6,508 matches
-
legătură cu nimeni, însă totul se dovedește a fi o conspirație universală în final. Ei bine, nu. De data asta nimeni chiar nu are legătură cu nimeni. Singurul lucru pe care personajele îl au în comun este Roma, orașul care adăpostește, dacă îți rezervi un pic de timp ca să arunci o privire mai în amănunt, o mulțime de secrete. Orașul trăiește ca un veritabil organism tocmai prin fiecare poveste ce-și joacă rolul de celulă pulsândă, vie, fremătândă. Altă bilă albă
Din dragoste pentru Roma [Corola-blog/BlogPost/97440_a_98732]
-
de privirile indiscrete, vegetația a crescut luxuriantă, favorizată de apa râului, formând o perdea naturală. Odinioară, cred că străjerii parcului secular și malurile râului au ținut umbră în verile calde și au încântat sufletele multor solitari ca mine sau au adăpostit îndrăgostiții din părțile locului, fiindu-le martori muți ai iubirilor tainice. Ehe! Dacă arborii și undele acestea ar putea vorbi, multe ar avea de povestit. Zgomotul necontenit al roților și felul cum se înfruntă cu debitul apei îmi amintesc de
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
din parc însoțită de alinturile aspre ale vântului pătimaș, mă bucur de priveliștea parcului pentru ultima dată. Traversez centrul orașului îndreptându-mă fără ezitare spre casă, luându-mi rămas bun de la priveliștea orașului care pentru 25 de ani, mi-a adăpostit viața cu ale ei bune și rele. Pe înserat, îmi iau adio de la oraș cu o ultimă reverență și un mic surâs nostalgic și vântului îi fac o invitație să nu mă ocolească când va avea ocazia să ajungă pe
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
Autorului Ziua a VI-a DORUL (partea a II-a) Povești de dor M-o-mpins diavolu-ntr-o seară Să-mi iau ceata și pe-afară Să pornim hai-hui prin sat La fete de măritat. Oarbă, luna ne pândește, Mândrele le-adăpostește, Prin cotloane și unghere Chicotind a îmbiere. Nu-i nici vorbă de bujori Arși și-ntinși în obrăjori. Numai ochii strălucesc, Flăcăii-i-ademenesc. Strânse-n brațe, se feresc De sărutul fecioresc, De pe buze să li-l soarbă. Scapă și-apoi fug
DORUL [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380282_a_381611]
-
a Tezaurului. S-au vehiculat multe scenarii. Inclusiv cel al scufundării în Dunăre. S-a ajuns pînă la urmă la decizia transportării și adăpostirii la Mînăstirea Tismana. În consecință, între 11-22 iulie 1944 au fost transportate la Mănăstirea Tismana și adăpostite într-o pivniță 4086 de casete cu 215 tone de aur. Pe 6 septembrie 1944, Consiliul General al BNR, dîndu-și seama că Tezaurul putea fi descoperit de ruși, cu aprobarea Guvernului Sănătescu, l-a mutat într-o peșteră din apropierea mănăstirii
De teama ştiu eu Cui, Mugur Isărescu falsifică Istoria României [Corola-blog/BlogPost/94129_a_95421]
-
din morgă... Ai ceva bani la tine? - Da! - Plătește cafeaua asta, mai cumperi una și-ti povestesc eu mai multe... Oprița se ridica și intră în construcția ușoară din lemn amplasată lângă poarta Spitalului Municipal, pe partea dreaptă, și care adăpostește un spațiu comercial minimal. - Spune-mi despre tine, zice Licsandru sorbind din cafeaua adusă de sora sa. - Eu, ce să zic...e greu, foarte greu...nu am avut norocul să gasesc pe cineva cu care să mă înțeleg...am ajuns
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI, EP 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378122_a_379451]
-
ce-și trece degetele de la o mână prin părul din cap. Licsandru se simte trist alături de mormanul de moloz care nu mai poate folosi la nimic și nu mai face nici măcar doi bani. Acum câteva zile era o casă care adăpostea trei dormitoare, o baie, o bucătărie, câteva dulapuri cu haine și unele amintiri. Mai este și buldo-excavatorul în repaus cu cupa rămasă înfiptă în locul unde era dormitorul lui Fane Cizmaru. Să dărâmi ceva este foarte ușor, este mecanic, dovadă fiind
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.9 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378115_a_379444]
-
Să dărâmi ceva este foarte ușor, este mecanic, dovadă fiind faptul că la asta se pricep și utilajele, să construiești este Divin, de aceea utilajele nu o pot face decât cu ajutorul omului. Au mai rămas în picioare anexa unde se adăposteau animalele, magazia pentru depozitarea produselor agricole și banii ascunși de Fane Cizmaru. Din înaltul cerului coboară salteaua zburătoare a primăriei și primarul privește cu un fel de dujmănie în jos, privirea lui îl caută pe Licsandru și nu-l mai
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.9 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378115_a_379444]
-
1887, a primit denumirea de Muzeul „Regele Carol al II-lea”. În 1940, a fost creat Muzeul de Istorie și Etnografie ce, în 1956, a trecut din fosta clădire a Reședinței Mitropolitane în actualul edificiu de pe str. Kobyleanska, care a adăpostit pe timpuri Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina. Aici se află și exponatele Muzeului Literar-memorial „Mihai Eminescu”, creat în 1992, ca filială a Muzeului Etnografic Regional. Joia precedentă, Muzeul Etnografic din Cernăuți și-a sărbătorit jubileul de 150 de ani. Deci
Cine sunt ocupanții ținutului bucovinean? [Corola-blog/BlogPost/93680_a_94972]
-
foto interbelică. Alt loc ce ne leagă de viața lui Eminescu la Cernăuți este fosta școală primară, National-Hauptschule, unde Mihai termină clasa atreia și a patra (1858-1860). E vorba de clădirea de pe fosta stradă Schulgasse (azi str. Școlii). Școala era adăpostită în doua clădiri. Prima, cea de pe partea stângă a străzii, nu s-a mai păstrat - în locul ei s-a construit în perioada interbelică Seminarul Pedagogic (școala Nr. 14 de astăzi). A doua care s-a păstrat, cea de pe partea stângă
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
s-a scris aici, în sec.al XII-lea. Este vorba despre Cronica Preotului Dukljanin ce cuprinde și Legenda Sf. Vladimir. Ceea ce atrage mult aici, este fără îndoială Vechiul Bar. Cu o istorie tumultoasă, reflectată în arhitectura sa, orașul vechi adăpostea între zidurile sale circa 240 de clădiri, numeroase străzi, piețe, rampe cu scări și multe puțuri, pentru apa atât de necesară unei cetăți fortificate. Timpul a distrus multe în cetate, dar omul a refăcut cu migală o serie întreagă de
Muntenegru – o țară care știe ce vrea [Corola-blog/BlogPost/93730_a_95022]
-
prezentate, în continuitatea discursului muzeal început în prima sală, pe de altă parte sugestia unei respirații spațiale, specifice culturii țărănești, omul tradițional eliminând surplusul de obiecte în favoarea necesarului și suficientului. Apar aici fragmente de instalații, furci, covoare expuse vertical, toate adăpostite de arcade pictate manual, în culori pastelate și inegale ca intensitate cromatică, într-un fascinant traseu vizual. Numărul mic de obiecte, cu care ochiul s-a obișnuit deja, reușind să focalizeze spre esențe, caracterizează și sala următoare, „Reculegere”. Aici spațiul
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
furca și oul. Acestora li se adugă troița achiziționată dintr-un sat din Argeș, a cărei poveste e reprodusă în ghidul virtual al muzeului. Desenele parietale din sală completează ansamblul, creând impresia de familiar. Mai departe, două incinte dedicate „Icoanelor” adăpostesc pictură religioasă naivă, în care se pot recunoaște elemente caracteristice reprezentărilor iconografice populare - trinitatea reprezentată zoomorf, antropomorfizarea entităților angelice, triunghul încadrând ochiul divin. „Trecerea spre sala Icoane, după cum spunea Horia Bernea, presupune o diminuare continuă a materialității: o fragilizare a
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
asprimea feței, uimește ca pustiul-matcă: scund la stat, dar înalt în simțire; iute în fapte ca vântul uscat, dar domolit când ridică spre Cer un cânt. Mereu în mișcare, păstor de capre și cai, vânând pentru trai ori apărare, își adăpostește odihna și slăbiciunile vârstei în iurta cea albă, rotundă, ciuperca uriașă din zăbrele și pâslă, sigur ancorată-n pământ, din care ieșirea e totdeauna spre miazăzi. Are ochi buni, doar așa poate nimeri hotarul îngust al zării printre furtuni de
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
În acest scop a ales să studieze pe litoral, la Constanța, unde știa că se va bucura de protecția colonelului de miliție, șef al Inspectoratului, dar și de ajutorul părintesc acordat cu toată dragostea de către „bunica Maria”, femeia ce o adăpostise, cândva, după ce a fost salvată de la înec. Jurământul său de a face dreptate, de a răzbuna dispariția părinților săi, nu a fost dus la îndeplinire pentru că există un Dumnezeu, iar El făcuse deja dreptate până ca fata să finalizeze studiile
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
Grație unui om deosebit, am rezistat tentației încropirii, mi-am reprimat avântul sterp. Pentru că, nu-i așa, în noi sălăsluiesc, laolaltă, ego-ul și demonul. Lumina poate veni, iată și din Septentrion. Aurorele boreale sunt fantastice, dar rămân iluzii. Nopțile nesfârșite adăpostesc har și lucruri frumoase, acolo e locul tainic al sensibilității. Sunt entuziasmat când sorgintea românească se păstrează, refuză alienarea și îndeamnă la reflecție. Tocmai acest aspect l-am urmărit. Scriitoarea Marta Bărbulescu este prezentă în volum cu destăinuiri mai vechi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93271_a_94563]
-
în toate nivelurile și păturile sociale. Societatea nu se armonizează prin menținerea tradițiilor. Dualismul între tradiție și civilizație este benefic, dacă nu se fac excese. Educația spirituală prin cultură ne conduce spre civilizație. Civilizația ne ferește de foame, boli, ne adăpostește într-un habitat puternic și poate produce bunăstare. Acum când se împlinesc 97 de ani de la acel istoric 28 noiembrie 1918, gândul se îndreaptă spre făurirea României Mari, iar 97 de ani pentru o viață de om este mult, dar
COMEMORARE 97 de ani de la revenirea Bucovinei la Patria mamă- România la Palatul Mogoşoaia, 27.XI.2015, ora 11:00 [Corola-blog/BlogPost/93234_a_94526]
-
Baciu Loredana Menită să corespundă pretențiilor înalte ale Prefericiților preoți, fabrica producătoare de lux se află într-o mânăstire de maici din localitatea Fârdea, județul Timiș. Adăpostește 15 măicuțe - cele mai multe venite din zona Moldovei - și un preot, părintele ieroschimonah Moise. Ideea acestei afaceri a fost a preotului, cel care se ocupă și de site-ul prin intermediul căruia se fac comenzi. O haină preoțească ajunge chiar să se
Veșmintele preoțești - afaceri profitabile pentru măicuțe by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/82220_a_83545]
-
simțit la un moment dat nevoia să notez câte ceva din sclipitoarea lui conversație. Din păcate, am făcut lucrul acesta fără continuitate și numai în cursul anului 1947. O agendă a acelui an, prevăzută cu un calendar plin de sfinți ortodocși, adăpostește în paginile ei acum îngălbenite niște însemnări laconice, grupate sub titlul Cărticica de seară a lui Paul Celan." (pag. 100) Dincolo de data emiterii lor și de ierarhiile implicite care se pot stabili, vorbele în răspăr adunate în carnetul acesta altruist
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
un dosar al prezenței în istorie, la autorul sibian ea își pierde particularitățile, se estompează pînă la abstractizare. Nu pare o țară anume, ci un topos romantic, disponibil. Ioan Radu Văcărescu visează o patrie "întunecată" cu măsură, care să-i adăpostească dialogul cu sine însuși, secreția izolării într-un decor de o stridență obosită, de un maleficiu dezabuzat: "noapte tandră de novembre / noapte bolnavă cu vînt cald / în țara-ntunecată / în orașul anotimpului decrepit / pustietate / și fermecată rutină / în care fumezi
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
Edward Sava Izolat de restul cetății, adăpostit de o clădire neoclasică, moștenire a expoziției sărbătorind centenarul Statelor Unite (1876), Muzeul de Artă din Philadelphia, una dintre cele mai prestigioase și bogate instituții culturale americane, s-a angajat recent pe drumul unor transformări fără precedent. Este vorba în primul
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
muzica" (Aurel Stroe); "De obicei sunt contra traducerilor, pentru că este foarte greu să poți reda sentimentele pe care compozitorul le-a pus în muzica lui" (Marcel Roșca). În sfârșit, Sebastian Crăciun surprinde și acele aspecte nostalgice pe care muzicianul-băjenar le adăpostește, fie cu sfială, fie, dimpotrivă, cu emfază: "Concertele pe care le-am susținut în țară au fost întotdeauna ca o miere pentru inima mea. Eu am rămas româncă" (Lola Bobescu); "M-am găsit în sala Ateneului în fața unui concert cu
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
aniversar i se potrivește de minune posibilitatea de a da spațiu cît mai larg "vocii" sărbătoritului), aș reaminti încă un paragraf, de o intensă actualitate, din același Cum am devenit huligan: "Cuvinte deșarte, fără obligații corespunzătoare, "stînga" și "dreapta" românească adăpostesc cele mai variate compromisuri, cele mai fanteziste contradicții. Lipsei lor de conținut politic li se adaugă o gravă lipsă de sinceritate personală, care le golește de orice înțeles real. E o discrepanță strigătoare între ce spun oamenii și ce fac
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
în visul lor cu ochii deschiși, și acestora, printre care se numără și Daniel D. Marin (născut la Călărași în 26 iulie 1981) le dă cuvintele și puterea de a o evoca, de a se mângâia: "vara asta ne-am adăpostit sub nuc/ n-a plouat săptămâni întregi frunzele/ nucului se subțiaseră noi/stăteam în cerc și vorbeam despre Oona// nu puteam să ne imaginăm tot felul/de întâmplări primejdioase și Oona trebuia/desigur să treacă miraculos prin ele pentru/că
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
unor combinezoane când mate, impermeabile, când primitoare, transparente. "Contemplație și narativitate". Astfel am supranumit concertul Orchestrei Naționale Radio, un concert în care a plouat cu armonii, care de care mai torențiale și mai fertile. Chiar umbrelele sub care s-au adăpostit cele trei opusuri reprezentate au avut conotații omofone, fie că era vorba de un material modal nonoctaviant, cromatic în interior și diatonic pe margini (Simfonia a V-a-Litanii pentru plinirea vremii de Ștefan Niculescu), fie că planeitatea formei suferea imprevizibile și
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]