cuvânt. L-am ales cu magia
AM SĂDIT, ÎNTRE VORBE, LUMINĂ ! de MARIN BUNGET în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363919_a_365248]
-
Cu dulce gust al buzelor Și gust sărat al genelor Îți pun în piept ca mărțișor... E primăvară E primăvară, pe crengi cresc Mieluți de puf și urdă, Ca floricelele plesnesc Și inima îmi zburdă. E primăvară și gătesc Borș acru de leurdă, Păcat că trebui să postesc: Trec fetele în ciurdă... E primăvară și gonesc În cavalcada surdă În mine mânjii, mă feresc Dar teama e absurdă... E primăvară și privesc O domnișoară durdă, Ea îmi zâmbește, amețesc, Eter de
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI DE 1 MARTIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362820_a_364149]
-
și nu de puține ori îl compătimeau, uneori chiar în prezența lui, pentru faptul că nu își luase o nevastă cu același caracter. În timp ce pe fața lui flutura în permanență un zâmbet, fața Măriei arăta ca și cum ținea în gură mere acre. Unii mai cleveteau pe seama ei, iar cei mai bătrâni care le cunoștea neamul din moși strămoși ziceau că așa fusese de când se născuse, că semăna la bună-sa care își purtase nasul pe sus întotdeauna, deși nu fusese niciodată mai
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
la această vreme, porcul, țuica fiartă, și ieșirea din post pentru niște chiolhane temeinice, din zori și până în noapte, fără să te temi de afurisenia popii sau, și mai rău, de a nevestei care nu te mai trata cu varză acră ca să-ți treacă mahmureala. În zadar se face reclamă disperată la noul vaccin împotriva gripei ucigașe, degeaba apare pe micile ecrane, seară de seară, un domn doctor de la minister care ne proorocește mai ceva decât în Apocalipsă, poporul e cam
ERADICAREA GRIPEI PORCINE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364202_a_365531]
-
care strigă disperată la mine că "domnul" nu mai este în trend: (nu știu de ce îl simt ca o rădăcină care mi-a cuprins tălpile și ca o lipitoare îmi suge sângele din vene) „astăzi trebuie să ai o mutră acră să fii frustrat sărac lipit să fii suferind să fii bătut să-ți plângi de milă veșnic nemulțumit să-ți blestemi mama care te-a făcut” spuse ea. "domnul" optimism mă bătu pe umărul stâng apoi ciocăni la ușa inimii
ELEGIE OPTIMISTĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364259_a_365588]
-
-n beznă grea, să te consum ca un păgân. Mușchiul coapsei tale alb și moale Să îl încing, cu flăcări din obrazul meu. Focul lăcomiei curge-n bale, Etern, în ademenirea mea de-ateu. O, chip cu suflet mototol și acru, Ți-aș săruta o țâță dilatată-n ochii mei; Virtual m-apropii cu un gând sacru Să te sărut, pe abdomen și chiloței. 04.01.14 Referință Bibliografică: HAI SĂ NE IUBIM / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
HAI SĂ NE IUBIM de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368391_a_369720]
-
frunze ne imita în geamuri Și-am rămas o mistică asemănare. Se-opri într-o zi un pic din adiere, În crengi-ngrijorarea începu să-i bată. Coada de topor vorbea despre tăiere, Crizată de o patologică plăcere În bucuria acrei victorii beată. Și dorul mamei mele de sub tei s-a stins, Sub creanga lui ca frunza inima-i bătea. Beția unei glorii sterpe a încins O coadă de topor ferice înadins, Și-n vanitate starea își abțiguia. Sub coaja unui
LEGENDA TEIULUI DE-ACASĂ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368437_a_369766]
-
era în temă și caracterizări nu tocmai frumoase făcute altor scriitori contemporani. Se bucură enorm când Marius o invită la dans. Bucuria o ținu doar până ce el o apropie într-o îmbrățișare intimă de trupul lui. Un miros vag și acru, venit din direcția brațelor lui, îi răscoli stomacul. Încercă să își țină respirația pe tot timpul melodiei, dar nu reuși, așa că, la sfârșit, abia se putu întoarce pe scaunul ei. Trebuia, însă, să recunoască că Marius Valentin Pană era grozav
ALESUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367882_a_369211]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > AM FOST ORB... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului am fost orb prea sfinte doamne din festinul tău promis beau din cupa vieții acră otrava cucutei supliciu ochii mei clipind în ceață văzut-au doar un chip frumos n-au putut pătrunde-n suflet să are câmpul sterp și ars arunci cu pietre azi în mine din florile trimise ieri mă ameninți cu-apocalipsa
AM FOST ORB... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366908_a_368237]
-
ne place viața, profităm din plin și proastă aș fi să nu fac asta. Nu m-a făcut mama pentru un singur mascul! În ultimul timp mă simt balonată, greoaie și dimineața reîngurgitez tot ce mănânc, am gust de fasole acră în trompă și îmi vine să nu mai polenizez vrejul acela. Cred că florile sunt bătrâne, au petalele vestejite dar vor urmași și babele astea nebune... trebuie să-mi fac datoria. Ia priviți! Crede că nu-l zăresc cum intră
GÂNDIREA UNEI ZBURĂTOARE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366949_a_368278]
-
Zorobabel sau al doilea templu. [53] Mai târziu, prin insistența și stăruința lui Neemia, se reconstruiesc și zidurile cetății. În timpul dominației egiptene și siriene (324 - 175 î.d. Hr.) pe locul cetății lui David din Sion se va ridica cetatea Acra, dărâmată de Simon Macabeul. Cu timpul, alte construcții importante vor domina panorama orașului. Amintim aici și acum spre exemplificare, castelul Antonia, construit pe ruinele unui castel mai vechi din partea nord-vestică a templului și importantul palat al Macabeilor, construit în partea
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]