460 matches
-
previzibile, blindate în discursuri comune. Din toată proza lui Baștovoi reținem presiunea discursului spre o anumită visceralitate. Aici e vorba de cea legată de autenticism, cum ne obișnuise încă de la volumele de poezii. Baștovoi propune o paletă comună de atitudini aforistice, în care aluviunile ontologice strâng, deseori impercetbil, reziduuri biografice și le transformă în interogații casante. Textul lui Baștovoi este umanizat, ca la unii optzeciști, iar autoironia favorizează jocuri secunde. Nu ești copil dacă nu ai încercat să prinzi vreodată o
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
procedeul alchimic: "tăcutul hidromel / pe care-l beau îngerii // amestecul secret de / alcool și sînge după / rețetar trismegist" (Poemul). Umorile lipsite de un echivalent stilistic sunt înlăturate în favoarea formulei cristaline,verbozitatea e refuzată cu consecvență în beneficiul rostirii parcimonioase, de aforistică tăietură. Gnomismul are un aer concomitent elaborat și spontan prin acuitate: "noaptea / a trimis luna / să ne privească / pe pod / rîul ne-a memorat / umbrele" (Melancolie). Sau ca o confesiune de laborator : "am început să scriu poemul / cu instrumente de
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
cea franceză. Un volum-cheie, așadar, în biografia lui Cioran și în devenirea operei sale. Căci transferul, după cum arată Constantin Zaharia în prefață, nu este numai de la o limbă la alta, ci și de la o modalitate - eseul - la alta - respectiv, fragmentul aforistic -, ca și de la un repertoriu tematic la altul. După Razne, frenezia, lirismul sau melancolia vor face loc descompunerii și amărăciunii, în toate declinările lor. Dar să revenim la ediție. Principiile care au structurat-o sunt cele pe care le-am
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
exil ultimele texte publicate de filosof în limba română, semnate cu pseudonimul Z.P., în 1948 și 1949. E cert că după aceste intervenții survine abandonul cărților românești nefinalizate și că tot „raznele” îi oferă filosofului o nouă modalitate, cea „aforistică”, în care fragmentul ia locul eseului. Nu e, prin urmare, exagerat să avansăm ipoteza că materia volumului Razne, neagră ca umoare și răvășită ca structură, este un ecou direct al stărilor de spirit ale scriitorului în anii ’45-’46. Stări
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
autobiografice pe care le-a reluat din timp în timp, completându-le pe masura ce mai termină o operă sau o întreagă serie de opere. Chiar dacă au fost concepute pentru a alcătui o autobiografie, aceste texte au fost redactate într-o formă aforistica, așa cum arată două fișe redactate probabil în anii '50, din care menționam o notație reflectând convingerea plină de o luciferica mândrie a sculptorului de la Hobița: "Orice s-ar zice, orice s-ar face, operă lui Brâncuși rămâne pentru timpurile viitoare
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
texte memorabile. Cioculescu nu este autorul care să dea verdicte pentru istorie, care să încerce să-l prindă pe autor într-o frază, care să irosească spiritul poveștii (fie ea și un studiu critic) pentru un tîlc, pentru o formulare aforistică. Amănuntul este cel care îl interesează pe Cioculescu, detaliul semnificativ. întreaga sa critică a căutat posibilitățile narative ale analizei textului. Fascinația biograficului este de aceea firească la Cioculescu. De ase-menea, iuțeala cu care decodează versuri dintre cele mai ermetice - oroarea
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
un motiv de a fi distrus caietele. Primul volum al acestei ediții apare, acum, la Editură Humanitas în foarte bună traducere a dlor Emanoil Marcu și Vlad Russo, cuprinzînd însemnările dintre anii 1957-1965. Citindu-le cu atenție realizezi caracterul lor aforistic, mult apropiate, ca formulă, cărților sale. E probabil, asezîndu-se zilnic, la masa de lucru, cum nu izbutea să scrie ceea ce își propusese, nota în caiet gînduri, mărturisirind și trăiri, emoții și suferințe. Dar, implicit, aceste notații scurte dezvăluie ceva din
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
și marii penibili, singurii care ajung la o înaltă conștiință estetică a penibilului asumat, garant al celebrității postume. Penibilul de succes trebuie regizat, nevoia lui de spectacol fiind pe deplin satisfăcută prin atingere cu tragicomicul. Alături de arta paradoxului și sublimarea aforistică din primele trei capitole, Elogiul impotenței (maestoso) dă la iveală, stilistic vorbind, oralitatea speculativă, polisemia termenilor și dublul registru al argumentării, grav și totodată ironic, prefăcut și șfichiuitor, îngândurat și persiflant. Înrudit în spirit cu cartea de Elogii este volumul
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
din fața tăvălugului hermeneutic. Singura artă care poate lupta de pe poziții egale cu acest blestem al sensului este cinematografia. Filmul este, în opinia autoarei, singurul capabil să distrugă interpretarea, singura formă anti-simbolică a momentului. Afirmațiile au, nu de puține ori, tentă aforistică, autoarea vede în argumentare principalul dușman al propriului discurs. Tehnica persuasiunii este aceea care domină și care îi și reușește din plin. Cum să nu aprobi necondiționat o afirmație precum: "Opera lui Kafka, de exemplu, a fost supusă unui adevărat
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
forță a sintezei care este aceea a gândirii. Gândirea tradițională. LP: Într-un sens apreciativ, firește. Dar textul filosofic? MD: Acesta ridică problema argumentării: more geometrico demonstratum. Textul filosofic cunoaște forme diferite de aranjament: dialogul a fost cea dintâi; forma aforistică, tratatul spinozist, autobiografia carteziană din Discours de la méthode, argumentarea wittgensteiniană (ea însăși sfârtecată) etc. LP: Ați fi de acord să spuneți: filosofia "continuată prin toate mijloacele"? Cartea dumneavoastră, L'énergie du désespoir, are, ca subtitlu, " Sau despre o poetică continuată
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
unui stil intelectual, pare evident că în această arie, a dezbaterii etice, el poate atinge perfecțiunea. Chiar și în cele mai originale contribuții pe teme literare ori lingvistice, în polemici, punctul înalt al textului fusese mereu marcat de un paragraf aforistic, atent compus, memorabil. Dacă întregul text dezbate o chestiune filozofică, anvergura studiului crește. Este vorba mai ales de două compuneri de maturitate numite Despre progresul adevărului în judecarea lucrărilor literare (1883) și Din experiență (1888). Cel dintîi a fost publicat
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
și la modă atunci: determinarea limitelor actului psihic și ale conștiinței umane. Observațiile de aici privind extrema îngustime a conștiinței active, intuirea existenței subconștientului și a teribilei sale forțe, dificultatea imensă a progresului în știință au căpătat acum formă subtil aforistică. Atingem astfel centrul inovației maioresciene prezentă mai ales la nivelul inventării la noi a unui stil, pe care l-am numit „intelectual”. Practica avocaturii decenii la rînd, exercitarea îndelungă a oratoriei parlamentare îl obligaseră pe Maiorescu să-și construiască studiile
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
ființă cu Tatăl" - Rostul meu, p.9), veșnicia e încă un atribut al lumii rurale, la fel puritatea ("Mergeți la țară,/ Unde s-a născut veșnicia", Întorceți-vă/ La izvorul credinței/ Și al iubirii" șamd - Numai acolo, p.87). În carapacea aforistică a poeziilor, chiar și în cele de dragoste, descoperim un moralist care întreabă, judecă, gesticulează grav, face jurăminte: Jurămînt - "Voi purta/ Această iubire/ Cu credința/ Cu care Hristos/ A urcat Golgota" (p.62), Nerăspunsurile - "Căutăm/ Suntem bolnavi de aflări/ Nerăspunsurile
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
ideologiei literare a acestuia". Să ne mai mirăm că e proclamată supremația lui Gherea, care ar fi, "prin felul mai larg și mai nuanțat de a înțelege critica (...) " în mai mare măsură decît Maiorescu, contemporanul lui Eminescu și Caragiale"? Sau aforistic: "Gherea crede în devenire, pe cînd Maiorescu, mișcîndu-se exclusiv printre eternități, este un dogmatic". E cumva Maiorescu un critic edificator? În ultimă analiză, Criticele sunt o colecție de interdicții, nu de încuviințări". E măcar un bun polemist? "Maiorescu nu concepe
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
Sorin Lavric E un amănunt discutabil dacă, pentru un autor atît de aforistic ca Cioran, interpretările pot aduce vreun cîstig operei. Ele nu fac decît să tulbure o melodie pentru a cărei ascultare nu e nevoie de comentarii însoțitoare. Din acest motiv, la două decenii de la moarte, posteritatea lui Cioran e îndeosebi ingrată
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
oferă toate detaliile, inclusiv asupra acestor explorări speciale, comentând pe larg „principiile moderniste ale incertitudinii, ambiguității și pluralității” care i-au conferit cărții o perenitate remarcabilă. În linia generală a prozei woolfiene, stilizată precum cele mai bune poeme, cu punctuație aforistică și rezonanță retorică, cu imaginație nomadă, Orlando folosește o scală tonală amplă. Oscilând între nord și sud, occident și orient, personajul țese o atmosferă de vrajă artistică. Iată, de pildă, această secvență din Marele Îngheț londonez, care oprește în loc timpul
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
Gândirea aforistică a Maestrului Petre Crăciun Ioan Golcea Maestrul Petre Crăciun (1924-2012) este personalitatea care copleșește memoria multora dintre noi, despre care - în mod sigur - generațiile viitoare vor afla că a fost unul dintre ctitorii învățământului muzical superior printr-o viață dăruită
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
sau un cabotin, e destul să fii cinic spre a te bucura de oarecare, chiar de multă, considerație". Ceea ce la Cioran era avînt sumbru al "disperării", edificare luciferică a "amărăciunii", la Pericle Martinescu devine retractilitate mizantropică, turnată uneori în tipar aforistic: "Marele său defect e că are prea multe calități". Sau: "Revoltați împotriva morții nu sînt cei care mor, ci aceia care rămîn în urma lor. Ar zdrobi-o, dacă le-ar sta în putință!". Sau: "Bătrînețea, o povară; tinerețea, o eroare
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
pe site-uri specializate (felicitari.net, smsportal.go.ro, floridelux.ro etc.), frumos grupate pe categorii (Crăciun, Anul Nou, Florii, Paste, aniversări, Urări de sanatate /însănătoșire, De dragoste etc.). Stilistic, aparțin mai multor categorii: urări folclorice (versificate), glumețe și parodice, aforistice, poetice, sobru-oficiale. Aparținînd folclorului nou, sînt copiate și recopiate, expediate sub semnătură, dar puse la dispoziția tuturor. Unele sînt citate din poezii, traduceri și adaptări din alte limbi. Ce poate fi mai reconfortant (în ciuda scepticismului profesorilor de limbă și literatura
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
Duminică dimineața registrul alert, deseori ironic și conspirativ (naratorul apare în multe rânduri ca un complice al personajului său, în ciuda perspectivei majoritar neutre și obiective) din secțiunea anterioară este înlocuit cu un discurs mai subiectivizat, infuzat de reflecții psihologice, structuri aforistice și imagini alegorice. Punctul de inflexiune între cele două părți este confruntarea fizică dintre Arthur și Bill, soțul lui Winnie, care, ajutat de un prieten soldat și de informațiile furnizate de Jack, răzbună jignirea adusă de tânărul strungar. După o
„O viață spectaculoasă“ de două ori pe săptămână by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/4081_a_5406]
-
situații și instituții pe care le credem invenții ale epocii moderne; cercetarea realităților romane ne-ar fi putut scuti de multe tragedii dacă am ști să învățăm din experiența trecutului - "vrei viitorul a-l cunoaște te întoarce spre trecut", spune aforistic Eminescu. Aflată în timpul revoluției franceze, așteptându-și execuția, în închisoarea de la Sainte Pelagie, Madame Roland notează: "m-a cuprins pentru Tacit un soi de pasiune; îl recitesc pentru a patra oară în viața mea cu un ochi nou. Am să
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
-i energii luminoase și calorice. Ceea ce Brâncuși începuse prin Ecorșeu se încheie cu Pasărea în văzduh, iar intervalul astfel configurat conține nu numai rezumatul unei întregi istorii a statuarului, ci și întreaga dramă și bogăție a unei incompatibilități. Orientalul Brâncuși, aforisticul și nonvizualul (cel care a făcut sculptură pentru orbi), avea toată îndreptățirea, fără a fi cîtuși de puțin insolent, să-l califice pe Michelangello drept fabricant de biftecuri, pentru că, de acolo de unde privea Brâncuși, din spațiul de seducție și din
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
dar nu într-atât încât să nu aibă tăria rupturii de modele, fie că se numesc Eminescu, Elytis sau Gellu Naum. Noi suntem înclinați să vedem în Daniel Corbu un poet arhaic și totodată ŕ la page, meditativ, imnografic, smerit, aforistic, fascinat de idealitate și evanescență, de pământul natal, părinți, geniile tutelare, și să-i acredităm în primul rând spectacolul dicteului automat (mierea vizibilului pentru marele stup de aur al invizibilului), al delirului controlat, al multiplelor roluri de compoziție, inclusiv sporadicul
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
putea crede. Scriitorul timișorean alege fragmente pentru a ilustra. De altfel el regretă că "nu s-a validat încă specia care ar consta exclusiv, din a cita". Cioran îi permite, că nimeni altul, să facă o carte din citate: fragmentul aforistic este desprins cu ușurință dintr-un "tot" (care nu există nici macar că jurnal) și cimentat în forme ciudate. Spre exemplu ultimul capitol își propune să stabilească: "a. în ce ii semăn; b. prin ce ne deosebim; c. cum stăm noi
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
în chip subtil. Distincția mi-a fost sugerată de lectura Întîlnirii cu un necunoscut, o carte în care elementarul uman atinge pragul lapidaridății subtile. Căci, dintre toate volumele confesive pe care le-a scris Gabriel Liiceanu, acesta e cel mai aforistic. E vădită înclinația autorului spre formulele restrînse și concentrate, ascultînd de regula că tot ce e esențial e Gabriel Liiceanu, Întîlnire cu un necunoscut, București, Editura Humanitas, 2010, 372 p. succint și că, dintre mai multe variante de expresie, cea
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]