905 matches
-
sunt prietenii mei, părinții mei, oamenii care mă iubesc cu adevărat și pe care eu ii iubesc la fel de mult, aici găsesc fericirea adevărată provenită din zâmbetele unor persoane dragi, din întâmplările haioase ale colegilor mei, din gafele infantile, din sentimentele adolescentine, din tot ce simt în suflet... Prefer să mă consider un adolescent rebel, atât de rebel încât să spună NU drogurilor!
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Pichiu Nicu Cristian, Oana-Raluca Silion () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1985]
-
mai tarziu; probabil că lipsa unui răspuns din partea celui pe care atunci îl privea că pe o autoritate l-a determinat pe ermetic să nu aprobe publicarea acesteia. Viitorul laureat Nobel, trebuie repetat, s-a distanțat treptat de această preferință adolescentina, ajungând să refuze aproape în totalitate modulațiile dannunziene: Noi ne-am opus lui [D'Annunzio] nu din inerție sau din lipsă de dragoste, ci prin însăși esență naturii noastre poetice (...). Poetica după care ne-am ghidat se orientează spre valoarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
gândirii sale: pe de o parte conștientizase decăderea treptată, iremediabila a Omului și de aceea simțea deja, înainte de a fi împlinit vârsta de treizeci de ani, apropierea bătrâneții și a morții; pe de altă parte, era stăpânit de o forță adolescentina romantică, de sorginte leopardiano-foscoliană.218 Pe fondul lipsurilor materiale și al nemulțumirii legate de meseria de tehnician cadastral, ce în anii treizeci îl forțase să își schimbe de mai multe ori domiciliul, cariera sa a conoscut o turnură favorabilă datorită
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
scald, / care cheamă iubirea, frageda-i vigoare. (În lumina cerurilor, trad. MB).407 Contopirea visului cu imaginile din trecut debutează în poezia Angeli, prima în care dubletul apare explicit. Este doar cea dintâi manifestare a nucleului tematic: recuperarea infantilă și adolescentina a timpului blândeții. Maria Riccobono afirmă că probabilitatea că Leopardi, care în Canturi plăsmuia adesea tema sfârșitului iluziilor și a fericirii intangibile să-l fi influențat pe Quasimodo în elaborarea acestui nucleu tematic este foarte mare.408 Sicilianul readuce în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dintre iluziile tinereții: odată spulberata, lasă să se întrezărească silueta morții: Bucuria / e cea dintâi, e prima care zboară. / Rămâne boală, suferință, umbră / geroasei morți (Ultimul cânt al lui Safo, vv. 65-68).505 Și pentru Quasimodo dragostea este izvorul iluziilor adolescentine: În mine rătăcita orice formă, / frumusețe, iubire, din câri copilul își scoate / iluzia și apoi tristețea (În mine rătăcita orice formă, trad. PS).506 Intensitatea sentimentului iubirii este redata prin imagini ce fac parte din sfera semantica a războiului, furtunilor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
literar l-a purtat vreme de jumătate de veac în filigran pe poetul adolescent cu alt nume, Ștefan Careja, „poet rimbaldian”, cum îl considera Al. Piru (având doar pe jumătate dreptate). Departe însă de a-l fi „ucis” pe acest adolescentin „frate de umbră”, P. îi dăruie o nouă tinerețe publicându-și producțiile lirice, risipite cu parcimonie prin periodice, în două culegeri de poeme, Bulevardul Șarpe (1997) și Lacul laptelui (2000). O poezie a sentimentelor dulci-amare, oscilând cu grație muzicală între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289062_a_290391]
-
incertitudini, un cimitir evreiesc în care „mormintele că viermii se târăsc”, o cazarmă din care răzbat cântece triste, un ospiciu, un pension etc. Poetul nu pare încă decis să pornească o campanie de distrucție asupra tiparelor simboliste, iar momentul sentimentalismului adolescentin îl reține un timp în preajma unor motive erotice tratate elegiac. Semnele detașării există însă de pe acum. Tristețea este mai mult a peisajului și a obiectelor, ceea ce rezultă e o poezie descriptiva, în care elementele alcătuitoare se așază, aproape prozaice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
aici ca și cum prezentul e lipsit de consistență și singura realitate despre care se poate vorbi e aceea a unui trecut al dezamăgirii, al banalului. Demitizarea presupune ironizarea tragediilor literaturii, "liceanul cu coșuri și elanuri pesimiste", ironie la adresa elanurilor și tragediilor adolescentine, dar și a literaturii care le exaltă ("se uita la cer și concepea cine știe ce poezie banală"). Textul în sine, prin introducerea elementelor universului comun, banal, se vrea tocmai un refuz al banalului literar, care mizează pe solemn. "Era preferabil" indică
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Giants și The Brooklyn Dodgers, care apare ca punct de plecare pentru intriga cunoscutului roman postmodern al lui Don DeLillo (vezi), Underworld. Deși pare evident că Salinger a creat un narator imatur și necreditabil, dar, în același timp, un personaj adolescentin simpatic, uneori puțin ridicol, atât autorul, prin felul cum s-a exprimat și manifestat mai târziu, cât și o bună parte a cititorilor s-au identificat cu personajul, în vreme ce o altă parte, mai puțin bună, l-au dezaprobat. The Catcher
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
din țară versiuni remarcabile din literatura universală, printre care titluri din proza, lirica și folclorul chinez, numeroase traduceri rămânându-i în paginile unor reviste. Primele sale cărți de poezie, marcate puternic de influența lecturilor, au atras atenția asupra unei sensibilități adolescentine, susținute de o propensiune spre meditația existențială și de preocuparea de a fi concordant cu spiritul stilistic al liricii românești moderne (alcătuiește, de altfel, și o antologie de lirică românească, apărută în Iugoslavia, la Split, în 1973). Pentru versurile cuprinse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]
-
catarge” și „Steaua fără nume”, consacrate debutanților, al căror generos sprijinitor este. A mai fost redactor la „Viața românească” (1948-1954) și redactor-șef la secția de scenarii a Centrului Cinematografic București (1956-1968). A făcut parte din conducerea Uniunii Scriitorilor. Versurile adolescentine din Gânduri prăfuite sunt ale unui romantic sentimental de desuetudine asumată. În schimb, Rugă de ateu arată opțiunea pentru poezia socială, contestatară, fiind mai reprezentative pentru spiritul tânărului D., care e un insurgent boem, sensibil la mutațiile pe care generația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
și „Cuvânt românesc”. Debutează cu poezie în „Scrisul bănățean” (1960) și editorial cu volumul de versuri Afectivități conștiente (1968). În poezie, B. își disimulează trăirile, folosind fie jocul schimbător al măștilor, fie refugiul în artificiu și calofilie. Fragilitatea unei sensibilități adolescentine se convertește în grandilocvență, poză, gestică excesivă, sonorități metalice, regizate în mici spectacole funambulești. Marele solstițiu (1989) fixează starea de frenezie și fulguranță în chingile strânse ale unei lucidități reci, transcrise în cheie parnasiană. Ritualul solemn al versurilor urmează linia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285954_a_287283]
-
Paris, acolo unde - începând din 1950 - încredințează tiparului și primele sale plachete de versuri: Ystud (1950), Codicil (1952), Poeme fără răspuns (1952), Poeme prea târzii (1954). C. cultivă aici o poezie ce oscilează dramatic între o anume „facondă și bravadă adolescentină” (Mircea Zaciu) și o evidentă înclinare spre mărturisirea nostalgică a pierderii unui orizont existențial (ce ține, cu tot artificialul și livrescul trimiterilor, de o pregnantă specificitate), dar și o tânguire simplă după un acasă niciodată înstrăinat. Se simte acum și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
În toată această vreme, mama a fost mediatoarea conflictelor noastre și, nu de puține ori, cea trasă la răspundere pentru așa-zisa mea impertinență. Cenzurată de dorința de a demonstra că merit respect și încredere chiar dacă sunt fată, revolta mea adolescentină s-a concretizat în foarte mici nazbâtii care stârnesc compasiune prietenilor mei la discuțiile despre care a fost cea mai mare prostie pe care am făcut-o în adolescență. În același timp, fratele meu trăia o viață liberă, definită din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
o ciudată tocilară plină de viață în preajma băieților din liceul meu, așa că atunci când am ajuns să îi cunosc mai bine pe cei din liceul militar mi-am dat seama că pot fi parteneri de discuții intelectuale, dar și de distracții adolescentine frumoase. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, mă găseam singură la masă cu zece băieți încercând să le explic că femeile merită să facă și carieră, că nu trebuie să stăm numai la cratiță și să creștem copiii așa cum ne
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
un ajutor în construirea ideilor lucrărilor mele academice, că m-au ajutat să mă înțeleg atunci când lucrurile nu mai aveau nici un sens. Unele dintre prietenele mele, care nu au legătură cu mediul academic, consideră că încă nu am depășit faza adolescentină și că ar trebui să mă maturizez odată dacă vreau să fac ceva în viața. Tot timpul mă dojenesc că doctoratul mi-a furat feminitatea, în liceu parcă eram mai feminină, mai stilată, mai suavă așa cum trebuie să fie o
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
domiciliu sau din mediul școlar, vagabondând, celor care au tulburări de comportament. Punctul de vedere legal reduce delincvența la raportul cu norma penală și urmările vătămătoare ale acțiunilor care sunt sancționate juridic. Ca formă distinctă de devianță (de natură penal adolescentină), delincvența juvenilă constituie un fenomen complex, care definește „ansamblul conduitelor aflate în conflict cu valorile ocrotite de norma penală” (Banciu, Rădulescu , 2002, p. 80) Analiza multidimensională a delincvenței creează posibilitatea înțelegerii fenomenului la diferite nivele: dimensiunea statistică evidențiază amploarea și
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
fug de acasă și de la școală, intrand sub influența unor anturaje nefaste, în compania cărora încep să comită acte deviante și delincvente. Pentru mulți dintre acești minori, comportamentul lor deviant nu reprezintă altceva decat forma de manifestarea ”crizei” de originalitate adolescentină, ei participând la comiterea de delicte în mod întamplător sau ”ocazional“, din ”teribilism“, ”bravadă” sau ”spirit” de solidaritate de grup cu alți minori. Pentru o mare parte dintre acești minori există șanse reale de resocializare și recuperare în mediul deschis
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
oribilele schimbări care alterează fața omenească în trecerea de la tinerețe la bătrânețe pot să întârzie, să tărăgăneze cu cochetărie, pentru ca apoi să-și facă ferm apariția, dintr-o dată. Gilbert, în pragul dintre cele două vârste, arătase trandafiriu la față și adolescentin. Acum avea un chip complet ridat, hazos și uscat, cu acel vag aer de cinism ironic pe care-l adoptă instinctiv oamenii vârstnici inteligenți, în chip de expresie nouă, de finală apărare. Când îl văzusem ultima oară, degaja un aer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
jgheabul cu pietre, privindu-le îngândurat și meditând asupră-le cu intensitate. În câteva dintre instantanee eram amândoi. Cine le făcuse? Imposibil să-mi amintesc. De pe cartonașele ofilite și îndoite la colțuri, dintr-o lume a neprihănirii, mă priveau chipurile adolescentine, luminoase, blânde, încă neformate. Era o lume neîntinată, o lume de bucurii adevărate, simple și pure, o lume fericită, din moment ce aveam o încredere absolută în ea, și din moment ce în castitatea noastră puerilă, demodată, nu ne gândeam să facem dragoste. Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
remarcată fiind de N. Iorga. Volumul de versuri Viorele apare în 1905, cu girul lui Titu Maiorescu, căruia C. îi solicitase opiniile înaintea publicării. Reacțiile criticii sunt contradictorii, mergând de la recunoașterea netă a talentului autoarei până la etichetarea paginilor drept capricii adolescentine. Odată stabilită în Franța se face remarcată de Charles Müller, gazetar la „Le Journal”, coautor, cu Paul Reboux, al seriei de parodii À la manière de... (1908-1913). Va repurta un prim succes literar la un tournoi de poésie, organizat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
literară, atmosfera apăsătoare din cadrul Uniunii Scriitorilor, s-au regăsit în scrisorile și denunțurile adresate lui Ceaușescu. Aparenta disponibilitate a liderului partidului către dialog a fost o capcană în care au căzut foarte mulți dintre scriitori. Nicolae Breban invoca o "rătăcire adolescentină" atunci când încerca să explice critica publică a programului ideologic din iulie 1971. De cealaltă parte, unul dintre scriitorii răsfățați ai puterii, Eugen Barbu, deplângea presiunile cenzurii asupra revistei Săptămâna și avertiza asupra existenței unei "coloane a cincea" care submina din
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
N. Ceaușescu la 17 mai 1972. Potrivit notei rezumat întocmită de Secția Scrisori și Audiențe, Ceaușescu a cerut multiplicarea documentului și expedierea acestuia către toți membrii Comitetului Executiv. În memoriu, Nicolae Breban recunoștea că episodul din Franța fusese o rătăcire "adolescentină", dar care putea fi depășit dacă era lăsat să scrie în continuare: "Cu câteva zile înaintea Conferinței pe țară a Scriitorilor am crezut de datoria mea să vă scriu aceste pagini, să vă urez multă sănătate pentru binele culturii și
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și dacă într-un fel - vă asigur nedorit de mine! - purtarea mea a lezat cu ceva marele dumneavoastră nume sau prestigiul Partidului, vina e în primul rând a "scriitorului" și, anume a unei părți din el, a acelei reacții spontane, adolescentine, uimitoare poate la o vârstă când adolescența s-a sfârșit demult, păgubitoare oricum pentru "omul politic" cu care conviețuia de puțină vreme și pentru care, probabil, el nu avea și nu are suficientă chemare. Oricum, omul și scriitorul de data
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
teatru, acolo unde personajele acționează în acord cu logica teologiei staliniste. Lipsite de carnație psihologică, ele ilustrează, dialectic, ipostazele discursive pe care PMR le diseminează. Căci festivalul tineretului are loc într-o Românie populară ce își etalează, cu mândrie, blazonul adolescentin al creației luminoase 3. La aproape un deceniu de la eliberare, noul stat al muncitorilor și țăranilor este o ilustrare a justeței tezelor staliniste. Bucuria se cere a fi cuvântul de ordine. Decorul este atent pregătit, căci nimic nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]