562 matches
-
iscoadele tocmai asta așteaptă. În fața sa nu era Toma. Tocmai când se pregătea să dezmintă, să strige „nu, nu, n-am vrut să, n-am vrut“, în fața sa era altcineva. — Tu, tu ești Diavolul, salvarea, tu ești salvarea noastră. Tu, adorata, canibala, floarea-de-colț, spurcăciunea... Emilia zâmbea, de parcă n-ar fi auzit șoapta. Emilia zâmbea și era aproape, doar să întinzi mâna. Aproape, aproape, cum râvnise dintotdeauna. În sfârșit, alături, fără martori. Destul o scânteie și gata, așteptarea va fi răsplătită, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
răsplătită, în sfârșit. În sfârșit, se afla la un pas de neverosimila clipă. Să-i spună altceva, orice, altele sunt gândurile, dulcissima, ascultă-mi pulsul dement, bubuind, ca tam-tam-ul junglei, ropotul rapid și feroce al sângelui care duduie în cinstea adoratei! Emilia nu auzea sau auzea altceva, continua să zâmbească, îngăduitoare. „Tu, tu ești diavolul! Nepăsarea și bucuria ta, nepotolite... Tu, nimfa răscoaptă, iapa în călduri. Perfectă, ca fructul oprit. Elementară, nesățioasă. Simplă, ca lumina și moartea. Tu, spurcăciune venerată, dorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de expresia ochilor, de zâmbetele și mișcările aproape imperceptibile ale mâinilor. Toate având un efect straniu, ca o trecere insesizabilă de la real la ireal, de la realitate la vis și conturând un dialog intangibil din care până și ea, Mariam, soția adorată a prințului, era exclusă. El revenea mereu la un oraș deosebit, un fel de port minunat în care s-ar fi putut întâlni nu numai oameni dornici să scape de o opresiune sau alta, dar și cele mai noi invenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ține buna rânduială într-o gospodărie. Foră mai adânc, ceea ce nu i se mai întâmplase, și se întrebă dacă toate astea puteau stârni sau menține dragostea unui bărbat ca Manuc. Până acum răspunsese afirmativ. Toată lumea vorbea despre ea ca despre adorata lui soție. Da, se simțea într-adevăr adorată. Deși, uneori... de câteva ori o încercase senzația derutantă că a adora putea fi și o formă rafinată de a ține pe cineva la distanță. Și apoi, căsătoria lor, stabiliseră asta de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
adânc, ceea ce nu i se mai întâmplase, și se întrebă dacă toate astea puteau stârni sau menține dragostea unui bărbat ca Manuc. Până acum răspunsese afirmativ. Toată lumea vorbea despre ea ca despre adorata lui soție. Da, se simțea într-adevăr adorată. Deși, uneori... de câteva ori o încercase senzația derutantă că a adora putea fi și o formă rafinată de a ține pe cineva la distanță. Și apoi, căsătoria lor, stabiliseră asta de la început, nu trebuia să fie posesiune, sclavie, supunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și, în noile condiții, familia se adresase deja Divanului și făcuse demersurile necesare pentru rechemarea lui din surghiun. PASAJ RETRAS Și asta cât mai repede, adăuga unchiul și prietenul său, pentru că la toți ne lipsești, dragă nepotache, dar, mai ales, adoratei tale mame. Și acum am ajuns la ceea ce n-aș fi vrut să scriu niciodată, Iancule: jumătate din Moldova, partea ei cea mai bogată și mai frumoasă, dintre Prut și Nistru, ne-a fost luată. De ce? Mintea mea refuză să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bloc în construcție. O dezvirginase cu degetul. Oricum, himenul se refăcuse. Unicul bărbat adevărat din viața ei, Robert, se chinuise două luni până să reușească să o pătrundă. O duruse tare și cursese o mulțime de sânge. În general era adorata și prințesa tuturor. Robert o adulase. Îi spusese că ar vrea să o desfigureze, să rămână pe vecie a lui. Odată se arătase rece cu el, pe malul mării și, nici ea nu înțelege când și cum a fost posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
va încolăci între ramurile naturii, iar noi vom admira începutul unei noi vieți. Cu o rochie din flori, cu pantofi de rândunele, cu o coroniță din bobocei și o caleașcă feerică din iarbă, coboară purtată cu șase perechi de căprioare, adorata primăvară. Ea poartă mereu un săculeț cu semințe magice care atingând pământul plăsmuiesc viață. Copacii înmuguresc, florile îmbobocesc, păsările concertează, vietățile baletează pe muzica brizei primăvăratice. Și încetișor, pe o rază de iarbă, fluturii zglobii, miresmele proaspete și copiii neastâmpărați
Doua fiice ale batranului an. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
realitate. O astfel de narcoză structurată pe efortul acceptării unilaterale a existenței numai în ideal dăruiește îndrăgostitului nu doar orbire metafizică ci și energia creatoare a romantismului visător. Dinspre potențialul unei asemenea imense energii se consolidează posibilitatea dăruirii depline persoanei adorate. Cu acest idol împrumutat de extazele afrodisiace cel îndrăgostit își făurește la marginea inconștienței acel ev atemporal, acel tărâm în care își postulează autodepășirea. Apoi, lăsând uitarea să-l despartă de himera-creație și de propriul statut demiurgic, o redescoperă întru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
bubos-carnavalescă, oropsită capitală impostoare (inițial haltă turco-valahă de adăpat caii și burdihanele, de umplut sacii și poștalioanele către Mogoșoaia și Brașov, care a luat, nevrednic dar hrăpăreț, locul Târgoviștei sau Curții de Argeș), devenind un circ feeric, invidiat, dușmănit și adorat cu dulce inconștiență. Amețitor creuzet de alogenie pitorească, ironizat, sabotat și venerat, spulberat de toate vânturile și tropăit de toate copitele, plin de biserici, cârciumi și grădini, oraș a cărui lege a rămas fărădelegea și-a cărui noblețe paradoxală e
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de ce Sofocle era îndrăgostit și la optzeci de ani. Nu m-am mirat deloc aflând că o frumusețe celebră, pentru care și-au pierdut capul Miron, Demostene și Aristip, a impresionat atât de mult Atena masculină, încît, la moartea celei adorate, au fost organizate funeralii ca pentru un om de stat sau un mare general. Pindar a concurat, ni se spune, de cinci ori pentru un premiu de poezie și tot de atâtea ori a fost învins de rivala sa care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
7. [VERONICA MICLE] 23 martie, 6 oare seara. [1882] Eminul meu cel dulce, Cu cât iubește cineva mai mult cu atât e mai nebun și mai nedrept în judecata ce și-o face de ființa lui dragă Mimi, singurul lucru adorat ce am pe acest pământ ticălos ești tu; iartă-mă dar dacă îți fac așa de des nedreptate și te acuz când de indiferență, când de cine știe câte mai trec prin mintea mea nebună, minte turburată în mare parte de multe
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
acei zei ce sunt coborâți doar din când în când cu ajutorul unor scripeți, spre a transfigura acțiunea și a-i da un sens. La urma urmei, a trăi pe culmi rămâne totuși singurul mijloc de a te face văzut și adorat de mulțime. Câțiva dintre bunii mei criminali ascultaseră, de altminteri, când uciseseră, de același imbold. Lectura ziarelor le aducea, fără îndoială, în trista situație în care se aflau, un fel de compensație amară. Ca mulți oameni, nu mai putuseră îndura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
atmosferă blîndă se așternea În Încăpere, ca și cum cele dintîi zgomote ale dimineții ar fi trezit În sufletul tuturor nesfîrșite posibilități de duioșie. Lui Julius Îi venea greu să stea liniștit, Vilma și Celso zîmbeau, Susan mînca știindu-se privită, admirată, adorată, părea pe deplin conștientă de ceea ce putea să dezlănțuie cu micile sunete pe care le producea. Din cînd În cînd Își ridica ochii și privea zîmbitoare ca și cum ar fi Întrebat: „Vreți și alte sunete? Să ne jucăm de-a clinchetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zgîriat puțin la nas.“ Susan Își luă rămas-bun de la toți, fermecătoare și tulburată. Dar asta nu era tot. CÎnd ajunseră la mașină, Carlos, șoferul și Victor se repeziră amîndoi, mai mai să se Încaiere, să le deschidă portiera. Cinthia! Cinthia adorată! Nu, nu mai avea nici o pată de sînge; era impecabilă, proaspătă, surîzătoare, pieptănată frumos, cu fața spălată; nici un semn În stare să-l sperie pe Julius, care se uita la brațul tău, Cinthia adorată, În drum spre casă, În sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să le deschidă portiera. Cinthia! Cinthia adorată! Nu, nu mai avea nici o pată de sînge; era impecabilă, proaspătă, surîzătoare, pieptănată frumos, cu fața spălată; nici un semn În stare să-l sperie pe Julius, care se uita la brațul tău, Cinthia adorată, În drum spre casă, În sfîrșit se terminase Încă o onomastică la verii Lastarria, neisprăviții ăștia. Și acum se Întorceau acasă, o să meargă Întîi la baie și pe urmă la culcare. Și mama la fel, ce frumoasă era stînd acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aștepta așezată lîngă pian, cu fața plină de pistrui și-i zîmbea văzîndu-l cum intră tremurînd tot de dragoste, de emoție și de Încordare la gîndul preludiului de Chopin, care era atît de grav și de important. Julius se lăsa adorat o clipă și aștepta să fie rugat să Înceapă; Își deschidea cartea de muzică și Își Întindea picioarele pînă la pedalele pianului, care adaugă căldură și emoție interpretării; atunci enormul șirag de mătănii și crucifixul aurit sunau Încîntător, fiindcă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plecară amândoi. În noaptea aceea Zaraza deveni femeia lui, cum avea să rămână încă aproape doi ani de zile, fără vreo trădare și fără măcar un gând la altul. La rândul lui, cântărețul nu mai ieșea nicăieri fără „nebuna lui adorată“, cum o numea mereu. Fai mosul cântec care o imortali zează se născu după vreo jumătate de an de trai zi și noapte-mpre ună, și are versuri cum nu se mai scriseseră pe malul Dâmboviței: Când apari, señorita, în parc
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cultul reprezentărilor divinității este un fapt foarte cunoscut. Trebuie să distingem reprezentările cultuale ale divinității de simplele imagini, pentru că numai primele beneficiază de un adevărat cult prin acte de venerație: din punct de vedere ritual ele erau spălate, îmbrăcate, hrănite, adorate, așezate în încăperile sanctuarului; le era asigurat un personal calificat pentru desfășurarea liturgică și erau purtate ritual în procesiune. Prin urmare, credincioșii considerau că aceste imagini erau manifestarea directă a divinității. Departe de a fi lipsite de vitalitate, reprezentările divine
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fruntea murdară de pământ și îmi venea să mor;iar înăuntru mă pândeau ochii lui Dragoș, care luceau descurajant și trist. Am stat așa zile și nopți, nu mai știu câte, până când am simțit din nou, lângă umărul meu, umărul adorat al Zenobiei. „Lasă-mă în pace“, i-am spus, „ce mai vrei, nu vezi în ce hal am ajuns ? Nu mai sunt bun de nimic, mi-e frig, îmi vine să mor, mai bine îmi astup gura cu palma și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un genunchi. - Nici nu ai de ce să stărui Zise ea cu ochi-n vis, Bucuros mâna ți-o dărui, Căci în suflet te-am închis. Ș-a ei mână prea-frumoasă Fină, dulce, ea și-o lasă Pe-a lui creștet adorat - El la gură-i o apasă Ș-o sărută înfocat. Iată vine și-mpăratu-i Ce zâmbea cu mutră hâtră, El la mers cam legănatu-i Și pe capu-i poartă mitră, Poart - un skiptru ș-alt nimică Ca și craiul cel
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
doamna Miga. Melania Lupu își ascunse surâsul. În privire îi străluceau lumini jucăușe: Încă o mai iubește, draga mea... Nu, nu ăsta-i termenul. Pur și simplu o di-vi-ni-zea-ză și i se pare neconvenabil să vorbească de bătrânețe în fața femeii adorate. Închipuiește-ți numai! Un Armand Duval pensionar și reumatic. Ia să vedem de când durează povestea? Oho! Aproape patruzeci de ani... Lui Florence îi plac cățelușii fideli. Șerbănică și Ioniță..." Se amuză imaginîndu-și-i în ipostaze canine. Dolofanul Miga ― un pechinez amabil de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la nașterea unei mitologii în egală măsură individuală și comunitară. Eforturile tenace ale părinților de a o procura se întâlneau cu bucuria copiilor care se îndreptau către text cu emoția ce contrasta cu rigiditatea de carton a ceremoniilor de partid. Adorată și venerată, ca un obiect de cult, Pif era inevitabil traficată ca o monedă forte a copilăriei, iar cei ce o posedau în cantități semnificative erau înconjurați de aura unei legende urbane. Iubită cu patimă, jinduită și invocată obsesiv, ea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
asemănător în carieră și mai ales prin ceea ce ne preocupă în calitate de pensionari răsfățați, astăzi. • Mi-au atras atenția coperțile primului volum: un fragment din filmul vieții dumneavoastră (imagini), dominat de surâzătorul nonagenar, depășit de vreme și un alt fragment din adorata grădină de flori în care vă stă pitită fotografia (format redus). Ce anturaj plin de optimism și frumusețe! • Prin conținut, toate volumele încântă cititorul: Primul are și Cuprins adunat, dibaci realizat, agreabil lecturii. Următoarele, îmbinare de jurnal și cronică de-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
zbiere, să țipe, nu exista. Se pierde printre frumusețile paradisului, își pierde întreaga culoare până la ultimul picur în lupta cu tabloul cromatic creat de paradisul pierdut. Creat de acest paradis uitat de sufletul omului, izgonit de noi, muritorii, dar păstrat, adorat și reclădit de natură, de această zeiță Bendis, de divinitatea absolută. Moldovan Flavia, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Turda - Cluj profesor coordonator Codruța Andreica O seara ca oricare alta După cum știți, lumea animalelor ascunde multe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]