1,554 matches
-
afinitate Eminescu Nietzsche Heidegger în ceea ce privește lumea ca transparență, luminiș al ființei. În ontologia triadică (gândirea terțului inclus), Ștefan Lupașcu (Logica dinamică a contradictoriului) concepe trei tipuri de universuri coexistente: realitatea macrofizică binară, fizică; realitatea biologică și starea T, spirit/suflet/ afectivitate/alegere. Universul cuantic integralist de tip bootstrap care stipulează interdependența tuturor particulelor în sistem, precum și informateria concepută de Mihai Drăgănescu se încadrează în transmodernism. Diferența dintre triada lui Hegel și cea a lui Lupașcu este conferită de rolul timpului, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
diversitate și atractivitate, apel la experiență proprie a elevilor, prezentarea unor valori intelectuale, moral-civice, estetice, etc.). f) Relații diriginte-elev. f1) Activitatea de cunoaștere a elevilor ( mijloace folosite - rezultate) f2) Modul de a reacționa al elevilor: cu atenție cu încredere cu afectivitate 3. Alte date privind desfășurarea orei și activitatea dirigintelui a) Probleme deosebite rezolvate la nivelul clasei (elevi problemă, situații conflictuale, raport familie-școală). b) Aprecieri asupra eficienței prin evaluarea pregătirii elevilor și a participării acestora la susținerea activității ( aprecieri verbale, evidențieri
Caietul Dirigintelui by ROXANA VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/539_a_846]
-
de elevi pe ansamblu, la toate disciplinile școlare confirmă ipoteza cercetării. Într-adevăr, proiectând și realizând activități didactice prin utilizarea unor metode activ-participative precum problematizarea, conversația euristică, metoda ciorchinelui, învățarea prin descoperire, probe de creativitate etc. am stimulat motivația și afectivitatea elevilor, dorința lor de implicare, cunoaștere, participare cu efecte pozitive în planul gândirii și imaginației creatoare. Datele rezultate din studiul organizării antrenamentului creativ conduc la unele concluzii întrevăzute deja pe parcursul cercetării: • Antrenamentul de tip creativ determină o creștere semnificativă a
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
Fiecare carte scrisă devine o nouă imagine a singurătății, a lumii memoriei mele. Dar și a realității lumii altora, pentru că un om nu poate să fie singur niciodată. Ființele cu care mi se încrucișează viața corespund sau nu interesului meu, afectivității mele exaltate, totuși există concret-abstract, intrând sau insinuându-se, ca în vise de noapte, în tot ce scriu eu. Prin ce fel de poartă? Și cum? Ele parcă au aceeași plasmă cu mine și aceeași structură supersensibilă a nervilor. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mai vorbești despre vulpi. Ruby ieși din încăpere. Era o femeie înaltă și robustă, de aceeași înălțime cu Alex, și avea o față puternică, gravă. Pielea îi era tuciurie, iar ochii ei priveau lumea cu o curiozitate critică, lipsită de afectivitate. Fața îi era pătrată, cu un profil tăiat în linii drepte și un păr des și lânos, aproape negru. Pielea măslinie și brațele îi erau aspre, solzoase parcă. Cineva spusese o dată că seamănă cu o mexicană și, cu toate că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
conturarea personalității umane, abilitatea practică are ca obiective cadru: dezvoltarea la elevi a gândirii creatoare, precum și dezvoltarea sensibilității și a gustului artistic și estetic. Fiecare învățător, atât în cadrul lecțiilor de abilități practice cât și în afara lor, urmărește să valorifice afectivitatea și inteligența elevilor prin dezvoltarea capacității lor de cunoaștere artistică. Fără a le limită libertatea de simțire, gândire, voința și de creare trebuie sa-i atragem pe calea folosirii conștiente a elementelor de limbaj estetic pe care ei trebuie să
Abilitati Practice si Educatie Tehnologica-Proiectare by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84042_a_85367]
-
rețelelor sociale la nivel diadic implică avansarea unor explicații cu privire la emergența legăturilor sociale dintre actori. În acest sens, așa cum voi arăta în continuare, sunt propuse ca explicații homofilia (tendința actorilor de a interacționa cu alteri similari), proximitatea (fizică, temporală, socială), afectivitatea (actorii care se plac tind să reproducă interacțiunile) etc. Un alt nivel la care analiza rețelelor sociale se poate realiza este cel al structurilor sociale cognitive (CSS - cognitive social structure). Acestea fac referire la percepțiile subiective ale actorilor referitoare la
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
a modului în care apar relațiile sociale. În cele ce urmează, voi introduce câteva dintre acestea. Krackhardt (1994) consideră că formarea rețelelor sociale stabile în spațiile organizaționale poate fi explicată cu ajutorul unui model compus din trei elemente: dependența, intensitatea și afectivitatea. Procesul de interacțiune dintre aceste trei elemente explică atât legăturile care se păstrează de a lungul vremii într-o organizație (legăturile stabile), cât și legăturile sociale care se dovedesc extrem de instabile sau volatile. Altfel spus, modelul propus de Krackhardt oferă
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
sociale care se dovedesc extrem de instabile sau volatile. Altfel spus, modelul propus de Krackhardt oferă o perspectivă explicativă cu privire la specificitatea organizațională și la gradul de stabilitate a anumitor legături intraorganizaționale. Înainte de a explica procesul de interacțiune dintre dependență, intensitate și afectivitate, voi prezenta fiecare dintre cele trei elemente. Astfel, prin dependență Krackhardt are în vedere gradul de autonomie a unei persoane în raport cu o alta în realizarea sarcinilor sale de muncă. De exemplu, cu cât i este mai dependent de j în
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
existența unei relații între i și j în cadrul organizației (dacă i are probleme de acces la j, atunci relația dintre i și j nu există). Intensitatea este gradul în care interacționează doi actori, atât ca frecvență, cât și ca durată. Afectivitatea se referă la modul în care o persoană evaluează ceea ce simte față de o alta cu care are o legătură socială. Evaluările variază de la afectivitate puternică (cum este cazul iubirii sau al conflictului) până la indiferență. În contextul celor trei elemente, Krackhardt
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
există). Intensitatea este gradul în care interacționează doi actori, atât ca frecvență, cât și ca durată. Afectivitatea se referă la modul în care o persoană evaluează ceea ce simte față de o alta cu care are o legătură socială. Evaluările variază de la afectivitate puternică (cum este cazul iubirii sau al conflictului) până la indiferență. În contextul celor trei elemente, Krackhardt (1994: 219) vorbește și despre legea proximității (The Law of Propinquity), potrivit căreia probabilitatea ca doi oameni să comunice este invers proporțională cu distanța
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
persistă, atunci interacțiunea dintre A și B este de așteptat să crească în intensitate în viitor. Al doilea determinism din cadrul modelului se referă la faptul că interacțiunea prelungită duce la apariția unor legături emoționale între actorii implicați. Adică, intensitatea determină afectivitatea. Astfel, dacă A și B interacționează repetat în decursul timpului, această experiență îi poate conduce către dezvoltarea unor sentimente fie pozitive (respect, încredere, prietenie etc.), fie negative (neîncredere, ură, dispreț etc.). Krackhardt evidențiază în acest context faptul că, indiferent de
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
respect, încredere, prietenie etc.), fie negative (neîncredere, ură, dispreț etc.). Krackhardt evidențiază în acest context faptul că, indiferent de natură, sentimentele devin tot mai puternice pe măsură ce crește frecvența interacțiunii. Al treilea determinism propus de Krackhardt se referă la faptul că afectivitatea determină dependența. Altfel spus, afectivitatea puternic pozitivă va reîntări nu doar legătura dintre actori, ci și percepția cu privire la dependența care fundamentează nevoia de interacțiune. Consecința directă este aceea că legăturile care implică afectivitate pozitivă vor tinde să devină stabile în
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
negative (neîncredere, ură, dispreț etc.). Krackhardt evidențiază în acest context faptul că, indiferent de natură, sentimentele devin tot mai puternice pe măsură ce crește frecvența interacțiunii. Al treilea determinism propus de Krackhardt se referă la faptul că afectivitatea determină dependența. Altfel spus, afectivitatea puternic pozitivă va reîntări nu doar legătura dintre actori, ci și percepția cu privire la dependența care fundamentează nevoia de interacțiune. Consecința directă este aceea că legăturile care implică afectivitate pozitivă vor tinde să devină stabile în timp (dependențele percepute pozitiv vor
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
de Krackhardt se referă la faptul că afectivitatea determină dependența. Altfel spus, afectivitatea puternic pozitivă va reîntări nu doar legătura dintre actori, ci și percepția cu privire la dependența care fundamentează nevoia de interacțiune. Consecința directă este aceea că legăturile care implică afectivitate pozitivă vor tinde să devină stabile în timp (dependențele percepute pozitiv vor fi întărite și păstrate). Pe de altă parte, afectivitatea puternic negativă va conduce la diminuarea interacțiunilor (ca frecvență și ca durată) și la diminuarea dependenței, prin înlocuirea partenerului
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
actori, ci și percepția cu privire la dependența care fundamentează nevoia de interacțiune. Consecința directă este aceea că legăturile care implică afectivitate pozitivă vor tinde să devină stabile în timp (dependențele percepute pozitiv vor fi întărite și păstrate). Pe de altă parte, afectivitatea puternic negativă va conduce la diminuarea interacțiunilor (ca frecvență și ca durată) și la diminuarea dependenței, prin înlocuirea partenerului de interacțiune sau prin modificarea naturii și a cerințelor sarcinii de muncă. În acest caz, legătura dintre actori va tinde să
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
modelul coeziunii și modelul echivalenței structurale. Modelul coeziunii este fundamentat pe două idei: proximitatea fizică și socializarea (vezi tabelul 3.10). Proximitatea fizică duce la proximitate socială. Interacțiunile repetate ca frecvență și durată conduc la dezvoltarea unor niveluri înalte de afectivitate care se manifestă sub forma unor legături tari, fie pozitive (de exemplu, prietenie), fie negative (de exemplu, ură, conflict). Procesul de socializare care implică cu precădere indivizi conectați prin legături tari conduce la dezvoltarea unor perspective normative comune de raportare
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
antecedentele), cât și consecințele produse de rețelele sociale. Au fost propuse diverse modele de emergență a rețelelor sociale la nivel individual. De exemplu, modelul lui Krackhardt a pus accentul pe dependențele din relațiile de muncă, pe intensitatea relaționării și natura afectivității (simpatie sau antipatie). La nivel organizațional, au fost analizate efectele deciziilor de (re)proiectare organizațională (de exemplu, reducerea de personal) asupra configurației rețelelor intraorganizaționale (rețelele de muncă). În ceea ce privește consecințele rețelelor, succesul individual a fost explicat prin natura legăturilor sociale (tari
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
privitoare la aceasta: folosirea „frazelor cu o lungime medie (15-20 de cuvinte), a paragrafelor centrate asupra unei singure idei, a cuvintelor înțelese cu siguranță de receptor; evitarea exprimării comune, tipică limbajului oral, a cuvintelor inutile, redundante; (...) alegerea cuvintelor încărcate de afectivitate optimă în contextul pedagogic creat, a expresiilor afirmative” (Cristea, 2000, p. 43), elemente utile într-o integrare eficace între suportul scris și cel oral în cadrul comunicării didactice. Comunicarea scrisă posedă un număr însemnat de avantaje de care trebuie să ținem
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și stingerea conflictului 6.2. Conflictul. Caracterizare generală tc "6.2. Conflictul. Caracterizare generală " Termenul de conflict provine din latinescul conflictus, desemnând „lovirea împreună cu forță” și implicând prin aceasta „dezacorduri și fricțiuni între membrii grupului, interacțiune în vorbire, emoții și afectivitate” (Forsyth, 1983, p. 79). T.K. Gamble și M.Gamble (1993, p. 216) definesc conflictul ca o variabilă pozitivă, în sensul că, „dincolo de toate perspectivele, conflictul este o consecință naturală a diversității”. Astfel, chiar dacă răspunsul pare, la o primă vedere, unul
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
atenție nu conflictul intragrupal (în interiorul aceluiași grup), ci pe cel intergrupal (între grupuri). Rezumat 1. Termenul „conflict” provine din latinescul conflictus, desemnând „lovirea împreună cu forță” și implicând prin aceasta „dezacorduri și fricțiuni între membrii grupului, interacțiune în vorbire, emoții și afectivitate”. Mai multe definiții au pus accentul pe faptul că un conflict începe atunci când o parte o percepe pe alta că a fost frustrantă în raport cu ea; o perspectivă mai complexă asupra conflictului înseamnă observarea unei stări de echilibru, a cărei rupere
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pe aceasta să-i mai reproșeze ceva, sau îndepărtarea personală, care presupune o atitudine rece față de cealaltă persoană pentru a o demoraliza; o dată întâmplat acest lucru, este destul de simplu să fie adusă în direcția dorită de prima persoană prin reoferirea afectivității în momentul în care lucrurile se rezolvă. • Metoda faptului împlinit este un mod riscant, ce poate genera conflicte; negociatorul îi prezintă problema celeilalte părți, cerându-i să accepte condițiile sale pentru că oricum acțiunea în cauză s-a produs deja. • Practica
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
anotimpul / Sbenguirilor cerești / Strica harta stelelor ca pe un sac de arșice”, „Dumnezeu inimă de miere / Albine mușcă din ochii mei”, un tramvai e așteptat de „îngeri scuturați de ploaie”. După Lovinescu, excentricitățile sunt un mod de ascundere a unei afectivități străpunse de „sfredelul morții”. Directe indicii în acest sens apar, de altfel, în poeme, destul de frecvent: „serul morții”, „moartea ca o baie de clor”, „Îngerii mei sunt lilieci orbi. Fiecare vers e o cursă a morții [....] / Ne sunăm oasele ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
observăm că "oglinda este disponibilă", secvență metaforică prin care Starobinski valida oportunitatea metodei într-un anumit context ficțional. Iar Serge Doubrovsky este cel care stipulează avantajele oferite de o atare grilă de lectură. Dacă opera literară este produsul imaginației și afectivității unui scriitor, dacă acesta își trăiește plenar existența în interiorul cărții, atunci ce altă cale decât cea a psihanalizei este mai recomandabilă ? Psihanaliza, prin chiar năzuințele sale (consideră Doubrovsky), devine un sistem autonom dorit ideal, de decodare a imaginarului: "Baza solidă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
exact încă, dacă potrivit analizei noastre precedente, opera literară este operă de imaginație, psihanaliza nu este oare, prin definiție, descifrare a imaginarului ? Dacă opera își capătă coerența de la o anumită temă afectivă, psihanaliza nu este oare, înainte de orice, înțelegere a afectivității? Și dacă tema, așa cum am definit-o, este un mod de a trăi relația fundamentală cu lumea și cu ceilalți, relație care constituie din punct de vedere genetic opera de artă, nu este oare însăși vocația psihanalizei să analizeze modul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]