359 matches
-
ținem cont și de solicitările ulterioare bătăilor. Deținuții erau forțați să-și facă 'demascarea', în fond spovedanii publice mincinoase, în care trebuiau, pe de o parte, să mărturisească toate datele despre activitatea politică din libertate și, pe de alta, să afurisească tot ce prețuiseră până în acel moment, cu accent deosebit pe familie și credință. După ce trecea și această etapă, urma, aproape fără excepție, cea mai grea încercare: victimele erau obligate să devină, la rându-le, agresorii altor loturi, nu rareori ale
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nimic din ce spune... - Bret, izbucni Jayne. Las-o moartă. - Mami? întrebă Sarah. Tati e răcit? - Iubita, tata e un pic contaminat acum, zise Jayne, punând un bol cu ovăz și zmeură pe masă, în fața lui Sarah. - Și mami e afurisită rău, am îngânat-o. Jayne fie că nu m-a auzit, fie mă ignora. - Și o să întârziem cu toții dacă nu ne grăbim puțin. După care m-am rupt de tot ce mă înconjura până când am auzit-o pe Jayne zicând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
patruzeci de ani! Ca să mă sărute, trebuie să mi se suie pe opincă. ... Iar cine s-a ispiti să facă altfel, acela neiertat să fie de Domnul Dumnezeu și de prea cinstita Maica sfinției sale Marie și să fie blastamat și afurisit de doisprezece hovnici apostoli și de trei sute optsprezece sfinți părinți ce au fost la Nichea cetate și să aibă pârâți înaintea înfricoșatului județ pre arhiereul și de minuni făcătorul Nicolai și să aibă parte ca Iuda și ca procleatul Arie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tânăr, m-am suit la munte să culeg zmeură. Era o zi frumoasă ca astăzi; liniște mare în pădure; numai ciocănitoarele se auzeau lovind cu pliscul coaja bradului. Umplusem coșarca pe jumătate, când iată mă trezii la spate cu un afurisit de urs zburlit, rădicat în două labe, care venea spre mine mormăind și scuipându-mă, parcă vroia să mă mustre că de ce i-am călcat răzășia. Caut să fug, dar în fața mea se deschide o râpă adâncă peste care numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu două milenii și jumătate, Mahabharata Înregistra, În cartea a 18-a, cuvintele lui Indra: “În lumea zeilor nu-și au locul cei care au câini, ființe violente care fură jertfele”. “Honni soit qui mal y pense”. Sau, pentru nefrancofoni, “afurisit acela care gândește de rău”. “Radiosfera”, 31 iulie 1995, ora 12,44 42. Câte ceva despre ciuperci Deși de mai bine de zece milenii omul practică prima formă de biotehnologie, adică agricultura, care-i permite ca pe doar 9% din suprafața
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pleoștit. S-a urcat în pat și a zăcut. Mama lui l-a întrebat îngrijorată ce are. Nu prea sunt în apele mele, a răspuns el fără chef. Te doare ceva? Nu, nu mă doare, am avut o zi mai afurisită la școală, vreau să mă trântesc o oră, a oferit el o scuză nu prea convingătoare. Cât a stat pe dormeza cu arcuri vechi, așa întins cu fața în sus și cu ochii țintă în tavan, un nou sentiment s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ezitări suma de 1500 franci (aproape 1000 de euro) pentru a-mi "finaliza" teza de doctorat. O sumă infimă față de cea de care aș avea nevoie pentru un trai fără griji și a mă concentra cu adevărat doar asupra acestei afurisite de teze. O sumă mică față de cât se dă de obicei bursierilor elvețieni unul dintre ei, pe care îl cunosc personal, a primit 9000 franci doar pentru a face naveta de "documentare" timp de 10 luni între Geneva și Paris
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și ei în mintea copiilor. Călătoria se tot amâna din diferite motive, care mai de care mai abracadabristice. Vremea rea, viscolul și canicula nici nu intrau în calcul, mama nu s-ar fi lăsat descurajată numai cu atât. Încăpățânată și afurisită la gură dacă nu i se intra în voie, nu era deloc ușor să o duci cu vorba sau să o minți. Numai minciunile cele mai stufoase îi sunau a adevăr. Cum taică-meu era un mincinos nu din fașă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vor ceti și acelor ce vor asculta cu inima curată și vor păzi poru(n)cile sfi(n)tii ev(anghe)lii. A sfintii bese(re)ca Streza Cârțișor (a) și cine s(-)ar ispiti să o fure să fie afurisit de toți sfinți pă(ren)ți. Scris(a)m eu popa Ionu d(in) Cârțișoar(a) de(n) ținutul Făgărașului și a fo(st) anul D(o)mnulu(i) 1772. Decă a(m) scri(s) eu popa i(o)anu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Învierii în continuare pe alte câteva pagini se poate încă citi scris de mână: -«(această Sfântă) Evanghelie ieste a mea cumpărată de mine Popa Radu de la Ucea de Susu și cine ar fur(a)o să fie anafte(ma) să fie afurisitu de săbo(rulu) dela Nicheia...» Iar Antimisul Bisericii e de la Șaguna. Alte proprietăți sau bunuri de valoare biserica nu deține decât terenul pe care e edificat sfântul locaș cu cimitirul din jurul său. Abia la 5 august 1922 primește ca și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
acolo ar fi păcătuit. La acestea, Provincialul îi răspunse că el primise împuternicire de la Scaunul Apostolic pentru a face pe cineva să plece din acele locuri sau să rămână acolo, după cum credea el de cuviință, ca și pentru a-i afurisi pe cei neascultători, și că, în cazul de față, el socotea că nu trebuia să rămână etc. 47. Întrucât Provincialul voia să-i arate bulele în virtutea cărora putea să-l afurisească, Pelerinul răspunse că nu era nevoie să le vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
credea el de cuviință, ca și pentru a-i afurisi pe cei neascultători, și că, în cazul de față, el socotea că nu trebuia să rămână etc. 47. Întrucât Provincialul voia să-i arate bulele în virtutea cărora putea să-l afurisească, Pelerinul răspunse că nu era nevoie să le vadă; el îl credea pe Sfinția sa și, din moment ce socotea astfel, datorită puterii pe care o primise, avea să-l asculte. Acestea fiind lămurite, pe când se întorcea, simți o dorință puternică de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Bună ziua! salut eu intrînd în secretariatul literar. Salut, bădie Mihai! răspunde Lazăr, bunul meu prieten, referent literar al teatrului, care se grăbește să dea un cot celui care stă aplecat asupra telefonului: Hai, termină convorbirile, că vine directorul și ne afurisește dacă află că ne-am transformat în telefon public. Salut, dom' Vlădeanu! zice secretarul literar, intrînd în urma mea în birou. Ai adus textul? Ce text?! mă mir eu. Cum ce text! N-am discutat subiectul acela și-ai zis că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
zarafii evrei : „Ovreiul dracului, bată-l Maica Domnului - blestema câte un boier român pe la mijlocul secolului al XIX-lea -, uite colo câtă bucată de aur a tăiat din bietu galbenu ăsta ; ar trebui stăpânirea să spânzure pe astfel de calpuzani” ; sau : „afurisitu de jidov, Îi ia auru [de pe monedă] cu apă tare” <endnote id="(824, p. 403)"/>. Și În proza lui Vasile Alecsandri „zarafii jidovi” pileau „zimții [galbenilor] cu un instrument ce-i zice chilă [= pilă]” (Istoria unui galbân, 1844 ; <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Marea cea Mare! adaugă Șendrea, un zdrahon de bărbat, un uriaș ce ridica în spinare un cal cu călăreț cu tot, mare hatman al oștirii și cumnat, ce ținea de soție pe Maria, sora mai mică a Domnului. Mici-mici, dar afurisiți moldovenii iștea, parcă ar fi greci! cuvântă Țamblac cu admirație. Ce frumos a fost! exclamă Alexandru în extaz. E un adolescent blond, cu ochi albaștri, copie și vlăstar din flori al Domnului Ștefan. Unde vezi tu, frumusețe, băiete? îl dezumflă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
călărie, la halka, am fost primul... Și la tragere la țintă... Lasă călăria!...Un Domn în toate trebuie să fie în frunte! Când vei încrucișa sabia cu iataganul, nu vei găsi îndurare de vei fi "al doilea". În meseria aiasta afurisită de "Domn", trebuie să transpiri mai mult ca toți! Șendreo! Muștruluiește-l! Scoți untul din el! Alexandre! Să nu cutezi a te înfățișa înaintea ochilor mei decât atunci când vei fi "prima sabie în luptă"! Voi fi! îl înfruntă el semeț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca să ne salvăm capul și agonisita, ne-am dat cu Puterea... Singura speranță rămăsese s-o mierlească în vreo bătălie, că n-avea habar de moarte și unde era vălmășagul mai mare acolo se arunca cu sabia, întărește Alexa. De afurisit ce-i nici moartea nu-l vrea, mormăie Cupcici. Trag nădejdea că acu i s-o-nfunda, zâmbește Isaia mefistofelic. O să-i dăm și noi o mână de ajutor. E de un curaj nebun, spune Alexa în admirație. Să recunoaștem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai mare parte a consumului din gospodăria proprie. „Statul” nu ajunge acolo. Școlile dispar treptat, singura autoritate intelectuală rămânând preotul (și acesta adesea part-time). Jandarmii și poliția ajung rar. Oamenii își fac potere dacă prăduiala se extinde sau se resemnează afurisind hoții în biserică. Sub anumite aspecte viața lor este mai bună decât a celor din mahalaua urbană: au lapte de la vaca proprie, ceva brânză, au legume, porumb și grâu, ouă, unul sau porc-doi. Își petrec viața hrănind viețuitoarele cu care
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
drepturi, liberalis aceasta vine de acolo că în Muntenia clasa "de baltă" (adică de cîmp) nu e românească, e bulgărească și grecească - și mai ales grecească. Roșii și clasa funcționarilor sunt strănepoții acelor greci pe care i-a alungat și afurisit Matei Basarab (pe vremea lui Eminescu, istoria cunoștea un asemenea Matei Basarab), sunt urmașii fanarioților din veacul al XVIII-lea, sunt fiii grecilor de la 18211 . Eminescu e așa de cu pasiune pornit împotriva forme-lor noi, încît laudă vechiul regim, uitând
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pe scriitori) și să își spună părerea fără ocolișuri despre operele și comportamentul lor social. Nu a renunțat de tot la „neteama de admirație”, dar începe să își nuanțeze bunătatea când e vorba de judecata morală. Călugărul știe și să afurisească atunci când este cazul, nu numai să laude. În sprijin are buna lui credință. Când îi judecă pe alții, nu îi judecă din invidie și cu ură. Și apoi, nu se ocrotește nici pe sine, e chiar mai aspru decât cu
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
care nu fumau primeau țigări și le dădeau pe porția de pâine a marilor fumători, lucru pe care eu nu l-am putut suporta, și-ntr-o bună seară m-am urcat pe patul de la etajul III și i-am afurisit. Erau și niște preoți printre ei care practicau treaba asta... Ei, și ăștia, probabil, m-au ciripit, și așa am fost trimis la Aiud... Numai acolo nu mai fusesem... Era al 13-lea loc de detenție. La Aiud era toamna
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
taxiului. O dramă deturnată în caricatură! Cît era viu, îl lingușeau, nu-l criticau nici la marginea județului (nu cumva să audă); acum, în mod la fel de laș, s-au lepădat de el. *Ieri, un tip beat se indigna că niște „afurisiți de copii” îi spuneau „poteră” patrulei militare de pe peronul gării. În replică, „afurisiții” l-au făcut „prost și urît”. „Nu se poate să am amîndouă calitățile!”, a protestat tipul, care, probabil, în acel moment, se credea Nastratin Hogea. În adolescență
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fel de obraz ar fi, sau parte bisericească, sau parte mirenească, sau mic, sau mare, sau de-al locului, sau străin să strice sau să strămute ceva dintru acestea ce cu bunăvoință le-am așezat, unul ca acela să fie afurisit de Tatăl, de Fiul și de Duhul Sfânt și să aibă pârâși la înfricoșata zi a judecății pre toți sfinții. Acest om al bisericii și cărturar venit din îndepărtata Gruzie a scris într-o frumoasă limbă românească, a tipărit cărți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu lunile la sate, împovărându-i pe locuitori cu încartiruirea, cu întreținerea lor, care costau încă pe atâta, pe cât dabila pe vite". Urmare a strigătelor și blestemelor țării împotriva văcăritului s-a ajuns ca însuși mitropolitul Iacov Putneanul să-l afurisească, rămânându-i cuvânt de pomenire zicerea populară: „IacovMitropolitu, ce a legat văcăritu"... Pârcălăbia, numită și mortasipie, încasată și de vornicii și căpitanii localității, după ce se încasa brudina la trecerea podului, era un venit care revenea poslușniciei celei mari și a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ce-am trecut. Am venit cu căruța, acum însă am o casă mică la care să mă întorc, am o parteneră la care țin foarte mult, am o echipă (AVM) de care aparțin, am trei câini obraznici și o pisică afurisită cu care în fiecare dimineață mă bat pentru fotoliul meu pentru că ea așa a hotărât, că acel fotoliu e al ei. Cred că în mare cam aceasta ar fi povestea. Că nu păstrez legătura cu rudele, cu mama mea - tatăl
Orașul e al tuturor! Povești din Budapesta () [Corola-website/Science/296067_a_297396]