1,462 matches
-
dispară pentru totdeauna. Sunt nouă nopți care se scurg încet și durează cât o viață, în care cei doi refac ritualul vechi și nou al iubirii dintre un bărbat și o femeie. Se descoperă unul pe altul, încep să se adulmece, se oferă unul altuia, încep să facă lucruri împreună și să schimbe experiențe, apoi se ceartă, se însingurează și devin mai atenți la ceilalți decât la ei înșiși... Joi, 1 august, orele 19.00 Căldură? MARE? după schițe de I.L.
Teatrul Unteatru NU are vacanță by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63760_a_65085]
-
un pește. Ce să însemne asta? Îi mai cade în cap, tot din apăsătoarea ploaie, o problemă delicată: telefonul fiului său Andrew Price, pe care îl abandonase la vîrsta de șapte ani. Întîlnirea lor este o încercare timidă să se adulmece, să se cunoască. De aici încolo ne vom trezi, împreună, într-un noian de probleme și neputințe, ce stăteau neatinse, nedeschise, nerostite de generații. Dintr-o ploaie fără de sfîrșit, plină de neliniști, se prăvălesc, rînd pe rînd, tainele tuturor. Învolburările
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
cănd ceea ce simte el este dragoste? Cel care inițiază și conduce jocul, William, pare cel mai stăpân pe șine. Aparent, proiectul lui, ca al oricărui tânăr furios, este de a da foc lumii ca sa-si aprindă o țigară de la incendiu, adulmecând fumul de cenușă al actului gratuit. El inițiază o terapie de grup, devine consultantul fiecăruia dintre cei patru prieteni. Rețetă este simplă, răzvrătire acolo unde întâlnește pasivitate, în cazul lui Emily; sinceritate riscantă, acolo unde tăcerea este mai indicată, pentru
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
a orientat astfel aplicarea la obiect, încît să nu urmărească fragmente muzeal ilustrative, ci, mai curînd, semnale de pătrundere în interioritatea fiziologică a unui cîmp de eficiență. Intră, în acest soi de inducție, chemarea unui labirint energetic pe care îl adulmecă neostoit artistul. Sar spune, îl aspiră irezistibil, dar nu pentru un plonjon abisal suscitînd mobilizări psihanalitice, - cîtă vreme ținta avută în vedere rămîne proeminent fizică și căutătorul îmbrățișează, înaintînd, un traseu cu ieșinduri de modelaj volumetric. Nu sînt asimilabile, desigur
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
oi și vaci pe care am fost obligați să le tăiem și ne urmăreau resemnându-se, păsări (nu tucanii din lac, nu găile, altele mai grase, mai mari, sfâșiindu- le cu ghearele și ciocul pielea umflată) o mâță în birou adulmecând o cutie de conserve cu nu știu ce și cuferele tăcute fiindcă mama nemișcată acolo sus, gândindu-se la ce oare, plănuind ce oare, dorind ce oare, nu știu cine sunteți dumneavoastră doamnă, odată m-a apucat de obraz, mi-a fost frică să
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
și duios ca în fața unui cunoscut. Experiența strînsă la Europa Liberă l-a învățat să discearnă lesne șerpii cu unsoare cabotină de cerbii cu puritate de suflet. Și fiindcă are fler discreționar, adică intuiția de a mirosi stofa oamenilor, le adulmecă imediat apele în care se scaldă. În genere, sentințele lui sunt sigure sub unghi moral și ideologic, știind să încadreze foarte bine fauna intelectualilor europeni. Are busola sigură a unui spirit conservator de sănătoasă înclinație ancestrală, privind cu mefiență descreștinarea
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
și sorii din ei, / galbeni și verzi și ovali și pătrați / și lapții luminii singuri și grei. Ea venea cu armonii și moduri uitate, / și cum venea îmi simțeam sferele în spate / muguri în carne-așteptînd./ Îi pipăiam mersul, buzele, îi adulmecam glasul” ( Ea venea). Eterna Evă ia naștere încă o dată pentru uzul îndrăgostitului, printr-un proces mitologic ce implică elementele uranice. Ivirea sa iscă un spectacol în care arborii de apă dansează sub sînii de țiței ai lunii, risipiți pe stînci
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
om semănăturile; aici în câmpia aceasta a Galileei, s-a născut întâia oară grâul; aici și vița-de-vie, și încă se mai târau pe coastele muntelui viile sălbatice. Departe se auzi cum scârțâie un car cu boi; măgărușii țâșneau din ogoare, adulmecau văzduhul, își ridicau cozile și răgeau. Apărură primele secerătoare; râsete, taifasuri, secerile ascuțite străluceau, soarele le văzu, se ridică și căzu pe brațele lor, pe gâturi și fluierele picioarelor. Văzură de departe pe fiul Mariei alergând, izbucniră în râsete: - Pe
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
departe, Italia nu-i pasionează totuși pe spectatori. Și atunci, fostul canut - cum se numeau pe atunci țesătorii lyonezi - găsește ideea care-l face celebru: își urcă propria familie pe scenă. Guignol este el însuși, Gnafron - cel cu nasul roșu adulmecând de departe butelca de Beaujolais - e copia fidelă a tatălui său, Madelon este, zice-se, propria lui soție. De-acum încolo, scenetele nu mai sunt doar amuzante, ci și rupte din viața lyonezilor, sunt vorbite în dialectul lor și astfel
P ă p u ș i by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/3399_a_4724]
-
și când a răsuflat pentru ultima oară// și a stins jumătate din lumânări/ (ții minte cu câtă poftă respira !)/ ei nici atunci nu au fost pe de-a-ntregul convinși că ea,/ orfana cu patru clase,/ poreclită în adolescență Căprioara, trecuse,/ adulmecând temătoare, apa aia aurie, puțin adâncă,/ până la malul cu sălcii și răchite, unde ai ei,/ plini de iubire, așteptau” (p. 66). Rezumând, avem în Bonobo sau cucerirea spațiului un volum intens stratificat, în care două pelicule la urma urmelor futile
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
un azur descărnat de miracole strigând uneori: sunt poetă până la Dumnezeu alteori sfâșiindu-mi degetele pe fila înghețată locul e oricum o punte a săracilor iar dâra de sânge în zăpadă nu prevestește nimic Retuș Îndepărtează-te umezeala luminii alge adulmecă e un patos livid la țărm cu emoții nedefinite se întunecă mult prea devreme îți spui ziua e chiar o părere un fel de liant între poli nevăzuți subțiată de întrebări o navă rătăcitoare cum ar fi s-o înduplec
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/15110_a_16435]
-
de Sergiu Mălureanu cu scopul de a �regenera arta" - de unde și numele -, era pe cale de a fi recunoscută de stat, trecând prin Parlament ca persoană morală, înzestrată cu mari venituri, Apostol Burdea petrecu o noapte de nesomn. Deși de obicei adulmeca toate premiile, toate viziunile, toate sinecurile culturale, se înșelase asupra viitorului societății Arei, la a cărei întemeiere nu voise să ia parte; nu se încrezuse în destoinicia de organizare a lui Sergiu. Fiindcă scăpase prilejul de a fi cel dintâi
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
treptele de marmoră, Ilarie îi strânge moale mâna, fără convingere și cu teama ca să nu se apuce și Apostol Burdea să vadă îngeri. - Cam târziu, dragă. Dar, în sfârșit. Să vedem. Dă-o la Ara. Burdea plecă amar, obidit. Nu adulmecase dincotro avea să bată vântul. Nu crezuse în destinele Arei, și iată că ea devenise o societate recunoscută de stat, puternică, cu subvenții; nu adulmecase nici vântul poeziei ortodoxe, și Ilarie îi suflase biserica și resursele ei. Tinerii vedeau azi
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
dragă. Dar, în sfârșit. Să vedem. Dă-o la Ara. Burdea plecă amar, obidit. Nu adulmecase dincotro avea să bată vântul. Nu crezuse în destinele Arei, și iată că ea devenise o societate recunoscută de stat, puternică, cu subvenții; nu adulmecase nici vântul poeziei ortodoxe, și Ilarie îi suflase biserica și resursele ei. Tinerii vedeau azi îngeri; stolul lor se înmulțise descinzând din văzduh în diferite capitole bugetare. El de abia acum se dezmeticise. - "Prea târziu", îi spusese Ilarie, înfigându-i
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
tăi unsuroși care inventară frunzele pentru copaci pietrele în rîuri și cîrlionții din blană mieilor mult înainte să le fi trecut asta prin minte aztecilor iar acum își ating sexul cînd se închină vidului pe maidanele viitorului unde cîinii vagabonzi adulmeca infinitul ce putrezește în stufărișul de pe linia de triaj a noului mileniu... Iar acum încotro? Și cum să le mai explic altfel decît prin infralimbajul insomniilor dislexice copiilor mei prestidigitațiile tale cu istoria ocheadele tale complice aruncate destinului fornicația ta
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
proaspăt săpata la zidul cimitirului își împrăștie în văzduh feromonii. Vîntul fecundează pietrele, lichenii întins pe lespezi sexul morții. Țîșnește incendiul cerului printre chiparoși. Gol mineral... Bem pămînt cu glandele lacrimale. Un țăran își mîna scroafa pe sub aluni, ritul ei adulmeca trufele îngropate sub frunze duhnind că glandele vierului ancestral. Amușinam cu nările dilatate sub pojghița nopții transpirația propriei noastre absențe.
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
în zori, cântecul ei n-ar fi mai afon decât scrâșnetul ciorii. cum ar fi toate acestea? OCTOMBRIE Fără ieșire sunt toate. Cărările șerpuie în întuneric, în vârful ștejarului dorm huhurezii cu ochii cât cepele. Jivine și roi de gângănii adulmecă poala fictivă a verii. Păpădii grase și vrejuri uscate, dovleci pântecoși și șuvițe de cânepă, însoțitoarele mute-ale focului. Și norii. Joși, vârtejiți, ca fumul ieșind din vetrele cerului, fuior cu care se spânzură ceasul acesta obscur cu ieșirile, două, pecetluite
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
din toată inima la fiecare colțișor de pagină. E obositor. Frecvente sunt și contradicțiile pe centimetru pătrat, pe care autoarea și naratoarea și le pasează cu volubilitate una alteia. Iată un exemplu de incoerență la cub. Mai întâi: ,ne-am adulmecat, am știut că nu peste mult timp ne vom mai căuta.". În fraza următoare: ,Peste nici patru luni de la incident, ne-am întâlnit într-adevăr.". Iar apoi: ,Eu aproape o uitasem". Abulie, câte se fac în numele tău! Mai mult ca
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
merge laolaltă (deși nu-i echitabil față cu alții)". Cu osebire savuroase sînt întîlnirile dintre pitorescul comentariului și pitorescul textului poetic din care se iscă scîntei, întrucît ultimul se înscrie - mai încape vorbă? - în orizontul de așteptare al criticului ce adulmecă picanteriile de oriunde ar veni (gustul pentru licențiozitatea temperată, plăcerea micului scandal scriptic nu sînt oare trăsăturile unui refuz al conceptului valorii ,absolute"?): ,Mihail Gălățanu a reușit să-și ridice-n cap toată furoarea pudorii patriotarde. Și nici nu i-
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
prin sufragerie amestecată cu o mireasmă ciudată venind din camera mică unde soacra lui Haralampy, aflată în locație la noi, se aude plângând la o telenovelă. Așa credem noi. Dar realitatea pare să fie alta... Cu o presimțire ciudată, prietenul adulmecă și-apoi deschide ușa camerei... În obscuritatea încăperii, televizorul este un mic foc de tabără împrăștiind în jur fermecătoare scântei-artificii... - Bade, îmi strigă, hai să vezi cum arde o telenovelă! Fantastic! Nu mă așteptam... Nici eu. Ninge în continuare... Harnici
"Niciodată educația nu va mai fi cenușăreasa bugetului" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11105_a_12430]
-
lax, de indeterminare, iar atingerea sa (privilegiu arareori experimentat) ține de zonele impalpabile ale spiritului, situate dincolo de formă, de febrilitatea gesticulației, de orice ostentație: ,Prea multă rostire/ vorbe sălbatice culori la care/ nu ajung nici văzul/ nici timpanele șubrede// ochii adulmecă/ alte înțelesuri// vocale pun o peliculă peste lucruri/ și taine/ adulmecă miezul ființei/ dar nu îl ating/ o, nu îl ating niciodată// luminos ca zăpada/ doar semnul tăcerii (Tăcerea semnului)". Poezia se constituie, așadar, în viziunea Marianei Filimon, ca un
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
zonele impalpabile ale spiritului, situate dincolo de formă, de febrilitatea gesticulației, de orice ostentație: ,Prea multă rostire/ vorbe sălbatice culori la care/ nu ajung nici văzul/ nici timpanele șubrede// ochii adulmecă/ alte înțelesuri// vocale pun o peliculă peste lucruri/ și taine/ adulmecă miezul ființei/ dar nu îl ating/ o, nu îl ating niciodată// luminos ca zăpada/ doar semnul tăcerii (Tăcerea semnului)". Poezia se constituie, așadar, în viziunea Marianei Filimon, ca un semn al tăcerii, de unde, inspirat, titlul cărții, ca și prezența în
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
curaj pentru a scrie un poem dar și mai mult pentru a-l citi pînă la capăt se poate întîmpla ca la sfîrșit să te-ntîlnești cu tine tu, cel adulmecat de-a lungul scrierii răpit de prezența instantanee a Creatorului adulmecînd cititorul pe care n-ai cum să-l ignori decît scriind pînă mori. Prefigurare înfiorate sînt trăirile celui pornit să-și caute părinții rătăcitori și ei la fel de-nfiorați și sfîșiați de-a morții-apucătură cum se rupe jertfit cuvîntul rostit de-
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
Mama,-mi faci semne de departe Din prispa udă-a inserării Mă dojenești, mă-ntrebi de carte Iar eu sorb cupă depărtării. O cută-n bluză îți îngâna O doina din copilărie Mama, torci verdele din Luna Iar eu i-adulmec scară vie. Îți reazemi coatele pe stele. Zeii sfioși pleacă-n Olimp. Nici Domnul nu-mi sufla în vele, Nici sfinții nu mai ning cu timp. Aprind și ard candele simple Și dorul se toarce în tâmple. NU VĂ-NTRISTAȚI
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Dumitru Hurubă De la 1 ianuarie încoace, nu-mi mai pot imagina viața telespectatorilor români fără psihoza transferării lui Mihăiță Pleșan de la Dinamo la Poli Timișoara. Mare zarvă, mare senzație...! ...Reporterii sportivi ai tuturor televiziunilor aleargau adulmecând coiotic să prindă o hălcuță de propoziție din gura fotbalistului, a regelui Hagi, a ,sfinxului" Becali, a filozofului Dinu, a ,Piedonelui" Iancu de Timișoara... Era o disperare tv atât de sincer generală pentru ca populația întregii țări (plus o parte din
Atenție, cad pesediști!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10955_a_12280]