491 matches
-
care să fie de vârsta mea. Și chiar am avut unul, sau, cel puțin, cu impresia asta am trăit o bună vreme. Însă - nenorocitul! - s-a dovedit a fi numai și numai un impostor jalnic, un păduche blestemat, o insectă afurisită, care a cutezat, în cele din urmă, să mă trădeze și să mă trateze în batjocură! Da, până și el... În nimeni nu mai poți avea încredere, fir-ar să fie! Dar, oare, de ce mă mai mir eu? N-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aparte, pe care criticul literar Theodor Codreanu o consideră a fi „cea mai relevantă reușită a volumului”, autorul utilizează analiza psihologică până la saturație și, tocmai de aici, rezultă și dramatismul situației care, în aparență, tinde să devină aproape o normalitate: „Afurisită 200 Rareș Tiron viață! Mizerabilă lume!”, exclamă Șerban dezgustat până și de propria sa existență neplăcută. Fără a mai diseca prea mult universul artistic al prozatorului, pentru a nu răpi din farmecul, din naturalețea, dar, mai cu seamă, din notele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nevoie de prostiile-astea. Fără dispozitive și pastile și operații. Tu ai nevoie doar de o dietă rezonabilă și de mișcare. Mai puțină mâncare, mai multă mișcare. Simplu! Poate-i simplu pentru tine, prietene, da’ pentru mine-i cel mai afurisit lucru din lume, m-am gândit. Tu crezi c-aș fi aicea-n fața ta, după ce-am așteptat afară pe-un scaun care scârțâia și pârâia sub greutatea mea, cu recepționerele tale alea-nțepate uitându-se la mine de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că mâine casa aceasta nu va mai arăta la fel, câteva zile va mai pluti un ușor parfum care să amintească de dumneavoastră, de poezia care vă însoțește fiecare gest, apoi totul se va destrăma. De ce vă trebuia tabloul acela afurisit? Ce vrajă blestemată v-a prins în mrejele ei? ― O să vă dați seama cândva, suspină Melania, probabil, prea târziu, că ați greșit. Domnii aceia executau ordinele unei necunoscute. Ce legătură am eu cu ei? ― Vreți să auziți povestea până la capăt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trăiesc mai bine, Apoi îmi vin iarăși în fire Și-mi trag simțirile bine, Domnul m-au lăsat pe lume Să pătimesc rele și bune. Numai atât mă ciudez 438 {EminescuOpVI 439} Și îndată lăcrămez: Oh! ce ceas și loc afurisit Când am vorbit de iubit, Ceasul au fost blăstămat De când eu te-am sărutat. Pământule, cum ai răbdat Într-acel ceas blăstămat, Pământule, nu te - aprindeai, Au pe semne și tu vreai. Mai bine moartea să mă fi luat Într-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
inimă-n mine. Puțintică ce-au rămas Mi-o mâncași numa-ntr-un ceas. Puiule, ce necaz avuși pe mine Să mă pedepsești atât în lume. Sărutatul Dumitale M-au adus la amară stare, De vreme ce sunt orânduit Din ceasul cel afurisit, Să fie așa mai bine Decât să mor eu pentru tine. Puiule, când te-am fost sărutat Pământul să fi crăpat, Să mă fi-nghițit peșin Iar nu acum să leșin, De câte ori te-oi vede Să-mi fie inima rea, Unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mai împunse odată în cele două butoane, fără succes. ― Nimic. ― La dracu'! Eram sigur că merge! ― Nu e cazul! Încearcă pe următorul. Știu că par în ordine, în afară de 43, pe care l-am înlocuit. Asta-i problema cu celulele astea afurisite. Dacă regulatorul supraîncarcă și arde din ele, suntem obligați să mergem înăuntru și să le găsim pe cele care au plesnit. (Cu un oftat, Parker adăugă:) Ah, dacă am avea un detector de avarii! ― Mie-mi spui?! zise Brett, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
manual fiecare dintre ele pentru a o găsi pe cea proastă îl făcea și mai nervos. Exact în aceeași clipă, îi chemă un glas prin intercom. ― Ce se întâmplă cu voi? "Oh, Doamne! se gândi Parker. Ripley, iar femeia asta afurisită. Îi zic eu ce se-ntâmplă..." ― Nu merge nimic, o informă el scurt. Și tu vezi-ți de treabă, îi zise lui Brett. ― Just. ― Ce-i acolo? zise Ripley. Nu înțeleg. Parker se îndepărtă de modul. ― Vrei să știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Așa că luați-o încet, adăugă Brett din scaunul său de comandă a mâinilor. ― Am înțeles, vom fi atenți. Eu vă cei doar să atingem gravitația zero. După aceea intrăm în hiperpropulsie până la Sol. Atunci pot să se dezintegreze celulele astea afurisite. Dar până nu ieșim din atmosfera asta, să nu sară, de-ar fi să le țineți cu manile. ― Facem ce putem, zise Parker, ― Bine. Pasarela terminat! (Dallas se răsuci spre "principalul" de pe Nostromo. Ripley îndeplinea o sarcină dublă din cauza absenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
din toată inima să fie altundeva. ― Se schimbă ceva? întrebă Parker din exterior. ― Da. Așa cred. Praful îneacă iar intrările. Numărul 2 se supraîncălzește. ― Credeam că l-am închis. ― Așa am făcut. O fi căzut iar un ecran. Aparatele aste afurisite sunt prea sensibile. ― N-au fost create să zboare prin anumite tipuri de uragane, îl lămuri Parker pe coechipierul său. Mai pompează un minut, două ― trebuie să meargă! O a doua trepidație scutură pasarela. Cu toții se uitau fix la propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-i nimic prin locurile astea, îi zise coechipierului. Dacă o fi fost vreodată ceva, în afară de noi și de Jones! (Se uită la Parker.) Primesc orice sugestie. ― Să ne întoarcem! Am putea măcar să-l ajutăm pe Brett să prindă cotoiul ăla afurisit. ― Nu-ți vărsa focul pe Jones! răbufni Ripley. E și el înspăimântat ca și noi. Când era vorba să-și apere motanul, lui Ripley nu trebuia să-i mai zică încă o dată. Făcură cale întoarsă, prin coridorul urât mirositor. Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
până acuma nimic, lacăt am fost, să nu afle scorpia de Ortansa, nevastă-ta. — Nu mă interesează relațiile dumitale cu Nuți. Ți-am cerut câteva lucruri, tovarășa Vasilică. Câteva. Puține și clare. „Tovarășa“, auzi! Cum îl atingi la păsărica lui afurisită, gata, devii tovarășa, ca la tribunal, nu alta. Salariata Vasilica Vasilică, pe care o strigau Vili, își îndreaptă broboada. Coborî dreapta cu tava, de-a lungul halatului spălăcit și prea mare, iar cu stânga își îndreptă broboada. Înălță capul. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
noroc că, de obicei, îmi revin imediat dacă trebuie să ajut pe altcineva mai amețit decât mine. Se pare că aerul rece mi-a fost de folos, cu toate că pe Patrick l-a țintuit la pământ. —Iartă-mă... Iartă-mă... Zăpadă afurisită... Iartă-mă, draga mea! A căzut din nou la următorul colț. Slavă Domnului că era zăpadă. L-a împiedicat să se lovească. Nu știu ce-aș fi făcut în altă situație. Mi-ar fi fost frică să nu-și rupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Halal vis, Tică, numai tu poți să visezi prostii dastea, pe bune! Du-te, îți dau eu bani de bilet, pe drum șutești vreun portofel și furi niște flori pentru mă-ta. Să vezi ce se bucură. Ce-o-nsemna visu` ăsta afurisit, Baroane? O fi cu gratii la fereastră, cu masă la ore fixe și program de plimbare, de unde dracului să știu eu ce înseamnă, n-am cartea viselor la mine! Da` tac-tu ăla, care vine cu rănile pe el și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Clara de 1 Mai la mare? îi fusese destul de greu s-o mintă pe Clara. Acum trebuia să-și mintă și fratele, și asta era întotdeauna mai greu. Mult mai greu. Trebuia să iasă cât mai grabnic din camera asta afurisită! îm pinse ușa cu un șut nervos, atât de nervos și de puternic încât ușa se hâțâi și se deschise cu un bălăbănit scârțâitor. Se îm brăcă mohorât și ieși afară. Hălădui pe străzi cu o figură întunecată, lovind din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fie. Și nu vreau să pierd prietenia ta din cauza asta. Ne cunoaștem de ani de zile! Nu mă cunoști deloc, i-o tăie Darcey. Nici nu știu de ce am fost vreodată prietena ta. Și n-am nevoie de scuzele tale afurisite, care mai sunt și ipocrite. Ba nu, chiar îmi pare rău, insistă Nieve. Și nu mint. Nu voiam să ți-l fur, să știi. Dar amândoi ne-am dat seama că între noi e ceva special. El e tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ar fi iubit, îi părea nespus de bine să se afle din nou acasă. Doar pentru o vreme, își reaminti, luând o curbă anevoioasă și simțind cum i se întețesc bătăile inimii. Era frumos să revezi Irlanda, dar șoselele astea afurisite erau imposibile! Nu reuși să vireze spre castel din prima și fu nevoită să bage în marșarier pe drumul întortocheat de țară, temându-se ca nu cumva să vină ceva din spate și să o lovească. Dar nu era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în ghips și ai fi nevoită să țopăi peste tot. Tish îi aruncă o privire plină de compătimire surorii sale mai mici și o întrebă: — Ești sigură că ai să te descurci de una singură în orașul ăla mare și afurisit? Nici o problemă, zise Darcey. În plus, săptămâna viitoare îmi schimb ghipsul, așa că tot aș fi fost nevoită să mă întorc. Fu bucuroasă că putea în sfârșit să se instaleze în propria sufragerie și să se bucure de liniște a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Își spuse că se comportase cât de bine putuse, ținând cont de situație. Nu țipase și nu zisese nici unul din lucrurile pe care visase de atâtea ori să i le zică lui Nieve Stapleton. În regulă, făcuse o remarcă mai afurisită, dar lucrurile nu degeneraseră într-un conflict. Așa că, per total, măcar își păstrase demnitatea. Ceea ce probabil că era un rezultat acceptabil. —Darcey. Se întoarse, auzindu-i glasul, și inima începu să-i bată mai repede din nou. —Aidan. —Ești bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nu mai avea acces la dosarele Ennco. Asta n-ar fi atât de grav, își spuse ea privind pagina de web a companiei, care fusese deja refăcută de Decker Benson. Probabil că stăteam prea mult cu ochii în dosarele alea afurisite. Păcat că nu erau cele bune. Totuși, avea documentele ei proprii. Anchetatorii încă nu o întrebaseră de fișierele personale, lucru care o mirase. Așa ar fi trebuit să facă, după părerea ei. Nu că ar mai fi contat. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pici? Dar sunt egoistă. Sunt foarte egoistă, doar că nu mi-am dat seama. Mă credeam profundă și gânditoare și așa mai departe. Dar nu eram decât obsedată de propria mea persoană. Mă simțeam urgisită pentru că prietena mea fusese puțin afurisită și tipul pe care îl iubeam nu mă iubea la rândul lui! Cât de penibil poți să fii?! A fost ceva mai complicat, spuse Neil. De fapt, în esență era simplu. Sigur că existau o mulțime de lucruri cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe soclu, dar tot David al lui Michelangelo rămâne, efectul e straniu, auriul stins din nudul femeii într-un contrast fascinant cu albul strălucitor al statuii, am consimțit cu greu să-i vând lui Boris acest al treilea tablou, numai afurisita nevoie de bani, trebuie să ajung la Paris! 21 februarie, Paris, Marius îmi îngăduie să rămân la el, știam încă din țară că este la Paris, stă într-o cameră de doi metri pe trei, eu dorm pe jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
șarpe și-a ridicat amândouă capetele împodobite cu niște ochi mari și curioși ce priveau la animăluțul care își dădea importanță și-l întrebă: -De unde ai apărut și cum îndrăznești să-mi calci teritoriul, pipernicitule? -Cu mine vorbești, namilă afurisită? -Da, cu tine. Pentru că vorbești necuviincios și ai călcat pe teritoriul meu fără să mă întrebi, s-ar putea s-o pățești urât. De obicei, cu musafirii sunt cumsecade la început până aflu dacă sunt buni pentru burta mea. După ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia trecutului, căci i se perindau prin minte mereu, una după alta, numeroase trăiri ale lui din trecut: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!, își zicea el dezgustat. Da, într-adevăr, nu-mi plac deloc, nici una, nici alta, chiar deloc nu le sufăr! De fapt, cred că nici eu nu le sunt lor prea simpatic - acesta-i adevărul crud! Dar, oare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care să fie de vârsta mea. Și chiar am avut unul, sau, cel puțin, cu impresia asta am trăit o bună vreme. Însă - nenorocitul! - s-a dovedit a fi numai și numai un impostor jalnic, un păduche blestemat, o insectă afurisită, care a cutezat, în cele din urmă, să mă trădeze și să mă trateze în batjocură! Da, până și el... În nimeni nu mai poți avea încredere, fir-ar să fie! Dar, oare, de ce mă mai mir eu? N-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]