659 matches
-
mai este nimeni. În locul tumultului celor trăitori atunci, acum se observă părăsirea, paragina, ruina, tristețea, singurătatea locurilor mai ales în timpul nopții, când doar bufnițele mai dau semne viabile cu sinistre presimțiri. Încă un argument în plus care demască și mai acuzator comunismul care a depopulat satul românesc tradițional de acel element denumit generic „talpa țării”. În atenția clasei noastre politice de astăzi va trebui să stea prioritar revigorarea satului românesc, regenerarea națiunii noastre. Cam în acest mod a decurs convorbirea noastră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
se știe cui, din preajmă. El l-a folosit. Vedeți, că e așa? Da. Vedem. Și știm. Și suntem documentați, s-a izmenit, un bezmetic, din grupa celor care acuzau. Pentru moment s-a făcut liniște. O liniște mișelească, rușinoasă, acuzatoare. O liniște pe care foarte mulți dintre cei din sala de judecată n au înțeles-o,în adevăratul sens al cuvântului. Unul, da, a înțeles-o. Era însuși acuzatul, judecatul și incriminatul, de către toți: Hoțelea. Hoțelea Mijlociul. Vedeți, a încercat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lui de cîteva clipe pentru a lua legătura cu bucătăria: vă rog să strîngeți și să ascundeți sticlele de whisky, mulțumesc. CÎnd Își ridică privirea și se uită de jur Împrejur cu aceeași bună dispoziție, văzu că Julius Îl țintuia acuzator. O picătură grea de sudoare se prelinse pe părul lung și negru al Armindei, udînd, cînd căzu lîngă un nasture, mătasea cămășii de culoarea fildeșului. Arminda descoperi picătura, dar, alături de ea, la un capăt al scîndurii de călcat, avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
deja în curs de a se destrăma era imoral. Karin văzuse datele, ajutase chiar la cercetare. Tot ce spunea Daniel era purul adevăr. Dar vorbea cu atâta pasiune mesianică, încât simțea că sala îl desconsideră, crezându-l un nou Ieremia acuzator. Zâmbind ca un spectator nevinovat, Robert se ridică să se apere. Așezământul nu era în zona cuiburilor, ci pe aproape. Turiștii tot aveau să vină, orice s-ar fi întâmplat. Nu era mai logic să fie asimilați cât mai ecologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din dormitor, încheindu-se în grabă la nasturii bluzei de bumbac albastru-cobalt. Îl vede umblând cu discul. A prins-o; sprâncenele ei se încruntă, cu un aer vinovat. —Vecerniile din 1610. Dar, pentru tine, 1595. El întinde discul spre ea, acuzator. —M-ai dus de nas. Nu! L-am cumpărat... după seara noastră. Ca amintire. Crede-mă, nu pricep o iotă. Îl pune înapoi deasupra teancului, fără să se mai uite. Nu vrea să vadă și celelalte discuri. Încrederea lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cînd tînărul nepot al proprietăresei mele le-a lezat pudoarea stînd Întins o oră pe peticul de iarbă din curtea din spate Îmbrăcat numai În costum de baie. — E unul despuiat acolo! au spus ei În șoaptă, pe un ton acuzator și Înspăimîntat. Da, noi - stimate domn, mare amator de ironii - noi, bătrînul Whittaker, inventatorul, și Maud nebuna, fiica sa cea mare care bombăne cînd se sparge o farfurie și pe urmă te Îndoapă cu o masă sățioasă, care udă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
viața celor nevinovați și lipsiți de apărare. Priviți cum tremură și se chircește sub ochii voștri“ - a zis - „iar pe frunte poartă semnul lui Cain și mîinile-i sînt Înroșite de sîngele victimelor sale. Îl arată morții din mormînt cu degete acuzatoare“ - a zis - „și, dacă sîngele lor ar avea glas; ar cere cu tărie pedepsirea lui, așa cum o cer glasurile tuturor celor care-au rămas orfani sau văduve din pricina lui...“ Domnul Grant povestea că a fost un discurs convingător și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trebuiră câteva secunde pentru a se obișnui cu sentimentul neașteptat că el era într-un fel responsabil pentru ceea ce se întâmplase cu acești oameni. Adresându-se lui Neggen, întrebă: - Soția ta? Omul dădu din cap, dar expresia îi era încă acuzatoare. - Ce este cu ea? Gosseyn își revenea din șoc. Arătă spre fotografii și mesajul care le însoțise. - Haide s-o ducem la computerul tău, spuse el. Dacă el a putut primi un mesaj de la mine înainte - uh - să învăț limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cei de față mișcându-se în scaune, vechiul obicei, uman - de a-și trece un picior peste celălalt, ceea ce produse un fel de foșnet. Apoi... purtătorul de cuvânt se aplecă înainte. Nu se ridică, dar când vorbi, tonul lui era acuzator: - Să nu crezi nici o clipă că poți să ne prostești pretinzând că ești cooperant. Noi știm foarte bine că nu știi cum să te descurci cu dereglarea care ți-a afectat acea parte specială a creierului tău, și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
totală colaborare. Uriașul îl privi cu acreală: - Avem promisiunea ta că vei face tot ce poți pentru a ne ajuta să ajungem înapoi în galaxia noastră? - Cooperare sută la sută, spuse Gosseyn. - Ai cumva vreo explicație - era încă, un ton acuzator - pentru felul în care s-au întâmplat toate astea? Era evident, din agresivitatea întrebării, că noul leader Troog încerca să-și mențină locul câștigat. Treaba lui! Nu avea nimic de câștigai dacă i se opunea. Gosseyn rosti, precaut: - Domnule, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
am chef să mai stau la palavre cu tine, mă obosești cu poveștile tale idioate. Gosseyn ezită. Protestele lui Jurig erau convingătoare, dar nu era dispus să abandoneze. Un aspect special necesita lămuriri. - Dacă ești atât de ignorant, zise el, acuzator, cum de vorbești atât de bine engleza? Concepu răspunsul în momentul în care pronunța cuvântul "engleza". Jurig completă gândul său. - Ce vorbesc? Începu să râdă. - Ești tâmpit. Păru să-și dea seama de implicațiile vorbelor sale. Mârâi: - Se poate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
această religie în permanență, trebuia ca Zeul să rămână adormit... Acceptarea ei temporară de către Secoh, în cazul trezirii, implica admiterea de către Zeu a probității perfecte a seniorului său gardian. Or, acest zeu, se trezi în fața notabililor adunați, întinse un deget acuzator spre Secoh și zise cu o voce lentă: - Secoh! Trădător! Trebuie să mori! În această clipă, voința înăscută de a trăi a sistemului nervos al lui Secoh cerea ca el să-și lepede credința. Imposibil. Era prea înrădăcinată. Ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în timp ce se deplasau, unul din bărbați în fața lui Lanark, celălalt în spatele lui. Cînd ajunseră în sală, chiar și zgomotul era normal. Conducătorul deschise unul dintre lifturi cu o cheie intrară, și zise: — Atelierul Ozenfant și apoi în canal. îl privi acuzator pe Lanark. Canalul a înghețat. — îmi cer scuze. Ușa se deschise. Lanark fu împins în atelier, dar bărbații nu-l urmară. Cei din cvartet săteau pe scaune, dinaintea lentilei de observație, pălăvrăgind și sorbind ceva din pahare. — Aha, ai ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
discutau în liniște în grupuri. Coulter, care stătea în banca din fața lui, se întoarse și-l întrebă: — Ce citești? Thaw îi arătă o carte de eseuri despre artă și literatură. — Nu citești asta de plăcere, zise Coulter pe un ton acuzator. — Ba da, o citesc de plăcere. — Ăștia de vîrsta noastră nu citesc așa ceva de plăcere. Citesc doar să-și arate superioritatea. — Dar citesc astfel de cărți și atunci cînd nu-i nimeni în jur ca să mă vadă. — Asta demonstrează că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de la prînzul elevilor puse în vîrf. începu să vină c-o farfurie și să culeagă felii de pîine și friptură de oaie, grămezi de macaroane și găluști. într-o zi cineva îl strigă: „Duncan Thaw!“ iar el privi în ochii acuzatori ai doamnei Coulter. — Nu fur nimic, zise el apărîndu-se. Nimeni nu le vrea. — Ar trebui să-ți fie rușine, un băiat atît de bine crescut ca tine! Trecu pe lîngă ea cu farfuria încărcată, dar a doua zi, în jurul prînzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o gaură. Din gaura aia urma să apară ceva oribil - îi simțea respirația rece. Auzi apoi pași grăbiți și o voce țipă: „Parazit prăpădit!“. Dechise ochii și văzu o femeie destul de în vîrstă, agilă, stînd în picioare și privindu-l acuzator. O mînă și-o ținea în șold, iar de cealaltă îi atîrna o colivie cu un canar împăiat pe stinghie. Femeia se uită la pasăre și-i dădură lacrimile. — Sărmanul Joey, murmură ea blînd. Sărmanul micuț. Pisica aia nenorocită. Parazit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
drept în față cu sălbăticie. Nu simt nimic, începu el, cînd palma îi fu atinsă ciudat prin peretele încordat al stomacului. — E cineva acolo, spuse el. — O să am un copil! se isteriză Rima. El căscă gura, iar ea îl străfulgeră acuzator cu privirea. Lanark se luptă să își mențină o figură serioasă, dar nu reuși. Pe față îi apăruse un rînjet fericit. Rima își dezgoli dinții și țipă strident: — Te bucuri! Te bucuri! — Scuze, dar nu mă pot abține. Ea zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de bază, Cortexin, probabil. Avea talent deosebit pentru comunicații. Lanark se simți rușinat și neputincios. Dorea să-l urască pe Sludden, dar nu găsea un motiv rațional. Am văzut-o pe Nan și copilul ei, spuse Lanark pe un ton acuzator. — Mi-a povestit Rima. Mă bucur că sînt bine, zise Sludden zîmbind și dînd aprobator din cap. — Comitetul s-a întrunit, spuse Ritchie-Smollet. Vă rog să vă ocupați locurile. Cei prezenți se duseră spre pereți și se așezară. Sludden luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am chef să mai stau la palavre cu tine, mă obosești cu poveștile tale idioate. Gosseyn ezită. Protestele lui Jurig erau convingătoare, dar nu era dispus să abandoneze. Un aspect special necesita lămuriri. - Dacă ești atât de ignorant, zise el, acuzator, cum de vorbești atât de bine engleza? Concepu răspunsul în momentul în care pronunța cuvântul "engleza". Jurig completă gândul său. - Ce vorbesc? Începu să râdă. - Ești tâmpit. Păru să-și dea seama de implicațiile vorbelor sale. Mârâi: - Se poate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
această religie în permanență, trebuia ca Zeul să rămână adormit... Acceptarea ei temporară de către Secoh, în cazul trezirii, implica admiterea de către Zeu a probității perfecte a seniorului său gardian. Or, acest zeu, se trezi în fața notabililor adunați, întinse un deget acuzator spre Secoh și zise cu o voce lentă: - Secoh! Trădător! Trebuie să mori! În această clipă, voința înăscută de a trăi a sistemului nervos al lui Secoh cerea ca el să-și lepede credința. Imposibil. Era prea înrădăcinată. Ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tunurile atomice? Cam aceleași întrebări dominau mulțimea, când ateriza ușor autoavionul primarului. Probabil că unele ajunseseră și la el, căci se ridicase în carlingă și întinse mâna cerând să se facă tăcere. Spre uimirea lui Fara, rotofeiul își aținti ochii acuzatori asupra lui. Se uită în jur, dar constată că e aproape singur; restul mulțimii se înghesuise înainte. Fara clătină din cap, nedumerit de acea privire severă, și apoi tresări când primarul Dale întinse degetul către el spunând cu tremur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
din orbite, înflăcărați. Într-un tîrziu șopti: ― Să fie oare o nouă acțiune a Arsenalelor? Ezită și apoi rupse vraja celor întîmplate. Îi năvăliră în minte lucrurile pe care le spunea înainte de întrerupere. Primele ei cuvinte loviră în plin aluzia acuzatoare. ― Prințe, trebuie oare să înțeleg că mă scoți pe mine vinovată în public de dificultățile financiare cu care se luptă guvernul? Prințul își păstră calmul. ― Maiestatea Voastră îmi interpretează greșit cuvintele. Eu spuneam că aceste ședințe de cabinet s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
o să te conduc la trenul de prânz. El sărută apoi o frunte ușor umedă. Zâmbetul ei îl însoțește până la ușă. A doua zi, 17 aprilie, la orele opt, portarul îl oprește pe doctorul care tocmai trecea și îi spune, vădit acuzator, că niște farsori ar fi adus trei șobolani morți în mijlocul culoarului. Trebuie să fi fost prinși cu niște curse zdravene, fiindcă erau plini de sânge. Portarul rămăsese câtva timp în pragul ușii, ținând șobolanii de labe și așteptând ca vinovații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pregăti recoltele adevărului". La capătul frazei sale lungi, părintele Paneloux s-a oprit, cu părul căzut pe frunte, cu trupul fremătând de un tremur pe care mâinile lui îl transmiteau amvonului și a reluat, mai înăbușit, dar pe un ton acuzator: Da, a sosit ceasul să meditați. Ați crezut că e de ajuns să-l vizitați pe Dumnezeu duminica pentru a fi liberi în restul zilelor. V-ați gândit că prin câteva îngenuncheri îl plătiți prea destul pentru nepăsarea voastră criminală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai este nimeni. În locul tumultului celor trăitori atunci, acum se observă părăsirea, paragina, ruina, tristețea, singurătatea locurilor, mai ales în timpul nopții, când doar bufnițele mai dau semne viabile cu sinistre presimțiri. Încă un argument în plus care demască și mai acuzator comunismul care a depopulat satul românesc tradițional de acel element denumit generic talpa țării.” Nu a fost pentru nimeni o surpriză apariția în peisajul editorial bârlădean al celui de al treilea volum al Călătorului Al. Mânăstireanu. Prietenii, cunoscuții, admiratorii, foștii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]