102,424 matches
-
de poezie (Regula jocului, 1996), satire și parodii politice (Urmuz, 1998), poeme în proză (Veto, 1998), poeme (Tetraktys, 2000), poezie pentru copii (Opt povești adevărate/ cu ființe minunate) și un album de artă (Corneliu Baba, 2001). Acestora li s-a adăugat în anul 2003 volumul de proză scurtă Sinuciderea se amînă. Povestiri din vechiul regim. Subtitlul cărții de proză scurtă sugerează faptul că textele care o compun au fost scrise în anii ’80 (cel puțin acțiunea lor se desfășoară, invariabil, în
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
prin pivnițele acestora fiindcă lipsesc specialiștii care știu ce să facă cu ea sau pentru că nu are cine să o instaleze ori pentru că lipsesc “consumabilele”. Într-un foarte documentat editorial Cornel Nistorescu istorisește cum s-au irosit bani buni. Cronicarul adaugă și că în spitalele din România există tot soiul de senatori de drept care, dacă nu se pricep să manevreze cutare echipament, îl declară de nefolosit. Mai există însă și administrația spitalelor care nu vrea să audă de consumabile decît de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
crasseux qui n’avaient rien à faire - pardonnez-moi - que d’enculer leurs chameaux” (p. 261). Afirmația de bodegă “Arăboaicele sînt niște curve nefutute” n-a fost inițial acceptată de editorul traducerii germane a romanului, dar a trecut pînă la urmă. Adăugăm un amănunt nu lipsit de importanță: disprețul auctorial față de musulmani, respectiv ura protagonistului din Plateforme pentru aceeași are drept una dintre surse trecerea mamei autorului la islamism. O a doua sînt chiar musulmanii înșiși: aflat în excursie în Thailanda, pentru
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
1975, Soljenițîn, într-o reconstituire romanescă - Lenin la Zürich -, menționează existența Cabaretului: «Puțin mai departe - scrie el - aproape de strada Catedralei, se afla „Lăptăria” în care se instalase Cabaretul Voltaire, unde, la începutul lui februarie 1916, s-a născut dadaismul.» Și adaugă acest amănunt privitor la conducătorii bolșevici: «Treceau prin față pe la Voltaire, cabaretul aflat pe colț, la intersecția vecină, unde boema își petrecuse noaptea făcînd tărăboi.» 9) Într-un eseu publicat în 1989, scriitorului Dominique Noguez i se pare plauzibilă întîlnirea
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
în fața totalitarismelor, iată un fapt care nu poate cădea, nici pe departe, în sarcina exclusivă a lui Titulescu, cât a întregii lumi interbelice. Interesantă este și caracterizarea pe care Alexandru Danielopol o face mentorului său, din care exclude determinanta politică - adăugând în schimb naivitatea visătorului. Spre deosebire de Liviu Vălenaș, nu-i va contesta însă și spiritul vizionar. Căci dacă tratatele nu au, în pofida intențiilor, un caracter definitiv, nu se poate nega totuși utilitatea lor practică și valoarea ca argument istoric. Tema centrală
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
Mircea Mihăieș Simpatica formulă din titlu, preluată de pe „burtiere” unui canal de televiziune, e nu doar sugestivă, ci și plină de adevăr. Mi-aș permite doar să adaug celor doi binecunoscuți gropari ai fotbalului românesc un lung șir de băgători de seamă politici, de la Iliescu I. la Năstase A., și retur. Am pierdut la Copenhaga nu din cauza arbitrului elvețian — cum ne-ar prinde bine la psihic —, ci drept urmare
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
pare a-și fi mîncat toată viața de sub unghii, dar la restaurant și operetă tot se ducea (era ieftin, “cu 60 de lei mîncai de...”), în vreme ce blînda Maria Ganea, care-și pierduse părinții în copilărie, și-a dus liniștit viața, “adăugînd ceva la continuitatea neamului” “de frunte” din care se trage. La fel cum în liniștea cărților și a muzicii s-a refugiat, la Sinaia, și doctorul Rene Adrian Stroescu, botezat Tocalon pentru că la tăierea moțului și-a ales de pe masa
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
specificității artistice a creației scriitorilor generației optzeci pot fi citite cu folos și astăzi. În tumultul fonic de după 1990 vocea Magdei Cârneci (după revoluție a renunțat la pseudonimul Magdalena Ghica) nu a mai răzbătut suficient de pregnant chiar dacă scriitoarea a adăugat multiplelor sale chipuri publice și pe acela, foarte la modă, de militant în plan civic. Am sentimentul că volumele sale apărute în anii din urmă nu s-au bucurat din partea criticii de atenția pe care ar fi meritat-o, iar
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
deloc: Dinescu ăsta, dracul gol cum e, rămâne mai presus de orice bănuială! A treia, și cea mai tare: „Teoretic, el poate greși.” Aici m-a prins. Sigur că poate greși, cum să nu greșească? Ba chiar simt nevoia să adaug: nu numai teoretic, ci și practic. Și nu numai Dinescu. Noi toți, ardeleni și „sudici” deopotrivă (las’ că Dinescu însuși e os de ardelean, și încă de la Bobâlna!) Dar parcă prea suntem ridicoli creând probleme acolo unde nu e decât
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
greutate. În amplul dialog din Luceafărul, este calificat când de om de nimic, când de om mare, cu precizarea că Hitler și Stalin n-au dispus de un asemenea poet: „Ce, e puțin asta?” monologhează dl. Marian Popa. Iar Ceaușescu, adăugăm noi, care s-a bucurat de acest noroc, și l-a spurcat singur, către sfârșit. Suflet încăpător, Adrian Păunescu l-a iertat. Școli, spitale, stadioane, comune care nu mai pot împrumuta numele lui Ceaușescu îl iau pe al său. À
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
Sala de festivități a Centrului, cu aproape 150 de locuri, a devenit neîncăpătoare. Printre cei prezenți se aflau ambasadorul Petru Forna, profesori de la Academia de Teatru și Film din București, consilieri locali de la unele ambasade străine, la care s-au adăugat foarte mulți români stabiliți în Austria.” Despre austrieci nu se spune nimic. Dacă Centrul Cultural din Viena organizează asemenea serbări pentru ambasadorul nostru și pentru români, care se presupune că ar ști cine e Blaga, atunci degeaba se cheltuiesc banii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
pune, prevăzător, în josul paginii: Aici vorbește un scelerat, aluzie la Tartuffe, a cărui fățărnicie programată, rău pilduitoare, Monarhul nu o tolera. Cenzura totalitară a secolului XX se bazează pe această propoziție scurtă, intrată în istorie. De obicei, în locul ei, se adăugau prefețe lămuritoare. Ca și prefața pe care Racine o scrie la Fedra, la vremea sa... Euripide, a cărui piesă autorul francez o ia și o modifică în sensul moralei creștine, era mai liber, mai modern, mai aproape de noi, cei de
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
nivele, acolo se aflau bucătăriile și alte încăperi funcționale, o bizară lume subterană, din păcate nu o putem arăta publicului din motive de securitate, dar ar putea fi integrată într-un perfect scenariu pentru un film de suspens. La sfîrșit adăugă un detaliu: într-o încăpere din subsol se deschide o ușă către apă, ca și cum, pe acolo, s-ar fi putut evada în jinduita lume a vestului. Am dedus din această opinie că ghidul, tot atît de puțin ca si mine
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
Muschg povestește că, fiind la Berlin, a urcat într-un taxi al cărui șofer era libanez și auzise de numele lui. “La Beirut nu mă cunoaște nici un taximetrist pe nume !” a mărturisit întristat moderatorul. La care, eu, autorul acestor rînduri, adaug: nici eu, șoferul fără clienți care vrea să-și gareze mașina în centru. Apare, în public, un băiat în maiou negru. “În sfîrșit, un tînăr!” șoptește fata necunoscută lîngă care m-am așezat, deoarece chipul ei proaspăt și spiritual - văzut
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
doi adevărați plenipotențiari ai artistului - domnii Sidney Geist în Statele Unite, iar în Europa, Friedrich Teja Bach - fixaseră deja numărul operelor la 201 (Geist) și la 275 (Teja Bach). Senzaționala descoperire pe care o înfățișăm în fotografiile de față vine să adauge canonului brâncușian un bronz cu desăvârșire necunoscut: un cap de femeie care poartă semnătura sculptorului și - tot de mâna lui - data, 1907, precum și marca turnătoriei: Valsuani. Sculptura aparține unui colecționar care, firește - foarte firește - voiește să nu-și divulge identitatea
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
merii, Părinții.../ Blestemul lor va fi colindul/ Pe care îl vei alunga/ Și păsările primăverii și bruma toamnei./ Hristosul neavând pe ce se răstigni/ Și nu vei avea icoane să le rogi/ Să nu mai moară merii/ fără tine”... Autorul adaugă, în finalul epistolei sale, că are 25 de ani, că a terminat Colegiul Universitar de institutori, specialitatea desen, că s-a decis greu să ne scrie, considerând însă că a ne scrie ar fi fost aceasta singura modalitate de a
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
din litera sociologismului vulgar, al unui întristător conformism. S. Damian recunoaște însă că prietenul său a făcut obedient servicii P.C.R., de exemplu, influențăndu-l negativ pe Camil Petrescu, „colaborând cumva la planul de lucru pentru piesa și romanul despre Bălcescu”. Aceasta, adaug eu, în urma „prelucrării” umilitoare a scriitorului de către matadorii proletcultismului N. Moraru, M. Novicov, A. Baranga, în cadrul unui veritabil proces stalinist. Autorul volumului Pivnițe, mansarde... crede că prietenul său a dat dovadă de servilism și când a ripostat unui articol din
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
de M. Eliade, Cartea nunții de G. Călinescu, Polca pe furate de Mihail Celarianu, proza lui Arghezi, Patul lui Procust de Camil Petrescu, Corigent la limba română de Ion Minulescu sau Calea Victoriei de Cezar Petrescu, la care se vor mai adăuga alte proze eliadești sau Ambigen de Octav Șuluțiu, Bagaj și Pensiunea doamnei Pipersberg de H. Bonciu, Femei de Mihail Sebastian sau Femeia sângelui meu de Mihail Celarianu. Cu puține excepții (Călinescu sau Cezar Petrescu), lista autorilor incriminați cuprinde în mare
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
Nu va trece mult timp și campania va căpăta o coloratură antisemită: “Pe măsură ce-i voi descoperi, voiu arăta pe toți vinovații. Sunt foarte numeroși. Unii din ei sunt români - cei mai mulți însă sunt evrei, care-și semnează operele cu nume românești, adăugând ticăloasei acțiuni de depravare pe care o săvârșesc infamia de a o atribui fiilor altui neam decât aceluia căruia îi aparțin. Se pare că răspândirea unor asemenea scrieri, atât de păgubitoare reputației literaturii românești șîn paranteză fie spus, oricând se
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
să sugrume poezia și să strivească poeții. În treacăt fie spus, aud că, de curînd și pe față, în publicațiile periferice (nu geografic, ci calitativ) din țară, cele două «comenzi» își cîntă «hai să dăm mînă cu mînă». Și-aș adăuga: să nu le fie de bine!”. Asemenea rînduri atestă și ele faptul binecunoscut că flagelul totalitarismelor nu trece cu una-cu două, că sîntem siliți a-i îndura efectele calitatativ „periferice”, dar oricum oneroase. Să le-ajungă blestemul candid al
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
importante: „Acum nopțile sunt mai lungi decât zilele./ Îmi număr în liniște stelele./ Vâslesc pe apa dintre două gânduri.” Transcriu în continuare, cu foarte mici amendări, cu atente propuneri de îmbunătățire a topicii ș.a., câteva din poemele lăsate la redacție. Adaug totodată mulțumiri pentru florile-soarelui aduse în dar, pentru aura lor de polen scuturat pe birou. Speranța că ne vom revedea, după externare, cu sănătate răsfoind și citind numerele de revistă apărute în răstimp și păstrate pentru autor. Solstițiu mi se
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
în "Timpul", colaborator al lui Timotei Cipariu, nu are nimic cu Samuil Micu și cu Inochentie Micu, decât admirația și prețuirea față de acești înaintași. El se numea Moldovan (prietenii îi ziceau Moldovănuț pentru că era mic de statură) și și-a adăugat acest cognomen Micu, cum spuneam, dintr-o mare admirație față de întemeietorul Blajului, Inochentie Micu Klein și nepotul său, istoricul Samuil Micu, unul din cei trei corifei ai Școlii Ardelene. Din păcate, un destin tragic a făcut ca nici unul din reprezentanții
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13651_a_14976]
-
imbecilă, doamnă, că-mi puneți întrebări care mă pun în inferioritate morală și, în plus, nici nu știți nimic, vă luați după ce spune la telefon generalul Ceașcă, adevărul e cum îl spun eu, care-l știu direct de la sursă”. Și adaugă, coborînd pînă la șoaptă vocea tunătoare, „adică de la Nicolae Ceaușescu.” „Vreți să povestiți întîlnirea?” întreb calm, aruncînd o privire furișă spre rolele reportofonului. Da, vrea. Lui Ceaușescu i-a dat telefon și i-a spus “Vreau să vă văd” și
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
valoarea sa numerică. Și aceasta în ebraică este tocmai 408”. Valoarea numerică! Cît mă irită noțiunea asta de fiecare dată cînd o aud! În loc să înțeleagă sensul cuvintelor, contemporanii noștri se pun să calculeze valoarea literelor; le potrivesc așa cum le convine, adaugă, suprimă, împart și înmulțesc, și sfîrșesc mereu prin a ajunge la cifra care îi va uimi, îi va liniști sau îi va umple de spaimă. Astfel se destramă gîndirea oamenilor, astfel le slăbește rațiunea și se topește în superstiții! Nu
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
unele, discutabile: românii sunt discreți, răbdători, ființe sociabile. Deși nu-i lipsește umorul, românul "e serios, măsurat. Zeflemeaua nu-i place. Așa se explică de ce opera lui Caragiale, spre mirarea multora, nu e gustată îndeajuns pe toată întinderea nației". Ceea ce, adaug eu, nu-i spre lauda ei. Afirmând în alte contexte că românul nu este edil, nu are simț arhitectonic, G. Călinescu revine la polul opus, și nu e de mirare pentru labilitatea opiniilor sale, zicând acum că el e constructor
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]