482 matches
-
erau Îngăduite... un ins Îl și apucase de guler, gata să măture sala cu micuțul și firavul nepoftit. Poetul nu părea afectat de incident, deși Încercasem să intervin, să calmez situația. Apăruse, Între timp, mult așteptatul poștaș. Poetul l-a admonestat pentru lipsa de punctualitate, dar imediat a trecut la o conversație normală, ca Între colegi care nu se văzuseră o vreme. În timp ce număra banii, poștașul Își povestea necazurile de familie. MRP, atent la poveste, i-a lăsat, am Înțeles, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
poetului” la N. Labiș, subliniază fatalitatea nemiloasă a Destinului care frânge prematur și tragic viața ce avea să se înalțe spre soare. ,, Și clonțul de fier a sărutat cu noapte inima cântărețului cu fluier de baladă și doină”. În ,,Nefericitule” admonestează ocupantul ce ne-a adus noaptea istoriei noastre în numele unor idealuri false. Și acum vii tu, cu învățătură și cu arme și strivești tot ceea ce a făcut mai frumos și mai desăvârșit maica noastră cea dintâi și ...toți morții vin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
o să se îndrăgostească unul de altul, a sugerat Don mai târziu cu degetele împletite și cu ochii strălucitori. N-ar fi minunat? Și apoi o să aibă o mulțime de copilași drăguți și grăsuți. Nu poți să spui așa ceva, l-a admonestat Vincent. —De ce nu? a vrut să știe Don. Liz Taylor și Larry Foreskinsky nu s-au întâlnit într-un centru de tratament? Povești de dragoste pot să existe, iar visele pot deveni realitate. Mă întrebam dacă homosexualitatea lui Don era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Beldie va evoca, nu fără nostalgie, „liberul acces în revistă dat tuturor nebunilor, tuturor inadaptabililor (...) victimele unei originalități proprii greu de definit sau de identificat, sau ale unui talent, de voie, de nevoie, inconformist. Literații cei tineri de școală nouă, admonestați pe aiurea ca școlarii cei răi și trimiși pe la casele lor de țațele prea serioase și în papuci de casă, precum Viața românească, poporanistă și cu nasul mult prea sus, sau Vieața nouă, pe cît de anemică, pe atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nr. 5), Păstorel publicase o scrisoare în versuri foarte acidă la adresa piesei de teatru Moartea lui Dante de Nicolae Iorga: „...Dar, ca tovarăș întru nemurire,/Slăbește-mă, Al Dumitale, Dante”). Ca și Camil Petrescu între alții, umoristul moldovean va fi admonestat însă mai tîrziu - la rubrica „Revista revistelor“ - pentru „compromisurile” sale. Relațiile (și interesele) politico-literare ale lui Vinea au, adeseori, un cuvînt greu de spus în alegerea colaboratorilor. Prin paginile Contimporanului se perindă și numeroși versificatori veleitari, fără personalitate - de la St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zilele, de azi pe mâine, ca toată lumea, de altfel. Și, iată, că,în timp ce privea șiîi era împuiat, la televizor, capul, cu câte și mai câte impozite și taxe, boc-iste, sună mobilul de alături. Tararipu răspunde. Relativ repede. Este imediat admonestat: dar ce te coești, atât, până să-mi răspunzi, măi, mânzule? A, tatae, mata erai? N am știut. Scuză-mă, te rog. De data asta, da, te scuz, dar, să nu se repete, că mă fac foc. Bine. N-o să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe cei doi universitari și dădu să treacă mai departe, dar profesorul Barbilian își întrerupse conversația animată cu prietenul său și îl opri cu un gest al mâinii drepte, ridicate intempestiv și autoritar în aer. Ce faci aici, domnule? îl admonestă el, fixându-l cu o privire tăioasă. Nu cumva îți trece prin minte să trădezi matematica pentru poezie? Surprins de întrebare, Victor rămase o clipă perplex, cu un zâmbet încurcat pe buze. Eram numai în trecere pe-aici, domnule profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o spun, a fost o călătorie în timp, la deja lu), un titlu de articol după toate regulile trezirii interesului: Cine a plătit la premiile "Observator cultural". Sau, cu alte cuvinte, ce știe Alexandru Matei și nu știu cititorii. Că, admonestat de Neculai Constantin Munteanu, în scrisoarea de răspuns la acordarea premiului special, pentru neputință în lupta cu "structurile", fostul președinte Constantinescu a ieșit din sală. Că Sorin Antohi nu a figurat pe lista scurtă a nominalizărilor, din motive care par
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
pacea în regiune. l Un soldat american a fost împușcat în cap de către gherilele irakiene, astfel de atacuri fiind tot mai dese, ceea ce a determinat trupele coaliției să declanșeze o nouă operațiune, „Grave Diggers“. l Premierul britanic Tony Blair a admonestat în termeni duri televiziunea BBC, care prezentase o știre conform căreia consilierii premierului au „confecționat“ dosarul privind armele de distrugere în masă irakiene. l Un elicopter al armatei ruse s-a prăbușit la 40 km de Groznâi, ducând la moartea
Agenda2003-28-03-2 () [Corola-journal/Journalistic/281217_a_282546]
-
și mai rău; treptat, frica a ajuns să acționeze și în absența lor, sporind singură. Și pe măsură ce ne temeam mai mult, îmblînzitorii deveneau din ce în ce mai aroganți. Uneori scuipau pe urmele celor care dădeau un tribut prea mic. Înjurau în gura mare, admonestau pe trecători acum. Femeilor le strigau vorbe grosolane, care le făceau să roșească. Pe copii îi speriau. Pe bătrâni îi loveau peste mână. Pe ceilalți îi jigneau sau îi amenințau. Aproape nimeni nu mai putea trece acum prin dreptul unui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
teapa lui... Și să-i mai aud pe cei care trăncănesc împotriva petroliștilor precum că ne-au mințit, că îi mănâncă ocna fără nicio milă, măi tovarăși! * * * Mă Gheo, măi! De ce l-ai omorât pe Roibu, mă prostane?! l-a admonestat conductorul Țambal pe casapul cailor. I-ai dat cu ranga în cap, nenorocitule! Mai bine îl preda la brigada de serviciu și îl foloseam la căratul furajelor pentru vacile mulgătoare. Șefu' aproape că înclina să aprobe propunerea, dar până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
au nici un Dumnezeu, Romică! Transparență transfrontalieră Noi, oamenii sovietici, suntem superlativii mapamondului, cei mai... și cei mai... va vsiom mire! îi atenționa Natașa Semenova pe cei 25 de pionieri ai grupului ei, veniți în vacanță pe meleaguri străine... Și îl admonesta, și îl critica, și îl înfiera, și îl batjocorea cu cea mai aspră mânie din lume pe unul Vova, un copil ce a dosit cutia cu bomboane încredințată spre a fi oferite celor veniți în întâmpinare cu flori și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
II Ca sa vă legitimăm, Câte un talon vă luăm, Fiindcă vă vedem adesea Tot pe drum ca citiți presa, Astfel legea o-ncălcați Puteți fi accidentați! Toți Zilnic, zilnic Citiți pe stradă Mergeți grămadă Nepăsători, Geaba, Geaba, Va claxonează, V-admonestează, Șoferii toți. Voi, voi, voi, Luați seama bine Cum se cuvine, Să circulați! Niște fete vorbărețe care altfel par istețe, lată s-au gândit acum Sa încingă taina-n drum Elev VI Ce zici dragă, chiar așa? Elev VII Chiar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cărare ca să-și scurteze drumul, îi iese în cale un băiat cu care se lovește fără voia niciunuia din ei, îi cade geanta care se deschide împrăștiindu-i-se lucrurile. Grăbită să și le adune, mai are timp să-l admonesteze: —Of! doamne! Doamne! ce neatent umblați! Vă rog să mă iertați, nu e vina mea, așa s-a întâmplat. Ridicându-se deodată amândoi, după ce adunaseră lucrurile împrăștiate, se privesc pentru o clipă. Fața vinovată a băiatului îi stârnește râsul spulberându
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
era rațiunii închidea sala cu oglinzi și mă lăsa, din nou, să mă văd numai în ciobul de oglindă de care mă foloseam când mă bărbieream. Era rațiunii nu-mi dăduse decât școli de corecție și cruci de cioplit. Mă admonestase mereu, atrăgându-mi atenția să-mi văd lungul nasului, mă silise să mă culc într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
osoase. Probabil ca să-și stăpânească agitația. Tremura. Faptul că rămăsese singur l-a speriat. Am așteptat să-i crească panica, să-și scoată din buzunar punga de tutun și să-și umple, cu degetele tremurătoare, pipa. Abia atunci l-am admonestat: „Unde crezi că te afli aici? La un bar?” Încurcat, speriat, îngrozit, și-a vârât pipa în buzunar. După care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
convins că adulmecau starea mea, vrând să nu piardă nici un amănunt din spectacol, și mă vâram sub pătură prefăcându-mă că dormeam. Mă purtasem rău cu unii dintre bătrâni, nu-i spusesem oare lui Dominic „dragul nostru idiot”? nu-l admonestasem pe Filip? nu râsesem de Leon? dar alungam aceste întrebări, cum alungi o muscă nesuferită, și ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Profesorul renunță la alte detalii despre escapada sa din banala contemporaneitate și, răsucindu-și pipa stinsă în direcția luminișului unde poposeau ceilalți și unde toți se plictisiseră de moarte, porni să înfrunte cu bravură torentul indignării tuturor excursioniștilor. Albert, îl admonestă plângăcios soția lui, care-și făcea vânt cu un evantai de frunze. Albert, ești imposibil! zise ea în numele surescitării unanime. În vatra stinsă a pipei, Profesorul păru să geamă de deziluzie, pentru primirea iritată pe care i-o rezervase ignoranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
seamănă cu casa Teletubbies. Cum o arăta ea. Noi nu ne uităm la televizor, a adăugat el cu îngâmfare. Hugo se întorsese către Theo, iar acum îi punea centura de siguranță. Copilul a început să urle. — Hei, hei, l-a admonestat Jake pe Hugo. Ești puțin cam dur cu el, nu crezi? Copilul are nevoie să fie convins cu blândețe. La auzul acestor vorbe, ceva din interiorul lui Hugo a plesnit. Dorința de a-l pocni pe Jake cu putere peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
roche, Edith, ci ro-chi-e“, „Nu mda, ci da“ - și chicotind Împreună până la lacrimi. În prezența lui, Însă, se prefăceau afectate de critici - „Vai, vere Henry, cât ești de nendurător!“, „Ne-În-durător, Rosina“ - și resimțea o oarecare plăcere subtilă În a le admonesta. Găsi peisajul din Suffolk, cu satele sale adormite și estuarele pline de păsăret, atrăgător În felul său liniștit, lipsit de ostentație și, categoric, foarte potrivit pentru mersul cu bicicleta pe vreme uscată. Un timp, cochetă cu ideea de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dreptul cu pântecele pe caldarâmul denivelat, îmbibat cu apă și rumeguș zdrențuitor de gheață. Ține-o numai pe lucruri importante și-ai să vezi tu, până la urmă, ce-ai să pățești!... - Mă, voi înțelegeți ce vorbesc eu aici?! îi admonestă cu amărăciune Căpetenia și indigenii îi făcură semn că da, să continue, să șadă extrem de destins, că ei erau foarte atenți. Să-i dea bătaie înainte. Ei îl înțelegeau. - Fîl-fîl! murmură atunci, ca pentru sine, Căpetenia Străzii. Gospodarii, ce să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e..., Nick a desenat cu degetul cercuri în aer, înainte s-o arate pe Susan, ...ești tu. —Moi1? a exclamat ea ducând o mână la piept. Ei, sunt onorată. Ia să vedem... —Înot, înot, înot, a scandat Milly. —Milly! a admonestat-o Nick. Las-o pe mami să aleagă singură. —Știu! Susan a pus cana cu cafea pe tavă și s-a îndreptat de spate. Mi-ar plăcea să mergem la un picnic în parcul St. James. Au acolo niște păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu se înțeleg așa de bine. Te fac varză, mamele și tații. Poate că nu asta le e intenția, dar o fac. Te umplu cu toate greșelile lor. Și mai adaugă ceva, special pentru tine. —Vezi cum vorbești, l-a admonestat Fiona cu o sclipire amuzată în ochi. Dar ăsta nu-i limbaj de stradă, asta e poezie, a râs Jake. Philip Larkin, ca să fiu mai exact. Fiona a luat o batistă de hârtie dintr-o cutie aflată în apropiere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu?! Când luai pilule contraceptive și-l trăgeai să faceți sex, probabil că-și spunea c-a murit și-a ajuns în rai, iar acum că încerci să faci un copil, se apucă să facă nazuri. Ce tâmpit! —Julia! a admonestat-o Susan. E totuși soțul lui Alison. Indiferent ce defecte ar avea, ea îl iubește. Nu, are dreptate. Chiar e un tâmpit. Cuvintele lui Alison au fost întâmpinate cu o tăcere șocată. — Da, eu îl iubesc, dar am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
armata Myanmarului. De fapt, soldații SLORC apăruseră la hotelul său cu o jumătate de oră după ce Harry fusese luat pe sus. —De ce nu ați apărut acum o mie de ani, oameni buni, atunci când prietenii mei au fost dați dispăruți? Îi admonestă Harry. Un funcționar consular, pe nume Ralph Anzenberger, Îi răspunse pe un ton glumeț: Ei bine, vedeți, domnule Bailley, stăteam pe bombeuri, așteptând ca guvernul birmanez să ne dea permisiunea să părăsim Rangoonul și să organizăm o expediție. Încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]