430 matches
-
spuse el - dacă aș cere signorei un supliment... ce ziceți? Episodul 158 SURORILE ACETOSA Nimeni, dar absolut nimeni nu răspunse întrebării căpitanului Tresoro. Fiecare era ocupat cu înlăturarea și grabnica înghițire a ultimelor urme din sosul de lobodă ce mai adăsta în farfurii. Până și bunii noștri călugări, ale căror stomacuri nord-dunărene erau oarecum obișnuite cu desele năvăliri de foamete migratoare, păreau cuprinși de febra pofticioasă a celorlalți. Doar într-un târziu, una din cele două femei, ușor ciupită de vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fiind zise - grăi Radu Stoenescu-Balcâzu - faceți-mi bucuria de a pofti colea în cerdac un răgaz de vreme, până nevrednicele slugi vor prinde niscaiva curcani și bouri, să putem prânzi. în cerdac, pe o masă rotundă din stejar de Borzești, adăstau străchini cu apă călduță pentru ca boierii să-și spele degetele și ghiulurile de praful drumului. în spatele jilțurilor galbene de nuiele așteptau cu ștergare albe de cânepă slujnicuțe tinere de 16-17 ani. După ce oaspeții își clătiră degetele și ghiulurile, gazda bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unde să ne putem întrema. Episodul 183 O SISTEMĂ DE APĂRARE — Dar să lăsăm aceste triste întâmplări, căci, orice s-ar spune, un domn schimbat e un domn trist - grăi spătarul Vulture, aruncând un os unui câine mare, ciobănesc, ce adăsta prin curte - și cu cât e schimbat mai des, cu atât tristețea e mai mare, căci tristeții sale i se adaugă tristețile mai mici ale supușilor ce-l urmează în surghiun. Să trecem la altele mai vesele, cinstind astfel această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-și deschidă urechile și să le țină bine minte, căci are a se folosi de ele și-apoi, în afară de asta, cu îngăduința Voastră, el ar fi întâiul pe care am dori să-l lăsăm aici la Roma a se adăsta la cereasca învățătură. — Oho! - exclamă binevoitor Grigorie al XV-lea. Va să zică, iată că avem deja un elev! Și ia spune-mi, tinere - se-ntoarse papa - dorești mult să-nveți la Roma? — Enorm - șopti roșind vizibil Iovănuț. — Mă bucură acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o dată, plafonul negru ca smoala frânează rotația discului care se pierde în obscuritate scoțând un mic scrâșnet ca un țipăt de pasăre speriată. Intr-o tăcere de moarte, Dora străbate cu greu o pasarelă inundată de valuri vâscoase pentru a adăsta în sfârșit, epuizată, pe un țărm necunoscut. După un timp indefinit, se regăsește într-un univers straniu, în care se simte ca și debarasată de suferințele nevolnice ale corpului ei fizic. Universul în care se găsește nu este nici sumbru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu veacuri în urmă, nu de români, dar de unguri!!! Așa că vedeți, istoria se cere cunoscută bine și la adevărul adevărat... Așadar, între secui m-am simțit excelent, oameni buni, calzi, darnici! Bătând Ardealul în lung și-n lat am adăstat și între unguri. Toți, și secui și unguri, vorbitori de maghiară fiind, sau "ungurește". Le-am deprins graiul. Între prietenii mei de mult suflet se numără și nenumărați scriitori de naționalitatea lui Petöfi Sándor. Mărturisesc sincer că în anii petrecuți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
chipul. Pe noptieră, stând pe Almanahul Bristol și câteva numere din Fixa, ceasul deșteptător Tic Tac arăta zece fără douăzeci. Continuând să-și murmure numele zodiilor, Molinari s-a ridicat În capul oaselor. A privit pe geam. La colțul străzii adăsta necunoscutul. A zâmbit viclean. S-a dus În spate; s-a Întors cu mașina de ras, pămătuful, o coajă de săpun Îngălbenită și o ceașcă cu apă clocotită. A deschis larg fereastra, l-a privit cu emfatică seninătate pe necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tutulor și poate chiar sorții la lume. Și i-a dat nainte: — Te legăm la ochi cu vălul acesta, Îți punem În dreapta bățul acesta lung, și fiecare se va ascunde În câte un loc din casă sau din grădini. Vei adăsta aici până când orologiul va bate miezul nopții; apoi ne vei găsi rând pe rând, luându-te după zodii. Zodiile guvernează lumea; pe timpul Încercării, Îți Încredințăm zodiile: Întregul cosmos va fi În puterea ta. Dacă nu schimbi ordinea zodiilor, destinele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
copil, iar acesta, purtând facón și chiripá, a dat fuga la sânul mângâierii materne. Această scenă de neuitat, care se repetă de altfel seară de seară, demonstrează că legăturile familiale dăinuie chiar În toiul mondenității și boemei. Fără să mai adaste, guvernanta l-a luat pe Pampa cu ea. Muñagori a explicat că Întreaga pedagogie este rezumată În preceptul solomonic: dacă ești zgârcit cu bățul, nenorocești copilul. Am aflat că, pentru a-l obliga să poarte facón și chiripá, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
uriașă platitudine: așijderea soarelui, care vede tot și se ascunde În spatele propriei sale străluciri, Tai An Își continua, loial și tenace, căutarea implacabilă, cerceta deprinderile tututor celor din anturajul său, care Îl ignorau. Vai de slăbiciunile omului! Nici măcar broasca-țestoasă, care adastă meditând sub cupola sa din baga, nu este fără cusur. Tot astfel, prudența magului a dat greș Într-un punct. Într-o noapte din iarna anului 1927, pe sub arcadele Oborului din mahalaua Unșpe, a zărit o ceată de vagabonzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unsprezece și un sfert p.m., toate lampioanele ardeau și, o dată cu ele, depozitul de talaș și niște ostrețe din lemn neglijent acoperite cu vopsea verde. Nu-i curajos cel care calcă tigrul pe coadă, ci cel care, ajungând În inima codrului, adastă clipa Încă de la facerea lumii hotărâtă pentru saltul său mortal. Zis și făcut: am stat cu perseverență cocoțat În salcia din fund, nădăjduind, precum salamandra, să mă pot arunca În foc, la primul strigăt plin de delicatețe scos de Madame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
filmele americane de război. „Romantismul său e periferic. Plânge mult la cinema. Îi plac filmele de amor, ori de câte ori nu sunt prea sentimentale.“ E dintotdeauna Îndrăgostit - și În sensul acesta e conservator - de actrița de film Gloria Guzmán. „Dar obișnuiește să adaste la ieșirile teatrelor de revistă când ies coristele.“ Casanova de doi bani, Bustos are succes la femei, obișnuiește să le facă daruri, dar, cum e convins de farmecul său personal, s-ar supăra foarte tare dacă cineva ar crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
elocventă, a genelor, subliniată de privirea timidă, și, totuși, muiată într-un strop de eventuală promisiune, ușoara înclinație a capului și încântătorul început de zâmbet care pare, ah, doar pare dar de ce sugestia este mai tulburătoare decât orice realitate? că adastă, pierdut, la colțul gurii de altfel încremenite, totul este menit să recompună, cu instrumentele unui artist al transcendentului, ideea pură, Urbild-ul feminității japoneze. Și totuși, dacă acceptăm această premisă, loc comun al studiilor postmoderne de gender cu tematică japoneză, se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
inventat cuvântul shiki ? Dar nu, vă simt încă retractili, și înțeleg asta, este greu de portretizat mania colectivă care aprinde Japonia celor patru anotimpuri. Pentru aceasta, vă rog să aveți răbdare, să mă urmați... Este martie și, în îndepărtatul Hokkaido, adastă încă zăpada. Așa cum afară încep să se ivească firele noii ierbi, mai mari, mai verzi clipă de clipă, înăuntru cresc, clipă de clipă mai frumoase și mai albe, fetițele. Este ziua lor astăzi, trei martie, și fiecare casă rânduiește, pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Noul An primite. Ca și vederile din vară, trimisul acestor nengajo este reglementat de tradiție, fiecare familie pune la poștă și primește în jur de o sută, fără abatere. Povestea se apropie de sfârșit. Peste Japonia celor patru anotimpuri, cortina adastă o clipă, mirată ea însăși și neîndurându-se să cadă. În casele mici de lemn, mâncate de umezeală, sau în blocurile aruncate unul peste altul, haotic, japonezii își deapănă aceeași inimă, de secole, inima îndrăgostită de floarea de cireș, de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Splendidă piesă no, în care omul mort și cel viu își asumă, rând pe rând și împreună, trecerea. Teatrul no ne conduce, astfel, spre acele spații-frontieră de la marginea vieții, în acele locuri unde viața se învecinează cu moartea, unde omul adastă o clipă înainte de a trece pragul morții, locuri din care Craig și Genet vor dori să facă orizontul artei teatrului. Chiar și în piesele no „din lumea reală”1, unde shite nu incarnează nici o figură a invizibilului (nu e nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
unei melodii. Ambivalența invizibilității și a vizibilității acestui spectru care: La rîndul său se apropie ș...ț și în pâlpâirile făcliilor, nevăzut de nimeni, prinde a cânta din lăuta jertfită zeului. Ciudată arătare această fantomă văzută/nevăzută, care vine să adaste din nou printre oameni ca să participe la jocurile lor nocturne, ferindu-se în același timp de orice privire! În Kiyotsune se spune că pentru un înțelept nu există nici vis, nici realitate. Însăși lumea reală nu este decât o iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să urmez întocmai sfatul sfinției tale... Am intrat în chilioară, unde mirosea a busuioc. Pe masă, sub un ștergar alb ca helgea, se putea bănui că sunt bucatele. Aburii cu miros de bureți prăjiți ieșeau prin ștergar. Pe prichiciul vetrei, adăsta ulcica alături de ulciorul cu vin. M-am dus întâi să stau de vorbă cu izvorul. Despuiat până la brâu, m-am ghilosit în voie. Când mă îmbrăcam, mi-am îndreptat privirea spre chiler. Tocmai atunci o nălucă se retrăgea în umbra
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Fii tu durul. O s-o scot pe De Haven din drum și după aia o să-l lucrăm pe individ. Ajunseră la ușă și sunară. Claire De Haven le deschise. Mal îi spuse: — Pleciundeva două ore. Claire se uită la Buzz, adăstând pe lângă haina lui jerpelită de șagrin. — Nu cumva să-l atingeți! Mal arătă cu degetul mare peste umăr: — Du-te pe undeva. Nici un mulțumesc pentru ce-am făcut? Mal îl apucă pe Buzz, care o apucase pe femeie. — Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
LL. mitropolitul primat și mitropolitul Moldovei, de PP.SS.LL. episcopii eparhioți și înaltul cler, în vestminte sacerdotale, de d-nii miniștri și de d-nii președinți al Senatului și al Adunării Deputaților. Curtea Majestăților-Lor și aceea a A.S. principelui de Hohenzollern adăstau aci, unde se afla și un mare număr de doamne, oferind buchete de flori. Procesiunea se puse atunci în mișcare având în frunte înaltul cler și urmată de drapelele armatei, în sunetul clopotelor și al cântărilor corului seminariilor, și Majestățile-Lor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Columbus Circle În căutarea hoțului negru? Neînfrânată, În termeni direcți, Angela descria evenimente unchiului ei. Intrând În cameră, scoțându-și haina, baticul, eliberându-și părul cu șuvițe vopsite ca blana de raton, mirosind a mosc arăbesc, un damf ce apoi adăsta pe țesăturile ieftine, pe pernele de scaun, pe pled, chiar și pe draperii, căpos ca o pată de nucă pe deget, se așeza În ciorapi albi cu model - bas de poule, cum Îl numeau francezii. Cu obrajii plesnind de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Fusese doar o zi? Poate fusese mai mult.) Petrecuse acele săptămâni de vară În cimitir. Apoi apăruse În Zamoșt, chiar În oraș, sălbatic, sleit, putred, ochiul mort holbat - ca un melc de mare. Unul dintre cei cu soarta pecetluită ce adăstase prin toate. Prea puțin a meritat efortul, poate. Sunt momente când a te da bătut e mai rezonabil și mai decent, iar a rezista este o dizgrație. A nu merge dincolo de un anumit punct cu rezistența. A nu Întinde materialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Fiind elev, intern la cămin de nefamiliști, pe la rude cutreieram duminica, după vreo veste de-acasă, după vreo masă caldă și consistentă, altfel decât zeama de cazan de la cantina „Abatorul“... În pregătirea festinului - care de multe ori nu mai venea - adăstam pe-un scaun incomod, în fața televizorului ce difuza „album duminical“. Iar acolo era nelipsită porția de jazz. Cine cânta, nu mai rețin. Numele mari care vizitaseră România - Louis Armstrong, Duke Ellington, Count Basie, cine mai știe!... Și Big Band-ul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
seară, mă trezesc cu mândra vară. Radu: Aerul mirose-a flori, fructe coapte-ți dau fiori. Alina: Soarele-n călăuzește tare, toată lumea vrea la mare. Prezentator: Așa-i vara veselie, cântece și bucurie. Rândunica: Toată vara am lucrat, lângă pui am adăstat Pregătindu-i de zburat Cuibul să și-l părăsească Departe să poposească. Prezentator: Soarele a obosit de atâta strălucit ; Fructele s-au pârguit, strugurii s-au înnegrit, florile își pier pe cale; Hainele lor de petale. Alina: Oare ce s-o
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Cine știe ce teorii greșite ne hrănesc chiar în acest moment orgoliul cunoașterii! Partea proastă e că aflăm despre o teorie că este greșită abia după ce ne-am smuls din brațele ei. Iar dacă o bună parte din viața noastră intelectuală am adăstat în umbra acesteia e posibil chiar să nu ne mai putem desprinde, ea căpătând statutul de dogmă. Partea și mai proastă e că o teorie este dovedită ca greșită de o altă teorie. Trebuie să înțelegem teoriile ca dezvoltându-se
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]