668 matches
-
jos în ierarhia propozițională / nominală (flexiune, verb și nume, adjectiv, respectiv). Predicția acestei direcții de schimbare este că centrele nominale și adjectivale sunt cele mai conservatoare, ceea ce explică existența structurilor cu centru final doar în grupul nominal și în cel adjectival și a discontinuităților caracterizând grupul nominal și grupul adjectival. 1.3. Structuri discontinue Structuri discontinue (denumite în literatura tradițională hiperbat) (v. Devine și Stephens 2006 cu referire la latină; Ledgeway 2012: 43-45, 61-64, 68, 258-281 cu referire la latină și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
adjectiv, respectiv). Predicția acestei direcții de schimbare este că centrele nominale și adjectivale sunt cele mai conservatoare, ceea ce explică existența structurilor cu centru final doar în grupul nominal și în cel adjectival și a discontinuităților caracterizând grupul nominal și grupul adjectival. 1.3. Structuri discontinue Structuri discontinue (denumite în literatura tradițională hiperbat) (v. Devine și Stephens 2006 cu referire la latină; Ledgeway 2012: 43-45, 61-64, 68, 258-281 cu referire la latină și la limbile romanice timpurii; Moldovanu 1969 cu referire la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
latină și la limbile romanice timpurii; Moldovanu 1969 cu referire la limba lui D. Cantemir) se găsesc, cu o frecvență redusă, în texte originale și în traduceri. Acest fenomen lingvistic presupune întreruperea contiguității grupurilor sintactice: constituenți interni grupurilor nominale (și adjectivale) sunt extrași 23 și deplasați la periferia stângă propozițională (38a-b); exemple complexe ca (38c) arătă că și periferia stângă internă a propoziției (periferia vP) este accesată de constituenți dislocați simultan cu accesarea periferiei stângi propoziționale 24; rareori, (38d), deplasarea se
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
prin determinanți a centrului D pentru grupul nominal (Bošković 2005) sunt condițiile necesare pentru ca extracția și dislocarea din interiorul unui grup sintactic, care generează discontinuitatea respectivului grup, să aibă loc. După cum am insistat în secțiunea anterioară, grupul nominal și cel adjectival prezintă structuri cu centru final; nu întâmplător, tot aceste grupuri dau naștere și la structuri discontinue. 2. Cadru teoretic După cum probabil a devenit evident din terminologia și perspectiva de analiză folosite în secțiunile anterioare, cadrul teoretic al lucrării este Gramatica
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
următoarele caracteristici: (i) elementul interpolat între auxiliar și verbul lexical este subiectul (realizat ca grup nominal definit, pronume, cuantificator / expresie cuantificațională); (ii) verbul lexical apare înaintea modificatorilor verbali (inclusiv adverbe care diagnostichează deplasarea verbului), a altor argumente sau a predicatelor adjectivale. Această distribuție indică cu claritate că subiectul ocupă poziția [Spec, IP/TP], poziția elementelor verbale fiind următoarea: auxilarul este deplasat la stânga subiectului (AUX-la-C), iar verbul lexical se părăsește domeniul lexical vP, deplasându-se în domeniul flexionar IP (V-la-I). (75) a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
bine efectele de adiacență a verbului lexical la clitic / auxiliar / clitic + auxiliar sub inversiune, respectându-se ierarhia FINP > PESPP > IP. Deplasarea la FOCUSP întâmpină probleme: în primul rând, aproape orice tip de grup sintactic, nominal (DOAR CARTEA a citit-o), adjectival (DOAR ROȘIEsă fie rochia), prepozițional (CHIAR ÎN PARC a venit) etc., poate fi deplasat la FOCUS, deci specificarea categorială a acestei proiecții nu este clară (poate fi chiar acategorială); în al doilea rând, deplasarea la focus (și, în general, în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2, 81-120. Cornilescu, A. 2000. "The double subject construction in Romanian", în: V. Motapanyane (ed.), Comparative Studies in Romanian Syntax. Amsterdam / Lausanne / New York / Oxford / Shannon / Singapore / Tokyo: Elsevier, 83-133. Cornilescu, A. 2004. "În legătură cu conceptul de pronume semiindependent. Observații asupra articolului adjectival cel", în: G. Pană Dindelegan (ed.), Tradiție și inovație în studiul limbii române. București: Editura Universității din București, 51-62. Cornilescu, A. 2005. "Demonstratives and Minimality",Bucharest Working Papers in Linguistics 6, 1, 102-116. Cornilescu, A. 2007. "Despre trăsăturile periferice și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
să fii / să fie bătut - erai / era bătut - fuseseși / fusese bătut -ai fost / a fost bătut - vei fi / va fi bătut etc.), deci din punct de vedere paradigmatic se comportă la fel ca verbele pline semantic; (ii) participiul pasiv este adjectival și se acordă cu subiectul propoziției, întocmai ca numele predicativ (ești bătut / bătută de dușmani); (iii) efectele de adiacență care caracterizează toate celelelalte forme analitice cu auxilar nu apar în structurile pasive (Romanele sunttoatecititevs *Ei au toți citit); (iv) efectele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
acesta generează o propoziție nonfinită în toate contextele în care este însoțit de complementizatorul prepozițional de (Pană Dindelegan 2003: cap. X, XI, XIV.1); de asemenea, valoarea pe deplin verbală a participiului absolut este echivocă, dat fiind acordul de tip adjectival cu subiectul (odată venit Ion / odată venită Ioana), care poate sugera și elidarea unei copule. Formele nonfinite care în mod sistematic organizează o propoziție nonfinită sunt deci gerunziul și infinitivul verbal precedat de a. 32 Infinitivul verbal fără a este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
infinitivului (activ - infinitiv activ: Ion poate citi romanul / pasiv - infinitivul pasiv: Romanul poate fi citit de Ion); în cazul verbului a trebui, complementul nonfinit nu variază după diateză, însă diateza este inerent specificată de complementul nonfinitiv (pasiv - selecția participiului pasiv adjectival: Trebuie citită cartea / non-pasiv, impersonal - selecția supinului: Trebuie mers la școală). Cu alte cuvinte, variația de diateză se marchează în domeniul lexical, nu în domeniul funcțional, fapt care justifică prezența unui Grup al Diatezei VOICEP în domeniul lexical vP. 44
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de-al tău/de-al lui).”, „Am plecat la prietenul meu.”, „Copiii s-au ascuns în spatele blocului/unui bloc.” ș.a.m.d. Sensul de determinare categorială se supune sensului general al sintagmei în care substantivul este determinat sintactic prin pronume adjectivale nehotărâte, relative, negative; pronumele adjectivale fiecare, oricare, vreun lasă substantivul nearticulat, iar toți cere articularea lui cu articol hotărât: ”... Fiecare literă era un an, fiecare șir un secol de adevăr.” (M. Eminescu, P.L., p. 50), „Și cum vin cu drum
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui).”, „Am plecat la prietenul meu.”, „Copiii s-au ascuns în spatele blocului/unui bloc.” ș.a.m.d. Sensul de determinare categorială se supune sensului general al sintagmei în care substantivul este determinat sintactic prin pronume adjectivale nehotărâte, relative, negative; pronumele adjectivale fiecare, oricare, vreun lasă substantivul nearticulat, iar toți cere articularea lui cu articol hotărât: ”... Fiecare literă era un an, fiecare șir un secol de adevăr.” (M. Eminescu, P.L., p. 50), „Și cum vin cu drum de fier,/ Toate cântecele pier
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate fi substituit de morfemul al, variabil după gen și număr. Aceste morfeme reliefează perspectiva din care se realizează procesul cunoașterii „obiectului” denumit de substantivul-centru al unei sintagme nominale. Morfemul cel intensifică sensul de determinare din perspectiva unei caracteristici, exprimată adjectival: „Ca toamna cea târzie e viața mea și cad/ Iluzii ca și frunza pe undele de vad.” (M. Eminescu, IV, p. 432) sau substantival: „Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri/ Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în stilul conversației, exprimând atitudinea subiectului vorbitor față de interlocutor: ironie, desconsiderație, admonestare, dar și afecțiune, intimitate; forma în -e identifică: copile, băiete, ciobane, poete, moșnege, bătrâne etc., forma în -ule descrie: copilule, băiatule, ciobanule, poetule, moșneagule, bătrânule etc. Comportându-se adjectival, substantivele cu vocativul în -ule se caracterizează prin mutații semantice de tip metaforic, în planul lor lexical; substantivul copilule nu mai are ca referent extralingvistic un ‘copil’ ci o ființă umană înscrisă în această categorie, sau pentru atitudinea subiectului vorbitor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumelui) cu care intră în relație de dependență sau de interdependență. Prin categoria gramaticală a intensității, adjectivul se distinge de substantiv, cu care constituie, în sistemul limbii, clasa numelui și, în structura textului, sintagma nominală. Prin aceasta, se fixează caracterul adjectival al termenilor cu dublă actualizare: substantiv sau adjectiv: Un bătrân înțelept vs Un bătrân foarte înțelept bătrân - substantiv înțelept - adjectiv Un bătrân înțelept vs Un foarte bătrân înțelept bătrân - adjectiv înțelept - substantiv Prin variabilitatea structurii sale morfematice în funcție de gen, număr
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
încet” (M. Eminescu, I, p. 32) $adjectiv$$/„Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie.” (M. Eminescu, I, p. 234) $adverb$$. • adjective rezultând din participii verbale: ruginit, îngălbenit, ascuțit, copt, obosit etc. Dintre cele două clase omonime (participiul adjectival și participiul - formă verbal-nominală), sunt adjective termenii care se caracterizează, în planul lor semantic, prin convertirea sensului dinamic, procesual, într-un sens static; termenii nu mai exprimă acțiuni încheiate, ci însușiri: glas ascuțit, vârful ascuțit al săgeții, voce ruginită, frunze
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vedere al structurii planului expresiei, adjectivele se organizează în trei clase: a. adjective simple: alb, albastru, obosit, ipocrit etc. b. adjective compuse: formate din doi termeni, de obicei, adjective simple sau adjectiv și adverb: alb-murdar, gri-închis, româno-italian etc. c. locuțiuni adjectivale; grupuri de cuvinte care au sens lexical global (cel mai adesea metaforic) unitar și sens lexico-gramatical de adjectiv: de piatră (rece, insensibil), de geniu (genial), om cu scaun la cap (rațional), om din topor, dintr-o bucată, (somn) geamăn cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Observații: Poate fi considerat ca având aceeași opoziție de gen adjectivul rău: rău/rea. Concomitent cu dezvoltarea opozițiilor dezinențiale - și cauzate de natura fonetică a acestora -, între formele de masculin și feminin intervin - la nivelul rădăcinii sau la nivelul sufixului adjectival - alternanțe fonetice (vocalice), care întăresc opoziția de gen: e/ea: des/deasă, studențesc/studențească e/a: deșert/deșartă o/oa: ușor/ușoară, trecător/trecătoare ă/ea: rău/rea Rămân invariabile în funcție de gen, dar numai la singular, adjectivele din tipul VI
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
situate într-o perspectivă dinamică, se dezvoltă gradul de inferioritate progresivă: „El devine tot mai puțin optimist.” Observații: Gradele de intensitate superioară și de intensitate inferioară, aflându-se într-un raport antitetic, se pot substitui reciproc, concomitent cu substituirea termenilor adjectivali prin antonimul lor. Enunțul „El este mai puțin optimist decât Mihai.” este sinonim cu enunțul „El este mai pesimist decât Mihai.” Această sinonimie permite întrebuințarea eufemistică a gradului de inferioritate în locul gradului de superioritate: „Maria este mai puțin frumoasă.” în loc de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care este posedat de locutor (eu). De vreme ce și genitivul exprimă sensul de posesiune, s-ar putea accepta ideea lui B.B.Berceanu că meu din sintagme precum caietul meu este genitivul pronumelui personal. Numai că se opune unei asemenea interpretări statutul adjectival al acestei forme, care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul regent. În consecință, dacă substantivul regent este la genitiv, termenul meu va trece la genitiv; că este așa o demonstrează sintagmele cu substantiv feminin la singular, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
are o formă distinctă: „cartea mea/cărții mele”. Rezultă de aici că termenul meu, tău etc. din sintagme substantivale de tipul caietul meu aparțin clasei pronumelor posesive; sensul de posesie din aceste sintagme este o constantă a pronumelui. Fiind întrebuințate adjectival în asemenea sintagme, pronumele se situează în toate cazurile, păstrându-și, indiferent de această variabilitate, sensul de posesie: cartea mea, cărții mele etc. Pronumele posesive meu, tău se caracterizează prin invariabilitate lexico-semantică și variabilitate morfologică. Rămân invariabile, sub aspect morfologic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aspect semantic, adăugarea sensurilor cazuale la constanta semantică lexicală sau lexico-gramaticală a termenului flexionat. Pronumele demonstrativ acesta, de exemplu, își păstrează sensul ‘ân spațiul sau în timpul locutorului’, indiferent de cazul în care se situează sau de statutul său pronominal sau adjectival: acest tânăr/acestui tânăr/pe acest tânăr (acestuia, pe acesta etc.). A considera termenii meu, tău din sintagme prepoziționale de tipul în jurul meu, în fața mea pronume (adjective) posesive înseamnă a trece peste două principii de funcționare a limbii: 1. Un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acuzativ în realizarea altor funcții sintactice: dumneavoastră/pe dumneavoastră, (cu, la) dumneavoastră etc. Vocativul persoanei a II-a este marcat prin intonație: dumneavoastră! Distincția genitiv-dativ se realizează sintactic, prin intermediul regentului; genitivul are regent nominal: ideea dumneavoastră; dativul, regent verbal sau adjectival: Vă dau dumneavoastră, idei folositoare dumneavoastră sau prin intermediul prepozițiilor (locuțiunilor prepoziționale) specifice: Toți se-nvârt în jurul dumneavoastră. (G.)/Datorită dumneavoastră am mers mai departe. (D.) În anumite condiții sintactice (sau morfosintactice), identitatea de genitiv este fixată de morfemul, variabil, al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în clasa pronumelui. Întrucât însoțesc substantive (sau pronume) cu care se acordă în gen, număr și persoană, se apropie de adjective, dar numai sub acest aspect - al variabilității în funcție de acestea. Rezultă de aici că sunt pronume (genul proxim) cu întrebuințare adjectivală (diferența specifică). MORFOLOGIA PRONUMELUI PERSONAL DE IDENTIFICARETC "MORFOLOGIA PRONUMELUI PERSONAL DE IDENTIFICARE" Pronumele personal de identificare este un pronume compus; în structura sa intră pronumele personal însși pronumele reflexiv de dativ, forme neaccentuate: -mi, -ți, -și ș.a.m.d.5
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
IDENTIFICARETC "SINTAXA PRONUMELUI PERSONAL DE IDENTIFICARE" De regulă, în limba română contemporană, pronumele de identificare nu intră în relații sintactice și, în consecință, nu realizează funcții sintactice. Când, extrem de rar, se întrebuințează autonom, el realizează funcția de subiect. Cu întrebuințare adjectivală pronumele de identificare nu intră în relații sintactice de structură, ci numai în relații sintagmatice și ca atare nu realizează nici o funcție sintactică: „S-ar pricepe pe el însuși acel demon.” (M. Eminescu, I, p. 160) Substantivul sau pronumele pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]