382 matches
-
în care a stat peste zi. Dacă știți, așa cum am știut eu, un loc în care ar putea crește iarba fiarelor, luați toată iarba din acea zonă, fără să uitați niciun singur fir, și puneți-o într-un vas cu agheasma luată de la nouă biserici. Dacă acolo este și un fir de iarba fiarelor, el va fi singurul care se va lăsa la fundul vasului, pentru că iarba aceasta este de nouă ori mai grea decât iarba obișnuită. Dacă o ai, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
își puteau etala și cultura muzicală... Statuete Enescu, Mozart, Haydn, Beethoven, Verdi... Cred că exista pe undeva un bâlci inedit al muzicienilor... Am privit către plicul unchiului Grătărel, dar n-am avut puterea să-l deschid. Am tot luat apoi agheasmă de la nouă biserici, am pus în ea tot felul de ierburi, dar n-am găsit iarba fiarelor. Nu i-am mulțumit niciodată pentru acel dar miraculos. Mi s-a spus că murise într-o crâșmă, cu zâmbetul pe buze. Spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ec ăcnârb — iad ăs tărădnî uircs et tărădnî». „Nu înțeleg nimic”, spusese ea. „Citește de la coadă la cap. Mi l-a făcut moșul după ce a postit nouă zile”. „Nu e descântat și vrăjit?” „Nu, e doar tămâiat și spălat cu agheasmă mare”. Era atât de convins că scândurica aceea îi face bine, încât ea nu a mai îndrăznit să spună nimic, s-a întins în pat și l-a așteptat să-i întoarcă îmbrățișarea. De ce oare, cu felul lui liniștit și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încăpeam în schit, mă întreb dacă aveam loc toți în vârful stâncii. Jos se zbăteau apele Văii lui Coman și ale Dâmboviței, mai ții minte, neică Mihai? — Cum să nu?! Vă așezați voi fetele la rând să beți mai întâi agheasmă și starețul vă miruia și vă frângea bucățele de busuioc pe care le băgați în sân ca să aveți noroc la măritiș. Apoi ne așezam să mâncăm la umbră de fagi și, dacă nu ar fi fost sfinția sa, am fi ținut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sa ca să vină cât poate de repede pregătit de drum să însoțească un oaspete de vază spre mânăstirile din codrii Olteniei. Grabnic își luase desaga și încălecase asinul căpătat acum un an de pomană de la niște ciobani cărora le sfințise agheasmă la stâna din munte. Într-un ceas, coborând din deal și bolborosind rugăciunile panihidei când trecea prin Valea Voievozilor, „pentru ca Domnul Dumnezeu să-i pomenească pe voievozii acestei țări, tăiați sau netăiați, pe fiecare după numele său, căci eu nevrednicul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantin și Elena, lăcrimând la amintirea tatălui ei, Costache, răpus, de tânăr, în războiul Crimeii. Prin ușa întredeschisă, Ion se uita cu luare aminte la ceea ce făcea maică-sa: avea o cană, de unde, cu un mănunchi de busuioc, stropea, cu agheasmă, plapumele, macaturile și păturile, primite în dar la nuntă, costumele ei și ale bărbatului, hainele cele noi ale copiilor. Apoi, trecu la icoanele așezate spre răsărit, merse la vatra focului, traversă tinda, rece, cu miros de pere, mentă și cimbru
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
spre care se cocârja cine mai știe de câtă vreme o fântână cu cumpănă. Fiind aproape de biserică, aici în fiecare an de 6 ianuarie era mare animație, fiind locul unde venea cel puțin un membru din fiecare familie ca să ia agheasma sfințită de popa Sârbu cel bătrân ca vremea. Preotul acesta de abia la 92 de ani a consimțit și el să iasă la pensie fiind încă în plină putere. Bineînțeles că la Cursești oamenii de peste 90 de ani nu sunt
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ceea de cruce care sclipea în soare. Alături se punea o cadă cu apă proaspăt scoasă din fântână în dimineața Bobotezei și apoi începea slujba. Am fost și eu de vreo două ori, nu ca să ascult slujba, ci ca să iau agheasmă după ce se termina sfințirea apei. Mama nu ne lăsa în ziua ceea să mâncăm nimic de dimineață până nu sorbeam o înghițitură de agheasmă, așa cum este obiceiul la creștini. Nu-mi amintesc prea multe de la Iordanurile copilăriei mele, însă un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
slujba. Am fost și eu de vreo două ori, nu ca să ascult slujba, ci ca să iau agheasmă după ce se termina sfințirea apei. Mama nu ne lăsa în ziua ceea să mâncăm nimic de dimineață până nu sorbeam o înghițitură de agheasmă, așa cum este obiceiul la creștini. Nu-mi amintesc prea multe de la Iordanurile copilăriei mele, însă un lucru mi-l amintesc și azi cu cea mai mare acuitate, frigul care mă cuprindea ca un clește la picioare, fiindcă trebuia să stau
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
spre cer de la respirația oamenilor. De abia așteptam să se termine slujba, ca apoi să pot lua în sticla pregătită din vreme apa sfințită mirosind a busuioc. Țăranii de pe la noi înmulțeau cu apă neîncepută, adică apă luată dimineața din fântână, agheasma luată, apoi cu un mănunchi de busuioc stropeau pe la grajdul vitelor, ca să fie ferite de boli, casele pe dinafară pentru sănătatea familiei și ogoarele în nădejdea că Dumnezeu le va da un rod mai bogat. Încă pe timpurile copilăriei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pe românește înseamnă, Doamne miluiește, dar românul de fiecare dată ia cuvintele așa cum i se pare lui că le aude și le introduce în limbă cu forța. Și acum îmi amintesc liniștea care urma terminării slujbei când oamenii își luau agheasmă pentru acasă, fiecare își turna în sticlă la modul chibzuit, fără nici un fel de înghesuială sau călcare pe bătături ca în zilele noastre. Poate pe atunci oamenii aveau mai mult timp la dispoziție, cine mai știe. Mă minunez, când văd
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nici un fel de înghesuială sau călcare pe bătături ca în zilele noastre. Poate pe atunci oamenii aveau mai mult timp la dispoziție, cine mai știe. Mă minunez, când văd acum năvala sălbatică a credincioșilor, care iau cu asalt recipientele cu agheasmă, se calcă în picioare, se înjură de mamă și dumnezei, se îmbrâncesc și cu jandarmii, deși agheasmă e destulă, fiecare vrea numai să ia dacă se poate, fie și cu câteva secunde mai devreme decât cel de alături, doar așa
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mai mult timp la dispoziție, cine mai știe. Mă minunez, când văd acum năvala sălbatică a credincioșilor, care iau cu asalt recipientele cu agheasmă, se calcă în picioare, se înjură de mamă și dumnezei, se îmbrâncesc și cu jandarmii, deși agheasmă e destulă, fiecare vrea numai să ia dacă se poate, fie și cu câteva secunde mai devreme decât cel de alături, doar așa din spirit de compețiție. Se spune că lichidul acesta sfințit este bun pentru orice boală, poate fi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la locul nașterii sale. După încă o serie de rugăciuni și lectura din cartea lui Marcu, au așternut bucuroși pânze de in peste mozaicuri, și la apusul soarelui am mâncat bucate ce fuseseră pregătite și purificate prin stropirea lor cu agheasmă, cu ajutorul unor rămurele de isop. Mai mult nu îmi este îngăduit să dezvălui, decât că aceste lucruri mi-au dăruit o mare pace sufletească. A doua zi am plecat cu Ansoald la Concordia. III L-am găsit pe taică-meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-mă, Altminteri, nu mă voi putea întoarce în cer. Vărui casa cu așteptare, obloji geamurile cu obloanele grele ale despărțirii și tăie ultimele trei găini (și un cocoș), pe care le oferi, gătite, săracilor de la Cimitirul "Sfântul Constantin". Stropi cu agheasmă uitarea ce avea să stăpânească în toată căsoaia de pe bulevardul Karl Marx 51. Dezlegă pe Rex, făcându-i vânt pe poartă și, cu gândul la balurile de la Versailles, adună în mijlocul camerei: rochia de fericire, masca de rigoare, pantofii de invidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cearșafuri de dragoste, de somn de frumusețe, de vise cronice, de boală, de virușii din protipendada virușilor, de microbii din lumea interlopă a microbilor, de zi strâmbă, de noapte rotundă, de gânduri protestatare, de încărcare cu energie divină, de descărcarea aghesmelor lacrimilor tuturor celor ce au atins și s-au învelit, au bolit, au transpirat, au zvârcolit acele rufe. Eram tobă de istorie la vârsta de o lună. Ce e aceasta, prin podele au scos capul spice de grâu și iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fie de cap, că tare te-a făcut să suferi... Și cât l-am iubit! Acum plec, e mai multă liniște în Moarte... Și se dezmembră... M5. Adunat parțial în secțiune. Mioara la 20 de ani. Tânără fantasmă stropită cu agheasmă. Din ce timp îmi ești, ce-ai să-mi povestești, Tare rău mă doare/Luna fără Soare./ În piept mi se-adună/Noaptea fără Lună./ Trupu-mi este lut/ De când te-am pierdut./ Picioarele-gheață/Privirea în ceață/ Sufletul uscat/ De când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era Clody... Venise să-i înapoieze inelul de logodnă? Inelul cel din aur alb, cu diamante, care avea în mijloc un ametist, în formă de inimă! Și parcă de undeva apăruse și părintele Gherasim, cu cădelnița și busuiocul muiat în agheasmă, și îi tot dădea cu cădelnița și agheasma pe la nas, spunându-i: "Cere-i iertare, Petre, cere-i iertare"...! Ușor-ușor se dezmetici și încetă să mai caute inelul! Ciudat e că simțea prin cameră miros de tămâie și agheasmă! Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
logodnă? Inelul cel din aur alb, cu diamante, care avea în mijloc un ametist, în formă de inimă! Și parcă de undeva apăruse și părintele Gherasim, cu cădelnița și busuiocul muiat în agheasmă, și îi tot dădea cu cădelnița și agheasma pe la nas, spunându-i: "Cere-i iertare, Petre, cere-i iertare"...! Ușor-ușor se dezmetici și încetă să mai caute inelul! Ciudat e că simțea prin cameră miros de tămâie și agheasmă! Foarte ciudat! Se duse la baie, își privi fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în agheasmă, și îi tot dădea cu cădelnița și agheasma pe la nas, spunându-i: "Cere-i iertare, Petre, cere-i iertare"...! Ușor-ușor se dezmetici și încetă să mai caute inelul! Ciudat e că simțea prin cameră miros de tămâie și agheasmă! Foarte ciudat! Se duse la baie, își privi fața în oglindă și ajunse la concluzia că cel care-l privea nu era el. Îi crescuse barba, i se adânciseră cutele de pe frunte, avea niște cearcăne adânci sub ochi... Parcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
auzise niciodată la școală: Îi ziceau Păzește-caii unui negru numai pielea și osul; Libarcă, unuia cu păr roșcat; Albinețu, unuia care era la fel de alb ca Julius, dar În mod inexplicabil ajunsese lucrător; Ferăstrău; Turturică; PÎine cu șuncă, unuia cam durduliu; Agheasmă, unuia care era neînchipuit de firav și care tușea și cînd urca și cînd cobora. Toți urcau și coborau și profitau de momentul cînd lucrătorul de la betonieră le umplea gălețile ca să dea fuga să bea cîteva Înghițituri de bere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lucru și făceau pe surzii cînd meșterul le spunea că betoniera era plină și că trebuia să Înceapă iar căratul. Planșeul dracului! strigă unul fără poreclă stabilită. — Dă-i găleata ta lui Julius, s-o ducă și el puțin, spuse Agheasmă și fu cuprins de un acces de tuse. — Slăbănogul naibii! Nu-mi tuși În mîncare! Pleacă de-aici, mă ofticosule! Dar Agheasmă era obișnuit cu asemenea vorbe și tuși mai departe fără să-i pese de insulte, stînd În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
strigă unul fără poreclă stabilită. — Dă-i găleata ta lui Julius, s-o ducă și el puțin, spuse Agheasmă și fu cuprins de un acces de tuse. — Slăbănogul naibii! Nu-mi tuși În mîncare! Pleacă de-aici, mă ofticosule! Dar Agheasmă era obișnuit cu asemenea vorbe și tuși mai departe fără să-i pese de insulte, stînd În picioare lîngă grupul care mînca strîns roată. CÎnd Îi trecu accesul pentru cîteva clipe, slobozi un scuipat enorm care se lipi pe fațada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu arhitectul. — Nu mă bate la cap, meștere! — Lasă-l să Învețe! Albinețu, alb ca laptele și adus puțin de spate, ajuns În mod inexplicabil zidar, se ridică În picioare lăsîndu-și strachina cu mîncare pe o piatră, luă găleata lui Agheasmă și-i spuse lui Julius să vină cu el. Îl duse pînă la malaxor, care făcea un zgomot infernal, silindu-i să strige tot timpul, să Înjure tot timpul de mamă ca niște bețivi scandalagii. Îi zise că-i punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îndrepta spre schelă. Îl lăsă să treacă Înainte și-i zise să nu-l fie frică, fiindcă el o să fie tot timpul În spatele lui dacă-și pierdea echilibrul. Se opriră cu toții din lucru. Cei care mîncau se ridicară În picioare. Agheasmă Începu iar să tușească și cineva strigă la el: „Taci dracului odată!“ Cei de sus se opriră și ei. Lăsară gălețile pe marginea planșeului și de acolo se uitau la Julius și la Albinețu, care urcau pe schelă. E ciutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]