444 matches
-
-i rod în bucate, Nici nu-i grâu, nici nu-i secară, Numai neghinioară goală (46, p. 75 ; vezi și 80). Merită să deschid aici o paranteză. Pornind de la imagini mito-poetice similare, frecvente în „colindele vânătorești” („Găsi-mi leul d-adormit/ Sub un spin mândru înflorit/ Florile l-au năpădit/ De s-a scăpat d- adormit”), Mihai Coman notează următoarele : „S-a observat că în spațiile necălcate de om, așa cum au fost ele imaginate de gândirea arhaică, toate ființele vii se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
46, p. 75 ; vezi și 80). Merită să deschid aici o paranteză. Pornind de la imagini mito-poetice similare, frecvente în „colindele vânătorești” („Găsi-mi leul d-adormit/ Sub un spin mândru înflorit/ Florile l-au năpădit/ De s-a scăpat d- adormit”), Mihai Coman notează următoarele : „S-a observat că în spațiile necălcate de om, așa cum au fost ele imaginate de gândirea arhaică, toate ființele vii se află într-o acută stare de inerție (dorm, se mișcă greu, n-au forță), în timp ce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
imaginii. Somnul personajului este cauza creșterii excesive a vege- tației „inutile” („Că de când ai adormit/ Iarba verde te-a-ngrădit,/ Florile te- or cotropit”) și reciproc : creșterea vegetației pare să producă somnul personajului („Florile l-au năpădit/ De s-a scăpat d-adormit”). Așa cum observam mai înainte, somnul letargic este provocat, dar și provocator de Haos. Într-adevăr, în colinde, această vegetație luxuriantă cotropește tot : Scoală, Ano, nu durmi, Că doar’ de-asară ți-a fi ! Că de când ai adurmit, Florile te-au năpădit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o femeie sănătoasă tun poate pieri din dorul după un bărbat și că un bărbat sănătos se poate îmbolnăvi absolut științific râvnind la o femeie. Lumea nu-i credea și zicea că astea-s romane, adică neadevăruri, vorbe, povești de adormit, dacă nu copiii, atunci amanții. Lumea credea în doctori, nu în cărțile scriitorilor. Acum doctorii văd că moartea poate veni așa cum au spus-o scriitorii, profanii, ageamii în sincrofazotroane. Și Camil - de departe, în șoaptă: „În ce altceva să cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu putea avea loc decât în țări unde jucăriile sunt mai atrăgătoare decât cinstea -, la 14 zile deci după acest eveniment, la Philip-Universität Marburg s-a decernat Premiul fraților Grimm (12.000 franci) pentru autorii celor mai frumoase povești de adormit copiii secolului XX. Nu contează cine l-a luat, fiindcă nu e nici o legătură între cele două știri, desigur. Hoții de jucării și băsmuitorii pot rămâne necunoscuți. Dar în zilele Premiului Grimm, undeva, în America, murea soldatul care în ’44
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și încetă să mai fie atent la spusele mele. REFLECȚII ASUPRA VIITORULUI Astăzi, fiul meu (șase luni!) a vrut să mănânce globul pământesc. Cititorul să fie liniștit, nu voi divulga cu ajutorul literaturii viața intimă a băiatului, scriindu-i rânduri "pentru adormit", sau, în vreun roman, "sfaturi pentru fiul meu", ețetera. Întâi, pentru că ignoranța e o stare care trebuie trăită la vârsta necesară, ca o protecție împotriva a tot ce o poate lua înaintea experienței, adică a inteligenței precoce. Și apoi, libertatea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sub un cod reglat pentru zece ore, spre a preîntâmpina astfel riscul ca vreunul dintre oameni să se trezească din somn, stăpânit de dorința autodistrugerii. Ajuns din nou pe coridor, începu să dea primul ajutor răniților. Cum aceștia erau toți adormiți, trebuia să le ghicească suferințele, ceea ce-i venea destul de ușor. Acelora pe care-i auzea răsuflând greu, le administra plasmă sanguină. Celor care prezentau răni mai grave, le făcea câte o injecție calmantă, iar arsurile le trata cu niște alifii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și toți mergeau În sus și-n jos și Împrejur cu calcule de precizie de o miliardime de grad, cu cojile motoarelor date la o parte, Înlocuite, cu traiectorii de milioane de mile așternute. De către aceste genii, cei treji. Cei adormiți, brute, fanteziști, visând. Apoi se trezeau și cealaltă jumătate se ducea la culcare. Și ăsta este felul În care sclipitoarea rasă umană conduce acest glob rotitor. Se alătură celorlalți adormiți pentru o vreme. VI Lavoarul din mica toaletă de lângă cabinet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cognac, zeci de scriitori, editori și jurnaliști de seamă din toate colțurile Europei. Bref, a fost bine, dar acum, că am terminat-o cu „deplasările“ pe anul acesta, pot spune din nou că tot mai bine-i acasă. POVEȘTI DE ADORMIT P|RINȚII Umbra care călca peste două dealuri deodată Diana SOARE „Să nu credeți cumva că vorbele din cartea asta sunt vorbe goale sau vorbe-n vânt, că ele sunt născocite de un mincinos pentru a le spune altor mincinoși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
în colți ascuțiți, ca de rechin. Ivan-he ringul bătuse în lung și-n lat adâncurile până când își dibuise victima. Carnea roz a somonului se desfăcuse în fâșii curate, risipite de apă într-o boare alburie. „Nu, nu!“ țipase Ivan cel adormit. Ivan-heringul însă mușcase și mai crâncen, până când somonul nu se mai zbă tuse deloc. Peste apă se lăsase ca o ceață deasă, solzii herin gului tremuraseră de plăcere, iar Ivan simțise pentru prima oară, după mulți ani, gustul fier binte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
uneori, după școală. O femeie frumoasă, cu părul strâns într-un coc cărunt, care purta bluze de dantelă cu gât înalt. Știam că iar s-a întâmplat ceva. Nu întrebam niciodată. Știam. De cele mai multe ori, îl găseam pe David gata adormit, într-un colț de canapea. Mama venea după noi târziu, cu ochii pierduți undeva printre șireturile pantofilor. Între timp, eram Lea și cu mine. Și o bibliotecă mare. Și grădina. Mai târziu, când nu mai rămăseserăm decât mama și cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
A.S.A. sări în sus de bucurie - primise în sfârșit semnul că Există. Bucuria negrului străbătu pământul ca o rețea fină de mătase, întunecând ochii lui Zelea, care arseră ușa odăiței în două puncte mici și pătrunseră direct în inima adormitului Horațiu. Acesta auzi chemarea. - Aici sunt, Contesă, spuse Horațiu, făcându-și apariția printre corzile harpei. - Ai reușit! se bucură Contesa și îl luă de mână spre locul ei preferat. O vom întâlni pe Maica Tereza și vom afla dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
SPECTRE. Niciodată împăcat cu înfrângerea, evadând din cele mai formidabile închisori, aflat în vecinătatea marilor tirani sau a celor mai redutabili criminali, Olrik este ingredientul fără de care ritmul inițiatic al aventurii nu poate fi menținut. Când se va trezi cel adormit Ceea ce acordă o poziție unică seriei inaugurate de Jacobs în canonul benzii desenate europene este relația pe care o întreține, pe de o parte, cu tradiția imaginarului occidental și, pe de altă parte, modalitatea în care alege să citească și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
astăzi resimt, poate, aceeași plăcere, delicată și tandră, pe care o trăiau înaintea noastră bunicii noștri contemplând țara lor de povești. Acestei bucurii luminoase a lecturii îi sunt dedicate paginile acestui volum. Și un post-scriptum Când se va trezi cel adormit. O aventură apocrifă a lui Tintin și Milou Capitolul 1, cel în care se vorbește despre fericire A fost o dată ca niciodată o după-amiază de primăvară ce semăna cu toate celelalte după-amiezi de primăvară din castelul de la Moulinsart. Fiecare dintre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
podea, pendulând În zigzag Între pereți, și reveniră Înapoi În mâinile lui Noimann, pe cât de Îndemânatice, pe atât de neputincioase, care nu știau nici acum, la vârsta maturității, să distingă binele de rău și adevărul de neadevăr... PAGINĂ NOUĂ Salonul adormiților sau aria lui Oliver Venind vorba de adevăr, Noimann Își aduse aminte cum Bikinski Îi tot bătuse apa-n piuă de atâtea ori la telefon, dar și la cârciumă, despre adevărul cel bun și adevărul cel frumos, vorbindu-i și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
al cancerului. Deci desenarea obsesivă a motivelor florale coincidea cu evoluția bolii. Când i‑am arătat doctorului Petrović desenul, mi‑a confirmat, vizibil surprins, că sarcomul din pântecele tatălui meu arătase Întocmai. Și că eflorescența durase ani de zile. LEGENDA ADORMIȚILOR Rămaseră În grotă trei sute de ani la care se mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața‑n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atâta terciuială și zvârcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața‑n sus, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr‑un zvâcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce‑i drept, tresăltând pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stâncii o bătucise de atâta somn Împovărător, de atâta Încremeneală a trupurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu fața‑n sus, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr‑un zvâcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce‑i drept, tresăltând pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stâncii o bătucise de atâta somn Împovărător, de atâta Încremeneală a trupurilor, ori când mai palpitase lutul trupului, când mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atâta somn Împovărător, de atâta Încremeneală a trupurilor, ori când mai palpitase lutul trupului, când mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mâncase de la duritatea diamantină a stâncii grotei. Zăceau cu fața‑n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvâcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care se mâncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurând lin pe vâna stâncii, precum sângele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, râurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu‑se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr‑odată, ca pălit de adierea timpului și a cugetului. Mai Întâi va auzi susurul apei din bolta grotei, mai Întâi va simți ghimpele din inima sa. Scăldat În tihnă, cugetul său de adormit trudnic, cugetul său cufundat În bezna jilavă a grotei nu se putea dezmetici numaidecât, căci trupul i se vlăguise de atâta tihneală, iar sufletul Îi era bântuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aici se află, În afară de microfilme, și zeci de mii de cărți În care se vorbește indirect sau direct despre genealogii, apoi reviste de specialitate sau lucrări de istorie ș.a.m.d. (Duga, 19‑23 mai 1981). Legenda despre Cei șapte adormiți din Efes provine evident din Coran, iar la Începutul secolului al VI‑lea a fost consemnată și de autorul sirian Saruga (De Peris Ephesi). Grégoire de Tours (a murit În 594) considera, ca și Saruga, că acea trezire fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de autorul sirian Saruga (De Peris Ephesi). Grégoire de Tours (a murit În 594) considera, ca și Saruga, că acea trezire fusese o dovadă a Învierii morților (De gloria confessum). O variantă pe tema Învierii se află În Talmud, aici adormitul se trezește după mai bine de șaptesprezece ani. Această legendă va fi prelucrată și de scriitorul arab Taufic al‑Hakim, În drama cu titlul „Peștera“. Dacă nu mă Înșel, el va fi primul care‑o va introduce În subiectul textului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În subiectul textului pe Priska, fiica regelui Decie, a cărei tiză, de asemenea fiică de rege, fusese În urmă cu trei sute de ani reîncarnarea primeia. Într‑un comentariu la romanul lui Jan Potocki Manuscrisul de la Saragosa se află mențiunea: „Șapte adormiți, șapte tineri nobili din Efes, conform legendei, fuseră de prigoana lui Decie (anul 250) Într‑o peșteră din dealul Celionului. După anul 230, iar după o altă versiune după anul 309, ei se vor trezi, dar vor muri imediat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
optsprezecea surate care poartă titlul „Peștera“: „Unii vor zice: / Fură trei și patru cu câinele; Unii vor zice: / Fură cinci și șase cu câinele. Unii vor zice, vrând să pătrundă taina: Fură șapte și cu câinele opt.“ După cum vedem, numărul adormiților nu este unicul mister al acestei legende. În privința versetelor din mottoul povestirii, D. Mason dă următoarea explicație, referindu‑se la M. Hamidulah: „S‑au adăugat nouă ani, pentru a se stabili un echilibru Între anii lunari și cei solari“. În ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]