364 matches
-
-și vândă bancurile lor răsuflate, fiindcă nimeni nu mai avea chef să-i asculte. Ce e cu atmosfera asta de înmormântare, mă? îl întrebă pe Victor într-una din acele zile amicul Dobrescu. Habar n-am! ridică Victor din umeri, agasat de întrebare. Cum, dar n-ați auzit? se băgă în vorbă un tip slab și deșirat de la altă grupă, cu ochii lucindu-i ca două lumânări, în dosul ochelarilor de miop, aflat pe acolo în trecere, parcă anume ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mașinii și, În pofida unei bune ventilații, temperatura nu era departe de patruzeci de grade În hangarul În care tehnicienii de la PS adunaseră rămășițele epavei vasului lui Ryan. Pete largi, umede, marcau cămașa lui Franck Caradec la subsuori și acesta era agasat văzîndu-l pe Fersen cum Își păstra eleganța naturală În ciuda căldurii sufocante. Dispariția lui Bréhat Îi deschisese perspective, dar era de ajuns să vadă cum Îl privea Marie pe specialistul În crime ritualice ca să priceapă că n-avea nici o șansă. - Explozia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Șendrean. Până la autogară avea de suportat curiozitatea cunoscuților pe care nu era chip să-i evite Într-un oraș atât de mic ca al lor, În ciuda aerului grăbit și preocupat pe care Îl afișa. Mai mult decât indiscreția Însă Îl agasa compasiunea cu care era privit. Da, era singur. Și ce dacă? Părinții săi n-aveau și ei dreptul la odihnă? Dacă statul le crea condiții minunate de odihnă și tratament, de ce să nu profite? Doar ca să-l vadă pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tău... Așa mi se și spune: domnu' regizor. Și tu ce zici? Îi pot eu contrazice? Satisfacții? Nenumărate: diplome, insigne, premii. Un fel de Oscaruri neomologate Încă. Dorințe? Să știi că e primul interviu pe care Îl dau. Publicitatea mă agasează. Am o singură dorință: festivalul ăsta la care mă duc din doi În doi ani să devină internațional. Festivalul internațional „Deșteptarea României”, bâigui Flavius-Tiberius Înspăimântat. Cum ți se pare? Minunat... Nu sună rău, nu-i așa? Atunci să-i văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întâmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc la o dimineață anume. Pătura alunecase de pe mine, simțeam răcoarea dimineții la picioare, îmi era chiar frig, ceea ce era anormal în pragul verii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
știam ce să spun când, cu o mișcare destul de energică, ea a învârtit roțile căruciorului apropiindu-se de mine. Am presupus că vroia să mă roage ceva ori să mi se plângă de vreun necaz, ceea ce altădată m-ar fi agasat, dar acum, în noua situație care se crease, nu-mi displăcea. Spre mirarea mea m-a întrebat însă dacă aveam eu necazuri. „Am auzit că ai zăcut câteva zile în pat”, zise ea. Nu înțelegeam ce urmărea și am negat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mai fi văzut magazinele care o îmbiau cu tot felul de mărfuri, cu reclame insistente pentru a le trece pragul. Nici nu era de mirare la cât de rar ieșea ea din casă. Nu-i plăcea insistența reclamelor, o agasa chiar tot ce era prea mult. În fața magazinului de perdele, spre care o purtaseră pașii, era parcată o mașină albă. Inima ei se făcu în clipa aceea atât de mică, încât avea senzația că nici nu mai avea puterea să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
conflict ș...ț dintre scriitorul burghez și cel aristocrat”, e de părere Ion Vartic 2. În timp ce lui Alexandru Paleologu Caragiale-tatăl i se pare un „soitariu de geniu, cu o vervă și o inventivitate uluitoare”. Tocmai acest stil Îl va fi agasat pe Mateiu, „ofensându-i fumurile boierești și contrariindu-i grija de a-și compune un fason de dandy imperturbabil; Îl va fi făcut să și pluseze În această poză”3. Cu grija de a Înțelege fiecare cuvânt, am pornit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
am putut ghici sânii. Inima ei bătea mai tare, sau a mea? Mi-am plecat ochii. Într-un singur an, se maturizase, se făcuse frumoasă și tulburătoare. Când voi avea copii, ai să-i iubești? Ar fi trebuit să fiu agasat, dar am zâmbit, amintindu-mi brusc de modul în care, încă de când avea doar un an, cerea aceeași jucărie de trei ori la rând, de patru ori, de zece ori, fără încetare și pe același ton. — Desigur că am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o fi acum Eveline? De ce nu se grăbește? Deodată mi-am auzit pronunțat numele. Vorbea Zoran. Calm, metodic, sigur. Resursele orale ale lui Roger Howard se epuizaseră, iar noul lider al subteranei punea lucrurile la punct cu o mină plictisită, agasat de faptul că era silit să reitereze adevăruri evidente. Printre alte argumente, a avansat cu satisfacție și ralierea mea la poziția taberei, de acum, câștigătoare. Sau aflată În proxima vecinătate a clipei triumfătoare. - Academicianul Adam Adam se află printre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în caz că nevoia de a privi înăuntru ar fi devenit irezistibilă, cum se întâmpla adesea. Dar nu era acolo, și am simțit amestecul obișnuit de ușurare și dezamăgire cuprinzându-mă când m-am întors și am pornit spre poștă. Ceva mă agasa în continuare în vreme ce continuam să merg pe stradă și mi-am dat seama că în străfundul minții mele exista un gând care trebuia rezolvat înainte să ajung acasă, deși nu-mi puteam da exact seama despre ce e vorba. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
s-o poftești cu lăutari. Totdeauna i-a plăcut să se maimuțărească. Soneria zbârnâi. Miga se ridică. ― Ea trebuie să fie. ― Ea sau Ioniță. Ai grijă cum joci! Fii atent la decartări și nu gâdila cărțile alea o săptămână. Mă agasezi de fiecare dată. Melania Lupu îi întinse obrazul zâmbind. ― Te sărut, fetițo. Ce timp oribil! Se lăsă dezbrăcată de Miga și se repezi lângă sobă. ― M-am înfrigurat toată. Pe bulevard, credeam că mă ia vântul pe sus. Nu, nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai încet: Și sânt convins că l-a făcut. Miga clipi nedumerit. ― Adică? ― A avertizat Miliția. ― O... prostie! Șerbănică Miga se congestionase brusc până în albul ochilor: Un act iresponsabil! Ne masacrează ăștia! Profesoral ridică din umeri apoi rămase țeapăn. Florence agasată de privirile lungi, goale, îi întorsese spatele. ― La ce oră plecăm? se interesă Nucu Scarlat. Mai toarnă-mi puțin... ― La 7. Încearcă să dormi măcar un ceas. ― Eu mă plictisesc, spuse Dascălu. Se plimba fără rost prin cameră, căutând parcă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să le pună în practică. Dombrowski a dat colțul acum trei ani. Avea nouăzeci și unu de ani și a murit în urma unei comoții cerebrale. — Așa spune Harry. Tom a râs, dar mi-am dat seama că începea să îl agaseze tonul meu glumeț, sarcastic. — Gata, Nathan. Da, așa spune Harry. Totul e așa cum spune Harry. Știi chestia asta la fel de bine ca mine. Nu trebuie să te simți vinovat, Tom. N-o să te trădez. — Să mă trădezi? Cum adică? — Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mașină. Îmi era de-a dreptul silă, mai cu seamă când textele scrise de mână, atât de umane și grăitoare, odată dactilografiate de mine, se spurcau și se alterau. Eu scriam, e drept, foarte încet la mașină, fiindcă, vrând-nevrând, mă agasa țăcăneala aceea, adevărat supliciu, și mai mult decât atât, mă deranja șifonarea frecventă a benzii de indigo și a hârtiei. Pe de altă parte, când altcineva îmi dactilografia textele, acestea mi se păreau la început, extrem de străine, dar nici într-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Întîi a urmărit-o pe doamna avocat s-o roage ca să o ajute. A plîns acolo în ușă. Femeie, ești nebună! Bărbatul meu nu-și face decît meseria. Dar un pic de omenie, nu-l costă nimic. Tînăra nevastă era agasată de "nebuna asta"insistentă și se pîrpîlea rău de tot. Deja el, omul cu care se aventurase în paradis, urca scările. Liana a înțeles totul chiar atunci, dar a verificat și după ce l-a pus la punct pe Șișu, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
paharul. Poți să dormi aici, este loc... - Îi arătă patul dublu. Discutară despre prețul de locație al rulotelor. Christiane nu putea face camping, avea o problemă cu spatele. — Destul de gravă, zise ea. Majoritatea bărbaților preferă felația, adăugă ea. Penetrația Îi agasează, li se scoală greu. Dar când le-o iei În gură, parcă sunt din nou copilași. Am impresia că feminismul i-a atins rău, mai mult decât vor să recunoască. — Sunt lucruri și mai rele decât feminismul..., făcu Bruno sumbru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
încă luni. Lucian avea luni o cămașă subțire, violetă, era spre prânz când îi udau fruntea cu batista umedă. Se trezise repede. Cel mai zelos se dovedea, desigur, nervosul său amic A.P. În momentul când Vornicu își revenea încă amețit, agasat de pățania neplăcută, atunci reluase amicul său A.P., postat alături, încâlcite atacuri șoptite, sacadate : — Iartă-mă, n-ar trebui tocmai acum... totuși mai ești supărat pe mine și pare un motiv serios. Vornicu-Japonezul roși, zâmbind strâmb, pe jumătate de gură
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu puteam rezista tentației de a cuceri o cetate părăsită și întortocheată. Doar în seara aceea mi-am dat seama că desena cu auzul. Da, cu auzul! L-am văzut strecurându-se pe coridoare, cumplit de singur și, totuși, parcă agasat de amintirile unor vremuri mai puțin drastice. În vremea aceea ajunsesem să-l „înlocuiesc”. Dar ochii îi licăreau ciudat și neliniștitor. Își găsise o privire! Cutreieram amândoi coridoarele și eram ca unul singur. Unde te duci? l-am întrebat. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cine-i țuica asta? De la unu’ din anu’ Întâi profesională. — Bună! - zice Pârvu. — Aiurea. E puturoasă. - spune Albu fără chef și golește ceașca dintr-o dată. — Puturoasă. - aprobă Grințu cu ochii pe fereastră și abia muindu-și buzele În ceașcă. Îl agasează noul venit. E, de fapt, omul care Îi va lua locul. El, Grințu, n-are buletin de oraș și directorul liceului i-a pus În vedere să-și caute alt loc de muncă. Pe Grințu nu-l deranjează ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vine să ne vadă meclele? I-a răspuns Omicron, așa i-a rămas porecla după ziarist și s-au îmbrâncit puțin mai mult; apostrofat în felul acesta nepoliticos, numai el avea dreptul să împingă, a început să-i facă poze. Agasați amicii lui au sărit în sus: - Vrem și noi să ne pozezi moacele pentru președinte! Unul negricios a strigat disperat aranjându-și zulufii : - Pe mine să mă tragi în poză din profil că sunt mai atrăgător! Altul mai școlit: - Dacă ești
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-mi apăr (detest să mă citez, dar o fac) mica melodie a libertății? Îmi simțeam amenințată mica mea libertate și-am dat fuga la "borcanul" grădinii, să mă lăfăi în singurătatea mea exclusivistă. Obosisem de atîta Rusalin. Conversațiile prelungite mă agasau, ca și sentimentul că era cineva pe-aproape, prea aproape de mine, în casa fără uși, în afară de cîinele meu. Cînd vorbesc mai mult decît binecitesc (ori, mai rar, binescriu) nu-i a bine. L-am părăsit din nou pe Russ, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nouă farsă era pe cale să înceapă. La volan, Detectivul avu senzația vagă că are pe cineva în ceafă, pregătit să-i înfigă colți ascuțiți în carne. Întoarse repede capul, însă nu văzu pe nimeni. Totuși, senzația aceea continua să-l agaseze, inexplicabil. Înjură și dădu drumul la radio, iar cei de la Eagles începură să cânte Hotel California. 10 Un taxi trecu în viteză maximă pentru a prinde culoarea verde a semaforului, iar el fu stropit din cap până-n picioare, ridică pumnul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se pătrunde nicăieri fără cunoștințe...“ O privesc mai departe distrat. „Oricât ai fi de genial, sistemul castelor funcționează În selecția valorilor!“ „Nu mă interesează să fiu selectat de nimeni. Eu sunt eu. Singur. Doar sing...“ Vocea ei continuă să mă agaseze. „Ar fi fost amuzant să vii...“ Izbucnesc: „Ce să fac la Călinescu acasă? Să profanez intimitatea geniului și să simt cât este de ridicol? Să mă zgâiesc la nenorociții ăia de cercetători transformați În actorași? Nu vreau la Călinescu! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă atinge cu multă precauție, foarte atentă să nu se producă cine știe ce fenomen periculos; simte că nu sunt cu ea, că sunt În altă parte și nu se supără. Mă respectă, e capabilă să Înțeleagă că nu trebuie să mă agaseze cu marea ei pasiune. De aceea am acceptat-o poate; când voi simți că nu mai este la fel de firească, ne vom despărți. (duminică) Ce performanță demnă de Ion Barbu! În dimineața aceasta, am făcut amor mai mult de o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]