7,862 matches
-
neîndrăznind să mai spun și eu o vorbă pe tema această apocaliptica, avînd un a de rutină... E ce m-a făcut să-mi aduc aminte de un reportaj scris pe vremuri la îndemnul lui Geo Bogza despre lucrătorii din adîncuri înzestrați cu o psihologie aparte. Drept să spun, efortul lor subteran, echipamentul, contactul zilnic cu surparea, explozia, cu moartea, într-un cuvînt, plus lampasul țintuit pe fruntea lor în beznă totală și dîndu-le aerul unor ființe fantastice, mă fascinaseră la
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
precum un ghid cîntător, precum un atlas simfonic: "Interzis îmi e și umbrosul Varese,/ calmul Capolago și chiar sacrul Urcuș/ unde Fecioara își are biserică săpata în piatră,/ nici vorbă s-ating mănăstirea Caterinei a Stîncii/ platonic oglindindu-se în adîncul din Lago Maggiore,/ amniotica anamneza: Grădină Maicii Chiliilor răsfrîntă-n Egee,/ stupul din Athos, cum numele văii Iserului/ surprinzîndu-te la intrarea în Delfi" (Elegia italica). Așadar adorația divinului în lume devine tot mai mult senzorială, aidoma celebrelor viziuni ale Sfintei Tereza
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
de altădată. Ocnași moderni, ai minții și sufletului însă, si noi. Mânjiți de toată spurcăciunea vremurilor în care a trebuit să trăim. Și chiar dacă n-am scris noi Mitrea Cocor sau Bărăgan sau Desfășurarea ori Lumină vine de la Răsărit, în adâncul sufletului, lectură acestora, forțată de programele școlare și de alte forme ale constrângerii organizate numită "educație socialistă", se răzbună, se transformă, se transfigurează, ne face complici cu timpurile, cu cele mai murdare gesturi ale oamenilor de atunci, cănd existăm și
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
sale, de când face întâiul pas în lume, începe a muri..." Și se încheie cu acest jurământ: "Mai pe urma iarăși înaintea Ta Doamne cad și zic: Tu, Doamne, știi că către scopul meu doresc să alerg; pe românii ardeleni din adâncul lor somn să-i deștept (s.n.) și cu voie cătră ce-i adevărat, plăcut și bun să-i atrag..." Ca și alții, Șaguna vrea să-i trezească pe conaționalii săi din somn; să-i aducă la conștiința apartenenței. Trebuie să
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
capitulari, accese de lașitate și de deznădejde, neliniști existențiale. Ca să urce spre o geometrie ideală a ascezei, metaforă nu părăsește, desfrunzita, tumultul pădurii, absoarbe vegetația și cromatică ei. Privitor că la teatru", poeta urmărește complexitatea naturii omenești în întinderile și adîncurile ei. Dogmă, dacă o stăpînește, se sparge totuși - aceasta este dialectica inspirației - fiind jertfita în folosul polivalentei și ineditului. Abia după obținerea în chinuri a explicației transparente, ca normă etică și estetică - ambiție crucială! - se deschide o pîrtie a improvizației
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
Cronicar Din adîncul hăului În cel mai recent număr al revistei STEAUA, Rodica Baconski traduce o parte din corespondență purtată de soția lui B. Fundoianu, Geneviève, cu prietenul lor Jacques Maritain, si anume scrisorile schimbate între aprilie și noiembrie 1945, cînd cei doi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
să fac un efort să mai sper. Îmi pare că Dumnezeu se ascunde, că lumina care ma susținea, care-mi dădea cîteodată și în suferință un soi de bucurie, se întuneca s...ț Doamne, nu pot decît să strig din adîncul hăului". Investigînd pe cont propriu printre supraviețuitorii de la Flossenburg, ea se agață de orice informație pentru a-și alimenta nădejdea, desi luciditatea o împiedică să-și facă mari iluzii și îi sporește suferință. Întîlnind un deportat care pretindea că i-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
său se bazează pe o intuiție de filolog: cuvintele au poezia lor. Așa cum există o poezie a norilor, a rochiilor sau a fructelor, există o poezie a cuvintelor. Constantin Noica se comportă uneori că un arheolog al cuvintelor, dezgropând din adâncurile lor semantice o filosofie românească de negăsit în cărți. Șerban Foartă procedează în mod similar că poet, activând în cuvinte un lirism uitat sau doar posibil. El tratează dicționarul că pe o claviatură pe care apasă cu degete delicate și
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
a fețelor alegorice; la mijlocul mesei nu e pîinea (trupul zeului salvator), ci tăcerea (teofanie refuzată pînă la capăt), comparată cu bolovanii sfărîmați de tată în mină; e o materie lipsită de har, brutală, materie în stare pură, materie venită din adîncuri infernale. Ceea ce se așează peste ei, peste toate cele atinse de mamă, e praful - cît al pietrei, cît al tăcerii - iar nu harul. O Sfîntă Familie rescrisă invers, damnată. Blasfemie, textul lui Pasquali se vrea asta, contînd probabil și pe
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
mamei / De o vedea că nu-s. De moarte nu mă tem, / Dar cine, cine, dulceo, / Iubi-te-va mai mult? // De moarte nu mă tem, / Dar cum să-mbrace sufletu-mi / Celalt, al bolții trup? / Căci sus e nesfârșit adâncul, / Iar sufletu-mi e doară / Cât ochiul tău cel umed. De moarte nu mă tem, / Mă tem să nu apese trupu-mi / Suflarea de izvor. / De moarte nu mă tem, / Dar cântă pasărea pe ram / și lunca nu mă știe. («Doină
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
un iaz sărutat de soare. Era în prezența unui bărbat de vreo 40 de ani si vorbeau încet. Cine era? Că orice femeie, o taină, iar taină că o perla dintr-o scoică. Ascunsă și dăruita atât îndrăznețului scufundator al adâncului mării, cât și plimbărețului căutător de stele de pe plajă." "Prin cămășuța subțire, ca țesuta din fire de paianjen, liniile armonioase și frumoase ale corpului i se zăreau clare și ochii celor doi nu știură ce să admire mai întâi. Unduirea
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
mioritic zice, agravînd situația, "a-și schimba obrăzarele", astfel încît nu știi cînd e unul sau celălalt). Interpretat uneori drept un diavol, iar nu un demon, Mefistofel se bucură din partea istoricului religiilor de-o considerație sporită. Acest spirit întunecat al adîncurilor, ironic, sterp, trîndav, are intenția de-a lucra împotriva binelui, dar sfîrșește prin a face binele - ideea lui Goethe, reluată cu plăcere în literatura inițiatica (Eliphas Lévi, Rudolf Steiner, Eduard Schuré etc.). Primind rolul de-a întruchipa neliniștea fecunda, creatoare
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
răni. Cand cuțitul care a tăiat cartonul sau lemnul se apropie de carnea vie, aerul e înfiorat de o emoție uriașă. Chirurgul începe să tremure și se îngrozește de ce vede. Aceasta e literatura zilei: o groaza crescândă, o călătorie în adâncul suferinței, un miez al crispării. De aici provine și succesul de care se poate bucura acest tip de literatură. De aici vecinătatea cu gazetăria. Dar e această o împlinire? Nu este doar un drum nedus până la capăt? Nu de abia
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
fel de "pescarul Amin", care își îndeplinește misiunea cu o fervoare mistica. Săpăturile făcute de el reprezintă de fapt inițierea unui om din "epoca de aur" în adevărată epoca de aur a României, aceea dinaintea instaurării comunismului. Sotir descoperă în adîncul pământului atelierul de clopote, în care se află un clopot gata turnat, forme pentru turnarea altor clopote, cadavrul unui lucrător, ucis probabil în momentul naționalizării și - surpriză - prima variantă, de probă, a elicei Titanic-ului. Obiectele găsite au proprietăți magice
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
am miez de foșnet. Doamne, fă-mă dor de tine, Bate inima copacului să mă curb în pântecul pământului din frunza cu care mă dojenești, ca să înțeleg de ce tace infinitul. printre dinții cu priviri de oștiri și coapse de tranșee. ADÂNCUL MĂ PRIVEȘTE Am rămas un înger Adâncul mă privește, pe sprânceana degetului cu orbul ecoului rămas gol, cu ecou de sânge. în palma răsfirată a cămășii mugurind a pleoape de buze. FIINDCĂ Și țopăie ploaia la streașina cărării, zburate pe
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
dor de tine, Bate inima copacului să mă curb în pântecul pământului din frunza cu care mă dojenești, ca să înțeleg de ce tace infinitul. printre dinții cu priviri de oștiri și coapse de tranșee. ADÂNCUL MĂ PRIVEȘTE Am rămas un înger Adâncul mă privește, pe sprânceana degetului cu orbul ecoului rămas gol, cu ecou de sânge. în palma răsfirată a cămășii mugurind a pleoape de buze. FIINDCĂ Și țopăie ploaia la streașina cărării, zburate pe glezna ochiuluiFiindcă aveai umbre la inimă, cu
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
nostru pe șină îngustă șuieră la barieră nu ne stați în cale când mergem undeva în adânc unde pe un pat de zmeură un înger adună spinii murelor iar căpușele fug de sângele înspumat al celor de sine nedesprinși către adâncul unei îndurări până acum nemaivăzute iar căpușele fug de sângele înspumat al celor de sine nedesprinși unde pe un pat de zmeură un înger adună spinii murelor nu ne stați în cale când mergem undeva în adânc trenulețul nostru pe
Poeți cehi în românește by Mircea Dan Duță () [Corola-journal/Journalistic/2511_a_3836]
-
Emil Botta și ale viziunii lui Miriam Răducanu. Cele mai greu de realizat, adică cele mai greu credibile, sunt personajele literare pozitive, spunea Zoe Dumitrescu Bușulenga. Nu altfel se petrec lucrurile pe scenă. Gândul bun, sinceritatea, cer o scormonire în adâncurile ființei actorului, mai dificil de scos la iveală. Pe Lari Georgescu îl ajută și fizicul luminos, dar acesta ar fi prea puțin, dacă interpretarea sa nu ar fi susținută și de calități lăuntrice, pe care actorul dovedește că le are
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
Ce vorbind niciodată nu auzi,/ În întuneric arde scînteia/ Ce-n lumina de ziuă nu vezi.// Singurătatea e plină de vedenii,/ Acolo sunt tot ce-i mai scump,/ Tristețea e gamă simfonică/ Pe care n-auzi și nu vezi vreodată” (Adîncuri, din Poeme). Dac-ar fi doar lucruri incidentale, mai treacă-meargă, dar sunt atît de frecvente încît în primul volum mai că fac regula (nu și-n celelalte, ce-i drept). Din păcate, poeta dă tot mereu în gropi - și încă
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
drept, Ana n-are totdeauna stări coerente (ori sunt prea complexe și-i ea prea iute-n epica lor) și-i greu de spus cum se simte ea pe parcursul unei singure strofe, darmite pe cel al unei poezii: „Trăiesc în adîncul resemnărilor,/ Sorb aerul din mișcarea valurilor,/ Privesc prin neguri umbra soarelui,/ Aud cîntece din lumina zărilor” etc. (Descătușare). O poetică a incongruențelor pare a fi chiar metoda ei favorită, căci și atunci cînd nimerește o imagine nu știe cum s-
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
frenetică de a dobândi noul este ilustrată de versurile lui Baudelaire, citate de Adorno: „Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel qu’importe? Au fond de l’Inconnu pour trouver du nouveau!” (subl. lui Baudelaire) („A te arunca în adâncul abisului, Infern sau Cer ce contează? În adâncul Necunoscutului pentru a găsi ceva nou!” (trad. mea - P.V.) În același timp, Adorno surprinde întregul caracter problematic al modernității: „Conceptul de modernitate, deși calitativ, suferă de abstractitate. El este privativ, mai mult
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
versurile lui Baudelaire, citate de Adorno: „Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel qu’importe? Au fond de l’Inconnu pour trouver du nouveau!” (subl. lui Baudelaire) („A te arunca în adâncul abisului, Infern sau Cer ce contează? În adâncul Necunoscutului pentru a găsi ceva nou!” (trad. mea - P.V.) În același timp, Adorno surprinde întregul caracter problematic al modernității: „Conceptul de modernitate, deși calitativ, suferă de abstractitate. El este privativ, mai mult negația a ceea ce acum nu mai trebuie să
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
îndrăgostiți l-a creat, înainte de a păli și a se salva, ținându-se de mână. Pescărușii se rotesc, rânjind pe deasupra furnicarelor de beton. La ce te gândești, roșcatule, la etajul unsprezece unde stai? Motanul nu-și dezvăluie nimănui gândurile, în adâncul ochilor lui limpezi mai există o încăpere a cărei intrare e interzisă străinilor. Furnicarul de beton are ziduri de hârtie, peste tot se aude tictacul numeroaselor orologii și urletul ascensoarelor. Ca un briceag stricat, rupt, cobor din pat, mă apropii
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
Ea se întoarce și fuge - umbră de pasăre moartă... Drum bun și cale bătută! Strâng tot ce s-a răsturnat, furculițe, cuțite, polonice, tigăi, cratițe, oale, suporturi, sunt o fotografie alb-negru pe hârtie lucioasă care zâmbește gardianului alarmat, dar în adâncul sufletului sunt un demon rănit. Mă sperii singur de mine cât pot fi de rău și n-aș dori nimănui să treacă prin așa ceva. La casă e coadă, ea n-avea cum să ajungă prea departe. Și iată-ne în mijlocul
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
să primească premii de superioritate morală. Obișnuitul și firescul nu se mai poartă pe lumea asta? Însă aș simplifica prea mult dacă aș spune doar atît despre reflexele morale ale personajelor sale: pe suprafața apelor liniștite plutesc nuferi, dar în adîncuri colcăie o lume de care ne putem terifia. Templul din cioburi albastre devine mai tîrziu, în Soții, prietene, amante, lumea fragmentată în mii de cioburi de culori diferite, iar supraviețuitorii unei epoci fraterne apuse povestesc despre ororile războiului dintr-un
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]