426 matches
-
Splendidă piesă no, în care omul mort și cel viu își asumă, rând pe rând și împreună, trecerea. Teatrul no ne conduce, astfel, spre acele spații-frontieră de la marginea vieții, în acele locuri unde viața se învecinează cu moartea, unde omul adastă o clipă înainte de a trece pragul morții, locuri din care Craig și Genet vor dori să facă orizontul artei teatrului. Chiar și în piesele no „din lumea reală”1, unde shite nu incarnează nici o figură a invizibilului (nu e nici
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
unei melodii. Ambivalența invizibilității și a vizibilității acestui spectru care: La rîndul său se apropie ș...ț și în pâlpâirile făcliilor, nevăzut de nimeni, prinde a cânta din lăuta jertfită zeului. Ciudată arătare această fantomă văzută/nevăzută, care vine să adaste din nou printre oameni ca să participe la jocurile lor nocturne, ferindu-se în același timp de orice privire! În Kiyotsune se spune că pentru un înțelept nu există nici vis, nici realitate. Însăși lumea reală nu este decât o iluzie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tare una de cealaltă, parcă În posesia unei taine pe care cel ce le privește o ignoră. Încă de tânără fugeam să mă plimb, cu un fular și o căciulă de lână, ascultându-mi ecoul pașilor sub privirile pisicilor care adăstau În portalurile Întunecate. De mult timp nu mă mai duc acolo, iar acum vreau să mă Întorc În acel oraș. Cu tine, Faulques. Vreau să mă ajuți să caut umbra acelei fetițe, apoi să ne Întoarcem la hotel, să mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Farul și-a arătat iar conturul, În racursiu. Croatul se ridicase un pic. - Când am venit să te caut, domnule Faulques, Îmi spuneam că o să omor un bărbat viu. Pictorul de război și-a rezemat capul de copac și a adăstat liniștit, cu ochii mari deschiși În beznă. Își amintea de sine, În zorii altor zile, pregătind dis-de-dimineață bagajele, cu o rutină precisă, oprindu-se În prag Înainte de a Încuia ușa, aruncând o ultimă privire În jur, ca să verifice că tot
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să vadă dacă n-am făcut pagube: nu făcusem. Am vorbit și băut, o noapte întreagă... Am notat ce-am consumat după plecarea lor: pe-atunci, cu 100 de lei stăteai o zi în cîrciumă... Ne-a costat 200, deoarece adăstasem și noaptea. De Marga am și uitat, definitiv. Am fost prieten bun cu Dan, pînă cînd a plecat din țară: era un actor bun și un prieten adevărat. Am aflat, de la Gala UNITER, c-a murit acum trei-patru ani. Păcat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Lică (Mierloiul). Ea se repetă în aria solemnă pe care Walter o simte invadîndu-l, la gîndul morții Lenorei ("Lenoras Tod!" în proclamarea patetică a soțului). În tiparul moștenirii palatului pe calea incestuoasă, regăsit la cele trei grupuri de relații intersectate, adastă și un domeniu comun, al ramurii gineko-medicale, implicat de specializarea Linei, de moartea Siei și de boala fatală a Lenorei, ceea ce deschide și tema maternității morbide. Impunerea voinței mamei, de aceea, completează fără să ne mai mire clișeul romanesc. Sia
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
casă neîncercată încă; nici raporturile între un domiciliu și locatarii lui noi, mai ales cînd e chiar vorba de o casă proprie, unde și locuința și locatarii își dezvoltă reciproc toate defectele posesiei." Fiecare dintre locurile care invită cititorul să adaste pentru a afla o istorie este saturat, aproape, de importante semne ale trecutului sau, măcar, de circumstanțe și latențe promițătoare în ordinea acțiunii. Autoarea procedează într-o modalitate transparentă și relativ simplă la configurarea acestor predeterminări. "Condiția nouă" a personajului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
zale de argint ce străluceau în desfătarea razelor de soare. Dar domnița a fugit din calea acestor străini, pentru că acel crai era însoțit de mulți oșteni. Când, în sfârșit, craiul a văzut-o, cu glas blând a rugat-o să adăsteze, că el vrea să-i grăiască. Ascultându-i povestea, tot atunci el, care era tulburat de gingășia fetei, a poruncit sfetnicilor și celor din oaste să nu-i facă niciun rău. Așa că, pe dată, domnița s-a îndrăgostit de acel
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
mai rămas decât grosolănia, raptul/ și rata la apartament sau la mașină.// Destul acum; scârbit de toate cele/ (chiar și de moarte'mi este numai silă)/ eu împletesc cununi de imortele// pentru o ipotetică copilă./ Dar vai, ce catastrofice belele/ adastă omenirea imbecilă!". Sau rama tulburătoarei confesiuni care îi anticipează destinul biologic: Poți să-ți spun că sunt sănătos, deși am reumă,/ podagră, precum și un mic cancer./ Fac necontenite progrese în domeniul/ atât de labil, de alunecos și riscant/ al poeziei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tenebros, ce stinge candela în urma unei lumi pierdute, uită că acest teoretician al descompunerii a fost o ființă vioaie, care se lăsa cu voluptate pradă unor conversații frivole, care înjura cu aplomb (în românește!) și rîdea ca un copil. Vom adăsta, deci, fugitiv asupra uneia din cele mai savuroase și temeinice "ocupații" ale sale, pe care am numit-o iscusința-de-a-nu-face-nimic (le savoir-ne-rien-faire), în care a excelat, cu nedisimulată mîndrie, întreaga viață. Toată lumea știe că a plecat în Franța pentru a scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de-atâta fantastă mutilare de-i zice arătare. Pe ici pe colo doar câte-un grămătic se minuna prea tare făcând să i se topească și roua răcoroasă de-atâta inspirată levitare chiar Verbul, neprihănit, se opri o clipă și adăsta din neîncetata-i descălecare să vadă cum arată genunea vocalelor pe cale de transfigurare și chiar uita de sine și de atât uman prezent incoerent și indecent ci doar o învrăjbire a vreunui zgomot surd l-ar fi făcut absent din
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
servesc de moment pregătitor pentru explicațiile posibile ce urmează în povestire și pot fi însoțite de un comentariu (insistînd pe similaritatea contextuală a evenimentelor), dar și de comparații elocvente ("precum un foc mocnit"). (67) Un abur călduț și ușor încă adăsta din zori, mai îndesit în crîngul care-l deșira în nenumărate ruguri fără flăcări ce fumegau precum un foc mocnit. Fumul urca acoperind coroanele copacilor învecinați; dantelăria lui ascundea mulțimea frunzelor de toamnă, umede, lucioase, mîngîiate ici, colo, de degetele
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
unii oameni care mai cred în povești oare? Oameni, v-ați uitat bine în jurul vostru, vă cunoașteți bine? Știți unde sunt lupii? Sau femeia care trebuia să dea viață altei vieți? Vă cuibăriți în locuri calde pe care le-ați adăstat și nu vă interesează decât ce este la cinci centimetri de voi. Vă interesează atât cât e un pat al lui Procust, de multe ori nici atât. Și lupii atacă, de multe ori pe muțește. Ei apucă și zdrobesc, sfârtecă, și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Odată-ncă pinten L-împunge Și-ajunge. Iar junele sare ușor de pe el Sub mantă-i purtând mandolină, Cu inima plină de-amoru-i fidel, Cu mintea de visure plină, De grile de fier Al meu cavaler S-avîntă cătând pe fereastă Și-adastă: Ca gânduri palide din ore dalbe Sboară danțîndele ființe albe, Par aromatele suflete line Duse de zephyrii de prin grădine, În coruri nymphele cântă la hore Și gem în lyrele blânde, sonore, Ascunse gîndure de dor de ducă Triste și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Odată-ncă pinten L-împunge Și-ajunge. Iar junele sare ușor de pe el Sub mantă-i purtând mandolină, Cu inima plină de-amoru-i fidel, Cu mintea de visure plină, De grile de fier Al meu cavaler S-avîntă cătând pe fereastă Și-adastă: Ca gânduri palide din ore dalbe Sboară danțîndele ființe albe, Par aromatele suflete line Duse de zephyrii de prin grădine, În coruri nymphele cântă la hore Și gem în lyrele blânde, sonore, Ascunse gîndure de dor de ducă Triste și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Iar tânărul sare ușor de pe el Și prundul sub pasu-i răsună. Frumos ca din basme și tras prin inel Și nalt ca și bradul în lună, C-un salt a suit Al boții granit. Urcat într-un arc de fereastră Adastă. Mantaua lui neagră în lună s-a-ntins De pare-o perdea în fereastă Și gratii de fier a lui mînă-a cuprins Uitîndu-se-n sala cea vastă. {EminescuOpIV 98} Pe stânci de bazalt Stă calu-i înnalt Și coama-i i-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îndepărtatul Helespont. Iar acum, în preajma cetății tale nu sunt decât lupte și măceluri“. Este aici intuiția cuprinzătoare a unui fost belșug și totodată compasiune pentru irosirea lui. Așa cum, într alt loc, vorbind de Teba Egiptului, nu doar o pomenește, ci adastă asupra avuțiilor de care îi sunt pline toate casele, asupra celor o sută de porți ale ei, prin care pot să treacă câte două sute de războinici cu carele și caii lor cu tot. La toate acestea, Ahile, cel mai puternic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
îndepărtatul Helespont. Iar acum, în preajma cetății tale nu sunt decât lupte și măceluri“. Este aici intuiția cuprinzătoare a unui fost belșug și totodată compasiune pentru irosirea lui. Așa cum, într alt loc, vorbind de Teba Egiptului, nu doar o pomenește, ci adastă asupra avuțiilor de care îi sunt pline toate casele, asupra celor o sută de porți ale ei, prin care pot să treacă câte două sute de războinici cu carele și caii lor cu tot. La toate acestea, Ahile, cel mai puternic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fiecare după amiază, de la învățătura dascălului Ioan, de la mănăstirea aflată nu departe de marginea cătunului. Satul se anima la trecerea carelor spre iarmarocul de Sf. Ilie, de la Lespezi, când toată suflarea aștepta cu mâncăruri alese și băuturi meșteșugite oaspeții care adăstau în acel loc feeric, desprins parcă din scrierile evlaviosului călugăr Zagavei, despre viața de apoi. Ca orice așezare omenească, satul era condus de un staroste, Vasile, cel mai vrednic gospodar, de care trebuia să asculte orice locuitor. Moș Vasile, căci
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
țarcul oilor și din grajdul, care adăpostea pe Dumana, o junică de trei ani, și pe Murgu, calul pur sânge, cu care Fetea se mândrea, cale de șapte poște, lăudându-se, mai ales, în fața cârciumilor din târgul Hârlăului, în timp ce negustorii adăstau și cinsteau adălmașul. Fimeie, am flămânzit! strigă, de pe stogul de fân, Fetea, încercând să nu cadă, în timp ce arunca, cu furca, pologuri de trifoi uscat. Bată-te să te bată, măi omule, ai uitat că azi trebuie să postești? Odată-i
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
meu, devenea din ce în ce mai neclar cine erau, de fapt, oamenii care spuneau despre ei că ar fi „de-alde noi“. W. a sosit la birou pe la șase și jumătate. Nu era încă nimeni aici, iar în hol și pe culoar mai adăsta încă un aer călduț, stătut. Deschise fereastra, burnița, și în hala mașinilor fusese ridicată ușa de fier. W. începu să-și trieze teancul de hârtii care se adunaseră pe biroul lui în ultimele zile. Alături de scrisorile și anchetele care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
chipul. Pe noptieră, stând pe Almanahul Bristol și câteva numere din Fixa, ceasul deșteptător Tic Tac arăta zece fără douăzeci. Continuând să-și murmure numele zodiilor, Molinari s-a ridicat În capul oaselor. A privit pe geam. La colțul străzii adăsta necunoscutul. A zâmbit viclean. S-a dus În spate; s-a Întors cu mașina de ras, pămătuful, o coajă de săpun Îngălbenită și o ceașcă cu apă clocotită. A deschis larg fereastra, l-a privit cu emfatică seninătate pe necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tutulor și poate chiar sorții la lume. Și i-a dat nainte: — Te legăm la ochi cu vălul acesta, Îți punem În dreapta bățul acesta lung, și fiecare se va ascunde În câte un loc din casă sau din grădini. Vei adăsta aici până când orologiul va bate miezul nopții; apoi ne vei găsi rând pe rând, luându-te după zodii. Zodiile guvernează lumea; pe timpul Încercării, Îți Încredințăm zodiile: Întregul cosmos va fi În puterea ta. Dacă nu schimbi ordinea zodiilor, destinele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
copil, iar acesta, purtând facón și chiripá, a dat fuga la sânul mângâierii materne. Această scenă de neuitat, care se repetă de altfel seară de seară, demonstrează că legăturile familiale dăinuie chiar În toiul mondenității și boemei. Fără să mai adaste, guvernanta l-a luat pe Pampa cu ea. Muñagori a explicat că Întreaga pedagogie este rezumată În preceptul solomonic: dacă ești zgârcit cu bățul, nenorocești copilul. Am aflat că, pentru a-l obliga să poarte facón și chiripá, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
uriașă platitudine: așijderea soarelui, care vede tot și se ascunde În spatele propriei sale străluciri, Tai An Își continua, loial și tenace, căutarea implacabilă, cerceta deprinderile tututor celor din anturajul său, care Îl ignorau. Vai de slăbiciunile omului! Nici măcar broasca-țestoasă, care adastă meditând sub cupola sa din baga, nu este fără cusur. Tot astfel, prudența magului a dat greș Într-un punct. Într-o noapte din iarna anului 1927, pe sub arcadele Oborului din mahalaua Unșpe, a zărit o ceată de vagabonzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]