827 matches
-
fata nu mai are răbdare, te așteaptă acasă! sinteză pentru telefoanele primite, Tecuciul depășit de semne de inteligență pînă la condiția majusculei simbolice, ultima exploatare de țiței Ultima Exploatare de Țiței, gări de permanență ceremonială, în numele fiecăreia actul specific de adorație, Bîrlad locuri libere, triunghiul simbol-realitate-vis cu precursoare Voiculescu, căprioara din vis de tine. Crasna trenul spre Huși, Vaslui bomba lumină amorsată la răsărit de Eden, se răsucește în somn, aș vrea mai mult să mă deșir, cu piciorul la clanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
țînci să vină repede spre tren, ceasul în fetișcane și copile, alte cinci la 13-14 ani, nu e loc de murdărie, iarba fragedă nivelul de jos în șesul Vicovu de Jos, stație și prundurile Sucevei, km 25+2 de la Dornești, adorația unei lumi vine infinitezimalul! tricolor puntea pe cabluri în stîlpii de fier vopsiți, sat către nord în care ne trezeam cu fiara sovietică dimineața, că ne-a mai mîncat din cele pămînturi, parc de copii din leagăne și tobogane, locația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de așteptare a gării Mărășești, pruncul viu a stat să apară și s-a trecut pe sub membrană preschimbat, nu cumva a murit! semn că a eșuat călătoria, liniștea altă particularitate, că mișcă mai încet ca ființa socială, acoperită de mine, adorație de idol CFR, ora 1,52, reflectăm obiectual, de aici dorințele, cît le proiectăm obiectele sînt aprinse, întoarce mătura s-o lege, chinul nașterii dus în poietică, vitregă soarta narativității amestecate în facere, capsule informaționale, conștiința acceptă altceva pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
prîsnele discuri solare pentru decorarea chimirului, parchet tăcerea sobei verde buretos, infrastructura de muzeu prinde exponatele, am adus și cruci de lemn din cimitir, decorativ pe colțuri, două colțuri sobele gemene, icoanele pe sticlă adunate catapeteasmă, potirul mesei albumul vizitatorilor, adorația păgînă bradul de Crăciun, redeschide ușa supraveghetoarea, stam pe scaun, căci pentru mine a muri este cîștig și a trăi este Hristos! icoanele și lateral cum intră Intră I Majuscul în muzeu cristelnița cu pămătuful de busuioc, Maica Domnului în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
emigrare în Palestina sau Israel și de aceea ne miră marea dragoste a evreimii față de acel regim, în loc să caute vreun locșor de venerare a „marilor prieteni, Gheorghe Gheorghiu Dej și Dr. Petru Groza”, după cum îi pomenea cu nesfârșită duioșie și adorație Moses Rozen, fostul rabin-șef al cultului mozaic din România, în lucrarea sa „Primejdii, încercări, miracole”. La punctele 4 și 5, evreimea vasluiană adunată în sala Teatrului Județean mai cerea guvernului încadrarea urmașilor celor „...masacrați în anul 1941, în Legea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
vina, și-o însușise făcând-o să devină a ei, adorându-l în același timp pe cel cu adevărat vinovat și considerându-l un sfânt. O, de-aș putea s-o descătușez de această vină mutilantă, schiloditoare și de această adorație găunoasă! Dumnezeule, se simțea vinovată până și din cauza mea, și avea nevoie să se consoleze gândind că eu o urăsc! Era sub imperiul unei vrăji rele, împietrită de o magie autoprotectoare, pe care o cultivase de-a lungul anilor pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nisa, în timp ce Regele rămânea la Paris, pentru a continua convorbirile cu oficialitățile franceze. Personalul Legației române vine să o conducă la gară. A fost adus și Mihai de către doamna Antonescu. « Madame Butterfly este pur și simplu într-o stare de adorație pentru el și zece mame la un loc n-ar putea vedea de el mai bine decât ea”, constata Regina Maria. Venind și soții Millerand pentru a o conduce, „l-au putut vedea pe Mihai” care „a fost dulce cu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
reînviind între zidurile Palatului Signoriei sau pe străzile multiseculare. Iată-i pe toți cei ce-au ridicat Florența pe culmile istoriei popoarelor și artei. Ies din cadre aurite, trăiesc, suferă și iubesc, clădind gloria lor și a Cetății. Coboară din "Adorația magilor" cele trei generații Medicis zugrăvite de Boticelli: Casino "Părintele Patriei", cu părul și barba albite de vreme și griji; fiii săi Pietro și Giovanni; nepoții săi Lorenzo, sprijinit în sabia Puterii, și Giulianno, a cărui iubită, Simonetta Vespucci, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
că trebuie să cunoști ce și cum s-a cântat în diverse epoci. La fel ca în relația elev-profesor, un timp trebuie să imiți. E inevitabil. Nu poți să fii pianist și să nu ai o perioadă de admirație, de adorație pentru Richter, pentru Michelangeli sau pentru Glenn Gould. E dubios dacă nu o ai... Cu tot caraghioslâcul încercării de a-i imita pe acești mari pianiști. E evident, a cunoaște interpretări diverse ale pianiștilor de calibru ține de cultura unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cutreierau. Scopul predicării franciscane era atunci de a ajunge la coardele inimii, și mai apoi să le ridice până la înălțimea bucuriei spirituale. În predici frații vorbeau despre Dumnezeul Bunătății și al harului, iar ascultătorii erau chemați la penitență și la adorație. În ceea ce privește Laudele înălțate Domnului, Francisc a atins culmile poeziei (din care mai târziu, s-a născut o nouă formă literară - Fioretti). Și din scrisorile Sărăcuțului se observă cum „îi trec prin inimă”, cuvintele. El a crezut sincer că exhortația l-
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
liturghie pe zi, după chipul sfintei Biserici”. Francisc l-a oglindit perfect pe Cristos, l-a purtat în adâncul sufletului, pe Acela care a pătimit pentru noi pe cruce, Îl cunoaște până la identificarea cu El și Îl face scop al adorației. Marele păstor a pătimit și a murit pentru mântuirea noastră. Între atâtea nestemate de rugăciuni ale tezaurului franciscan, exista una în liturghia închinată Înălțării Sfintei Cruci, încă de la prima redactare a Regulii, care răspândește multă lumină în acest context: „Și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
credinței în sufletele enoriașilor săi, prin predici concepute cu atenție, prin explicarea tainelor sfinte, prin introducerea cultului Preasfintei inimi (din prima zi de vineri din lună), precum și cultul Sfântului Anton de Padova (în fiecare zi de marți), a orei de adorație (din a doua zi de joi din lună). Credincioșii erau foarte săraci, dar au fost entuziasmați de către vrednicul lor paroh, care a procurat o icoană a Prea Sfintei Inimi (după originalul lui Batoni), sfințită solemn de sărbătoarea instituită de către papa
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
București și Sighet, unde s-a și stins, creștinește, la 10.12.1951. Prin puterea exemplului său, Episcopul îi învăța pe toți că „mântuirea noastră stă în rugăciune”, „cine se roagă se mântuiește” (Sf. Alfons M. De Liguori). Rugăciunea și adorația Euharistică erau respirația sa zilnică. Formarea laicilor „Adevărurile cuprinse în teologie privesc deopotrivă pe toți oamenii și trebuie cercetate serios de oricine.” (A. Durcovici, în „Farul Nou”, XII, 1936). A susținut în fața intelectualității „Lecții Tomiste”, cursuri săptămânale, audiate și de către
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
XI.1946, Ciuperceni, j. Gorj), poet și eseist. Urmează Facultatea de Filologie, secția română-franceză, la Universitatea „Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca și obține doctoratul cu o teză despre G. Bacovia. Temele centrale din volumul de debut al lui T., Exerciții de adorație (1989), sunt pesimismul ontologic („Lumea nu urmează / Legământul vieții; / Ci își traversează tăcerea / Înjumătățind Creația. Numai eu îmi scriu mie însumi / Scrisori de consolare”), obsesia morții și a solitudinii („Există dintotdeauna o palmă singură / Care închide cele două palme / Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
exegetului ar fi să „retrăiască pe Bacovia, în toate sensurile”, de unde și stilul discursiv - cu devieri impresioniste - în analiza textului bacovian, văzut din perspectiva freudiană și jungiană, într-un demers lipsit de argumentări și redundant nu o dată. SCRIERI: Exerciții de adorație, Cluj-Napoca,1989; Nudul și moartea, București, 1991; Marele Inchizitor, București, 1993; Veghea și Departele, București, 1995; Plânsul lui Bacovia. O interpretare psihanalitică, pref. Romul Munteanu, București, 1997; Frică și înfiorare, București, 1998; Reîntoarcerea la Eminescu, București, 1999. Repere bibliografice: Mihaela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
p. 27). Mihai Ralea era de părere că nu se poate vorbi de un sentiment religios, ci doar despre „conduite de religie naturistă ori fetișistă primitivă, [în care] superstiția domină”. Nu există însă acea pietate sufletească făcută din venerație, din adorație, din nevoie de comunicare mistică cu marele tot care face esența vieții sufletești religioase. Profanarea lucrurilor sfinte prin injurii odioase e foarte curentă la noi și clerul e foarte puțin respectat. Găsim poate în țărănime un anumit bigotism bazat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Îi atinge pe copii, le pune mâna pe creștet, pentru că În acest fel Îi binecuvântează și Îi protejează prin harul său, dar În același timp Îi leagă În mod simbolic de soarta lui, le insuflă lor și părinților acestora fiorul adorației. Publicul rezonează cu naturalețe la tensiunea emoțională creată de o asemenea Întâlnire și la cerințele de factură dramatică ale scenariului respectiv, până Într-acolo Încât unul dintre martorii oculari, reeditând motivul biblic al lui Ecce Homo, Îl arată pe monarh
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mai semnificative a constat În cristalizarea unei conștiințe moderne a propriei identități, așadar În dezvoltarea sentimentului național. În acest nou context mental și ideologic, mitul bunului Împărat va fi filtrat prin grila intereselor și obiectivelor formulate din perspectiva ideologiei naționale. Adorația mulțimilor fascinate de farmecul persoanei imperiale se transformă, cu timpul, Într-o banală tentativă de seducție, Într-o simplă Încercare de a câștiga bunăvoința monarhică, iar relația dintre ardelence și Împărat trece, treptat, până la 1918, de la „dragostea sinceră” la o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
adună norii, dându-le apoi drumul, va scrie Mircea Eliade, comentând teoria savantului german. M. Müller își va argumenta ideile plecând și de la adorarea luminii de către vechii indieni. Pentru aceștia, lumina se transforma într-un adevărat zeu. Lumina naturală - prin adorație - va deveni zeul Dyauș, iar focul se va metamorfoza în zeul agni. Aceste nume divine se vor generaliza ulterior în expresia Devas, dată tuturor divinităților. analizând ideile filologului german, E. Cassirer va reliefa, pentru orizontul mentalității arhaice, consubstanțialitatea dintre limbaj
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
curat, iar descălțarea este obligatorie. Uneori, Profetul își curăță simbolic încălțămintea, atingând-o cu mâinile. Se caută pământ curat și se trec mâinile peste față și antebrațe. Trupul se orientează spre templul de la Mecca, unde se află Kaaba. Starea de adorație este esențială pentru o rugăciune autentică. Intrarea în această stare se face prin ridicarea brațelor spre cer și rostirea formulei Allah Akbar („Dumnezeu este mai mare decât tot”). Poziția brațelor în timpul rugăciunii nu este lipsită de importanță. Brațele se țin
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
mitul lui Prometeu). A doua se referă la "aceeași povestire în măsura în care face parte dintr-un sistem religios sau poetic" (Herakles, Sisif). A treia se referă la o "concepție colectivă, un fel de credință, vagă de preferință, de cult sau de adorație laică spontană" (cum se petrec lucrurile în cazul vedetelor, al progresului, al vitezei sau al sportului). În fine, mai există mitul ca "istorioară, poveste sentimentală, relatare neverosimilă sau mincinoasă" (cum ar fi "bârfa" conform căreia Verlaine scria la beție). Pe
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
la rândul său pe alte mituri întemeietoare ca dinamismul, individualismul și "religia capitalistă"338 și în care un loc central au ideea de predestinare și mitul cowboy-ului, simbol al marșului spre vest și purtător de noi valori (căutarea identității naționale, adorația aproape superstițioasă a naturii, conexiunea dintre America pastorală și cea industrială)339. Întâlnim de asemenea obsesiile milenariste, cu șiruri de profeți ai catastrofelor și spaimele apocaliptice în cazul mitului anului 2000 sau al dezastrelor nucleare, în care este valorizat și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
supraomenești (nu doar curaj, ci lipsă totală de frică, nu doar amabilitate ci de-a dreptul sfințenie, nu doar cunoaștere, ci omnisciență), așteptându-se să fie în viață precum pe ecran, vocabularul folosit în relație cu ei denotând fascinația și adorația, iar admiratorii refuzând să vadă eventualele defecte nu din credulitate, ci din acea dorință de care vorbeau Winnicot și chiar Huizinga în legătură cu jocul, de "a face să fie", de "ca și cum". Cinematograful este unul dintre mediile în care mitul se combină
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lumina de aur a bucuriei” în amiaza unei iubiri împărtășite. Aproape ritualizată, euforia erotică este transpusă în sonuri moi, de descântec, rezonând în cadențele unui vers neobișnuit de amplu, iar în dialoguri, unde femeia și bărbatul își răspund sub vraja adorației, se distilează parcă arome orientale. Expansiunea, frenezia simțurilor, starea de beatitudine senzuală stau sub semnul panteismului și sunt exprimate într-o manieră francă, îndrăzneață. Câteodată, utilizând sugestii venite din basm ori dintr-o posibilă figurație medievală, poetul face ca aceste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285534_a_286863]
-
început să cadă / Cascade luminoase / Pe care femeia de aer le culegea în palmă / Și le lăsa să zboare suflet către suflet”. După război lirica lui N. se păstrează într-o zonă a reveriei, întoarsă acum spre sentimentul iubirii și adorația trubadurescă pentru femeie, versul conservând unele irizări suprarealiste. Câteva culegeri de versuri din anii ’80 - Păsări de fum (1982), Arbori cu aripi de harfe (1986), Fata pescărușului (1988) - readuc în atenție un poet substanțial. SCRIERI: Cartea cu grimase, Craiova, 1933
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]