422 matches
-
cultelor altor popoare caracterizându-se prin altare de jertfă, personal cultic asemănător, aceleași sacrificii de animale, dar specific pentru evrei este religia monoteista precum și sensul pe care l-au primit formele de cult. Astfel în general cultul iudaic este expresia adorării unui Dumnezeu sfânt, care spre deosebire de celelalte culte păgâne se adresează unui Dumnezeu personal care s-a revelat omului și a încheiat un legământ cu el. În plus o caracteristică importantă este și acea conform căreia ei au respectat atât în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cu neputință de exprimat. Muzica promovează adorația și meditația spirituală și trezește dorința de a preamări și înălța pe Dumnezeu. Multe comunități sunt ridicate dintr-o viață searbădă și plictisitoare, din durerile și necazurile ei, de către o muzică plină de adorare.” (Benoni Catană) Iar Psalmul 33, în versetele 1-4 se spune: „Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le șade bine cântarea de laudă. Lăudați pe Domnul cu arfa, lăudați-L cu alăuta cu zece coarde. Cântați-I o cântare
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
sau nu în preajma templului, nu sunt orfani ai vieții oricât de mult s-ar resimți ca fiind abandonați unei crude și nedrepte dureri. Templul îmi spune mereu că zeul ne însoțește dincolo de cupola sa impetoasă așadar nu numai în locașul adorării sale, ci și în amploarea nesfârșitelor extensii ale spațiului și timpului. Partea, totuși, cea mai importantă din mesajul pe care se dorește ca templul să-l dăruiască aici este că zeul promite omului redobândirea paradisului pierdut și că deține un
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
partea din adâncuri, segmentul ascuns ar fi reprezentat de imperiul celui adorat. Dinspre acest imperiu tainic răzbat energiile care odată ajunse în vârful unui asemenea aisberg transformă acest pisc în loc cu valențe sacerdotale, preschimbă în templu locul de suprafață al adorării, acel teritoriu de stabilizare în care cel care adoră se înclină și îngenunchiază. Adoratorul își așează în față portretul sau sculptura evocatoare, fundamentând un cadru ritualic dinspre care își proiectează ulterior esența conștiinței în imperiul celui chemat adorator. La rândul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a acestei persoane. Speranța nu își atinge apogeul prematur, ci urcă spre o nouă formă, vizând dobândirea deplinei iubiri din partea ființei de care m-am îndrăgostit. Înainte speram să accepte dragostea mea, acum nădăjduiesc să deschidă spre mine prea-plinul unei adorări întru eros echivalentă cu această dragoste sau mai intensă. Îmi confer o importanță poate fără măsură erotică și cred că mi se cuvine să fiu iubit precum iubesc, că este un drept firesc al meu. Astfel sunt ușor atins de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mitul lui Cronos care își devorează și își regurgitează copiii este expresia „mito-poetică” a cerului care își adună norii, dându-le apoi drumul, va scrie Mircea Eliade, comentând teoria savantului german. M. Müller își va argumenta ideile plecând și de la adorarea luminii de către vechii indieni. Pentru aceștia, lumina se transforma într-un adevărat zeu. Lumina naturală - prin adorație - va deveni zeul Dyauș, iar focul se va metamorfoza în zeul agni. Aceste nume divine se vor generaliza ulterior în expresia Devas, dată
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
fi doi zei.” în viziunea gnosticilor, creația divină era de ordin spiritual, fiind actul gândirii lui Dumnezeu asupra lui însuși. Universul material - marcat pe vecie de imperfecțiune - este opera demiurgului rău. În concluzie, gnosticii refuzau dogma întrupării lui Hristos; b) adorarea lui Bafomet, un idol cu cap de țap. Era arătat doar celor inițiați. Nu era propriu-zis idol, căci ar fi contrazis ritualul scuipării crucifixului; c) sărutul ca semn al homosexualității. Templierii interogați au precizat faptul că săruturile erau date „la
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Moldova și în Banat pătrunderea Vicleimului a fost, probabil, impulsionată de ruteni, polonezi și, respectiv, de sârbi. Tributară, din punct de vedere tematic, în foarte mare măsură, textului evanghelic, piesa Irozii cuprinde câteva episoade: nașterea lui Iisus Hristos, călătoria magilor, adorarea pruncului și uciderea pruncilor de către Irod. În varianta moldovenească a Vicleimului apare un personaj neîntâlnit în celelalte, harapul, a cărui tentativă de a-l ucide pe Irod sporește dramatismul acțiunii. Intervențiile pline de umor ale personajelor laice (ciobanii), precum și numărul
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
la impunerea modernismului la noi, dar și să devină repede caducă. Poeziile adăugate în cele două ediții ale Inscripțiilor pornesc, ce-i drept, din stări similare sau înrudite, dar acestea sunt transpuse în imagini mai puțin șocante, cu excepția uneia, a adorării „sclipirii putrezitelor organe”, din Poză, cu un contur mai puțin precis, lăsând câmp mai larg sugestiei. Propensiunea spre miniatură și ornament, vizibilă aici în câteva Arabescuri, e valorizată complet abia mai târziu, în versurile din volumul Leagăn de cântece. În
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
spre miniatură și ornament, vizibilă aici în câteva Arabescuri, e valorizată complet abia mai târziu, în versurile din volumul Leagăn de cântece. În cele 122 de catrene duble, simbolismul de suprafață este părăsit pentru un lirism mai decantat, în care adorarea eternului feminin se împletește cu o simțire mai intimă a naturii. Cizelarea poeziilor atinge de multe ori perfecțiunea, dar constanța atitudinilor dă impresia de repetiție, de saturație și chiar de registru minor. Această atracție spre arabesc coexistă încă din anii
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
puternic atât de lirica lui Al. Macedonski, cât și de cea eminesciană, I. răspunde ca poet și exigenței gheriste, de unde și titlul volumului său, Majora canamus. Versurile sunt organizate în trei cicluri: Trecătoare cuprinde poezii erotice, alternând atitudini romantice, de adorare a iubitei, cu misoginismul sumbru; Sociale prezintă alunecări în melodramă (Rediviva, Doi săraci, Crăciunul) și încercări în lirica „de idei” (Cristos a înviat, Quando vivimus?); Scrisori disimulează modelul eminescian în tablouri rurale, zugrăvite cu un abundent lexic regional, și în
ILIESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287519_a_288848]
-
tradiția populară românească” (lps-suceava.ro); „Dragobete, zeul dragostei la românii de la nord și sud de Dunăre, este un zeu pastoral, imaginat că un tanar frumos, puternic și bun” (informatia.dntcj.ro); „E zeul DRAGOBETE”; „În numărul viitor, ipostazele, înălțimea și adorarea zeului Dragobete” (Gazeta Viața CM, 572, 14-20 febr. 2003); „Dragobete, fiu al Babei Dochia” (stiri.tvr.ro/calendar). Cele mai riscante sînt explicațiile etimologice: de la sugestia produsă de simplă asociere formală și semantica („Chiar numele - Dragobete - semnifică întruchiparea unei fapturi
Dragobete bis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13091_a_14416]
-
îi este permis unui preot să celebreze Euharistia în lăcașul de cult al unei Biserici sau al unei comunități ecleziale, care nu sunt în comuniune deplină cu Biserica Catolică, cu condiția să nu se dea scandal. Capitolul II Păstrarea și adorarea Preasfintei Euharistii Can. 934 - § 1. Preasfânta Euharistie: 1° trebuie păstrată în biserica catedrală sau în biserica echivalată bisericii catedrale, în biserica parohială, precum și în biserica sau oratoriul anexat casei unui institut călugăresc sau a unei societăți de viață apostolică; 2
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
îi este permis unui preot să celebreze Euharistia în lăcașul de cult al unei Biserici sau al unei comunități ecleziale, care nu sunt în comuniune deplină cu Biserica Catolică, cu condiția să nu se dea scandal. Capitolul II Păstrarea și adorarea Preasfintei Euharistii Can. 934 - § 1. Preasfânta Euharistie: 1° trebuie păstrată în biserica catedrală sau în biserica echivalată bisericii catedrale, în biserica parohială, precum și în biserica sau oratoriul anexat casei unui institut călugăresc sau a unei societăți de viață apostolică; 2
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
profețiilor făcute în baza Bibliei. Astfel Newton a profețit că sfârșitul lumii nu va veni înainte de anul 2060. Teoria acțiunii la distanță era inspirată de ermetism, fiind criticată în epocă drept idee ocultă. Newton respingea dogma Sfintei Treimi și considera adorarea lui Isus drept Dumnezeu ca fiind idolatrie, idolatria fiind cel mai grav păcat în optica lui. Isaac Newton nu a fost nici metafizician de profesie ca Henry More, nici în același timp filozof și om de știință ca René Descartes
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
vechi decât era creștină. India, Siria, Persia și Egiptul ne furnizează nenumărate exemple. Folosirea crucii ca simbol religios în timpurile precreștine și printre popoarele necreștine poate fi considerată aproape universală și, în majoritatea cazurilor, legată de o formă oarecare de adorare a naturii.“ — Encyclopedia Britannica (1946), vol. VI, p. 753. „Forma [crucii cu două brațe] își are originea în Caldeea antică. În această țară, precum și în țările învecinate, inclusiv în Egipt, crucea era folosită ca simbol al zeului Tamuz [având forma
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
aproape în mărime naturală și se bazau pentru obținerea efectului artistic pe dispunerea în spațiu asemănătoare cu o scenă mai degrabă decât pe etalări opulente de materiale. . Fra Angelico a fost contemporanul lui Gentile da Fabriano. Piesa de altar reprezentând Adorarea Magilor, 1423, ce se găsește la Palatul Ufizzi, este considerată drept una dintre cele mai bune reprezentante ale stilului denumit "Gotic internațional". În aceeași perioadă, un alt tânăr artist, Masaccio, lucra la frescele Capelei Brancacci a bisericii din Carmine. Masaccio
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
texte de cult, de ex. "Te binecuvintez prin YHH și CHNM". Această formulă este un alt exemplu de sincretism, combinând Dumnezeul evreu cu un zeu local egiptean. Atât dovezile arheologice cât și textele biblice redau tensiunile dintre grupuri care acceptau adorarea lui Iahveh împreună cu zeități locale, ca Așerah si Baal, și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh, în perioada monarhică. Sursa deuteronomistă oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh, în perioada monarhică. Sursa deuteronomistă oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului al VII-lea î.e.n., dar puterea și prevalența unei adorări monoteiste anterioare a lui Iahveh este pe larg pusă la îndoială, având la bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomistă pe surse anterioare ei și cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomiști în scopul
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
familială”, „pietatea personală” și „pluralismul religios intern”. Jacques Berlinerblau analizează dovezile în termenii unei „religii oficiale” și „religii populare” din Israelul antic. Într-o carte descrisă de William G. Dever drept „studiu magistral”, Patrick D. Miller a grupat pe larg adorarea lui Iahveh din Israelul antic în trei mari categorii: ortodoxă, heterodoxă și sincretistă (Miller recunoaște faptul că ortodoxia unuia înseamnă heterodoxie pentru altul și că ortodoxia nu era o realitate fixă și imuabilă în religia Israelului antic). Conform ipotezei documentare
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Conform ipotezei documentare, majoritatea celor patruzeci de referințe la Așerah din cadrul Bibliei ebraice derivă de la Deuteronomist, fiind întotdeauna exprimate în context ostil: Deuteronomistul judecă regii lui Israel și ai lui Iuda conform de cât de riguros au susținut Iahvismul, combătând adorarea Așerei și a altor zeități. Despre regele Manase, el afirmă de exemplu că a plasat un stâlp al Așerei în Templul din Ierusalim, el fiind prin urmare cineva care "„a făcut ce era rău în ochii DOMNULUI”" (), în timp ce regele Ezechia
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
6 î.e.n.), îndeosebi după secolul 3 î.e.n., evreii nu au mai folosit numele Iahve, înlocuindu-l în sinagogă cu „Domnul” ("Adonai") Așa cum arată textul biblic citat la început, religia poporului Israel trebuia să fie una în care nu se permite adorarea altui zeu în afara de Iahve. Asta se numește monolatrie sau henoteism. În decursul timpului însă, evreii au preluat zeii popoarelor vecine lor, exemplul cel mai notabil fiind al regelui Solomon, care la început a urmat exemplul tatălui său David, pentru ca
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
aici și Basarabia. În România pentru ortodocși există mai mult de 14.500 biserici. Mitropoliile Patriarhiei Ortodoxe Române de pe teritoriul României sunt: În "Enciclopedia Românilor" (coordonator Dimitrie Gusti, vol. 1, 1938), dogma ortodoxă este sintetizată astfel: „Cultul creștin ortodox este adorarea unui singur Dumnezeu în trei ipostaze (Sfânta Treime): Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Dumnezeu s-a descoperit oamenilor mai întâi incomplet, în Vechiul Testament, prin Moise și prin Profeți și apoi complet, în Noul Testament, prin însuși Fiul Său, Domnul Iisus Hristos
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
a jucat un rol esențial în păstrarea identității naționale a poporului evreu și formarea Statului Israel. Înainte și în cursul perioadei monarhice, evreii au cunoscut fenomenul monolatriei. Atât dovezile arheologice cât și textele biblice redau tensiunile dintre grupuri care acceptau adorarea lui Iahveh, sau Dumnezeu, împreună cu zeități locale, ca Așerah și Baal, și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh. Sursa deuteronomică oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului al
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
Așerah și Baal, și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh. Sursa deuteronomică oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului al VII-lea î.e.n., dar puterea și prevalența unei adorări monoteiste anterioare a lui Iahveh este pusă la îndoială, având la bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomică pe surse anterioare ei și cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomici în scopul de a
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]