1,572 matches
-
răsfir ca adiere cosița lungă arămie să nu te temi când mâini pe coapse ți-oi așeza întâi ușor căci ele fi-vor doar sinapse nestăvilitului meu dor iar para buzei pârguiește piersici în sâni când îi dezmiardă dulceața lor ademenește și pe oricine pot să piardă ales îți sunt iar tu aleasă ca flăcări gemene în ruguri mire ți-oi fi iar tu mireasă ce se vor odrăsli în muguri *** Ciclul "Dragobete" Volumul "Ucenic în dragoste" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică
DRAGOSTEA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382415_a_383744]
-
plimbă.) Speranța și negrul nu prea fac casă bună. (Se plimbă.) O să încerc. (Bate la ușă. Ușa se deschide și două femei apar la lumină. Femeia cea tânără, despletită și îmbrăcată sumar se apropie de X și încearcă să-l ademenească prin priviri calde. Femeia bătrână, îmbrăcată în negru, aleargă spre un colț retras și se pitește la pământ, pe urmă își ascunde chipul în palme.) Femeia despletită: Mă cunoști? X: Nu. Femeia despletită: Sunt viața ta de odinioară. Încearcă să
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Acasa > Poezie > Delectare > OBOI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului OBOI Cu sunete de tot răscolitoare, Ne-ademenește glasu-i pe-amândoi, Ne aduce-ntreagă dragostea-napoi Și ne poartă iar pe cărări de soare. Dar rămân copacii desfrunziți și goi, Noaptea cade-ncet printre stele rare, Deși se aude, clară-n depărtare, Vocea tristă, stinsă a unui oboi
OBOI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382553_a_383882]
-
din sânul comunității. Sunt însă teorii care susțin că a fost vorba de o alunecare de teren, în zona râului iar copiii s-au înecat în Wesser sau altele care consideră că flautistul fiind reprezentantul unei secte întunecate, ar fi ademenit copiii în pădurea din apropiere, pentru a participa la un ritual secret. - Eu caut o explicație cu un final fericit, dar unul palpabil, nu de basm, ca cel al Fraților Grimm, unde în mod miraculos, copiii călătoresc pe sub pămînt și
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
-n albe visuri ce se nasc Și luând ca martor vântul gândurile ce-s ghidușe Îți așează la fereastra-mi umbra ta cea jucăușe. * Crini albi ascunși în sân de sub pături îți zâmbesc Buzele ce-au luat dulceața murelor te-ademenesc. Numai tu de-ai îndrăzni să pășești peste pervaz Să prinzi viață în odaie sărutându-mi un obraz. * Pleoapele ce tremurânde te-au ascuns într-o visare Gâtul alb ce de dorință tot suspină în așteptare Părul răsfirat ce-așteptă
VIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382582_a_383911]
-
viziunea marelui cosmos: „Marginalizat,/ cânele meu,/ maidanez,/ și-a luat câmpii/ și a șters-o pe ușă,/ adulmecând prin vecini/ invariabila tocană/ interetnică./ În elementul lor,/ miejii sărați ai nisipului/ scuipă coji de scoici/ de safir,/ racul își sună cleștii,/ ademenindu-mă sub patrafir.” („Racul, câinele și caii” ) Deosebirea este că poeta vede lumea, spre deosebire de Arghezi, mai ales sub latura interpretării filozofice. Metaimaginarul scoate această poezie din seria prețioșilor: estetica oglinzii ne indică un dublu proces de răsfrângere a realului și
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
la oparte, iubitul să i se destăinuie, să-i admire fața și picioarele. Amantul trebuie să joace teatru, să plângă, să fie amabil, să-și arate gelozia. La însușirile fizice trebuie să se alăture și însușirile psihice. Amorul plăcut se ademenește cu cuvinte dulci! Râzi când râde ea, plângi când plânge ea. Încălzește-i la sân mâinile înghețate! Nu-i reproșa iubitei defectele! Află un nume măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-ă născut
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
respectivul devenise, că nu mai era capabil să mai poată avea vreodată o relație cu altă femeie în afară de ea. Câțiva o pățiseră și vorba se dusese în sat, iar oamenii o temeau și îi întorceau spatele când căuta să-i ademenească cu farmecele sale. Acum Rădița era bătrână și singură, fiindcă nu se măritase niciodată și nu avea o familie a sa, deși fusese o femeie frumoasă la vremea sa, însă prea ,,rea de muscă” după cum se exprimau oamenii, când aduceau
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
cheamă voci de dincolo de veacuri Să ne-amintim că azi e Dragobete, Să prindem flori de primăvară-n plete Și dragostea s-o-ncurajăm cu leacuri. La sărbătoare vin băieți și fete În straie noi de in și de bumbacuri, Ademenind iubirea în iatacuri, Suavul ei sărut să îi îmbete! Tot azi se logodesc și păsărele Și-nalță imn pe crengile din crânguri Din noul cuib de paie și nuiele Și-apoi, iubindu-se, dansează-n cârduri. V-aștept pe toți
PENTRU ZI DE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383954_a_385283]
-
o văd și trece norul dorul liniști liniștind. *** mai rabd un dor pe coapsa ta voi ninge mângâiere de ghiocei cernuți pe iarba udă stârni-voi dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd un dor si mă strivesc sub tine nuntire aspră ispitește zorii perdele dăruirii stau doar norii și-adormi sfârșită-n pat de nelumine *** de-
DORUL [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384027_a_385356]
-
Acasa > Poeme > Emotie > MONOGRAMA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului Dantelării ce strâng cochete monosilabic,sub colb,timpul, mi-au prins o lacrimă-ntre plete ademenind sub somnu-i chipul. Prin tolba fulgilor măruntă sub diademe-n fir de brumă se ascundea,plângând căruntă, o monogramă-n strai de humă. Curgea pe dânsa,lin,șuvoaie, și guri de cerbi pășteau în cete, cu dinți de foc,ca
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383631_a_384960]
-
cobor ușor E populat cu voci și șoapte Și totul e încântător. Și elfli, și îngeri, și serafimi Dansează-n cercuri unduind; Nu-i încleștare și nici patimi, Doar dragostea hălăduind. Fântâni cu lapte și cu miere Cu clipocit te-ademenesc, Iar grijile sunt efemere: Toți le-au uitat și prăznuiesc - Sunt mese-ntinse sub terase, Cu tot ce-ai vrea și ai pofti, Iar vinurile tămâioase Îți dau putința de a ști Ce este-aceea-nflăcărare, Ce e căldura inimii, Ce este
TĂRÂMUL VISULUI... de NELU PREDA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383636_a_384965]
-
spumei sărbătoream ploaia. Noapte senina peste munții de sare si carapacea scoicilor plesnind sub incendiul nisipului. Și tu suferind în toropeala sângelui ca o privighetoare în somn. Furtună și pescăruși în larg. Cântec în șoaptă îngânat de o femeie lauză ademenind blândețea brizei. Și peste mare se descărca noaptea ca un tunet, ca o avalanșă de întuneric.O rază de lumină înflorind în porii arși de secetă ai pământului și iarași cocoșii țipând de bucuria dimineții într-un huceag de purpură
ÎN AṢTEPTAREA PLOILOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382904_a_384233]
-
luni de colaborare, neputându-se acomoda cu Vestul Sălbatic. S-a întors să mai ducă în spate un rucsac de umilințe, dar vorba lui, erau ale casei. Studenți fiind, înscriindu-se și la Facultatea de Fizică, a încercat să mă ademenească și pe mine. Fără convingere, am acceptat să ne pregătim împreună, într-o mansardă dintr-o vilă părăsită de pe lângă abatorul din Timișoara. Doream să fac matematica cu el. S-a pregătit, a întins pe masa de lucru - o masă mare
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
personal ,,bagajele” cu săptămâni de zile înainte, am păstrat amintiri ce nu se pot șterge. Păi să ajungi în brațele bunicului, a toate știutorul și făcătorul, cu cai de rasă cumpărați de la nemții din Șaba sau Leipzig, coloniști și ei, ademeniți de Alexandru I, ca și noi, moldovenii de dincoace de Prut, să pleci cu harabaua alungită ca să cuprindă mai mult din recolta cosită, cu doi cai sănătoși la tracțiune și unul de rezervă, în spatele căruței, cu mine la hățuri, pregătit
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
care ar fi motivat copilul să se retragă de la joacă spre a-și dezvălui o anume trăire? E limpede că n-avea cum să și-o explice. Ea venea din lăuntrul său, așa cum o apă își duce la vale plinătatea, ademenind viețuitoare și plante să se adape din izvorul ce curge și dă viață la tot și la toate cele pe care le întâlnește în cale. El a dat contur unui licăr de strălucire interioară, pe care nu și-a explicat
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
câte dorești, Și acolo o găsești, Pe Roxana din povești. Este frumoasă din cale-afară, Seamănă leit cu o căprioară, Are ochii frumoși, pătrunzători, Și o aluniță pe obrăjori. Este o brunetă senzuală, De cum o privești te înfioară, Te atrage, te ademenește, Cu ochii ei când te privește. Dacă ai intrat în vraja ei, Face din tine tot ce vrei, Te ușurează de banii tăi, Pe aparate de mii de lei. Este o bună profesionistă, Din privire ea insistă, Să devii client
LA AUDIONOVA DIN PITEȘTI de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383182_a_384511]
-
a fost aleasă. Uitându-mă la ea, cum s-a-mbrăcat , Admirând-o, zău că, m-a provocat, Am început s-o studiez, s-o analizez, Și cum să procedez, s-o abordez. E seducătoare, senzuală, De te scoală de pe boală, Te ademenește și-ți zâmbește, Cu al ei farmec te cucerește, Până la final, am admirat-o cu plăcere, Parcă aș fi savurat un borcan cu mire, Dar, tot m-am gândit eu, în tăcere, C- ar fi mai bine să-i spun
O DOAMNĂ MISTERIOASĂ de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383322_a_384651]
-
aveam un capot grena de diftină semeni cu Maica Domnului mi-a spus după aceea am Început să-i traduc Also sprach Zarathustra parcă-i dictam scrisori de dragoste Nietzche devenise un fel de amoraș care ne bîntuia nopțile cînd ademenindu-ne dionisiac cînd resemnîndu-ne apollinic de pe urma lui ne-am ales amîndoi cu boala poeziei cît a mai tras și el cu „sărbătorile“ lui cît am mai tras și eu cu „captivitatea“ mea arta noastră oglinda ciobită a unei slujnice Stephen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui Feifel, când ea începuse să vorbească tot mai des despre colegul ei simpatic, polonezul Sașa, tovarășul ei de afaceri. De obicei, Feifel încerca să scrie articole ziua. Dar mergea al dracului de greu! Ca și cum un demon încerca să-l ademenească, luându-l în răspăr tot timpul. Pentru a-și înviora puțin simțurile, obișnuia să răsfoiască reviste cu femei goale. Dar, constata el de fiecare dată cu amărăciune, aceste frumoase nerușinate nu mai puteau să aprindă nici o scânteie de plăcere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
miilea ceas, să aleg în fața acestui om sfânt lucrul care mă va face să trăiesc. Ce mai aștept, așadar? Ei bine, am să aleg pentru tot restul vieții mele să trăiesc. Am să vreau de-acum numai să trăiesc, fără ca, ademenit de cine știe ce înșelătoare și vremelnice nefericiri, să tânjesc după sinucideri și stări providențiale care mai de care mai maiestuoase. Am să aleg lumina albă în locul celei negre, am să aleg să trăiesc asemeni și împreună cu toți ceilalți oameni ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
calmă la fel de repede. În definitiv, ce zgomote auzise? Niște foșnete de frunze uscate, nimic altceva. Poate vreun animal sălbatic își făcuse de lucru pe acolo, un arici ori vreo căprioară speriată. Dar dacă o fi vorba de niște bandiți? Îl ademeniseră în pădure ca să-l reducă la tăcere pentru ca apoi să se poată repezi nestingheriți peste ceilalți care dormeau liniștiți în tabără? Imposibil, se gândi el, dacă era vorba de așa ceva, atacatorii trebuiau să fie mai mulți. Așa cum mersese el, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mult. Din când în când, din corpul ei se desprindeau pseudopode lăptoase ce se abăteau spre stânga și spre dreapta dincolo de marginea drumului, printre copaci. Nu mai are mult și va ajunge în oraș, spuse Calistrat. Și, ce facem? O ademenim înapoi în pădure. Putem? -îl privi, plin de curiozitate, inspectorul. No, sigur că putem. Atunci de ce am așteptat până acum? Calistrat nu-i răspunse. Se opriră pe loc, acum nu mai alu necau pe deasupra caldarâmului. Simțea din nou sub picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un fel, recunoștea că își cam bătuse joc de el atunci când stătuseră de vorbă în casa lui. Numai că între timp situația se schimbase radical. În minte, gândurile i se succedau cu viteza luminii. Acum se temea că se lăsase ademenit într-o capcană întinsă cu vicleșug de moșneag. Îl atrăsese singur noaptea în pădure, scosese bestia din bârlog și acum îl împingea în ghearele ei. Nici măcar nu se mai putea baza pe sprijinul Ilenei, care nu se afla acolo. Dracul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și cuprinse toiagul în palma mâinii drepte. Bătrânul îl apucă strâns de braț sprijinindu-l. Ai auzit și tu? întrebă înfrigurat Cristian. Ce să aud? Ileana, mă chema la dânsa. Nu era ea, spuse moșul, clătinând din cap bestia te ademenea la dânsa. Ai văzut de ce este în stare? Nu numai că se strecoară și te cuprinde pe nesimțite, dar poate să te și păcălească pe felurite căi. Nu-i trebuie prea mult ca să pătrundă în mintea ta și să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]