1,915 matches
-
jurnalele online sunt publicate și citite în ritmul în care sunt scrise, de la o zi la alta, ceea ce nu se întâmplase niciodată înainte în istoria jurnalului personal. O altă noutate, în sfârșit: retrocronologia, faptul că trecutul survine după prezent, se afundă dedesubtul lui, în loc să-l preceadă, așa cum se întâmplă în jurnalele tipărite; el e repede exilat în stadiul de arhivă, descurajând relectura. Ubicuitate, instantaneitate, concizie: e tirania prezentului. Așadar, triumful jurnalului și eclipsa autobiografiei. Desigur, poate să existe un site personal
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
măsurile luate de administrația PDL în ultimul an: oamenii de afaceri, personalul din învățământ, personalul medical și, mai ales, pensionarii. Actualii guvernanți sunt pur și simplu incapabili să rezolve problemele economice ale României și nu fac altceva decât să ne afunde (câteodată cred că absolut intenționat) și mai mult în criză. Asumându-și practic rolul de prim-măcelar al țării, primul ministru nu știe altceva decât să taie cheltuieli, fără nicio strategie prealabilă. Acest lucru este cu atât mai grav cu
Berca linge unde a scuipat, pentru o funcţie de ministru () [Corola-journal/Journalistic/46096_a_47421]
-
Un muscar, și încă unul - străjuitorii otrăvitori. Și iat-o, cu pălăria curbată, închisă la culoare și lucioasă! Se pare că melcii gustaseră deja din ea, două mici canale indicau rozătorii de dinainte. Helene a îngenuncheat, genunchii i s-au afundat în mușchi, s-a aplecat deasupra pălăriei și a mirosit o. Frunzele moarte, ciuperca, toate miroseau a pădure, a mâncare de toamnă. Helene își așeză capul pe mușchi, privi ciuperca de jos în sus, lamelele erau încă albe, intacte, o
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
ca poet), Gorgias îi recomandă scufundarea în josnicia omenească pentru a descoperi imboldul artistului de geniu, frate cu criminalul și nebunul: Ai învățat totul din carte, cunoști viața din cărți. Creează-ți singur nefericirea, dacă n-o poți cunoaște altfel. Afundă-te în mocirlă. Trădează-ți prietenul. Ispitit de târgul în măsură să-i dezvăluie taina zbuciumului fertil, filosoful ezită să depună mărturie la proces, dar promite să se prefacă bolnav în ziua respectivă. Mefistofelicul interlocutor se mulțumește cu această făgăduială
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
de „«prăjirea berbecuților în sutană»?!; Domnule Mircea Dinescu, de ce n-ați rămas poetul adolescenței noastre, pline de elanuri curate? Nu vă dați, oare, seama, că, printre așa-zișii «berbecuți în sutane aurite» se poate găsi chiar preotul care v-a afundat, spre mântuire, în cristelniță, v-a spălat, adică, de păcatul adamic, aducându-vă în LUMINA LUI DUMNEZEU?!” (Adrian Botez) Alți comentatori fac mare caz de faptul că poetul nu mai scrie poezie (deși cantități imense de poezie se găsesc în
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
încărcate de imagini distorsionate, de figuri fantomatice sau grotești. Atingerile, privirile lăptos-mucede ale clienților potențiali, burțile revărsate peste curea, mâinile noduroase, ridurile ca niște cicatrici, conversația în doi peri, aerul de bordel al discotecilor soioase, pantofii cu toc care se afundă în noroi, îmbră- cămintea țipătoare trasează tabloul sordid al unei maculări ireversibile. Cu Examenul lui Péter Bergendy ne întoarcem în trecutul comunist al Ungariei, la un an după revoluția din 1956, unde în climatul de suspiciune generalizată a regimului lui
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
căuta perle sau, de ce nu, care scotocea după epava vreunei corăbii portugheze, pline cu comori, în albia pîrîului Ghindura. Șuvoiul ne-a scos la mal mai departe de pod, spectatorii părăsiseră lojele...”. De fapt, abia atunci cînd urcă și se afundă în singurătățile muntelui narațiunea capătă perspectivă. Orășelul fără identitate precisă în care se reunesc poveștile lui Luci și Emil se vădește astfel ca o adevărată punere în abis a romanului - un spațiu semiînchis, în care apariția „veneticilor” bucureșteni generează dezechilibre
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
un sentiment de nesiguranță; desigur, ambițios cum era, și o puternică dorință de a se revanșa. Dincolo de marea-i autostimă, trăsătura marcantă a personalității lui - de a se simți și de a se prezenta diferit, unic, excepțional - pare să-și afunde rădăcinile anume în humusul modestei sale poziții în societate. În voința de a se evidenția, dublată de sentimentul inadecvării sociale, trebuie căutată și motivația adîncă a neîntreruptei lui insistențe asupra tematicii nobleței: a nobleței, în general, dar și asupra celei
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
Dar ce se cheamă aici biciuitoare? Adevărul grăit fără fățărnicie. Râdă cât ar vrea de mine! Rămân încredințată că nu e ceva mai respingător decât înțelepciunea ceea ce se mulțămește cu platonica jale asupra rătăcirilor, în care tot mai rău ne afundăm, dar care nu și-ar îngădui nici un bobârnac ca să le îndepărteze cât de cât de ea și de alții! O, sunt tulburată! Când, pe lângă pietrele de aici mă pomenesc cu pietre și din direcția lor, mă întreb deznădăjduită, unde să
O prozatoare necunoscută – Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3698_a_5023]
-
un loc minunat pentru vară. Ce ziceți, mâncăm aici după ce trece frigul? În patio începuseră deja să crească iedera și trandafirii. Și mai era și o fântână mică, în stil rustic. Într-o parte, o ușă misterioasă părea să se afunde în zidul vecinilor. Pardoseala era de ardezie roșcată, iar pereții erau dați cu alb. Dincolo de ziduri se vedea șantierul unde se înălțau edificiile învecinate. - Aici nu e nimic, zise Amadeo. - Deocamdată, dar știu că mama voastră vrea să acopere totul
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
fi fost atunci episodul Tomisului îngenunchiat de războiul ce-l asediase, Toragai epopeea unui cavaler al stepelor din trecutul legendar, Ovidiu la Tomis plonjarea în trecutul antic, ce cu atâta ușurință ieșea la iveală la Constanța, în buza gorganelor, de cum afundai lopata în pământ! Dacă mă gândesc la Hemcea, din Blocada, năzuind să ajungă căpitan de navă și sfârșind cambuzier, la eroul războinic Toragai, pândit de moarte năpraznică, la Ovidiu în exil, trag concluzia că trilogia te avea de erou în
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
creștet cu aripa Gînsacilor. îți folosește trupul, Atîtea-ntortocheri și dîmburi calde, Dacă-l topești, departe,-n ceaiuri fade, Sorbite-n buze blegi, guri fără scrupul, De niște popîndăi, de niște broaște! Ce freacă lacuri limpezi în gargara Lor putredă? Te-afunzi încet în mlaște Găinățate. Fluturii duc seara Să-ți moară între sîni, iar dimineața Scălîmbăie-n patul surpat Paiața!
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15936_a_17261]
-
destrămat. M-am înălțat. Membre după membre păroase acoperă aceleași urme. Continență și repetiție - două anotimpuri - tribul fumegă depărtat. Vis de maimuță Înotăm în golful liniștit din care marea s-a retras de mult. Peștii chirurg, în bălțile rămase, se-afundă la auzul nostru. Bulgări de alge asemănătoare Cladophorei. E o climă constant blîndă, antialergică, antiastmatică. Ar trebui numai să îmbunătățim uneltele. Moartea e o perspectivă îndepărtată. Plictisul se cristalizează ca sarea pe epiderma expusă razelor. Soarele-i static: iluminați cu
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
incandescența injuriei). Mai mult decât atât, propensiunea spre pitorescul ori prozaismul existenței, patinarea pe suprafețele dure și rugoase ale lumii nu coboară, la Arghezi, nivelul poeziei, care își ia zborul tocmai din bubele, mucegaiurile și noroiul în care, aparent, se afundă. Cum foarte bine observă Alexandru George, scrisul marelui nostru poet ,anihilează cu totul impresia de concret pe care elementele ce intră în constituția lui ar putea-o alimenta, și se deschide larg, ca o formă abstractă" (p. 144). Ajungem astfel
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
niciodată boboteaza din lacrimi. Nebun de tine, viața netrăită, mă însor pe-nserate! Lunea și marțea se trag la sorți, miercurea mă privește din stele, joia, nepomenita, necurata, furnicile o vor slavi! Gadinele tac. Vinerea, scumpă de sine, în mosc se afunda, sâmbătă albă, a ursului, merge la biserică ploii, duminică, de lăsatul secului, îmi dă iertăciune! Și simt cum în lucruri tăcerea mă-nvinge! Fugar nebun dintr-o grădină zoologică nein ventată, vâslaș divin și iatagan milos! Mai ambițios decât șobolanul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Harry Potter în volumul șase. Memoria este, tot acolo, un lichid perlat. O amintire, oricît de complexă - cu condiția să fie coerentă - încape într-o sticluță. Pusă în bazinul potrivit, poți să îți cufunzi fața în ea. Pînă cînd te afunzi cu totul în amintire, rămînînd totuși pe loc, în camera în care e bazinul cu lichidul sidefiu. În fond, așa se întîmplă și în viața cea ,adevărată", cînd ești cufundat în gînduri, amintiri sau reverii. E de subliniat că totuși
Despre alegeri, timp și mărturii by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11014_a_12339]
-
spus că va fi foarte greu, nu prea vrea să dea interviuri, zice c-o va face la conferința de presă, totuși, fără să-ți promit prea multe, dă-mi întrebările, le selectez eu pe cele mai interesante. Ne-am afundat în niște canapele comode, între timp Mario a apărut și jurnaliștii ce stăteau la pândă i-au cerut să răspundă la câteva întrebări; politicos, amabil, a făcut-o, parcă și-ar fi amintit brusc cum era ziaristul Llosa tânăr, intervievând
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
jucîndu-se/ cu pielea antilopei/ nu mai era paradisul de dincolo/ ci infernul locuind în interiorul infernului/ în deșertul plăcerilor/ o luptă chinuitoare și mută/ o silă și o renunțare/ și Cuvîntul trecea dincolo în cuvintele lăsate în voia lor/ și își afunda fața în palme// se lăsa batjocorit chinuit și mutilat/ înviind mereu/ sub plăcerea nebună/ a celui care se juca și se bucura de ele" (Psalmul cuvintelor). Chiar dacă aspirația spre lumea geometrică nu dispare, ea acceptă un compromis, resorbindu-se în
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
spre a rămîne, în superbia-i nereținută, informală, singură în măsură a o reprezenta. E o exorcizare a ,conținutului", id est a ființei ca mesaj justificativ-demonstrativ, lăsînd cale liberă ,formei", pură sfîșiere în sumbra-i puritate dureroasă: ,gura mea se afundă în curbura cefii tale ca stridia în lingura ei". Ori: ,cine-mi face vraiște creierul care se mută de-a valma ba-n subsuori, ba-n călcîie". Ori: ,șanțul ăsta dintre Sodoma și Gomora e un tic căpătat de curînd
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
grație care se manifestă prin încețoșarea impresiilor, prin reducția senzoriului. într-un decor funerar, i se năzare că e strigată de-o voce neidentificabilă: ,deasupra peste lumînarea plopului îngălbenit/ cineva parcă te privește drept în creștet./ tu pînă la umeri afundat în pămînt./ te strigă pe numele mic/ într-atît de bine te știe.// tu nu îl vezi însă n-ai cum să-l auzi.// pune bine urechea" (Omul în trei picioare). Senzoriul ce se mai conservă oferă semnale halucinante: ,Ignobil mod
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer În bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Și ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies Înainte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
NEMURIREA - de fapt, Exorcizarea de Timp-Istorie, prin Patimă-Pătimire și Artă/Neprihana Ablutivă a Artei Nemuritoare - și, evident, prin „preaplinul iubirii”, de sorginte divină, deci cu enorme valențe soteriologice („Mă simt de iarnă prins ca-ntr-o capcană,/Zăpada nemuririi se afundă,/ Văpaie sunt! Văpaia naște undă:/ Ah, inimă, neprihănită rană!”). Sau: „Vai, Doamne, cât mai e până departe?/Azi , cum să-ngădui chinul ce-ntârzie/Regretul? Doar căința reînvie!/ Mult timp mai am iubirii să-i fac parte?” - cf. Sonetul CCCIII
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n masele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi că un cer în bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! și ca să-ți pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
bună dreptate - o corupție scandaloasa, existentă nu atât în masă populației, cât mai cu seamă la vârf. Este, se pare, la ora de față, cel mai grav impediment în drumul României spre a ieși din criza în care s-a afundat până la gât. S-au luat și se mai iau o serie de măsuri pentru stăvilirea fenomenului. Însă fenomenul nu se lasă stârpit, nici stăvilit, adesea nici diminuat; ba chiar escaladează. Ni se mai reproșează, ceea ce iarăși constituie o frână demnă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
că poezia-i scară la cer,/ Știu eu, poate, dar foarte rar,/ Mai degrabă e o coborâre în infern,/ Maelstrom și tornadă,/ Elice de vapor care se scufundă,/ Te absoarbe- n abis, Dacă nu cumva te despică/ Înainte de a te afunda definitiv.” Deși interesul pentru lectură a scăzut dramatic, literatura română contemporană dovedește, prin astfel de reușite poetice, dar și prin unele apariții recente din domeniul prozei sau al eseului, că se află într-un moment fast al său. O regulă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4134_a_5459]