867 matches
-
B: [CÎND (IVLRA: 88) # i-am zis evei zic↓ tu↑ îmi aduci și mie prefectura# și: o scriu io. și s-a dus la prefectură cu alina. (IVLRA: 119). O situație specială de focalizare o reprezintă exprimarea prin pronume a actantului implicit al unei predicații adjectivale, proiectat la nivel sintactic ca atribut prepozițional al unui substantiv convertit din adjectivul corespunzător (amărâta de ea, 57; pentu acest tipar, vezi Mihail, în acest volum, p. ). 3.2. Dublarea clitică Considerată o particularitate structurală
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
reciproc, semnificația reciprocă este recuperată contextual, pe baza implicațiilor generate de particularitățile sintactice ale structurii (subiect plural - multiplu sau rezultat din coordonare; identitate referențială între subiect și complementul direct; simetrie semantică și structurală). Prezența pronumelui reciproc corespunde focalizării relației dintre actanții implicați în actul de predicație sau a relației dintre aceștia și acțiunea în care sunt implicați. În funcție de pronumele reciproc actualizat în limitele unor constrângeri sintactice, în limba actuală se pot distinge mai multe nuanțe ale focalizării: focalizare standard (loc. pron
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
în care sunt implicați. În funcție de pronumele reciproc actualizat în limitele unor constrângeri sintactice, în limba actuală se pot distinge mai multe nuanțe ale focalizării: focalizare standard (loc. pron. unul... altul); focalizare binară, când în relația de reciprocitate intră doar doi actanți (loc. pron. unul pe celălalt); focalizare distributivă (loc. pron. fiecare... fiecare); focalizarea ansamblului (loc. pron. între noi/voi etc.); focalizarea relației dintre actanți (adv./loc. adv. reciproc, în parte). În ciuda diversității nuanțelor, situațiile de focalizare prin pronume/locuțiune reciproc(ă) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
focalizării: focalizare standard (loc. pron. unul... altul); focalizare binară, când în relația de reciprocitate intră doar doi actanți (loc. pron. unul pe celălalt); focalizare distributivă (loc. pron. fiecare... fiecare); focalizarea ansamblului (loc. pron. între noi/voi etc.); focalizarea relației dintre actanți (adv./loc. adv. reciproc, în parte). În ciuda diversității nuanțelor, situațiile de focalizare prin pronume/locuțiune reciproc(ă) sunt rare în limba actuală (nicio ocurență în corpus). 3.8. Emfatizarea prin pronume de întărire Prin pronumele de întărire poate fi focalizat emfatic
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
loc. adv. reciproc, în parte). În ciuda diversității nuanțelor, situațiile de focalizare prin pronume/locuțiune reciproc(ă) sunt rare în limba actuală (nicio ocurență în corpus). 3.8. Emfatizarea prin pronume de întărire Prin pronumele de întărire poate fi focalizat emfatic orice actant exprimat prin substantiv (de obicei, cu trăsătura semantică [+ uman]) sau pronume personal/de politețe/reflexiv/posesiv ocupând poziția de subiect, complement sau atribut. Sinonimia dintre pronumele de întărire și alți termeni (chiar, personal etc.) este posibilă doar la nivelul sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
nu-ți aparține, e cea a tinereții! lumină de zi, atribuie mulțimii de direcții reliefurile ce brăzdează obrazul, cînd îl ai, incinta de rezervoare înainte de Vaslui, cîmpul neprecizat, gropi, plinătate tonală fără să clipească, cenușiul de oraș teluric sub zi, actanți psihologici disimulați, fantastice timiditatea, momentul nesiguranței, descoperindu-se că se ignoră, mai ales de aceea, lucrul memoriei îl bănuiesc la tine, duci o vîrstă intangibilă, stația Vaslui stup de călători, unde mergem fiecare, lumea de călători nu sîntem noi, exoscheletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lor plac. Activitatea profesorului se va restrânge, acesta ființând ca un simplu supraveghetor și însoțitor al inițiativelor elevilor. Se ajunge astfel la o fetișizare a raportului profesor - elev, la o disimetrie exagerată în favoarea elevului). * relații de tip autocratic (profesorul este actantul principal, aproape exclusiv, al relației didactice. Raportul este viciat prin unidirecționalitatea lui: doar profesorul comunică, de la el merg ideile, părerile, valorizările; lui îi revine inițiativa comunicării, ele are întotdeauna dreptate (magister dixit). Elevul este privit ca obiect inert, ca ființă
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
din 1932, iar din 1937 comandant legionar) - cadru universitar, director al Muzeului Național de Antichități, referent la Direcția Presei și Informațiilor de pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri, secretar general în Ministerul Cultelor etc. - i-a fost nu numai martor, dar și actant, de o seriozitate profesională și de o rectitudine morală atestate de toți cei ce l au știut îndeaproape (și reflectate lămuritor și în memoriile sale). I-a cunoscut (deocamdată sumar) pe Codreanu și Moța încă din vremea studenției (începutul anilor
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
alta, suntem bucuroși că sunt destui cei care ne iau În seamă, cel puțin la nivel... retoric. Credem că ei ar trebui mai degrabă să rămână „deasupra” sistemului, configurând doar deziderate, ținte, proiecte ce trebuie atinse În loc să se convertească În actanți sau diriguitori ai proceselor, lăsând-i pe alții mai pricepuți (experții, practicienii educației, dascălii) să transpună În fapt ceea ce gândesc. De bună seamă, aproape orice idee de politică educațională poate fi absorbită de realitate, dacă este „tradusă” corespunzător În acțiuni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
studiilor superioare poate conduce la autoiluzionare În plan individual sau la dereglaje În plan sociocomunitar. Prelungirea școlarității mai mult sau mai puțin obligatorii nu conduce automat la creșterea gradului de cultură sau la Înălțare spirituală. Ca un observator, dar și „actant” al sistemului, pot constata faptul că mulți studenți de-ai noștri nu au o suprafață cultural-comportamentală, mulți absolvenți ai liceului de altădată Întrecându-i din acest punct de vedere. Pe de altă parte, nici piața muncii nu este pregătită pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
bază sau cea atee) să se supună majorității confesionale. În interiorul unei comunități majoritar ortodoxe, este normal ca preotul ortodox să reprezinte comunitatea respectivă (ca și Într-una majoritar romano-catolică, În care va intra În arenă preotul catolic etc.). Preotul, ca actant liturgic, e delegatul comunității, pentru a o reprezenta din punct de vedere spiritual. Faptul că e posibil ca unii elevi să nu se regăsească spiritual În identitatea prelatului e foarte posibil. Dar nici În identitatea politică a unui primar ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
faptului religios. Participând la o predică (care este doar o ipostază a discursivității religioase), ni se transmit mesaje specifice, ni se semnifică niște valori, ni se sugerează traiecte de acțiune etc. prin felul cum este dimensionat universul discursiv respectiv de către actantul principal, preotul care vorbește În fața enoriașilor. O astfel de ipostază este ea Însăși un construct deschis, la ea având acces mai multe categorii de receptori cu grade de cultură, motivații și expectanțe diferite. Pastorala scrisă și prezentată de un ierarh
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
funcție de Înființare și legitimare ontologică. Toate cele șapte funcții invocate se pot actualiza În perimetrul discursului religios, predominanța uneia sau alteia fiind dată de contextul editării discursive, de raportul dintre sacru și mundan În evocarea religioasă, precum și de obiectivele diferiților actanți (celebrare, informare, persuadare, justificare etc.). Desigur, În cadrul comunicării religioase, putem decela mai multe grade de specificitate semantică, de la „autismul” discursului liturgic până la larghețea limbajului colocvial, În care faptul religios se diluează și se transcodează, pierzându-și criptizarea inițială, până la un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
mână preotul cel păgân; De-un veac el șede astfel de moarte uitat, bătrân. În plete-i crește mușchiul și mușchi pe al său sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele la piept." (Strigoii) Magul lui Eminescu este un actant cu intrare dublă spre mundan și extramundan: * spre mundan își îndreaptă atributele de tămăduitor, de sfătuitor al celor aleși (regi) care au urmat o "cale" inițiatică, de purificare drumul pe jos: "Și cineenigma vieții voiește s-o descrie, Acela acel
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cu lumină-ncinse; L-a Lui picioare în genunchi s-așterne Și-ndreaptă ruga-i milei cei eterne." (Fata-n grădina de aur) Calea genunchiului plecat, a milei, e înrădăcinată în formele creștinismului voievodal din care și-a extras poetul actanții. Dramele eminesciene (Decebal, Bogdan, Mira) sunt construite pe astfel de arhetipuri, însă lectura noastră nu interpretează apocaliptica eminesciană ca "retrospectivă a istoriei mântuirii", ci ca "prevestire a unor evenimente viitoare".34 Fiul de prinț, voievod, magul sunt, înainte de toate, niște
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
putrezi în albia unei ape, a adormi până la umplerea odăii de paianjeni, a fi troienit de zăpadă sau de frunze, a te "desface" în univers, acesta e conceptul."22 Imagistica prozelor ne duce cu gândul la un creuzet, în care actanții sunt doar umbra și lumina, și unde desfacerea nu are nimic agonic, ci degajă, mai degrabă, o "pace a pământului". Panorama e lucrată în clarobscur și inspiră un sentiment de reculegere, de comuniune cu peisajul, care trece dincolo de pietre, în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
din epoca „războiului rece”. Aceste realități au rămas valabile și după 1990, spațiul arab rămânând o importantă falie în cadrul noului desen spațial al raporturilor de forțe de pe arena geopolitică mondială, fapt ce a determinat o atenție sporită asupra regiunii, din partea actanților ce “joacă” în zona arabo mediteraneeană și a Orientului Mijlociu. Deși după 1945 teoriile geopolitice au fost repudiate în Est sau abordate cu rețineri în literatura de specialitate din Vest, datorită asemănărilor cu geopolitica nazistă din trecutul recent, necesitatea cunoașterii
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
de recenta afiliere a Indiei la Liga Arabă în calitate de observator, de la 1.04.2007. 4.14. În Japonia - o școală interesată economic Potențialul și expansivitatea economică fac din Japonia, mai cu seamă în contextul actual al globalizării, unul din principalii actanți interesați de dezvoltarea relațiilor comerciale cu petromonarhiile arabe din Golful Persic. Dacă pentru alți centri de putere de pe Glob miza raporturilor cu țările arabe este primordial geopolitică, pentru Japonia este una aproape exclusiv geoeconomică, luând în considerare faptul că Imperiul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
de mirare că puțini au reușit să plece la școli înalte, mai departe. Nu prea exista cultul cărții și doar creația folclorică era foarte vie, dar supravegheată. Despre elementele tradițiilor din ultimii 50 de ani putem vorbi cu lejeritate ca actant și cercetător (cu studii publicate). Nu ne putem permite decât să amintim „jocurile” și balurile legate de principalele sărbători calendaristice. La balul din 30 dec. 1947 am aflat de abdicarea regelui, sora mea fiind aleasă nu regina, ci „președinta balului
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
nu faci găndind, acțiunea este ratată. Sau se rămăne încremenit într-un mimetism ridicol, factice, ce nu asigură nici măcar satisfacția minimă a unui model ce-și imită onorabil copia. Este momentul să punem capăt timpurilor „interesante”, din spectatori să devenim actanți și mai ales să reinstaurăm ceea ce pare o fata morgana: Speranța; pe care am alungat-o înainte ca ea să-și dea acordul să moară. Este timpul sa ne gravăm în suflete trei cuvinte: Dum spiro, spero!(Căt respir, sper
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
intratextuală transformă acest studiu într-o analiză minuțioasă a mecanismului acestei operații discursive. Studiul dezvoltă însă și o perspectivă extratextuală asupra descrierii, de data aceasta pusă în relație cu destinatarul ei. Preocuparea constantă a autorului rămâne configurarea statutului celor doi actanți ai operației descrierii, descriptorul și descriptarul, fiecăruia alcătuindu-i-se (în final) un "portret robot". Descriptorul (autorul sau un personaj care își asumă privirea descriptivă) este un savant care, pentru a construi o descriere, își pune în valoare întreaga sa
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
cu posibilul cititor. Studiul este important și în ceea ce privește descrierea ekphrastică. Abordarea lui Phillipe Hamon se dovedește a fi fertilă din cel puțin două puncte de vedere. În primul rând, studiul mizează pe revelarea structurii operației descriptive și a principalilor ei actanți, descriptorul și descriptarul. Descrierea ekphrastică se configurează astfel ca o operație discursivă dialogică, un schimb estetic între cel care evocă verbal tabloul și cel pentru care se reprezintă verbal obiectul vizual. Mai mult, ierarhizarea acțiunilor pe care le face descriptarul
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
tableau exerce sur l'un des personnages du récit avec toutes les conséquences narratives qu'on peut imaginer: conversion du personnage, transformation de ses intérêts, de ses opinions, ou de ses passions. Le tableau prend alors le statut d'un actant, adjuvant ou opposant ", Sophie, Bertho, Asservir l'image, functions du tableau dans le récit, dans L'interprétation détournée, texte reunite de Leo H. Hoek, Editions Rodopi, Amsterdam-Atlanta, GA, 1990, p. 27. 16 http://www.desteptarea.ro/george-balaita-la-aniversare-interviu-in exclusivitate-pentru-e2809edesteptareae2809c/ accesat la
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
sau nefericită, violând prohibițiile și deci rămânând culpabil, dar în lumina aparte a mitului, a măreției, apare ca total dezvinovățit.438 Este însă nevoie de acțiune, de identificare de facto cu eroul, ceea ce se realizează prin rit (dramatizarea mitului), iar actantul devine eroul, violarea interdicției fiind posibilă doar în atmosfera mitică (iar fără rit, mitul își pierde capacitatea de a fi trăit și devine literatură).439 Pentru David Adams Leeming, în viziune psihanalitică, eroul este persoana noastră, "reprezentantul nostru în lumea
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
previzibil, având în vedere coperta pe care am descris-o, cartea susține ideea că în 1989 România a fost victima unui complot internațional (al Francmasoneriei și al Comunismului, precizează în prefață G.D. Iscru!). Sunt acuzați ca participanți la „ocultă” diferiți actanți precum: 1. „trădătorii” evrei Silviu Brucan și Petre Roman (lucrarea este și antisemită); 2. gruparea condusă de Ion Iliescu, aservită Moscovei și creatoare a unei noi nomenclaturi; 3. Dumitru Mazilu, considerat trădător de țară; 4. francmasonul Gelu Voican-Voiculescu; 5. disidenții
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]