3,337 matches
-
mi-am dat seama că mi-ar plăcea mai mult să savurez Întunericul decât să mă ridic și să apăs Întrerupătorul ticăind ori de câte ori se stinge. În plus, s-ar putea ca asta să aibă un efect liniștitor asupra inimii mele agitate. Chibritul licări, pâlpâi, apoi se stinse. Abia după câteva minute, când mi-am stins țigara, am realizat că nu sunt singur - și că n-am fost singur din clipa În care am bătut la ușă. Dinăuntru se auzea un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de această colaborare... În mod ciudat, Manetti dădu din cap, dar zâmbi. Iarna trecută, ca În fiecare an, În timpul unei porniri de a curăța orașul, Brigada de la Năravuri a percheziționat un club de noapte numit Crama Albastră - o treabă destul de agitată, bănuiesc, având În vedere că Inspectorul Wickert, Îmbrăcat În civil, a sfârșit cu dinții scoși. Dar investigația a avut și efecte secundare pozitive. Una dintre persoanele reținute s-a dovedit a fi o fostă parteneră al lui Lakritz, o cântăreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
batante și prin platforma ce lega vagoanele Între ele. Și nici zgomotele trenului nu erau Încă destul de regulate ca să nu se distingă de liniște. Între Herbesthal și Köln erau multe tunele și În fiecare huruitul expresului se amplifica. Myatt dormi agitat, iar pufăitul aburului slobozit În jeturi și curentul ce-i bătea obrazul Își aduseră contribuția la ceea ce visă. Culoarul deveni lunga și dreapta Spaniards Road, deschisă la fiecare capăt. Era În Bentley-ul lui Isaacs, care conducea Încet, și se uitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din gură când vorbești cu mine. — Pe Arbuckle Avenue. La ălea de-agățat direct din tren, În gara Paddington. Coral râse. Era râsul histrionic al mamei sale, care-i poftea pe vecini să vină să vadă scandalul. Degetele Îi băteau agitate darabana pe șold. Fusese cuminte atâta vreme, pronunțase cuvintele corect, nu vorbise despre băieții cu care ieșea, nu spusese „Încântată să te cunosc“. Ani de zile oscilase indecisă Între clase sociale, fără să aparțină alteia decât teatrului, pierzându-și bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înainte ca trenul să ajungă la Budapesta. Când Myatt Își extrase un braț amorțit de sub capul ei, tânăra se trezi Într-o dimineață cenușie ca Întinsul unei mări mohorâte. Se smulse repede din pat și se Îmbrăcă. Era grăbită și agitată și Încurca lucrurile. Începu să cânte În surdină, cu inima ușoară: Sunt atât de fericită, fără griji și fericită. Mișcarea trenului o făcu să se lipească de fereastră, dar nu-i aruncă dimineții cenușii decât o privire grăbită. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
soldat se apropie. Ochii lui mari și prietenoși mai că se lipiră de sticlă și el se uită În sala de așteptare. În sală era mai Întuneric decât afară și nu putu vedea nimic, doar niște siluete neclare mișcându-se agitate Încoace și-ncolo ca să se Încălzească. Dr. Czinner Își apropie gura de sticla geamului și-i vorbi soldatului În limba lui: — Cum te cheamă? Cranț, cranț, cranț făcea cuțitașul de tăiat hârtie, dar când alunecă, zgomotul ascuțit fu Înăbușit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
caută. 5tc "5" Prieteni neserioșitc "Prieteni neserioși" În noaptea aceea, mobilul meu Începu să sune pe la Dumnezeu știe cât. Poate că era 3 dimineața, nu știu. Am răspuns somnoroasă, sperând să fie Hunter, de la Paris. Era Lauren. Avea vocea foarte agitată. —Doamne, tocmai a plecat, răsuflă ea zgomotos, cât se poate de trează. —Cine? am Întrebat-o dormitând. —Sanford, desigur. Nu! —Știu. Este o oră mult prea târzie pentru ca un bărbat Însurat să se afle În vizită la o tipă divorțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ridicată și mă uitam aspru la el. De ce arăta atât de .. sexy... chiar și când eram mânioasă pe el? Mă enerva asta. —Poftim? spuse Hunter, nedumerit. Se ridică În capul oaselor În pat și Își trecu mâna prin păr, ușor agitat. —Eu nu te mint niciodată. Despre ce tot vorbești acolo? — Când Phoebe zise că te-a zărit la Londra, tu ai spus că e dusă cu capul și că de fapt te văzuse la Paris, am ripostat eu. Ăăă... așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ciudă. Trebuia să-l lași pe Runca, el nu-și așteaptă soția... Familia ei m-a solicitat pe mine. Și ce legătură are nevastă-mea? De dimineață, de cînd ți-a telefonat că-i face ieșirea, ai devenit tot mai agitat. Chiar acum..., uite ce-ai făcut cu țigara.... Ți se pare! Da-da, ți se pare hotărăște Radu, trăgîndu-și furios halatul lăsat pe un scaun, plecînd spre baie. Paula zdrobește în scrumieră țigara lăsată de Radu pe marginea scaunului, ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dați-mi-o din nou, urgent! Mai tîrziu. Legătura se face prin centrala din Iași, iar circuitele cu Iașul sînt defectate, din cauza vîntului. Vă sunăm imediat ce... Radu trîntește furios telefonul pe covorul din mijlocul încăperii și începe să se plimbe agitat, lovindu-se ritmic cu palmele peste coapse. Mi-au dat legătura! Minciuni... Brusc, se oprește, privește lung spre aparatul aflat în mijlocul încăperii, apoi se apropie de el cu pași mărunți: Poftim! Cum să aud dacă-i închis?! Numai tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
leagănul de copii, ca tatăl să poată umbla după femei, iar mama, la echipa de teatru pentru amatori. Înainte ca Radu să mai poată spune ceva, Paula iese, iar pașii ei, siguri, se aud pe culoar, spre rezervele operaților. Voci agitate se apropie dinspre lift, printre care răzbate scîrțîitul, familiar de-acum, al uneia din roțile căruciorului cu targa. Ce-i? se aude întrebarea lui Runca. Intoxicat cu gaze răspunde o femeie. Radu mai așteaptă o clipă, apoi merge înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la sută, n-au de ce să ispășească păcatele părinților, cum pretinde Biblia sau serviciul Cadre. Lazăr se întoarce la locul său fără nici un chef, surd la mulțumirea fetei pentru apa adusă, tot timpul cu ochii la cei doi copii, mereu agitați, cu brațele întinse spre cățel și, în sinea lui, se felicită că, măcar în căsnicie, a avut noroc. Ultimele scînduri din cotețul porcului sînt aruncate în sobă. Ici-colo, Sultana mai duce cîte o ceașcă de ceai, oprindu-se la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doarme pe picioarele studentei. Lemnele, încinse, au încetat să mai trosnească, iar țăranul, așezat pe un scaun lîngă foc, răscolește mereu jarul. Maria Bujoreanu, revenită la realitate, cu ochii îmbătrîniți iarăși, mîngîie prelung capul mic al cățelușei. Numai șoferul, veșnic agitat, se plimbă pe lîngă bar, uitîndu-se la telefon, așteptîndu-l să sune. Cînd, în sfîrșit, îl aude, nu-i vine să creadă și rămîne pe loc, nemișcat, privindu-l cu ochii măriți, parcă ar fi văzut înviind un mort. Un pasager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un șir subțire, cenușiu și inform de fapte și vorbe. Este un mecanism implacabil, metasocial, dincolo de ce vrem și ce suntem noi, jurnaliștii. Istoria arată că el poate fi oprit într-un singur fel: prin instalarea dictaturii. Nu prin telefoanele agitate, „de sus”, pe care le primesc în ultima vreme aproape după fiecare număr al Adevărului... Nu cred că presa trebuie să fie prin definiție o forță de Opoziție. Verbul muncii de presă nu este „a se opune”, cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
toate lucrurile din lume, cel mai mult și mai mult Patria era o oliță. 10. Încurcate sunt căile domnilor Când mama, cu pântecul ei ca o proră și cu silueta de fregată, s-a grăbit să acosteze în portul acela agitat (Spitalul municipal) și a lăsat să se ivească pe cheiuri, înaintea prânzului, un bebeluș cu numele Mircea, un alt Mircea deja exista. Întâmplarea face că într-o ultimă zi de aprilie, cu zumzet de gâze, soare, vântișor și fete care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu tot dinadinsul să evadez, decât să mă rog acestei cruci ca o inimă, în speranța că dihania se va milostivi de mine și mă va lăsa, întocmai ca o fregată pe bebelușul Mircea, în orice port, fie el și agitat, al acestei lumi. Îmi mai aduc aminte că inima strălucea nebunește și că nici vorbă să fi văzut în ea bara lui Augustin și golul insipid al lui Graham Souness. M-am trezit în casă. Dormeam. În noaptea aceea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un ambalaj uleios, o fîșie unsuroasă de coajă de costiță, coji de alune, blat crocant de pizza. Bărbații se opriseră din lucru din cauza ploii, huruitul mașinilor Încetase și el, iar acum nu se mai auzea decît mugetul ploii. Mă simțeam agitat și deprimat și mi-am petrecut toată dimineața plimbîndu-mă tîrșîit prin prăvălie, Încoace și-ncolo, Încoace și-ncolo. Ploaia nu s-a potolit ; la prînz, cerul se Întunecase deja, și m-am hotărît să mă duc sus și să cînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a sosit vremea să părăsească sanatoriul. N-avea ce căuta aici: el era un om normal... O vagă neliniște Îl năpădi Însă la gîndul că și maiorul Stone se socotea normal... CÎnd ajunse În fața clădirii, Johns tocmai ieșea. Părea cam agitat. — L-ai văzut pe maiorul Stone? Îl Întrebă el. Digby șovăi o clipă, apoi spuse: Nu. — Doctorul e foarte Îngrijorat de starea lui... se teme să nu-și facă vreun rău sieși, lui Însuși sau altora. Ochelarii fără ramă păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
restaurant de pe marginea șoselei, Vaughan a recunoscut o târfă de la aeroport, o plasatoare de cinema cu jumătate de normă, mereu îngrijorată de aparatul auditiv defect al băiețelului ei. Șezând amândoi în spatele meu, i s-a plâns lui Vaughan de felul agitat în care conduc, însă el nu făcea decât să-i urmărească mișcările cu o privire absentă, aproape încurajând-o să gesticuleze cu mâinile și genunchii. Pe acoperișul pustiu al unei parcări supraetajate din Northolt, am așteptat lângă balustradă. Pe bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ce păreau să reînsceneze o dramatizare cu încetinitorul a accidentului nostru. Helen Remington scoase un pachet de țigări din buzunarul pelerinei de ploaie. Cercetă tabloul de bord în căutarea brichetei, mâna dreaptă mișcându-se deasupra genunchilor mei ca o pasăre agitată. - Vrei o țigară? spuse, în vreme ce degetele ei puternice rupeau celofanul. M-am apucat de fumat la Ashford - destul de aiurea, din partea mea. - Uită-te la traficul ăsta - am nevoie de orice fel de sedativ mi se oferă. - Acum e mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care-l ținea deja o infirmieră și ajută să fie dusă targa la ambulanță. Femeia, care respira sacadat prin crusta de sânge care-i acoperea nasul, fu urcată prin spatele vehiculului. Aproape că am strigat la polițiști, convins, după felul agitat în care Vaughan se aplecă peste femeia culcată, că era pe cale să-și scoată penisul și să-l folosească pentru a-i curăța gura plină de sânge. Presupunând după starea lui de surescitare că Vaughan îi era rudă, infirmierii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Abia aștepți să ai în mână un exemplar fără defecte al cărții pe care ai început-o. Te-ai repezi imediat la librărie, dacă la ora asta magazinele n-ar fi închise. Trebuie să aștepți până mâine. Petreci o noapte agitată; somnul e un flux intermitent și plin de învolburări, ca lectura romanului, cu vise care ți se par repetarea aceluiași vis. Lupți cu visele, cum lupți cu viața fără sens sau formă, căutând o intenție, un parcurs ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe Bulevard te întâlnesc! N-ai să-mi spui că-ți petreci zilele plimbându-te! Ascultă, știu o cafenea aici la colț, plină de oglinzi, cu o orchestră care cântă valsuri: mă inviți? XI Cititorule, e momentul ca navigarea ta agitată să ajungă în port. Ce port te poate primi mai sigur decât o mare bibliotecă? Există cu siguranță una în orașul de unde ai plecat și unde te-ai întors după ocolul lumii de la o carte la alta. Îți mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fii moartă după ce ai primit un glonț În piept, tras de la o aruncătură de băț. Dar zgomotul se risipi, scăpînd prin strîmta ieșire a peșterii, și din nou se lăsă tăcerea, În care nu se puteau percepe decît răsuflarea ei agitată și bătăile năvalnice ale inimii. Își căută rana, coborînd privirea, dar nu o găsi. El, monstrul, acum mai urît ca niciodată, continua să stea În picioare În fața ei, foarte liniștit, privind-o netulburat și batjocoritor. Înțelese adevărul, ochi la rîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să o Îndepărteze de ambarcațiune foarte Încet, pînă cînd marea cea mare, marea cea leneșă, avea s-o Înghită, Într-o definitivă Îmbrățișare, transformînd-o pentru totdeauna Într-o parte a ei. Ar fi fost un final frumos după atîția ani agitați și tulburați. Niña Carmen, născută la trei mii de metri Înălțime, la poalele vulcanului Pichincha, pe coastele abrupte și sălbatice ale orașului Quito, avea să dispară definitiv, Înghițită de nisipul de pe fundul celui mai mare și mai adînc dintre oceane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]