1,486 matches
-
scântei din vatră, iar fumul contopit cu cețuri de mister își lasă umbra deasă pe busturi reci de piatră, altar și rugăciune pe-un capăt ars de cer, colinele vorbesc de vechile ispite și ramuri de mesteceni blestemă gerul crunt, adulmecă jivine fântânile golite, izvoare ce-au secat mai țipă muribund, ai irișilor lacuri cu ghețuri mari, crăpate își lacrimă esența pe drumuri fără rost, semințe de lăstar pe crengile uscate în inimă de țurțuri ,un pustnic fără post. Referință Bibliografică
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
somptuoase îți mai aduc aminte încă de trăsurile cu cai ce se plimbau odinioară prin centrul orașului și parcă revezi cu ochii minții coregrafiile grațioase ale aleilor idilice pe unde defila dragostea tânără a inocentelor cupluri romantice. Ieșeau la promenadă, adulmecau în pas domol briza tainică a Dunării ce-ți gâdila nările și-ți păstra nealterat spiritul de comerț zgomotos care se perinda prin portul de pe malul fluviului. Tonete în spatele cărora grecii și armenii își expuneau în rafturi marfa din abundeță
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
schimbarea Zilei Naționale 1 Decembrie cu una mai puțin posomorâtă, de pildă 2 iunie 1997 de comemorat la orice colț de cotitură, în care zi liberă de aproape vară editorialiștii cosmopoliți cu cosmopolitele și cu Laika s-ar veseli să adulmece aerul crângurilor în care familiile face grătar homeric cu sutele și cu miile, băgându-se intensiv manele de jale pe picnic la boxe și pătându-se frunzișurile cu un fel de nechezol când albicios, când roșu montan, uitându-se cu
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
așa cum maidanezii n-ar trebui să muște ca turbații, nici să urle nocturn vara la ferestrele deschise de sconcs, nici să-și lase lăsăturile sub ele ca mankurtul și renegatul, în ploaia călâie, la colțul de cotitură. Fiindcă ăla de adulmecă e și sensibil, chiar pensionat copoiul ajunge vasăzică la bănuieli rele, inexprimabile. Ca postac, pierde somnul filozofând și socoate că postromânismul, care calcă totul în picioare, este un viciu care vine, vine, vine... De unde? Din cercurile vicioase, din insolvabilitate, din
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
piept își prinsese un trandafir supeb, galben ca fața lunii), ținând în mâini o tavă de argint pe care se găseau ceștile de cafea (din care aburul răspândit în sufragerie a adus o aromă irezistibilă pentru năsucul lui „mustăcilă” ce adulmeca nesățios, căci la vederea ”creolei” îi dispăruse tristețea ca prin farmec), o sticlă cu vișinată alături de păhăruțele de cristal, pline ochi. - Îmi cer scuze, boier dumneavoastră, de întârziere, dar acest afrodisiac turcesc... sper să vă creeze bună dispoziție, iar vișinata
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
se angaja s-o ajute să-și găsească de lucru în Craiova (unde-o fi) ca să-l ia și pe Năie, căci la țară simțea cum se sufocă, și credea că nu mai poate rezista multă vreme. Cotoiul de administrator adulmeca nesățios acest moment, dar se temea că nu-i va reuși ca s-o aducă pe Didina în patul boierului, știind de la mai mulți înstăriți care încercaseră s-o facă să-și înșele bărbatul, dar toți au rămas cu buzele
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
procuratorul vrea să mă prindă, deși am fost iertat în fața voastră a tuturor pe treptele pretoriului. -Nu-ți face griji, chiar acum mă voi duce la el și-l voi convinge să te lase în pace. Tu ieși prin oraș și adulmecă pe unde sunt ucenicii. După ce omori unul măcar, dă-ne de știre unde sunt. Seara te vreau însă înapoi la așezământul Hoys ben Nabat... Iar acum, du-te! După ce obțin făgăduința că te vor lăsa în pace te-apuci de
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
urechii, mișcare ce o electrocută de parcă a fost curentată la intensitate maximă. Tresărea din tot corpul și rămase pierdută printre cearceafurile albe și scrobite ale patului. Coborându-și capul spre splendoarea sânilor, el își frecă obrazul de aceștia și îi adulmecă adâncitura dintre ei cu nasul și cu buzele sale groase ca de arap. O mușca ușor de mugurași, după care săruta cu tandrețe locul mușcăturii. - Ești îngrozitor de sexy, iubito, și cât de mult te iubesc, îi șoptea tânărul la ureche
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
absolut minunate în acorduri de buzuky și-o muzică grecească tradițională ce se potrivea perfect cu periplul nostru cipriot; să nu uităm că împreună cu noi mai era și Țuca, plină de viață, jucăușă și cu căpșorul mereu scos pe geam, adulmecând parcă aerul primăvăratic și admirând frumusețile pline de farmec ce ni se desfășurau în fața ochilor. Nicosia (Lefkosia grecească), cu o populație ce depășește 250.000 de locuitori în jumătatea aflată în administrarea Guvernului cipriot, centrul administrativ al Ciprului este situată
NICOSIA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344500_a_345829]
-
dea drumul, voia să-și vadă stăpânul, nu înțelegea de ce nu mai iese deloc afară din casă. Atunci, eu fu- geam repede la ușă și-i dădeam drumul în hodaie. Vlăduț stătea câteva clipe în prag, apoi se apropia încet, adulmecând patul în care zăcea moșu’. Se sălta apoi pe pat cu labele din față, își privea câteva clipe stăpânul, rotindu-și capul întrebător, după care începea să scheune și să-l lingă pe față. Moșu’ îl mângâia pe cap și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
Strănepoți de vestiți inorogi știu că sunt, Au uitat de padoc și cravașă. Sunt albi ca o spumă de lapte-n condei, Sunt vifor, sunt ceață, sunt abur... În stuful ce crește uscat lângă ei, Alene se-mpiedică hamul. Vibrează, adulmecă fân și idei, Simt umbre de lanuri mănoase... Cu botul împing apropiatul trecut În volbura apei mâloase. Nechează, un șuier... Galop înapoi?... Spre stuful ce-n față se-ntinde !!! În baltă sunt liberi... Ei, caii, sunt ZEI! Ies aburi din
VIS DE LIBERTATE LA CAI... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377362_a_378691]
-
solidă, unde amenajaseră de cu ziuă, un mic adăpost. La miezul nopții, lupul bătrân se apropiase de resturile căprioarei pe care le mirosea cu prudență, ascultând cu atenție zgomotele pădurii...Era o noapte geroasă de-ți îngheța răsuflarea... După ce a adulmecat resturile puse de vânători, lupul a început să urle prelung, chemând astfel, haita înfometată. O mulțime de lupi s-a adunat la rădăcina tufanului( stejarului) bătrân. Aceștia, au început să schelălăie scoțând sunete înfricoșătoare... Înspăimântat, tovarășul bunicului făcu o mișcare
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > VÂNĂTOARE INVERSĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Subt fruntea de cetini străin vânător adulmec-o ciută în fiece noapte... între rană și moarte tot zburdă nătângă din gleznă săgeata să-și smulgă alunecă-n noapte pe pleoapa-mi de os se-ntoarce-ntre ciuturi pe câmpu-i mănos i-i jilț vizuina ori slobod pripas
VÂNĂTOARE INVERSĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361414_a_362743]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DOAR PREZENT ȘI-UN SINGUR NUME Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Hai, iubite, pe-nserate, fără straie de prisos, Să ne-adulmecăm iubirea, îndrăzneț și păcătos! Tu să-mi scrii pe brațe versuri, eu să te pictez naiv În culori de curcubeie, în nuanțe de rogvaviv. Ploile să ne atingă, să ne mângâie ușor, Tu să mă săruți cu sete, eu să
DOAR PREZENT ŞI-UN SINGUR NUME de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385332_a_386661]
-
muzică fin căptușită cu nisip de stele din care se clădește calea spre meditație, spre plăcere și fericire. În lipsa ei, drumul vieții sfârșește într-o cugetare stearpă fără nimic din idealul uman. Raoul reprezintă generația de tineri coautori care nu adulmecă drumul lăturalnic muzicii, paralel cu umanul, muzica fiind dintotdeauna izvorul apei vii și dulci ce șopotește nu mai departe de simțirea omenească. E drept că au ajuns să cânte aparatele electronice, nenimerit a se repara ceea ce strică afonii, sărind peste
RAOUL. PROASPETE ŞI AURORALE ŞLAGĂRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347856_a_349185]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > PARFUM DE FEMEIE Autor: Eugen Baciu Publicat în: Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Te simt, te adulmec în preajma mea ești, parfumul ți-l simt e semn că trăiești stau la fereastră privind nicăieri, parcă a trecut un an tu ai plecat doar ieri. Ai pus pe noptieră sticluța de parfum, pe masă- n scrumieră pe jumatae arsă
PARFUM DE FEMEIE de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365629_a_366958]
-
Autorului Șoptește amurgul în tainice gânduri, mătasea durerii mă penetrază, îmi mângâie perfid sufletul înnorat de iluzii incolore, explodează în schije de vise, se încolăcește pe arterele unor fade picături de speranță le sufocă, subjugarea lor jalnică mă înfioară, le adulmecă pofticios și cu plăcere sadică ucide stele. Referință Bibliografică: Șoptește amurgul în tainice gânduri... / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1323, Anul IV, 15 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ŞOPTEŞTE AMURGUL ÎN TAINICE GÂNDURI... de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353150_a_354479]
-
ci doar referiri gratuite ranchiunoase, maladive. Sunt mulți, din dorința de a-și ascunde complexul, care se apleacă înciudați asupra unei scrieri, a unui modest autor, pentru că față de un literat consacrat tupeul îi este deja retezat de nepregătirea în domeniu, adulmecă, scobește, roade și, după aceea, varsă invective atât la adresa scrierii respective cât și la adresa autorului: E ușor a scrie versuri / Când nimic nu ai a spune, / Înșirând cuvinte goale / Ce din coadă au să sune (Mihai Eminescu, Criticilor mei). Eu
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
așteptată și curge ca apa de munte, clipocitoare, iar în cădere-nalță ritmuri ce freamătă. Sunt ca o salcie pe un mal de poveste, mă-nvăluie lumina din mugurii-cuvinte și meditez la-cest început ce-nflorește, căci primăvara nu se anunță cuminte. Adulmec miresmele anotimpului etern și visez deja, la primul puf de păpădie, pe care să-l strivim într-un sărut-stern, pân' ce firavul puf se va topi în poezie. 10 Februarie 2017 - MIT Referință Bibliografică: EMOȚIE DE PRIMĂVARĂ / Maria Ileana Tănase
EMOŢIE DE PRIMĂVARĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385096_a_386425]
-
cs, cs, Alfi, șoptise, lăsându-se pe vine. Câinele se oprise cu urechile ciulite. Mârâituri i se iscau încă fundul gâtlejului. Alfi, nu mă mai cunoști, băiatule, își întinsese brațul spre animalul întărâtat. Acesta își împinsese și el înainte botul adulmecând. Se bătuse cu palmele peste coapse. Aici, Alfi, aici! Cu un scheunat de bucurie câinele se apropiase, tropotind cu picioarele dinainte. Îl recunoscuse. Cum te-ai mai împlinit, măi Alfi, măi!... Dacă n-aș purta îmbrăcămintea de altădată, nu m-
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
și oboseala din picioare părea să i se fi risipit. La început văzuse turmele de mistreți. Mâncau pașnic jir sub arborii de pe lizieră. Nu se sinchiseau de el, doar un singur vier uriaș își ridicase râtul cu colții imenși, încovoiați,adulmecând. Îl știa bine, cu ani în urmă îl urmărise înverșunat, trăsese asupra lui dar, ciudat, animalul nu căzuse lovit de alicele grele, anume pregătite ... Apoi apăruseră cerbii, cu ciutele după dânșii, îl priveau fără teamă, ca într-un parc zoologic
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
apoi tacticos acasă. Alte ori mă trezeam că mă aștepta în stație să cobor și, la fel de tacticos, mergea la pas cu mine spre casă. Deși îi miroseau plasele cu alimente și a carne, el nu se dădea pe lângă ele să adulmece, ci parcă îmi spunea din priviri că-i pare rău că nu mă poate ajuta la cărat. Mândria și importanța lui, în familia noastră și în orășelul întreg, nu și-o arata ținând-și cu mândrie coada sus încovrigată, pe
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
simțea șoapte-n rădăcini pomi cu palma morții pe crengi Simțea melcii mușcând din flori ofilite și sterpe Nu fusese o vară-mplinită pentru cei invizibili sau pentru cei fără identitate Ziua scrâșnea din dinți Anotimpul se isprăvea Un oarecare-și adulmeca prada divină lângă Sperietoarea cea oarbă din Livada cu muzică a Domnului Ion Se ridicau bulgări lăudați de noroi, noroi din cel proaspăt la-ndemână să fie gheare în jocul de sacrificiu De departe oglinda cu vise chema pe Julia
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Înalt imaginar, cu aroganță și infatuare. Personal, înclin să cred în cea de a doua alternativă, căci într-o poezie, dar și în multe altele, Timpul, „zeu al tăcerilor”, e asemuit cu o fiară care „o fulgeră cu privirea”, îi „adulmecă flămând trupul”, căutând s-o ajungă din urmă. Conștientă de atotputernicia acestui „zeu tăcut”, poeta adoptă o atitudine normală, căci, indiferent de particularitățile noastre individuale, suntem plămădiți la fel, fiecare dintre noi trecând prin etapele vieții, strâns îngemănate cu anotimpurile
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
Autorului DOMNUL PROFESOR Cronica! Domnul profesor fumează. Dacă ar gândi, am spune că fumează gânditor. Dar nu! Fumează și privește în gol. Fumul țigării răspândește senzația olfactivă dată de arderea unor ciorapi de infanterist întors de la manevre. Oamenii din jur adulmecă surprinși, crezând că domnul profesor a trecut la canabis, deși văd pe masă pachetul de „patriotice“ și chibritul, dar parcă poți să știi? Ca să facă impresie, domnul profesor dă voinicește peste cap matrafoxul care dizolvă pereții paharului unsuros. Este convins
DOMNUL PROFESOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366468_a_367797]