476 matches
-
adus pardesiul, mi-a dat pălăria și bastonul, m-a însoțit până la poartă, mi-a întins mâna să i-o sărut, mi-a cerut făgăduiala că am să mă culc imediat, mi-a acordat o amânare de o oră, a admonestat încă o dată "steaua nebună" și a fugit spre casă cu un "bru!" de frigul care devenise simțitor. N-am ținut pas cu vioiciunea spiritului ei. Un fel de paralizie a inteligenței și mai cu seamă a imaginației. Am început să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iți Vasile. Dacă zic „atacul cerebral al Ceahlăului“, e fiindcă ăsta-i munte, iar muntele are creieri: „creierii muntelui“, parcă așa se spune... Oricum, vă mulțumesc, scumpele mele, că vă țineți gaie după mine; sau, mai degrabă, după ce vă spun, admonestându-mă metodic. Ne ținem... gaya scienza, dom profesor, nietzscheiză Nora Aron. — Ne tot ținem... gaya scienza nuova, vicoiză, voioasă, Carmen Carpen. — Ca Gaia de Gaius, în bătrâna Romă, arhaiză Nora Aron. — Ubi tu Gaius, ego Gaia, i se adresă, matrimonial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
mă încearcă ispita. Asta nicidecum n-aș putea spune. Pe urmă, în chiar vremea în care mă holbez la fetișcanele golane, la Bingote cum dansează cu trupurile cele despuiate, îmi vin în minte vorbele lui Dumitrașcu vodă Cantemir, cum mă admonestează cu următoarele meșteșugite rostiri din gîlceava lumii cu înțelepciunea. Ascultați cum de frumos le spune: "Mai cu de-adins însă, aceasta în toată vremea și peste tot ceasul din minte și din chitiială să nu-ți iasă, adecă: "Născutu-m-am, muri-voiu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
revolta tăcută a românului chinuit până la sânge de experiențele de 14 ani de zile ale tuturor guvernanților, În cârdășie cu toate organismele externe interesate În distrugerea noastră. Așa se apără românul : pe tăcute. Așa că nu mai Îndrăzniți să-l mai admonestați prin cine știe ce legișoară ca indiferent. Da, dacă ați fi spus „chinuit până la sânge”, vaș fi Înțeles, domnule președinte, dar așa ?! Pe cine vă Înfuriați ? Și de ce ?! Că oamenii mai țin Încă la dumneavoastră, știați ? Dar nu e departe ziua când
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
pentru că altfel vor rămâne să bată pasul pe loc și s-ar putea să mai rămână și cu bubița la scăfârlie, ceea ce nu-i bine pentru evoluția lor, În special, și a societății, În general. Este vorba de două cuvinte admonestate cu tot disprețul, suveranitatea noii generații și teama de a nu se frige la gură când le pronunță. Cele două cuvinte atât de nefaste pentru unii sunt = comunist(m) și securitate. Ce au ele așa de Înspăimântător pentru unii, nu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de la camera servitoarelor, a spus acru Sophie. Și Ștefan, cât este el de influențat, râdea când a auzit că rea de muscă însemnează rea de gură ! — Ai dreptate, mon choux, s-a scuzat imediat la Sophie, când ea l-a admonestat că este o conversație mai mult decât deplasată cu o jeune fille. Și că a ajuns să derezoneze pentru orișice cuvânt urât și banal, pe care tot neamul prost îl știe, doar nu are de gând să vâre în dicționarul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de personal ale lui White din perioada 1948-1951, pentru referințe la plîngerile anterioare Împotriva lui, toate retrase ulterior). Se știe că În anii aceia, pînă În primăvara lui 1953, White a vizitat bătăușii de neveste eliberați condiționat și i-a admonestat verbal și/ sau fizic. Dovezile arată că aceste fapte ilegale nu s-au repetat de aproape patru ani. White rămîne un om cu un temperament exploziv (după cum știți, a primit o mustrare la nivel de departament pentru că a spart geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
păcătosului Oedip de a fi egalul nemuritorilor : Tu - zeilor asemeni/ și mai presus de zei ! Nu știu/ nimic mai monstruos și mai spurcat, până-n adâncul beznelor din Tartar (scena 8). Bătrânii cetății se tem de impertinența lui Oedip de a admonesta zeii pentru molima abătută asupra Tebei, purtare smintită de natură a-i atrage sancțiunea supremă : chemi mânia zeilor, stârnești/ o furie ce face-acum din noi/ batjocura gunoaielor ! [...] ești nedrept și orb și-nverșunat/ într-o trufie nebunească ! (scena 4). Până și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și nici nu stârnește pofta de pâine. Surâde ușor. Unde mai pui că e bună și pentru potență, deși probabil că nu-i prea mai folosește. Instantaneu, zâmbetul se transformă într-un rânjet autocompătimitor. Râde ciob de oală spartă, se admonestează singur. — Antonius Musa mă pune să mă hrănesc cu mâncarea asta de iepuri, mormăie Augustus cu gura plină. Termină de mestecat și înghite de mai multe ori ca să facă ierburile să alunece pe gâtlej în jos. Ceva dreptate tot are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că-mi nenorocesc băiatul cu mâna mea! Bălăbăneala lui, așa cum stă cocoțat pe cufăr, i se pare atât de caraghioasă împăratului, încât pufnește în râs. Face un efort și redevine serios. Doar vocea îi sună un pic crispat când își admonestează secretarul: Nu mă mai fierbe atâta-n oală seacă! Zi odată ce s-a întâmplat! Ce nenorocire i s-a putut trage dintr-o călătorie la Herculanaeum? Mijește ușurel ochii și suspină visător. — Un orășel atât de frumos pe țărmul mării
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
roseala, însă cea mică începe să tremure ca zgâlțâită de friguri. Încă un pic și izbucnește din nou în plâns. Occia nu mai are timp s-o liniștească. Grija ei e cealaltă acum. — Ți-am explicat de atâtea ori, o admonestează cu severitate, că există lucruri intime despre care nu vorbim cu toată lumea... — Da’ nu i-am spus decât lui! se disculpă fata. — Regele Sacrificiilor nu este o profesoară sau o colegă de-a ta, o repede furioasă. Este un preot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pământul decât atâr nând pe mâinile celor ce te susțin de ambele părți, îl mustră pe băiat. — Lasă-mă-n pace! Proasto! se smucește nervos copilul. Ici și colo izbucnesc chicoteli, înghețate imediat de privirea rece a bătrânei. — Bravo! îi admonestează ea pe pedagogi, bucurați-vă când spune vreo necuviință. Că doar ăsta e rolul vostru: să le stricați copilăria prin plăceri. Fără să-și dea seama, a pus sare pe rana din sufletul lui Germanicus, care izbește înciudat cu piciorul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
comentează. Își continuă tăcută drumul. Germa nicus fierbe însă. Bombăne înfundat: — Refuz să particip la o astfel de carieră civilă. Mai bine sol dat pe câmpul de luptă, decât sluga lui Augustus. Fără să se oprească din mers, Antonia își admonestează cu tristețe fiul: Dragul meu, mă mâhnește să văd că refuzi să iei seama la virtuțile acțiunilor principelui... — Să consider virtute vărsarea sângelui roman în timpul pro scrierilor? Antonia se oprește. Întoarsă pe jumătate, scandează încet și rar: — Toți triumvirii au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se transformă într-un geamăt continuu, înfundat, după care se oprește, scuipă pe podea și pleacă. Apar alții, mai mult sau mai puțin reali. Cerșetorul începe să râdă. Pandit Razdan îl vizitează ca să scuture nemulțumit din cap și să-l admonesteze pentru purtarea josnică și oamenii de proastă reputație pe care îi cultivă. Apare și mama lui Pran, cu capătul sariului ridicat peste față și cu bijuteriile masive de argint sunând armonios, ca niște zurgălăi, când se mișcă. Nu vorbește niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aprinsese epava Se strângea încet, încet, ca un cerc în jurul lui.“ — Doamne, salvează-mă! Pronunță corect! Din nou! Și astfel, se continuă recitarea versurilor; Pran începe, apoi se oprește, pentru că maiorul a ridicat vocea la el, începe din nou, fiind admonestat din nou, învățând treptat să umfle obrajii, să celebreze rostirea și în general să interpreteze versurile cât mai bine, cu toată puterea, cu ingeniozitate, cu pricepere, cu pasiune și simțire, fiecare vers fiind rostit cu mai multă convingere și putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Cu cât cerceta mai mult, afla lucruri tot mai rele. Englezoaice. Rase englezești de câini. Trebuia să umble permanent cu un dicționar francez sub braț, numai ca să-și poată descifra rapoartele. Când află că treaba sa nu era să-l admonesteze pe individ, ci doar să calmeze lucrurile, se simți cuprins de disperare și începu niște beții monstruoase, ținând-o tot într-o orgie. Poate că era inevitabil. El și Charlotte nu mai aveau decât o relație politicoasă. Whisky-ul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pocnitori. Cineva aruncă pocnitori. Un grup de bărbați dansează prin mulțime, cu mâinile în aer. Au creat un spațiu între ei, în care fâsâie și pocnesc tot felul de artificii. Cu inima bătându-i foarte puternic încă, sir Wyndham se admonestează că este atât de fricos. Minty își răsucește pălăria în mâini, încercând să-i aranjeze acul cu perlă care o ținea prinsă de păr. Nu se uită la el. Păstrează ordinea și echilibrul. Încă una dintre maniile ei. Sir Wyndham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de înțeles că nu-i plăcea să vorbească) asupra capacităților sale intelectuale și morale? În timp ce-i preda, își studia elevul. Băiatul era uluitor de interesat și isteț, disperat să învețe. Spre uimirea sa, Andrew se trezi lăudându-l, nu doar admonestându-l. Și desigur, băiatul îndeplinea și funcția de mesager, un intermediar celest între lumea lui și cea a soției sale. Un înger. Pagină separată După ploi, a urmat vremea rea. După răcoare, căldura. În decursul anului, după vizita la doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vedere. Vreme de trei ani, s-au tot așteptat unul pe celălalt într-o disperare mută. Cel puțin avea alinare prin copilul minunat pe care l-a născut. Este aproape spectaculos modul cum eroii cărții vorbesc cu ei înșiși, se admonestează, se mustră și, în cele din urmă, se împacă. Marian Malciu Autorul recurge la folosirea unor nume de prestigiu din medicina românească, specialiști în oftalmologie și în special în transplantul de cornee. N-ar fi interesant dacă autorul n-ar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu greu s-a stăpânit să nu-l pălmuiască pe acel „obrăznicuț”, precum îl numise în gând: - Mulțumesc, domnilor! Cred că ați putea fi ceva mai serioși, totuși. Nu credeți? Sunteți prea tineri pentru a vă permite acest lux, îi admonestă ea, căutându-și cu privirea sania. Tinerii au râs zgomotos și nu au dat semne că se rușinează ori că se retrag. Laura se schimbase la față de îngrijorare și indignare, dar s-a luminat de îndată ce a văzut un alt tânăr
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu fusese prost, convinsă că niciodată nu voi mai face direct. După câteva zile, șeful meu m-a trimis din nou la direct în ciuda protestelor mele. Și mare dreptate a avut. Aproape o lună mai târziu, același șef care mă admonestase atât de dur la început m-a felicitat pentru transmisiunile pe care le făcusem în ziua respectivă și mi-a strâns mâna. Așadar, nu te lăsa descurajat niciodată. Un reporter care dorește să își facă bine meseria găsește întotdeauna puterea
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
de noi femeia cea dură și ursuză pe care, în seara aceea, nu o văzusem ca de obicei în preajma noastră. Era totuși pitită în umbră, făcându-și mizerabila îndeletnicire de supraveghetoare și delatoare și pentru prima oară ne-a și admonestat cu o voce scrâșnitoare că introducerea în lagăr a cărților era strict interzisă. A smuls din mâinile copiilor cartea și atlasul precizând că își va informa superiorii despre ocupațiile noastre. Intervenția lui Gerhard nu a folosit la nimic dar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Independență. Ci sticla asta diferențiază Turcia de toate celelalte țări musulmane. Această bere - a ridicat sticla de parcă ar fi vrut să toasteze - este simbolul libertății și al societății civile. — Ei, haide. De când e un bețiv ordinar simbolul libertății? l-a admonestat tăios scenaristul. Ceilalți nu s-au băgat În discuție. Era o pierdere de timp și de energie. În schimb, și-au ales o ramă atârnată pe perete și și-au concentrat atenția asupra fotografiei unui drum. — Din ziua În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
satisfacțiea fost de ordin psihologic. În fața cordialelor căni de la micul dejun, părintele Brown ne-a demonstrat fără drept de apel că crucea nu e În conflict cu spada: cu autoritatea și prestigiul pe care i le conferea tonsura, l-a admonestat pe colonelul Harrap, pe care l-a făcut (foarte oportun, după mintea mea) măgar și animal. I-a mai zis și că era bun doar să intre În conflict cu nenorociții, dar că dinaintea unui bărbat curajos știa să păstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
era rațiunii închidea sala cu oglinzi și mă lăsa, din nou, să mă văd numai în ciobul de oglindă de care mă foloseam când mă bărbieream. Era rațiunii nu-mi dăduse decât școli de corecție și cruci de cioplit. Mă admonestase mereu, atrăgîndu-mi atenția să-mi văd lungul nasului, mă silise să mă culc într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]