413 matches
-
fierbere“, gelozia are farmecul și piperul ei cu boabe mărunte, măcinate Întruna... „Calm, lux și voluptate“ sunt adunate Împreună doar În versurile nostalgice ale lui Baudelaire... Rechinițe tulburătoare, zbătându-se Între aripioare de velur, rup necruțător din sufletul nostru vulnerabil, adăpostit degeaba la umbra promisiunilor Înfocate... Posibil ca gelozia să fie precum umbra, Însoțitoare permanentă sub soarele copleșitor al pasiunii, dispărând doar odată cu Învăpăierea atât de fertilă a amorului trupesc și spiritual... Nu are nici o importanță că În final mi-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
la Universitate, s-ar fi rușinat. Acum nu au avut rețineri. În sufletele lor se produsese acea osmoză, acea disponibilitate de a împărtăși tulburătoare emoții și, fiecare în parte, a simțit că aduce acolo, în acel spațiu bine zidit și adăpostit, imagini deosebit de plăcute, delicate și atrăgătoare. Tainicele cărări ale iubirii - Nu vreau să interpretezi eronat unele din datele auzite de la mama mea, șopti Iuliana privindu-l deschis, în ochi. Când am intervenit eu, era un ceva special. Vei afla cândva
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
un pas în față, Președintele Juriului v-a cerut probabil să vă rezumați la un simplu „mulțumesc”. Personal am apreciat enorm decizia dumneavoastră de a da pur și simplu din cap în semn de recunoștință, ceea ce a permis apoi mulțimii adăpostite sub umbrele să se repeadă spre bufetele amenajate în diverse puncte ale grădinii, moment cînd s-a oprit și ploaia de altfel. Iertați-mă dacă evocarea mea pare puțin malițioasă, sunt și eu, în felul meu, un observator al lumii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
conversației era limpede în salon Mihail era acela care căuta o soluție pentru supraviețuirea sa, cum mai făcuse de cîteva ori în viața sa de director al Serviciului, pe cînd în cabinetul din casa veche, întunecoasă, în care se găsea adăpostit Serviciul treburile ar fi stat exact invers. Cu totul inversate, mai ales că prințul Basarab Cantacuzino în viața lui nu s-a gîndit și nici n-a fost vreodată în situația de a căuta o soluție de supraviețuire, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se reconstituia în el din aspirația către propria sa origine, din inefabila genealogie păstrată în sângele său, din ofranda vie a tradițiilor. Se simțea parte din urzeala acelui covor, purtat prin pustiuri, prin lanuri cu maci scuturați, prin munți golași, adăpostit, la apusul soarelui, în cortul de o noapte al păstorilor, ascultând susurul poveștilor despre piramidele îngropate, de mult uitate ale Armeniei. Dante Negro stătea de ceva vreme rezemat de ușa atelierului cu brațele încrucișate, interesat dintr-odată de aspectul prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ale lui Hans Maslick. Danny se gândi la posibilitatea ca asasinul să-și fi parcat mașina în apropiere, pentru a dispărea cât mai rapid, ca acesta să se fi plimbat pe Strip în dimineața zilei de Anul Nou, înconjurat și adăpostit de hoardele de cheflii și epuizat după cele două macabre ejaculări succesive. Iar aici treaba devenea cu adevărat înfricoșătoare. Într-un eseu faimos Maslick descrie o metodă pe care o pusese la punct în perioada când fusese psihanalizat de Sigmund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cărei local a fost cedat armatei Începând chiar din prima zi de război, 15 august 1916, și până În aprilie 1918. Aici au fost Încartiruiți la Început recruții români, ocupând doar sălile de clasă și Încă două Încăperi, În cancelarie fiind adăpostită zestrea și arhivele școlii, În vreme ce 54 mobilierul era dus În podul școlii și În barăci. În ianuarie 1917, recruții români predau Încăperile școlii În stare bună armatelor ruse, care Însă, după mărturiile directoarei, au distrus localul cu desăvârșire. Desigur că
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
și imediate împotriva unui număr de ruși stabiliți în România. Adevărul e că un număr de nihiliști ruși se afla în țară, la Iași erea doctorul evreu Russel, care desfășura o mare activitate revoluționară, iar în București mulți nihiliști ereau adăpostiți. Guvernul luă imediat măsuri și operă numeroase arestări. Apoi Parlamentul votă legea care autoriza fixarea domiciliului streinilor și chiar expulzarea. Această lege provoacă o mare mișcare de protestare, dar toată lumea conștientă înțelegea că legea este impusă de Rusia. Atacat din
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
plutească pe suprafața apei și să se ferească de pietre. Nu era loc de greșeli. Canalele erau înguste, iar barca lată; Ellis era nevoit să conducă barca periculos de-aproape de bolovani ca să poată să înainteze. În spatele parbrizului era un scaun adăpostit, dar Mary s-a așezat la pupa, în bătaia vântului și a apei. Și-a întors fața în ploaia de stropi și-a încercat să se concentreze pe găsirea lui Danny, dar mulțimea de posibilități i-a întunecat vederea. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
afară pericolului. Ce-am auzit au fost zbierete în două limbi, acoperite de salvele pistoalelor automate, până când, la urmă, nu se mai auzeau decât kalașnikoavele. În timp ce mă târam prin desișul de pini tineri, rafalele s-au abătut și asupra zonelor adăpostite din stânga, din dreapta, dar eu am rămas neatins, ceea ce nu e de presupus despre restul grupei adunate în jurul plutonierului. Nici măcar omul de la Volkssturm nu se mai ciorovăia cu Dumnezeu, nu-și mai înjura vecinul, nu mai voia să plătească nici o socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în insula vie a Cetăței. De pe trotuarul cellalt, Nory se întoarse să mai zărească pe amica ei singuratică. O absorbise Cetatea și timpul. III In dimineața-aceea, scoțând nasul devreme pe fereastră ca să dea drumul zilei să intre în odaia ei adăpostită, Mini simți dintr-o dată, de la întîia privire rotită în jurul cerului, cât încăpea între coperișurile învecinate, simți de la prima răsuflare cu care gusta aerul, de la prima lui adulmecare, o asemănare și lesne își dădu seama anume care, atât era de fățișă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și la ceea ce aluneca pe sub ei între timp: bărăganul și pădurile, fermele cu acoperișurile lor abrupte, grupurile de case adunate laolaltă împotriva frigului în sate, orașele cu fabricile lor și împrejurul acestora străzile cenușii cu case în care oamenii stau adăpostiți cu toții cu o hîrtie neagră în fereastră. M-am gîndit la lacuri, la canale mari și mici, la pîraie și la rîuri. M-am gîndit mai ales la apă, pentru că apa, argintie, e cea dintîi trează cînd ziua se ivește
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
energicul Rahan, fiul lui Crao, banda desenată anticipează viitoarele puneri în scenă ale unei pelicule precum 10.000 BC. Grotele, jungla, confruntarea cu bestiile feroce și cu prejudecățile sunt ingredientele din care se hrănește una dintre cele mai longevive narațiuni adăpostite de Pif. Venerația nostalgică de care este înconjurat Rahan ține și de proximitatea imagologică cu un alt erou ce cutreieră spațiile nedomesticite - Tarzan al lui Edgar Rice Burroughs. Dacă regresiunea temporală este una dintre strategiile ce nu poate da greș
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o soluție, n-am găsit decât doi-trei bănuți, altădată găseam mai mulți, acum nu, așa că, până la urmă, am renunțat. „Zenobia“, am spus, „pe mine foamea nu mă supără, îmi dă starea aceea plăcută, dar tu ești fragilă, iar Dragoș trebuie adăpostit, văd că ție puțin îți pasă pentru că, dacă ți ar păsa, ai putea găsi o soluție, mâine mă ocup eu de toate, am destui cunoscuți în orașul ăsta; deși majoritatea populației mă ignoră, există câțiva oameni care mă apreciază, băieți
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și, dacă o va face, va privi în jos, atunci se va întreba dacă n-ar fi cazul să taie câteva crengi de arbore ca să acopere mai bine vasele, parcă ar vrea să nu afle nimeni ce se ascunde aici, adăpostit, ferit, până în ziua când vor fi din nou necesare, vai, ce greu e să ne despărțim de ceea ce-am făcut, fie obiect, fie vis, chiar atunci când l-am distrus cu mâinile noastre. Mă duc să curăț cuptorul, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
uscat părea Încă Îndepărtată, anunțată doar de rafalele de vânt umed și cald. Aruncă o privire rapidă de-a lungul liniei de coastă. Înspre stânga, către sud, recunoscu portul despre care Îi vorbiseră țăranii, un simplu chei din pari, abia adăpostit Într-un golfuleț micuț, ocrotit de o scurtă limbă de pământ. Împrejur, câteva colibe din lemn alcătuiau un cătun de pescari. Însă un alt amănunt Îi atrase atenția. Mai Înainte, la vreo sută de coți depărtare de coastă, zări silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
luat de urgență gâtul, aflând ceea ce se petrecea, în realitate, cu puștoaicele după care dânșii erau îndrăgostiți morți. Cu fâțâitele pe care destui dintre dânșii nu îndrăzneau să le atingă nici măcar cu un fulg. Unde erau, într-adevăr, răpite și adăpostite, ipocritele acelea, în orele în care își puneau în aplicare adevărata lor specialitate, aceea de a părea, cât mai veridic, picate pe gânduri. Ori în a cărui odăiță se îmbulzeau cu toatele, imediat ce poeții destinelor lor își întorceau, o clipită, geana
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sus, mi-am scos rochia de pe mine și m-am ghemuit în pat ca un animal în bârlog, înfășurând pilota foarte strâns pe lângă mine, ca nici un firicel de aer sau de lumină să nu mă poate ajunge. După o vreme, adăpostită, protejată, am reușit să adorm și, de data asta, din fericire, dacă am visat, imaginile derulate în spatele pleoapelor mele închise n-au fost suficient de puternice încât să mă trezească. *** Aveam două variante simple. Puteam să mă ridic și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
putut zări de pe vapor. CÎnd ajunse În dreptul ei, se strecură cu grijă Înăuntru și puse mîna, fără grabă, pe cîteva cuțite late, ață de pescuit și cîțiva metri de lanț de ancoră. Se Întoarse cu toate acestea, tot pe brînci, adăpostit acum de stînci și arbuști, și porni grăbit și silențios către apus, către zona cea mai sălbatică a insulei. În curînd, găsi ceea ce căuta. Bărbatul, mic și oacheș, fără Îndoială o corcitură de indian și alb, cu părul lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vapor cu vîsle și velă pentru a ieși de pe Insula Hood, dar nu putea nici măcar să viseze la așa ceva, habar neavînd că propriul său călău, Iguana Oberlus, ascunsese barca de rezervă recuperată de pe María Alejandra Într-un golf mic și adăpostit de vînt. Sălbatică, stîncoasă și săracă În vegetație, insula nu oferea prea multe ascunzători pe lîngă mare, pricină pentru care Oberlus optase pentru simplul procedeu de a scufunda ambarcațiunea, burdușind-o cu pietre, Într-un loc adînc și bine protejat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că nu mai am timp să ajung jos în vale, acasă, pînă la căderea întunericului și știu că pe noapte risc să mă rătăcesc cu adevărat. Încep așadar să-mi strîng lemne de foc și să-mi caut un loc adăpostit unde să petrec noaptea. Peste ceva timp, s-a făcut întuneric și un foc mic luminează poienița în care m-am cuibărit. De pe cer cad stele. E un cer de august. Deschid ochii cu primele raze de soare, cam înghețat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
avea acoperiș și vântul umed ce venea dinspre mare făcea ca locul să fie neplăcut, dar în fund, în spatele a ceea ce trebuie să fi fost, la vremea lui, altarul central, se deschidea o ușă ce dădea spre niște mici încăperi adăpostite, dintre care două mai aveau, aproape intacte, majoritatea geamurilor la ferestre. Era un loc solitar și liniștit, exact ceea ce îi trebuia lui Gacel după cele mai agitate zile din existența lui, tulburat cum se simțea după ce străbătuse orașul buimăcit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
găsiră la mai puțin de o jumătate de milă de ceea ce era, într-adevăr, un con vulcanic, care părea să se ivească abrupt din valurile oceanului, cu povârnișuri parcă tăiate cu toporul, cu excepția coastei nordice, unde se află o plajă adăpostita, de nisip negru, protejată de un mic promontoriu care pătrundea că un deget murdar de stâncă în albastrul oceanului. Soarele încă nu se dezlipise de linia orizontului, când deja înconjuraseră întregul perimetru al insulei, asigurându-se că nu se zarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în momentul în care ajunseră în dreptul trecătorii dinspre nord, în timp ce vântul începuse să plângă printre vergi, tânguindu-se parcă pentru pagubele pe care avea să le provoace. Marea, în afară recifului, începuse să devină agitată, însă, după ce pătrunseră în laguna adăpostita de recif, nu mai trebuiră să se preocupe decât că vântul și vârtejurile apei să nu-i arunce pe coasta. Vâsliră pe întuneric până ajunseră în punctul dorit: un golf izolat, adăpostit de vânturile de răsărit, căci Miti Matái știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
niște cunoștințe extraordinare cu privire la mare, pentru a ajunge la concluzia că locul cel mai sigur în care se putea afla o ambarcațiune în timpul unui taifun era tocmai pe fundul acestei mari, cu singura condiție să fie vorba de o laguna adăpostita. Pe înserate, Marara se apropie de Marae, inca plin de prizonieri, iar aceștia nu-și putură crede ochilor când descoperiră un semeț catamaran care parcă picase din cer, fără să bănuiască măcar că, de fapt, acesta se ridicase de pe fundul oceanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]