456 matches
-
stăpânit de gândul că s-a-ntâmplat ceva care schimba dintr-o dată totul între ei. Mica lui bătălie avea să sfârșească bine dacă dușmanul va fi luat prin surprindere. Vagoanele puteau fi o salvare, dar și o capcană. Conta pe agilitatea și dexteritatea precum și pe simțul lui rapid de orientare. Apoi depoul îi era familiar. Mai familiar decât lor. Totul era să poată supraveghea de la distanță, nesimțit de santinele sau de patrule, ce se petrece. Ce s-a-ntâmplat după fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
situație ieșită din comun. Rănită, antilopa Orix Beisa, ne informează același D. N. Ghica, "poate deveni periculoasă și se repede la vînători". Bivolii, și ei, "sunt periculoși pentru că, fiind răniți, atacă omul cu furie" (Aurel Varlam). "Pantera, a cărei viclenie, agilitate și cruzime - după aprecierea lui Mihai Tican Rumano - nu sînt întrecute de niciuna dintre feline, atacă fulgerător și, cînd e la rîndu-i atacată, încolțită, se apără cu înverșunare, pînă la ultima scînteie de viață. Salturile ei, uneori uluitoare, pot surprinde
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
și de identitate, este imposibil să nu remarcăm accentuarea "marilor obsesii" ale modernității noastre postdecembriste: copilăria, sexul și comunismul, învăluite aici într-o mantie de tinichea mistică. Rândurile cărții ne poartă în exilul autoimpus al unor foști pușcăriași, adulmecând cu agilitate de copoi "realizarea" în străinătate; ne îngrozește o nouă invenție - "copilul...o mașină de facut bani"; ne simțim îngropați sub discernământul modernizării: restructurări masive, șomaj, privatizările întreprinderilor, inflația ("...ie lumea rea și amarâtăă!..."); simțim ca pe un fier încins în
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
împlinită prin-tr-un simț al muzicii rar întâlnit: cunoștea partituri, înțelegea sensul lor adânc. A orchestrat mișcarea balerinilor săi ținând cont de fiecare frază muzicală, de accentele pe care le-a gândit coregrafic. Stilul Balanchine presupune o anumită tehnică a interpreților, agilitate și viteză în execuția figurilor, plastică specială a trupului în dans. Deși unele figuri se repetă, reiterarea lor creează varietate, niciodată nu sunt la fel. Există o sincronie perfectă în dans, Balanchine a lucrat mult pe trupurile dansatorilor, modelându-le
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
-lea". Această carte seamănă a lucrare de doctorat scrisă academic cu bibliografie în finalul fiecărui capitol, cu sursele citate onest (destule!), un fel de lucrare de sinteză asupra unor teme generale ale literaturii baroce engleze. Autoarea se mișcă cu destulă agilitate printre nume precum Ben Jonson, John Donne, Margaret Cavendisi, Margaret Fell, Lady Mary Wortley și mulți alții alcătuind câteva eseuri foarte "scholarly" despre o perioadă a literaturii engleze destul de greu accesibilă chiar și pentru un vorbitor român exersat. Este, de
Teme la liteatura engleză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15107_a_16432]
-
îndoi gleznele! Așa, îți rupi cel mai ușor glezna dacă aluneci într-un loc îngust. Bocancii ăștia sînt făcuți înadins să țină gleznele strîns - o singură țintă poate susține glezna, piciorul, chiar tot corpul. — Ce pierd în siguranță cîștig în agilitate. — Așa, deci. Așa. De un secol cei care urcă în Alpi, Himalaya sau Grampieni poartă bocanci cu ținte. Ar fi cazul să te gîndești că știu ei ce știu. Vai, nu, Duncan Thaw știe mai bine. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
crusta de plexiglas roz și rămâne goală și suplă, cu pielea uleioasă, cu sânii mari și grei, cu dâmbul dintre pulpe fără nici un fir de păr și crestat de-o cută delicată. Coboară în apă, înotînd spre adânc cu o agilitate extraordinară. Străbate mai multe-ncăperi scufundate, pe lângă policandre-ncrustate cu moluște și ierburi acvatice, pe lângă mobile vizitate de peștișori ciudați, dând la o parte mileuri ce pluteau, legănate de curenți, prin apa densă, magic iluminată. Coboară pe fundul acelor odăi extrem de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bătrânul. Am avut ocazia să mai văd odată un asemenea recipient. - Atunci știi și cât valorează, insistă zâmbitor Johansson. - O, da, rânji moșneagul. Pentru mine valoarea unei încărcături de austral are chiar și o semnificație personală mai deosebită. Cu o agilitate absolut neașteptată, bătrânul escaladă tejgheaua, scoțând în același timp un fluierat ascuțit. Ca de nicăieri, asupra celor doi călători se năpustiră patru tineri vânjoși care îi imobilizară în mai puțin de o secundă. Bătrânul înșfăcase containerul și-l ținea strâns
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în glasul tribului lor, războinicii Ulanni se opriră, lăsîndu-l doar pe unul dintre ei să-și continue drumul. Xtyn abia reuși să-și ascundă sentimentul de bucurie. Avea noroc, fiindcă îi dădeau răgazul de a se mai gândi. Coborî cu agilitate din rand, ignorând încurajările celorlalți, și porni spre necunoscut. Era un bărbat mic de statură, cu gluga mantiei trasă peste față, așa încît nu i se putea vedea decât vârful unei bărbii despicate. Nu purta barbă precum majoritatea bărbaților de pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și mârâind, lângă stăpânul său, care, fără să-și dezlipească privirea de la hun, căuta acum în zadar să-l potolească. Audbert înghiți în sec. — Pentru mine? Și cum aș putea să-ți fiu de folos? într-o clipă, descălecând cu agilitate peste gâtul calului, Balamber fu pe pământ, în fața lui. — înainte de toate, dându-ne de mâncare! îi răspunse poruncitor, în vreme ce tovarășii săi descălecau și ei. Erau toți înarmați cu săbii sau securi și fiecare își luase cu sine arcul și tolba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privi scurt cu coada ochiului, după care începu din nou să înainteze spre tânără. — Ei, gata acum! se răsti. O să fii a mea, oricum. Chipul Fredianei se strâmbă amenințător. — Vino! Vino aici! încearcă numai să te apropii, că... Cu o agilitate pe care nu ai fi bănuit-o la un om atât de corpolent, Rutger se azvârli înainte; o fentă la dreapta, ca și cum ar fi vrut să o apuce pe fată de păr, apoi un atac în partea cealaltă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
piață fu atât de puternic, încât câteva păsări părăsiră în mare grabă acoperișul Pretoriului. Gualfard, însă, nu se pierdu cu firea: nu făcu greșeala de a se apleca să-și ia arma, ci, cu mare prezență de spirit și nebănuită agilitate, se azvârli înainte cu capul plecat. Protejându-se cu scutul său mare, îl izbi cu toată greutatea pe Sebastianus, surprinzându-l pe când deja se pregătea să înainteze ca să aplice lovitura decisivă, și îl aruncă îndărăt. Respins astfel, romanul dădu înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
părului și a hainelor bărbătești, mai aproape de imaginea pe care o păstrase despre ea. Sânii ascuțiți împungeau pieptarul de in, iar genele, zbătându-se câteodată mai repede, puneau același văl de gingășie feminină pe chipul său hotărât. însă energia și agilitatea pe care o arătau fiecare mișcare, semn clar al exercițiului fizic susținut, erau totuși acelea ale unui războinic. Așezându-se pe un scăunel, Sebastianus luă pocalul de bere pe care servitorul i-l întinse și îl atinse cu el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plexul solar. Avea mușchii abdominali contractați și reuși să o amortizeze, dar realiză că adversarul său nu era nicidecum un nepriceput. Pară următoarea serie de croșeuri, pe care, de fapt, o așteptase, și, de îndată ce aceasta încetă, sări înapoi cu toată agilitatea pe care o avea, căutând punctul slab al lui Milone. Și iarăși se dădu înapoi, respirând cu gura deschisă și ținând intenționat garda ușor coborâtă, pentru a da impresia că era deja epuizat, în speranța că de această dată celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu mine? Să știi că nu mă jenez să sap o groapă, ha! Ha! Uite, am să sap o groapă pentru valiza ta chiar aici, pe malul pârâului, lângă nuferi, apoi am să plec. Bătrânul sări de pe capră cu o agilitate de care nu-l credeam capabil. Am apucat cufărul și ne-am îndreptat amândoi spre un trunchi de copac ce se afla pe malul unui pârâu secat. Spuse: - E bine aici? Fără să aștepte răspunsul, începu să sape cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
găsit vasul ăsta, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Apoi râse de i se scuturau umerii cocârjați; strângând sub braț vasul înfășurat în batista murdară, se îndreptă spre drișcă și se instală pe capră cu o agilitate deosebită. Biciul șfichiui în aer, caii porniră spumegând. Zurgălăii de la gâtul lor răsunau în aerul umed cu un timbru special. Pe nesimțite, atelajul dispăru în întregime într-un nor de ceață. Deîndată ce am rămas singur, am răsuflat ușurat. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe pulpana hainei mele și se ridică. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii. Am luat obiectul și am urmat silueta aplecată a bătrânului. La cotul drumului staționa un car funebru rablagit, cu doi cai negri costelivi. Cu o agilitate deosebită, bătrânul se cățără pe capră. Am urcat și eu în drișcă și m-am întins pe locul în care se amplasează sicriul, cu capul sprijinit pe pervaz, în așa fel încât să văd în jurul meu. Am pus vasul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un râs sec și oribil, un râs care face să ți se zbârlească părul în cap. Ieși. M-am ridicat, grăbindu-mă să alerg după el ca să-i iau din nou vasul, batista înnodată; dar bătrânul se îndepărtase cu o agilitate deosebită. M-am întors și am deschis fereastra care dădea în stradă. Atunci, am văzut silueta bătrânului. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii; strângând la subsuoară batista înnodată, se îndepărta șontâc-șontâc, până dispăru în ceață. Atunci m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se mai vede în ziua de azi. Da, măsurat - dar nu țeapăn - și nu mergea așa, în doru’ lelii, dar, în același timp, în pasul lui era un elan pe care bastonul îl accentua și mai mult, o urmă de agilitate pe care ți-o permiți dincolo de limita stăpânirii de sine și care la el devenise de mult o a doua natură. În mersul ăsta era un fel de voioșie, dar nu mai puțin anacronică decât poza Queen Victoria a soacrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
inspirat, sugându-mi burta până mi-a atins practic coloana. Mark și-a tras pelvisul înapoi ca Mick Jagger ca să evite contactul. Deveniserăm atât de buni la manevrele astea în ultimele săptămâni că ne puteam contorsiona corpurile cu la fel de multă agilitate ca orice gimnastă chinezoaică, împărțindu-ne viețile în două jumătăți perfecte. Lynn și Hary s-au așezat. Lisa se uita de la mine la Mark. Sigur observase micul nostru dans și avea de gând să comenteze ceva. Ia loc, Lisa! M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
va trebui să facă în așa fel încât să nu plece. — Măria ta, îi întrerupse Ștefan șirul gândurilor, aș vrea când descaleci să mă lași pe mine să-ți țin scările. Ajunseseră. Ștefan a sărit primul de pe cal cu o agilitate demnă de un campion al echitației și, dând pe marele comis la o parte, se repezi să țină frâul și scara calului măriei sale. În clipa în care vodă fu aproape, Ștefan îi șopti; — Taică, Selin să nu poată să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prinți, Constantin și Ștefan, erau preocupați doar de sănătate și de grijile călătoriei. Părea că toate sarcinile conducerii rămâneau în seama celor doi unchi, Constantin și Mihai Cantacuzino. Selin pașa nu prea înțelegea situația și chiar se simțea depășit de agilitatea politică a marilor boieri Cantacuzini, dar mereu își repeta în gând că nu era treaba lui, el fiind doar imbrohorul care avea misiunea de a-l aduce pe beiul valahilor la padișah. La cină stătea întotdeauna lângă prințul Ștefan, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zi de zi, trebuie să trudim să ne perfecționăm, ca să-i facem față. Ba taci că-i bine. Bine că și-a dat drumul la furat - o îndeletnicire cât de cât sportivă, pentru care are unele calități: în primul rând, agilitatea sălbăticiunii deprinse cu foamea și hăituiala, flexibilitatea și rezistența mușchilor, exersate în înfruntările amoroase îndrăcite, ce spulberă toate limitele sațietății, dragostea mea, asta ține și de foame, și de sete, și de dor de codru verde, iar la o adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cine a mai apărut pe-aici, zise el, ridicându-se de pe scaunul de bar. O luă de mână și Începură să se plimbe prin holul larg al hotelului, plin de mese și băncuțe din catifea de culoarea coniacului. Matthew avea agilitatea nealterată a unui om foarte tânăr. Era tot timpul În mișcare, zâmbea mereu, salutând diverși cunoscuți, vorbind cu ei, iar ea observa, pe măsură ce trecea timpul, că era un conducător Înnăscut, care cucerea oamenii fără cel mai mic efort. Stăpânea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu numere imposibil de ținut minte (trei sute șaizeci și cît? o sută douăzeci și cît?), de străzile ei mărginite de școli și ateliere, vibrează, îmi întind labele transparente prin cameră. Tremur de poftă, de așteptare. Pândesc la geam, apoi, cu agilitate, sar la ușă. Mă strecor printre cărți, lăsîndu-mi afară doar căngile de pe care picură veninul. Fojgăi prin baie și cotrobăiesc prin oalele din chicinetă. E vechea foame, vechea pândă, care nu se mai termină. Pe un fotoliu, la capătul dinspre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]