1,384 matches
-
conduită cresc riscul apariției ideilor suicidare (și asta doar la băieți), dar nu pe acela al tentativei de suicid. Din punctul nostru de vedere, tulburările de conduită și mai târziu personalitatea antisocială constituie mai degrabă un factor de protecție împotriva afectelor depresive și a riscului suicidar. Întâlnim însă, adesea, expuneri la riscuri care sunt asociate unui dispreț imprudent pentru propria sănătate și care pot pune în pericol viața subiectului. Nu este vorba însă atunci de un comportament suicidar propriu-zis, nefiind prezentă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
borderline. În acest ultim caz, este uneori dificil să facem diferența între tentativele de suicid și automutilări. Personalitățile borderline, așa după cum au fost descrise de Masterson, trec la act într-un mod impulsiv, pentru a lupta împotriva angoasei și a afectelor depresive care amenință să le copleșească (cf. depresia de abandon, capitolul 1). HOMOSEXUALITATE ȘI TULBURĂRI DE IDENTITATE SEXUALĂ Să ne reamintim mai întâi că termenul de homosexualitate n-ar trebui să fie folosit la începutul adolescenței. Orice adolescent traversează o
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
termenii interacțiunilor familiale. CONSECINȚELE GESTULUI SUICIDAR Oricare ar fi gravitatea sa aparentă, gestul suicidar îi face întotdeauna să reacționeze pe cei apropiați, în primul rând pe părinți. Ideea că un tânăr adolescent a dorit să pună capăt zilelor sale mobilizează afectele, emoțiile, fantasmele și fanteziile fiecăruia. Tentativa de suicid este, de asemenea, o modalitate de a comunica care se înscrie în mod necesar într-o dinamică interactivă. Este important să înțelegem că TS conține prin ea însăși o logică proprie. Datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
par a fi importanți pentru evaluarea capacităților de modificare a dinamicii familiale și a posibilităților de schimbare(ări): - capacitatea de a recunoaște gravitatea actului opusă banalizării; - capacitatea de a accepta și de a recunoaște realitatea suferinței intrapsihice, în particular a afectelor depresive subiacente opusă negării acestei suferințe și a acestor afecte. Această dublă recunoaștere îl privește la fel de bine pe adolescentul însuși, cât și pe părinți și pe medicul consultant. Posibilitatea obținerii unor modificări psihopatologice individuale și interactive familiale depinde de această
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dinamicii familiale și a posibilităților de schimbare(ări): - capacitatea de a recunoaște gravitatea actului opusă banalizării; - capacitatea de a accepta și de a recunoaște realitatea suferinței intrapsihice, în particular a afectelor depresive subiacente opusă negării acestei suferințe și a acestor afecte. Această dublă recunoaștere îl privește la fel de bine pe adolescentul însuși, cât și pe părinți și pe medicul consultant. Posibilitatea obținerii unor modificări psihopatologice individuale și interactive familiale depinde de această recunoaștere. Dacă există un consens relativ privind faptul că în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
vedere semiologic, această tentativă de suicid este adesea izolată, fără să prezinte alte manifestări simptomatice co-morbide în afara simptoamelor depresive sau anxioase. Destinul evolutiv al unei astfel de tentative de suicid depinde de capacitatea, în special a părinților, de a recunoaște afectele subiacente acestei treceri la act: o recunoaștere adecvată a afectelor și a gravității potențiale a gestului de către părinți permite un travaliu de transformare. În aceste situații, sentimentul dominant în ceea ce-i privește pe părinți este culpabilitatea. Este vorba, adesea, despre
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
să prezinte alte manifestări simptomatice co-morbide în afara simptoamelor depresive sau anxioase. Destinul evolutiv al unei astfel de tentative de suicid depinde de capacitatea, în special a părinților, de a recunoaște afectele subiacente acestei treceri la act: o recunoaștere adecvată a afectelor și a gravității potențiale a gestului de către părinți permite un travaliu de transformare. În aceste situații, sentimentul dominant în ceea ce-i privește pe părinți este culpabilitatea. Este vorba, adesea, despre o tentativă de suicid unică și despre o anume manieră
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
situații, sentimentul dominant în ceea ce-i privește pe părinți este culpabilitatea. Este vorba, adesea, despre o tentativă de suicid unică și despre o anume manieră inițiatică ce deschide calea spre lumea adulților: ea servește înmormântării copilăriei și descoperirii adultului, negarea afectelor și banalizarea gestului de către părinți conduce adesea la o blocare a situației. Sentimentul familial dominant este acela de siderare. Această negare poate fi înțeleasă ca un antitravaliu familial de separare și ca un proces de menținere a adolescentului în situația
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de suicid apar în general în cadrul unui tablou semiologic mai degrabă complex și cu o „comorbiditate” importantă (consum de substanțe, tulburări de conduită etc.). Răspunsul familial este, și în acest caz, capabil să modifice cursul evolutiv: banalizarea gestului și negarea afectelor conduc adesea la o alianță patologică între adolescent și părinții săi, al cărui obiectiv principal dar secret este acela de a menține intactă relația excitantă și neschimbate modalitățile interactive familiale. Sentimentul familial dominant se dovedește a fi mânia. Aceste tentative
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a fi mânia. Aceste tentative de suicid au un puternic potențial de recidivare într-un context anume însoțit printre altele de o escaladă și de o agravare frecventă care poate duce până la o sinucidere reușită, recunoașterea gravității gestului și acceptarea afectelor depresive atât de către adolescent cât și de către părinți este însoțită de un refuz energic de a repeta tentativa. Sentimentul familial dominant este acela de mare tristețe. Totuși, acceptarea progresivă a depresiei autorizează începerea unui travaliu elaborativ desfășurat adesea în cadrul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Dar obiectivul primordial al terapeutului trebuie să fie acela de a re-dinamiza, a revitaliza și a relansa travaliul psihic propriu acestei vârste. Ori, acest travaliu psihic îl confruntă în mod necesar și într-o manieră aproape inevitabilă pe adolescent cu afectele de tristețe, de proastă dispoziție, de „deprimare”, sau chiar de depresie, cu tot ceea ce noi am conceptualizat ca fiind trăsătura acestei „disforii pubertare” caracteristică unui travaliu elaborativ în cadrul căruia renunțarea, capacitatea de a face diferența, toleranța la frustrare, pierderile acceptate
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adolescentul nu poate nici să înfrunte acest travaliu psihic, nici să-l continue. În aceste condiții, obiectivele primordiale ale tratamentului riscă să fie în contradicție cu posibilitățile adolescentului atunci când, datorită relansării travaliului psihic, individul se găsește din nou confruntat cu afectele sale de tristețe, de plictiseală, de proastă dispoziție, cu fantasmele sale în legătură cu pierderile, cu temerile sale depresive, ce-l scufundă din nou în chiar emoțiile și afectele care l-au îmbolnăvit. În această trăsătură particulară constă întreaga specificitate a tratamentului
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adolescentului atunci când, datorită relansării travaliului psihic, individul se găsește din nou confruntat cu afectele sale de tristețe, de plictiseală, de proastă dispoziție, cu fantasmele sale în legătură cu pierderile, cu temerile sale depresive, ce-l scufundă din nou în chiar emoțiile și afectele care l-au îmbolnăvit. În această trăsătură particulară constă întreaga specificitate a tratamentului depresiei în adolescență și prin ea se explică faptul că, în nici un caz nu putem considera episodul depresiv ca pe un fenomen unic, izolat, independent de organizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
recidive. Tratamentul depresiei în adolescență n-ar trebui să se limiteze doar la sedarea simptoamelor (importante desigur), ci și să se preocupe de recunoașterea și favorizarea reluării travaliului maturativ propriu acestei etape de viață, travaliu care include o componentă de afect depresiv. Insistența noastră asupra acestui punct de vedere nu se datorează doar grijii de a respecta procesul maturativ și travaliul psihic propriu acestei vârste, abordare care s-ar integra într-o concepție developmentală simplistă. Într-adevăr, proasta dispoziție, tristețea au
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nu se datorează doar grijii de a respecta procesul maturativ și travaliul psihic propriu acestei vârste, abordare care s-ar integra într-o concepție developmentală simplistă. Într-adevăr, proasta dispoziție, tristețea au și un potențial pozitiv și favorabil, deoarece aceste afecte permit eului adolescentului deprimat în mod tranzitoriu să se angajeze într-un travaliu de dezinvestire-renunțare și să depășească teama unei prăbușiri depresive. Dacă ulterior vor apare unele perioade de depresie, de dificultăți interne, subiectul va ști, datorită vechilor sale experiențe
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
tranzitoriu să se angajeze într-un travaliu de dezinvestire-renunțare și să depășească teama unei prăbușiri depresive. Dacă ulterior vor apare unele perioade de depresie, de dificultăți interne, subiectul va ști, datorită vechilor sale experiențe, că are capacitatea de a transforma afectele sale „negative” și de a le depăși. Pe de altă parte, această stare de rău internă determină adolescentul să găsească soluții. Potențialul creativ inerent oricărei „deprimări” trebuie păstrat: toleranța la starea de rău, confruntarea cu vidul și plictiseala, capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
conservăm potențialul evolutiv al dezvoltării adolescenței, tratând rapid și eficient o depresie care se instalează și blochează fluiditatea normală a proceselor mentale, tot așa nu trebuie să trecem la un activism ce-și propune să facă să tacă imediat toate afectele de tristețe sau de proastă dispoziție, toate aceste emoții gravate de plictiseală, de lipsă de interes. Ar exista riscul ca acest activism să se manifeste în sensul unei negări și ar putea consolida comportamentul adolescentului în direcția unui refuz al
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
tristețe sau de proastă dispoziție, toate aceste emoții gravate de plictiseală, de lipsă de interes. Ar exista riscul ca acest activism să se manifeste în sensul unei negări și ar putea consolida comportamentul adolescentului în direcția unui refuz al oricărui afect cu aspect depresiv și, în cel mai rău caz, l-ar putea determina să elaboreze comportamente de apărare de tip maniacal („maniacal” fiind aici înțeles în dimensiunea sa psihodinamică). Riscul „tratamentului” depresiei în adolescență este de a transforma un adolescent
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ce nu poate fi elaborată (tulburare de personalitate narcisiacă de limită de exemplu). Trebuie deci să permitem „eului” adolescentului să-și regăsească activismul, capacitatea sa de a-și transforma lumea reprezentațională internă (vezi capitolul 6) acceptând în același timp realitatea afectelor și a emoțiilor care îi sunt proprii. Pornind de la această experiență trăită în adolescență, adultul va putea mai târziu să înfrunte decepțiile inevitabile ale realității, cvasi inevitabilele momente de tristețe, de depresie păstrând o încredere în propriul său potențial și
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
locuirii se refugiază. Povestea cu mareea de anxietate ce paralizează în întregime funcționarea unei lumi e doar un expedient euristic, o ficțiune simplificatoare; nu cred că există sentimente fundamentale, capabile să măture totalitatea unei lumi cu vâltoarea lor, ci numai afecte specifice și diverse, vizând în exclusivitate fragmente ale ei; n-ai văzut cum și tsunami-ul japonez a cruțat ici-colo clădiri de beton mai solide, ce au servit de refugiu continuității? O lume își găsește mereu cotloane de scăpare când
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se reasambleze după dezasamblări și să-și transfere clandestin posibilități la distanță, printr-o mișcare ondulatorie; o mașinărie marțială cu geometrie variabilă, și capabilă să fluidizeze stazele în care devenirea socială se împotmolea, îl asalta mobilizator din ramele lucrărilor cu afecte fraterne, ce-l branșau la o amplă dinamică de ansamblu, transoceanică. Rostul artei de a da la iveală chiar și adevăruri mai deficitare în frumusețe se împlinea cumva și prin mijlocirea lui. Mesajul fotografiilor se disimula în mediul social al
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lui, stabilizate de momentul vertiginoaselor rotații. Strict vorbind, caracterul efemer și precar al spațiului astfel creat de Dedal în intangibil îl apropie mai mult de cort. Prin mâinile meșterului atenian, și în același timp pe sub pielea reginei cretane, hoarde de afecte rătăcitoare prinseră să se adune cu oarecare regularitate, întemeind obiceiuri și tradiții private de lansare afară din obștescul plan orizontal. Se înfiripă astfel o prozaică formă de locuire superlativă din așteptări și ieșiri inspirate în întâmpinarea lor. Înfrigurată de împunsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
superlativă din așteptări și ieșiri inspirate în întâmpinarea lor. Înfrigurată de împunsăturile sublime ale arsenalului lor de ascuțișuri, pielea lui Pasife găzdui indelebil dedesubtu-i o suveranitate ce poate fi numită individuală numai pornind de la adăpostul frecventat de această hoardă a afectelor acioiate de pe aiurea, asemeni unei cete de nomazi prigoniți. Priceperea atenianului a ajutat-o să se înțeleagă pe sine în primul rând ca regină a lor; dar el nu le era deschizător de drum decât în măsura în care trupul ei îl înconjura
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
atunci din furt prometeic. A dărui era infinit mai important decât a avea ce dărui. Ce nu bănuia Ondine era că îngăduința lui Ian s-ar fi dorit expectativa alertă a unui imbold irezistibil la acțiune: unificarea unei hoarde de afecte cutreierând încă în risipire pe aiurea și destinate să-l împungă cu lăncile lor afară din așteptare. Arhitectul părea resemnat cu pasivitatea numai ca stare de reculegere întru găzduirea unei acțiuni încă de venit, provenind de dincolo de el și transmisibile
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
că, pentru a-și face ne-apărat loc întru împlinire, cea mai bună strategie a unui act este să se lase, de fapt, apărat de formă într-o mascaradă de proces; la curtea domnească a suveranei subiectivități drenate torențial de afecte, nimic mai erodabil decât curtea de judecată obiectivă a rațiunii. Între eroziune și corupție, la fel ca între buna și reaua credință, nu se întinde decât o plăpândă membrană de surzenie, strecurată, poate, prin efect de capilaritate într-o fisură
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]