6,858 matches
-
împotriva noastră>>, ca și negarea drepturilor care decurg din identitatea europeană a cetățenilor români reprezintă trei teme politice însemnate pentru USL, acum, de când e la guvernare”, drept pentru care ,,Nu e exclus, de aceea, să asistăm chiar în aceste săptămâni agitate la nașterea unei identități anti-europene la nivelul USL. Ceea ce părea pentru mulți imposibil - și anume un scepticism românesc față de UE - e pe cale să apară ca efect pervers al episodului ultimei suspendări a lui T. Băsescu. (Folosesc expresia “efect pervers” în
Cristian Preda: PSD și PNL îmbrățișează un discurs anti-european () [Corola-journal/Journalistic/42856_a_44181]
-
în fieful lui Gheorghe Falcă, finul președintelui suspendat, Traian Băsescu, Adrian Papahagi la Cluj iar Mihai Răzvan Ungureanu la Iași. Despre candidaturile greilor din PDL încă nu s-a luat nicio decizie, chiar dacă unii dintre aceștia au început să se agite.
Alianța de Centru Dreapta, la final. Cum se negociază și ce conflicte sunt () [Corola-journal/Journalistic/42896_a_44221]
-
crengile arborilor, morții țin pămîntul în brațe ca pe-o femeie îndrăgostită, moartea trece prin ființă ca un pieptene prin părul unei prințese etc. Scriind astfel, Ion Cristofor face impresia unui copil rămas izolat într-o pădure întunecoasă, care se agită și strigă spre a-și face curaj. Ion Cristofor, Orchestra de jazz, Ed. Napoca Star, 2012, 140 p.
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
Irlanda, jobul lui, călătoriile lui, copiii lui. Nimic despre vreo consoartă. Nu întreb, dar văd că nu poartă verighetă. Vorbim și despre țara mea, fiica mea, câinii mei, pisicile mele. Ne simțim bine. Gândurile îmi zboară în toate părțile, se agită frenetic. Sunt atâția ani de când mă mint că nu am nevoie să ocup locul lăsat vacant de o iubire de mult defunctă. Sunt atâția ani de când construiesc în jurul meu ziduri peste ziduri de pretexte. Cum ar fi dacă acum, aici
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fac sondajele astea comandate și lumea mai știe și ce vrea : să trăiască liber Într-o Românie unită și curățită de toate gunoaiele. Și cât mai simplu. Și cu bun simț. Asta vor toți românii, toți !!! Degeaba strigați și vă agitați : verdictul nu se mai schimbă, ați simțit-o pe pielea voastră la referendum. Vreți, nu vreți, o să fiți nevoiți să mai apelați o dată la români , dacă vreți să apăreți În fața lumii ca democrați : vin alegerile și vă e frică. Să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
gol" (scenă goală). Reiterarea unor versuri întregi ne îndreptățește să credem că Emil Botta practică un lirism circular care centripetează, în zonele de suprafață, forța poemului. În adâncime, însă, îndărătul cuvintelor, aceste forțe se surpă, creând un gol care se agită pentru a-și găsi acoperirea. Poetul reconstituie mintal imaginea unui lucru, dar și imaginea unui sentiment. Bazându-se pe ceea ce a păstrat memoria, el își ajustează gesturile, și le reconsideră până când ele corespund sentimentului reactualizat. În prima etapă a imaginării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Dar nu tăcerea absolută (care ține de condiția damnatului), ci tăcerea gesturilor din fața oglinzii (care este a cabotinului). Tăcerea din fața memoriei: Și am uneori senzația că amintirile se zbat și se zbuciumă, că ele sunt acelea care trăiesc, și se agită, și vociferează. Eu nu sunt decât o impresie ștearsă și abreviată a lor, iluzia unui joc de oglinzi. (Un timp mai prielnic) Alegerea poetului este, deci, o falsă alegere, iluzia unei alegeri, pentru că aceasta îi este impusă de o lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
este cea mai Înșelătoare cale, la un moment dat fetele au Început să strige ajutor către tatăl lor, prinse Într-un vîrtej puternic și trase către mijlocul apei. Disperarea omului nu mai cunoștea margini. Neputincios În a-și salva copiii, agitându-se În toate părțile, chemând la rândul lui ajutoare. Totul a fost zadarnic. Copilele au fost găsite abia după trei zile, undeva În aval. Grea durere pentru cei rămași. O mamă Încă tânără ce-și striga cu disperare pierderea suferită
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
le dădea copiilor lor o șansă la o viață mai bună. Să Învețe, să muncească și să-și facă și ei un rost În viață. Când mama s-a apropiat de ungherul unde dormea Ionuț, bobocul de gâscă s-a agitat și l-a trezit din somn. Ce-i, mamă? Ce-i? A venit tata, are și struguri? Întrebase copilul somnoros. A adus și struguri Ionuț, dar a adus și o veste mare. O să ne mutăm la ferma unde a muncit
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
că vine troleul, vai ce plin este și până n Mamaia sunt câteva stații bune, nici vorbă s-o pornim pe jos și cu atâtea bagaje. Aici coboară multă lume sper, este gara poate reușim să urcăm și noi, se agitase Andreea să se apropie cât mai mult de ușa troleului. Eu pe scară nu merg și cu geamantanul, mai bine așteptăm altul, spusese mama vizibil Îngrijorată. Norocul lor a fost că ușa troleului era foarte aproape de ele, iar avalanșa de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Suntem prințese! Se apropia vacanța de primăvară și toată lumea la școală se agita cu pregătirile pentru o serbare cu dans, la care toți copiii erau invitați să vină costumați. − Vreau să mă îmbrac ca o prințesă, spuse Lucy. − Și eu! zise Shelley. − De unde să facem rost de rochii de prințesă și toate celelalte
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
comun. Bărzăunul aruncă păstrăvul spre Ilinca și intră iar în apă. În mai puțin de un sfert de oră reuși să prindă 8 păstrăvi mari și cîțiva mai mici, minunîndu-i pe toți cei prezenți. Ilinca părea cea mai fericită. Se agita mereu pe mal scoțînd strigăte ori rîzînd spre Bărzăun. Domnul Nicanor, la insistențele doctorului și ale lui Petrică Ciuraru, aprinse un foc de vreascuri și pregăti, după indicațiile Bărzăunului, vatra pe care să frigă peștele. În iaz mai intrară, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Don’profesor mă duc eu cu Adam. Sper să ne descurcăm mai bine decăt un robot. Aurora: știi, eu mă găndesc că dacă dăm alarma să nu facem o intervenție a poliției, legitimări, identificări și ... Eva: Sunt sigură că ne agităm degeaba. Aurora: Este plecat de atătea ore! N am avut ideia de a-i da un telefon mobil. Profesorul: Stați! Adam adu-l pe Cosmos. în acea clipă pe ușă a intrat Cosmos. Cosmos, i s-a adresat profesorul, stabilește
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Este verbul său schimbând lumea... (Empedocle, versiune II.a, actul I, scena III) Rostirea poetică preschimbă spiritul în verb, în imagine vie și, prin această magie, poetul poate dezlega taina vieții: Nu știam, copil încă, această lume străină Care se agita ziua în fața ochilor mei, Și formele sale mărețe învăluiau Cu miracole, cu figuri strălucitoare... Atunci un cântec se năștea în mine, o rugă-n poem, În care inima mea suia din umbre la lumină Și dând numele lor acestor Străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tristă, din cele pe care Alioșa le vedea des trecând ca-n pelerinaj pe chipul mamei lui. Dăduse foaia fără să ofteze și se cufundase în studierea atentă a unor modele de rochii cambrate, cu jupon, de la Paris. Purtătoarele lor agitau din schița întinsă pe aproape toată pagina umbrele cu buline, așa cum Dominique n ar fi purtat niciodată. Cu timpul, se imunizase. Băgase sub pat ultima cutie de cretă, pătrată, ascunsă de ochii copilului într-o altă cutie, ro tundă, de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Alex, pe celălalt. — Acum. Numai că ea nu se mișcă. Se micește, parcă, până nu mai rămâne din ea decât un copil, schița unui copil, de fapt, care plânge cu hohote, dar nu pleacă nicăieri, nu râde ironic, nu și agită în aer turmalina ei supradimensionată. Îl fulgeră gândul bolnav și trist, și hidos de vesel, în același timp, că acum, că n-o mai vrea, e, în sfârșit, a lui. Amândouă sunt ale lui. Ea și turmalina ei. Amândouă. Doar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cel mult o aruncătură de băț. Nu-i vorbă, lui Lupino îi plăcea să-și petreacă timpul cu ei. Urmași a trei lupoaice puternice, copiii erau atît de veseli și de puși pe șotii, încît adora să-i privească: se agitau, curioși, răscolind cu labele prin toate ascunzișurile; săreau, se-mpingeau, se mușcau prietenesc-dușmănește de urechi sau de bot, măsurîndu-și puterile, se rostogoleau printre picioarele adulților, se alintau sau își disputau te miri ce ciudățenie găsită prin cotloane întunecate. Uneori, Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu chemările lor melodioase; șopîrle buimace, ieșite prea curînd din ascunzători în căutarea căldurii soarelui timid, de primăvară, foșniseră de cîteva ori în apropierea lui. Atît. Mai aproape de ce căuta doar o familie de marmote incredibil de agile, care se agita să-și mute domiciliul, inundat odată cu topirea zăpezilor. Lupino nu se lăsă înșelat. Doar pentru că nu le întîlnise, nu însemna că nu erau pe undeva, prin zonă. Își dădu seama că tactica de evitare, lecție vitală pe care și-o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și, după cum se prezenta situația, nu părea a ști nici pe ce lume se află. Totuși, nu întîrzie să i se adreseze: Vă simțiți mai bine, domnule? Vă puteți ridica acum? Dacă vreți, vă pot ajuta! Apropierea păru să-l agite mai tare. Lupul mutilat se strădui să-și găsească echilibrul și se îndreptă nesigur spre Lupino. O, da! Mirosul nu mă poate înșela! Mi-au luat văzul, m-au desfigurat, dar mirosul mi-a rămas același ca întotdeauna. Ești aici
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Tu cine ești? De unde vine vocea asta?... Draga mea, te rog, apropie-te. Și spune-mi, pentru sufletul meu!, cine vorbește acolo, lîngă tine? Lupino simți cum i se ridică blana pe spate. Ce vroia să spună înțeleptul? Acesta continuă, agitat: De ce nu-mi răspunzi? De ce nu te-apropii? Ah, cît am visat clipa în care voi putea să-mi sprijin fruntea de pieptul tău, să-mi odihnesc trupul la picioarele tale, să-mi îmbăt urechile cu muzica glasului tău! Spune
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
urs, stăteau ghemuite două făpturi. Una era un lup. O femelă mărunțică și slăbită, respirînd sacadat, care-i privea cu ochi mari, calzi și iscoditori. Cealaltă? Un pui de Om, de bună seamă, o mogîldeață culcată pe spate care-și agita, fără răgaz, brațele și picioarele în aer. Lupino se apropie. Femela se ridică, păstrîndu-și calmul. Privirile li se întîlniră, și Lupino simți că-l lasă picioarele cînd, în semiîntuneric, o recunoscu. Stătea acolo, exact în fața lui, frumoasă și blîndă, așa cum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de șorțurile murdare și înhață câte un exemplar din Adevărul. Funcționarii înghit cu noduri ultima îmbucătură de corn și se caută de mărunțiș. E o larmă nemaipomenită, mai rău ca în ’916, în ziua mobilizării generale. Dreptunghiurile oficiosului guvernamental sunt agitate ca niște steaguri, cu miile de găuri făcute de plumbii ciudați ai lui Gutenberg. Capitala e cu sufletul la gură. Astăzi nimeni nu mai știe exact la cât se termină orele de serviciu, când și-a fixat întâlnirea, când încep
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
sine. Pionii se bat cu ură și înverșunare. Unul câte unul se retrag răniți din luptă. Sunt întâmpinați la margine cu strigăte de bucurie sau de mânie. Se puseseră între timp pariuri. Cei cu mize mari aveau ochii injectați, își agitau pumnii. Pe neașteptate, teatrul de luptă începe să se învălmășească. Atacă „albele”. Doi pioni au încolțit un cal, acesta execută o întoarcere neregulamentară, pe când unul dintre luptătorii pedeștri se aruncă cu toată puterea și-l doboară pe dată la pământ
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ajutorul turnurilor mobile. Nu se mai respectă niciun regulament. Pumnii curg de ambele părți, cum s-ar spune, „cu nemiluita”. Piesele „mâncate” nu mai au putere să iasă de pe „tabla” de șah. În jurul gardului de plasă care o înconjoară se agită o lume înnebunită. Se iau la harță mai întâi aceia care au pariat. Unii escaladează gardul și se reped în câmpul de bătaie ca să dea o mână de ajutor favoriților. După ce au fost cotonogite toate „piesele”, fără alegere, tabla a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de ațoasă ar fi, se moaie... Azi îi spui că ai o veste bună pentru ea, mâine - că încă nu e nimic clar, că mai trebuie o aprobare, dar între timp să-și completeze dosarul etc., etc. Ea se va agita înnebunită în cușca îndoielilor, lovindu-se orbește în plasă, dar fără a găsi (încă!) o portiță. Trebuie să ai o lanternă în buzunar și, la timpul potrivit, să i-o luminezi pe cea mai mică (portiță). Va ieși prin ea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]