93,376 matches
-
Apostol și Legăturile Clarei de Dea Loher, regia Radu Afrim) înfățișau o lume bolnavă de sine, unde conflictul dintre generații ia forma distrugerii legăturilor intime, a decenței creatoare de confort moral. Rezultatul este contradictoriu, înlăturarea minciunii nu asigură accesul la adevăr. Limbajul se desprinde de convențiile bunei cuviințe, se spune tare ceea ce nu era permis de spus nici în gând, dar în măsura în care cuvintele obscene vin din interiorul dramei și nu din exterior, ele devin o convenție ca oricare alta, șocul creat
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
viclean ca un copil, fermecător ca țiganii din poemul lui Pușkin, și ca povestitorii orientali, plin de imaginație, ca lăudăroșii levantini, dar și un visător obișnuit care păstrase în ciuda foamei și a bătăilor, dorul de dragoste, de stele și de adevăr." Gustînd savoarea poveștilor din 1001 de nopți și a romanului picaresc, André Gide îl asemuie cu Lesage sau Sallet, întrecîndu-i însă printr-o "sensibilitate mult sclipitoare." Danezul Georg Brandes împrumută dimensiunile mitologiei, cînd îi evocă dimensiunile prieteniei. Jean Richard Bloch
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
Constantin Țoiu "Trebuie să le spunem adevărul: anume că ei sunt cu atât mai mult ceea ce n-ar crede niciodată să fie, cu cât își închipuie mai puțin a fi..." (Théethéte. Platon) * Lecturi intense, și lângă ele, realitatea... Toți zac în plictiseală ca într-un sos negru
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
a trece dintr-o lume jalnică într-una a încântărilor. - Atunci, zice Axiochos, de ce tu, care ești un înțelept, mai rămâi în viață? - Nu, răspunde Socrate, eu nu sunt un înțelept. Nu știu nimic; atâta doar că încerc să aflu adevărul, nefăcând decât să repet lecțiile lui Prodicos. - Și ce spune acest Prodios? - L-am auzit vorbind într-o zi la Callias. Ca să ne tămăduim de frica de moarte, el înșira toate relele de care ne ciocnim în viață... L-am
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
temei și o respinge ferm: "... literatura Hortensiei Papadat-Bengescu nu vine din Proust, ea nu e cu nimic tributară autorului francez și nici nu se aseamănă cu proza lui Proust". Are și nu are dreptate Eugenia Tudor-Anton. Prozatoarea noastră vine într-adevăr cu o lume de personaje și de probleme omenești care sunt numai ale ei, o lume-unicat, inconfundabilă. Și totuși există afinități, există consonanțe de atitudine între opera bengesciană și aceea a lui Marcel Proust, există o întâlnire între acestea, măcar
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
vechi, patriarhale, și a valorilor ei. Sadoveanu pune compasiune și chiar patetism în evocarea acestui proces disolutiv, în timp ce autoarea Concertului din muzică de Bach îl privește rece, "cu un fel de cruzime ce înfioară". De altfel "răceala" ("ochiul rece al adevărului"), necruțarea, nemiloasa luciditate dusă până la cruzime sunt, după Eugenia Tudor-Anton, trăsăturile care o impun decisiv pe Hortensia Papadat-Bengescu în literatura momentului său, prin cultivarea lor prozatoarea integrân-du-se unui curent de înnoire mai larg. Fiind cum este "ea demolează prejudecățile și
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
la Editura Seuil un volum de Gérard Genette ce continuă noua serie de "Figuri" și care se intitulează simplu FiguriV. Este, după cum ne va mărturisi autorul, o reîntoarcere la un tip de scriitură mai relaxată, mai destinsă, capricioasă. Și într-adevăr, după ansamblul intitulat Opera artei, Genette, temutul "Aristotel" și apoi "Kant al zilelor noastre", pare să renunțe la rigoarea clasificărilor, la sinteza tabelelor, la repartizarea categoriilor în căsuțe, la noi taxinomii. El se ocupă acum de nuanțe, de aprofundări, de
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
ajuta cu libertatea sa și cât Mă biciuiau piezișe ploi. Apoi Încornoratul cap de taur l-am desprins De grumajii mușchiuloși, de oase, de vertebre, Sprijinindu-l jos, la temelii de zid, iar peste-o vreme Ca un oștean al adevărului l-am scuturat Peste pământ și zări: Priviți-l, Acesta e! Buclatul cap de fiară Ce-a tot înfricoșat gloatele! Și îngrozit Am înțeles că nu mă vede nimeni, Că trebuie să semăn ochi, că-n oarba lume Trebuie să
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
militare occidentale. Insul, o figură de șoricel nevinovat, e fie un mare farsor, fie un imbecil de ultimă speță: deși superiorii săi ierarhici au spus răspicat: "Ori afară cu securiștii, ori adio N.A.T.O.!", el a introdus o nuanță într-adevăr uluitoare. Și anume: românii ar trebui să nu uite că agenții puterilor occidentale au spionat și ei împotriva României! Cu alte cuvinte, că și N.A.T.O. geme de securiști de diverse nații! N-ar mai fi trebuit decât să spună
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
Iulia Alexa Dorin Spineanu e un scriitor de la Iași, probabil jurnalist ca formație, autorul unor proze slăbuțe estetic, dar "compensate" prin pornografia și umorul gros, de toaletă publică, justificându-se probabil prin intenția scriitorului de a spune adevărul brut și brutal. N-avem nimic cu astfel de dorinți doar că realizarea lor efectivă ne lasă impresia unor scenarii necizelate de presă de scandal cu toată recuzita de târfe, bețivani și cinism ieftin, într-un registru lexical adecvat fondului
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
Cronicar Atac la persoană În ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC din 16 aprilie, dl Cristian Tudor Popescu răspunde editorialului meu de acum două săptămîni. N-am nici cea mai mică intenție și nici dorința de a polemiza cu dl Popescu. În primul rînd, pentru că articolul d-sale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
să exileze cultura din cotidiane numai fiindcă se lasă pradă unei furii, complet nemotivate, contra "literatorilor" și a "găștii" de la România literară, în loc să încerce a-și pune inteligența, care nu-i lipsește, la contribuție. Nedumerirea că un ziar serios ca ADEVĂRUL se limita să consemneze Întîlnirea organizată de noi în treisprezece rînduri batjocoritoare și minimalizatoare. Dacă dl Popescu n-ar fi fost orbit de supărare, ar fi văzut că editorialul era expresia unei mari mirări față de gestul d-sale. Atît și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
ia în serios eventualele lor șanse de succes în România, mass media ar trebui să le ia în serios problemele, încît autoritățile să se simtă obligate să treacă de la declarațiile de bune intenții la cîteva prime măsuri practice. Citat de ADEVĂRUL, regizorul Sergiu Nicolaescu a făcut o declarație șocantă ca senator. Lista completă a membrilor fostei Securități ar fi fost trimisă autorităților americane încă din 1990 de Virgil Măgureanu. Lista, susține Sergiu Nicolaescu, ar fi fost trimisă înapoi în România de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
a ales NATO. Dacă nu, s-ar putea ca Sergiu Nicolaescu să povestească presei scenariul unui film de consolare intitulat Atunci i-am condamnat pe toți la funcții înalte, cu subtitlul NATO cu mîinile curate. Un usturător editorial semnează în Adevărul Adrian Ursu despre parlamentarii-avocați: Liber la trafic de influență. În plină campanie anticorupție, Senatul României a respins pentru a doua oară încercarea de a-i obliga prin lege pe parlamentari să renunțe la avocatură în perioada exercitării mandatului. Asta în ciuda
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
a fost ușor să recunoască chiar față de propria lor conștiință că s-au investit cu trup și suflet în implementarea crimei și minciunii fără granițe. Dar cum să ne explicăm excesele de zel, faptul mai ales că și atunci cînd adevărul a început să iasă la lumină (vezi cazul Kravcenko, mărturiile lui Suvarin, Koestler și ale altora) ba chiar să fie simțit pe propria piele, intelighenția de stînga, din Franța de pildă, dar nu numai, a preferat să ignore cu desăvîrșire
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]
-
încercați să cumpărați o mașină ori un apartament și propuneți-i vânzătorului plata în lei. Veți fi privit fie ca un escroc, fie ca un picat din lună. Frunzăriți publicațiile sau rubricile ziarelor specializate în vânzări-cumpărări și veți descoperi acolo adevărul pieții. Dolarul și euro sunt de facto monedele oficiale ale României și doar încăpățânarea cutărui guvernator de a-și vedea semnătura pe bancnote face ca ele să nu fie și de jure. Am da astfel un semnal serios că ne
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
de determinări ("acest popor", "popor român"): "este necesară mobilizarea energiilor puternice, curate și autentice de care dispune acest popor" (UFD, "Apel către români", 2000); "sărăcit, mințit, batjocorit și sfidat de o liotă de pseudopoliticieni cu aere de primadonă, acest popor..." (Adevărul economic, 380, 1999); "actuala coaliție nu a reușit decît să batjocorească sistematic această țară și acest popor" (Adevărul economic, 417, 2000)"; "este nevoie ca opoziția să convingă acest popor amărît de necesitatea alternativei" (România liberă = RL 1270, 1994, 1). Clișeele
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
popor" (UFD, "Apel către români", 2000); "sărăcit, mințit, batjocorit și sfidat de o liotă de pseudopoliticieni cu aere de primadonă, acest popor..." (Adevărul economic, 380, 1999); "actuala coaliție nu a reușit decît să batjocorească sistematic această țară și acest popor" (Adevărul economic, 417, 2000)"; "este nevoie ca opoziția să convingă acest popor amărît de necesitatea alternativei" (România liberă = RL 1270, 1994, 1). Clișeele politice sînt reluate parodic ("greu încercatul popor român" - cotidianul.ro) - deși circulă mai departe și în forme serioase
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
asta închei speculațiile mele contrafactuale. Nu fără a nota că această întîlnire care n-a avut loc ar putea fi subiectul unei intersante piese de teatru... Cît despre "generația de aur", ea nu poate fi urmată - dacă a fost într-adevăr de aur (ceea ce rămîne de demonstrat) - decît de o generație de argint, în cel mai fericit caz: să sperăm că aceasta va fi scutită de traumatisme. De argint sau nu, intelectuali români de azi iau ca model generația 1927. E
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
trăite; în timp ce inefabilul poetic rezidă în capacitatea creatoare a eului liric de a oferi, prin limbaj, o "realitate" imposibil de a fi exprimată prin alte cuvinte decât cele utilizate de autor. În cazul versului eminescian, textul poetic nu are alt adevăr dincolo de propria-i textură. În momentul în care criticul sau cititorul încearcă să "traducă" cuvintele Nu credeam să-nvăț a muri vreodată prin sintagma "iubirea este o ucenicie a morții", poezia textului a fost deja alterată în beneficiul rezumatului ei
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
un reflex invers, din strofă în strofă, proiectăm asupra lui propria-i semnificație; adică dacă eliminăm poeticul în favoarea prozaicului, dacă ne mutăm din planul semnificantului în planul semnificației. Cu alte cuvinte, dacă acceptăm că acest vers vrea să spună într-adevăr că "iubirea este o ucenicie a morții". Dar oare spune acest vers într-adevăr așa ceva? Voi întârzia asupra cuvintelor care-l compun, pentru a vedea în ce măsură semnificația de ansamblu a versului ucide sau micșorează reverberația semantică a fiecărei vocabule. Primele
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
dacă eliminăm poeticul în favoarea prozaicului, dacă ne mutăm din planul semnificantului în planul semnificației. Cu alte cuvinte, dacă acceptăm că acest vers vrea să spună într-adevăr că "iubirea este o ucenicie a morții". Dar oare spune acest vers într-adevăr așa ceva? Voi întârzia asupra cuvintelor care-l compun, pentru a vedea în ce măsură semnificația de ansamblu a versului ucide sau micșorează reverberația semantică a fiecărei vocabule. Primele două cuvinte - "Nu credeam" - indică fie o surpriză fie o îndoială. Este greu de
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
textelor, scriitorii le-au supus pe acestea unei probe a lizibilității. Gustave Flaubert vorbea de "l'épreuve du gueuloir", de "proba gurii" la care își supunea textele proaspăt scrise recitându-le cu voce tare în camera sa de lucru. Într-adevăr, nu există un mijloc mai de încredere de a testa limba scrisă în privința ritmului, sunetului și a tensiunii interioare decât lectura cu voce tare. Autori ca Goethe sau H. von Kleist și-au compus și transformat textele recitându-le. În
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
fie că era transmis la radio, reprezintă față de textul în sine o limitare a plurivalenței interpretative. Adepții structuralismului și ai deconstructivismului și-au exprimat tocmai de aceea anumite rețineri în acest sens. Prezentarea textelor sub forma discursului oral reprezintă într-adevăr un fel de fixare a sensului, "o monosemantizare a polisemantismului" la nivelul interpretărilor prin prozodie și artă recitativă, accente și tempo. Oare nu este pusă sub semnul întrebării întreaga concepție în ceea ce privește așteptările referitoare la actul de lectură care dăinuie încă
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
propria celebritate și ne propune azi o altă față a operei sale. Deși nu cu totul schimbată, pentru că apar cele mai multe dintre poemele sale populare: "Portret", "Aș putea să arăt cum crește iarba", "Jurnal de campanie", "Dramă în parc", "Din cîte adevăruri". Cititori de azi, trecuți prin poezia optzecistă, modificați cumva ca sensibilitate înspre prozaic și anti-metaforic, e probabil firesc să reținem poeziile care poartă în țesutul lor semnele stilului ce urma să devină dominant. Tot semnificativ e faptul că de obicei
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]