382 matches
-
zilele noastre, o dată cu Boboteaza și Sfântul Ion, când lumea se înghesuia la butoaiele cu agheasma mare, chiar dacă era din belșug, să rămână și pentru a doua zi. Preotul intra din Ajun în casele credincioșilor, stropind cu o legătură de busuioc, agheasma purtată de dascăl într-o cofă din brad, pe rând toate încăperile, cântând: În Iordan botezându-te Tu, Doamne Închinarea Treimii s-a arătat; Că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; Și Duhul în chip
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
tot pieptul. Râdea din tot pântecele, rezista la cele mai grozave insinuații păgâne, parând cu glume prudente loviturile, ferindu-se de a se compromite. Părintele, asistat de dascăl, făcu sfeștanie, umplând casa de fum de tămâie și stropind pereții cu agheasmă. Popa Țuică scotea din când în când câte un ison izolat, privind cu coada ochiului, să vadă dacă nu se pregătește ceva băutură. Când sfinția-sa stropi pe cei de față cu agheasmă (moș Costache se îndoi din șale, plin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fum de tămâie și stropind pereții cu agheasmă. Popa Țuică scotea din când în când câte un ison izolat, privind cu coada ochiului, să vadă dacă nu se pregătește ceva băutură. Când sfinția-sa stropi pe cei de față cu agheasmă (moș Costache se îndoi din șale, plin de evlavie), dădu ochi cu Stănică, pe care-l cunoștea prea bine, și râse cu înțeles către el. - De unde mai ieșiși, satană? îl întrebă părintele cuumoare, când sfârși slujba, în vreme ce-și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-ți citesc blestemele Marelui Vasile, să vezi cum folosește. Maică, maică, fuge dracul sfârâind, și lăsând fum și miros de pucioasă îndărăt, cum zici că e doftoria aia. De apa sfințită plesnește împielițatul. Iau colea busuiocul și-l vâr în agheasmă și-l ard cu ea de-i iese sufletul, maica ploii lui. - Cuvioase, se rugă iar părintele, priveghează la celece spui. - Lasă, taică, să învăț pe aceste fiice cum se izgoneșterăul de la casă; și zic așa: "Blestemu-te pre tine, începătorul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
auzise niciodată la școală: Îi ziceau Păzește-caii unui negru numai pielea și osul; Libarcă, unuia cu păr roșcat; Albinețu, unuia care era la fel de alb ca Julius, dar În mod inexplicabil ajunsese lucrător; Ferăstrău; Turturică; PÎine cu șuncă, unuia cam durduliu; Agheasmă, unuia care era neînchipuit de firav și care tușea și cînd urca și cînd cobora. Toți urcau și coborau și profitau de momentul cînd lucrătorul de la betonieră le umplea gălețile ca să dea fuga să bea cîteva Înghițituri de bere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lucru și făceau pe surzii cînd meșterul le spunea că betoniera era plină și că trebuia să Înceapă iar căratul. Planșeul dracului! strigă unul fără poreclă stabilită. — Dă-i găleata ta lui Julius, s-o ducă și el puțin, spuse Agheasmă și fu cuprins de un acces de tuse. — Slăbănogul naibii! Nu-mi tuși În mîncare! Pleacă de-aici, mă ofticosule! Dar Agheasmă era obișnuit cu asemenea vorbe și tuși mai departe fără să-i pese de insulte, stînd În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
strigă unul fără poreclă stabilită. — Dă-i găleata ta lui Julius, s-o ducă și el puțin, spuse Agheasmă și fu cuprins de un acces de tuse. — Slăbănogul naibii! Nu-mi tuși În mîncare! Pleacă de-aici, mă ofticosule! Dar Agheasmă era obișnuit cu asemenea vorbe și tuși mai departe fără să-i pese de insulte, stînd În picioare lîngă grupul care mînca strîns roată. CÎnd Îi trecu accesul pentru cîteva clipe, slobozi un scuipat enorm care se lipi pe fațada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu arhitectul. — Nu mă bate la cap, meștere! — Lasă-l să Învețe! Albinețu, alb ca laptele și adus puțin de spate, ajuns În mod inexplicabil zidar, se ridică În picioare lăsîndu-și strachina cu mîncare pe o piatră, luă găleata lui Agheasmă și-i spuse lui Julius să vină cu el. Îl duse pînă la malaxor, care făcea un zgomot infernal, silindu-i să strige tot timpul, să Înjure tot timpul de mamă ca niște bețivi scandalagii. Îi zise că-i punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îndrepta spre schelă. Îl lăsă să treacă Înainte și-i zise să nu-l fie frică, fiindcă el o să fie tot timpul În spatele lui dacă-și pierdea echilibrul. Se opriră cu toții din lucru. Cei care mîncau se ridicară În picioare. Agheasmă Începu iar să tușească și cineva strigă la el: „Taci dracului odată!“ Cei de sus se opriră și ei. Lăsară gălețile pe marginea planșeului și de acolo se uitau la Julius și la Albinețu, care urcau pe schelă. E ciutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era prieten la cataramă cu toți și-și deșertă găleata care din păcate nu era de prea mare folos, fiindcă nu reuși să umple decît cîțiva centimetri. Se Întoarse triumfător cu fața la cei de jos și-i văzu pe Libarcă, pe Agheasmă, pe Turturică și pe ceilalți bătîndu-se cu palmele pe genunchi și clătinîndu-se În toate direcțiile: se tăvăleau pe jos de rîs. „Coboară să bei o sticlă de bere!“, strigau. Julius se uită pe unde urcase și acum trebuia să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și casă, o să-și facă de toate, nu-i plângeți. Ei să se potrivească și să se înțeleagă în toate cele. Că de acum sunt ca și luați, n-ai ce le face, vorba aia, vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă. Elena asista tăcută la toată discuția, parcă-și înghițise limba, ședea nemișcată, picior peste picior, să-și pună în evidență cizmele noi, lucitoare de-ți luau ochii. Sânii abia înmuguriți îi împungeau flanela. Ținea o mână rezemată în spate, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fazani, Manuc, Mariam și Dimitrie Moruzi. Nicolae și toți ceilalți abia așteptau le vol du lièvre. Preotul înălță spre cer crucea și, în liniștea dimineții, rugăciunea lui fu acompaniată doar de clinchetul zurgălăilor prinși la piciorușele șoimilor. Încheie stropind cu agheasmă spre cer, spre pământ, spre începutul și mântuirea omului. Atunci Nicolae ridică olifantul. Scolioza lui era mai puțin vizibilă sub mantia roșie. Arăta ca un chipeș cavaler într-un moment de maxim avânt eroic. Dădu semnalul de pornire. În aburul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
imemoriale, fiind înlocuit cu simulacre de jertfiri sau cu jertfiri de simulacre (diverse animale, fantoșa, umbra, „măsura” sau, mai nou, fotografia unui om, produse agricole, bani etc.). Sub influența creștinismului, s-a apelat la prestigiul obiectelor de cult : icoană, crucifix, agheasmă, can- delă etc. - elemente care, într-un fel sau altul, erau folosite în practicile magico-rituale referitoare la întemeierea unor construcții noi. Sacrificiul uman s-a păstrat doar la nivel epic, dar chiar și în acest caz el apare adesea mascat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
roșii - „dar nu din cei iuți“ - și de îndată ce totul, carnea tăiată în cuburi și toate celelalte ingrediente, mai erau date într-un clocot, la urmă, el a adăugat în oala plină ochi, cu un gest festiv, ca și când ar fi turnat agheasmă din fantoma unei damigene, oțet, nu prea puțin, fiindcă, așa cum desigur se știa, oțetul își pierde din gust când se răcește. „Și acum, rog frumos, deșertăm tot într-un vas mare de lut, așezăm la răcoare și așteptăm și așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și huțulii îi vor pune sub călcâi pe trimișii lui Anticrist cu argumente convingătoare, de netăgăduit. Trebuie să-i anunțăm, părinte, chiar de la începutul slujbei, despre înfățișarea ce se va săvârși în casa Domnului de la noi la Sfânta Liturghie pentru Agheasma Mare. Să privească cu ochii lor cum Marele și Bunul din înalturi ne trimite câte o rază de speranță, ca celor din vechime, dovadă că nu ne-a părăsit la vremuri de restriște. Da, dascăle, așa vom face! Numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
creștinească și a hotărât să le adreseze câteva cuvinte. Iubiți credincioși! Sfântul Duh a coborât și de data asta la obștea noastră și a săvârșit lucrarea de sfințire a apei în ziua marelui praznic al Bobotezei. Luați în ulcioarele voastre agheasmă din cele ciubară, că ea vă va ocroti de rele pe voi, pe animale și întreaga gospodărie. Nu vă lăsați ademeniți de vorbele deșarte ale vrăjmașilor credinței noastre, că cine încearcă să se împotrivească învățăturii celei adevărate va fi spulberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ceea a lui Colibaba, ne-a luat laptele de la trei vaci, nenorocita. Soră cu Nichipercea! Și vreau să-l luăm înapoi. Bine, fă! Dar când ai mai fost? Vorba vine, Trifănele... Odată revenit acasă, Trifănel a umplut o ploscă cu agheasmă și a plecat pe cărarea de peste grui să i-o ducă mamei sale ce trăia în căsuța ei singuratică din poiana de pe plaiul Măgurii. Bătrâna a mai apucat să rostească două-trei vorbe, să înghită o gură de apă sfințită, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-mi scrie pe un bilet dacă i-a plăcut sau nu! ― De... e cam albastră chestia, ce e drept, mai cu seamă că Crăcănel e și diriginte! Și-i spui diseară? ― Păi, ce mai încolo-încoace?... Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă! N-am încotro! Dacă vin la oră, fără bilet, mă elimină Crăcănel... și dacă-i spun bătrânului, mă bate de mă rupe! ― Ce-ar fi, mă, să lipsești mâine la Botanică? ― M-am gândit și eu la asta, dar ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o vorbă să-ți spui..." Și, când deschideam, continua: ― Ce-ai căutat... ai găsit! Pentru mâine, Pompiliu ne-a dat o compunere despre "Satira socială a vremii în teatrul lui Alecsandri"... așa că, tinere, Grigore te cheamă, băutura ta preferată e... agheasma... ori că vrei, ori că nu vrei, pune mâna pe condei! Întâmplarea s-a petrecut, de astă dată, la colegii noștri dintr-a VII-a reală, iar eroul ei a fost Puiu Maximilian, fiul marelui nostru comedian V. Maximilian. Realiștii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
om obișnuit, Însetat și prăfuit de atâta drum. El nu-i ceruse Mașei nici pământ, nici apă, cum prevestise bătrâna, ci se mulțumise să o guste o bucățică de scrumbie și să-și ude gâtlejul selenar cu un strop de agheasmă. Babulea mai pomenise și de Increat, de șobolănița uriașă și de cei doisprezece șobolănași Îmbrăcați În veșminte de apostoli ce vor umbla bătând din poartă În poartă, promițând fiecăruia marea și sarea și ispitind astfel lumea să semneze acel hrisov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu vizitatorul venit din alte galaxii sau fuseseră atinse de privirea lui. După ce terminase de tămâiat odaia, trecuse prin tinda ce da În cerdac, coborîse cele trei trepte de lemn și făcuse Înconjurul casei, tămâind cu grijă și stropind cu agheasmă fiecare colț. Cocoșii Începeau să cânte cucurigu. Aproape se crăpa de ziuă. Ascultând pălăvrăgeala Extraterestrului, Mașa nici nu-și dăduse seama când trecuse timpul. În depărtări, deasupra cumpenei ce se profila În dreapta ei pe cer, clipocea Luceafărul de dimineață. Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să cânte cucurigu. Aproape se crăpa de ziuă. Ascultând pălăvrăgeala Extraterestrului, Mașa nici nu-și dăduse seama când trecuse timpul. În depărtări, deasupra cumpenei ce se profila În dreapta ei pe cer, clipocea Luceafărul de dimineață. Mașa stătea cu strachina de agheasmă Într-o mână și cu o farfurioară de tablă plină cu tămâie arsă, scrutând cu atenție bolta cerească, pe care nici ea nu știa de ce, În copilăria ei, o asemăna cu o tablă neagră, plină de tot felul de litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
oftă ea, aș avea noroc În fiecare zi...“ După care adăugă: „Femeie În toată firea și visezi cai verzi pe pereți, ia apucă-te de treabă, nu vezi că s-a crăpat de ziuă?!“ Și, abandonând pe cerdac tămâia și agheasma, Mașa desprinse dintr-un cui găletușa, se Îndreptă spre grajd, unde căprița ei, pe care bunica ei o botezase Evlampia și pe care Mașa o alinta cu Evlavia, o aștepta behăind nerăbdătoare cu ugerul doldora de lapte. În timp ce laptele țârâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era ajunul de Bobotează. Seara, după ce se Întorcea de la vecernie, tatăl o punea pe Mașa să arunce banii În fântână. Banii aveau darul de a revela viitorul. Bănuții strânși la colind erau aduși pe o tavă de strălucitoare, stropită cu agheasmă. Aruncau atâția bani pentru bunăstarea și fericirea tuturor, Încât atunci când cufundau căldarea mai adânc, scoteau la suprafață, odată cu apa, și micile comori. Primăvara, când banii se sfârșeau, Nicanor Începea să arunce În fântână pești. Și peștii, ca și banii, aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cea de mere acre. Rețeta aceasta o știa de la babulea și, de fiecare dată când Onisei bolea după o noapte de beție, Îi punea la căpătâi o Întreagă oală. Moarea Însă trebuia și ea stinsă cu ceva. Un păhărel de agheasmă Îl punea pe Onisei cu totul pe picioare. Vizitatorul din alte galaxii părea Însă complet refăcut. ‚,Pesemne, Își spuse Mașa, s-o fi dres cu sticla de horilcă pe care i-am pus-o la-ndemână...“ Cu greu femeia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]