406 matches
-
este încălcarea constantă a maximei cantității, în varianta " Nu spune mai puțin decât este necesar pentru a face folositoare participarea ta la conversație". În acest sens poate fi citată aproape întreaga schiță. Ne limităm la o secvență elocventă pentru pulsul agonic al conversației: Domnul: Atunci e acasă. Feciorul: Ba nu, da' n-a plecat la țară, a ieșit așa. Domnul: Unde ? Feciorul: În oraș. Domnul: Unde ? Feciorul: În București. Domnul: Atunci spune-i c-am venit eu. Feciorul: Cum vă cheamă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin intermediul parabolei ce se întrevede în episodul luptei "uriașe"101 dintre cei doi eroi literaturofagi, Algazy și Grummer. În epopeea celor doi, ideea colapsului prin revărsare hemoragică de scriitură parazitară, transpare din ironia care se poate identifica în imaginea literaturii agonice, pe care învinsul Grummer "o vomită în mâinile lui Algazy"102, dar pe care bătrânul o refuză cu dispreț, considerând că "tot ce i se oferă este prea puțin și învechit..."103. La fel de semnificativă este și asocierea "bășicii" lui Grummer
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu sângele țâșnindu-i din față, iar Logan Îi prinse brațul, răsucindu-i-l la spate. Un cot uriaș și osos ieși În afară, nimerindu-l pe Logan exact sub coaste, trimițându-i durerea să-i sfâșie stomacul cicatrizat. Șuierând agonic, se prăvăli la podea. Strichen se Împletici pe mijlocul podelei cabanei. Încruntându-se, Își șterse sângele de pe față. Apoi, dintr-o mișcare, Îl apucă pe Jamie McCreath cu o mână de partea din față a costumului său pentru zăpadă, valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ce eșarfă și-a Înfășurat ieri cealaltă; „Ați văzut, a intrat un domn cu pălărie și baston, un domn bine“, „A ieșit o doamnă corpolentă ținându-se de braț cu Geta“ (cea mai mare curiozitate, aș putea s-o numesc agonică, era aceea de a reuși să privim Înăuntru să vedem ce se petrece după perdele). Am evocat la casa dei misteri pentru că Geta Spulber era prietenă cu Emilia C., de care mă Îndrăgostisem; eram după vacanță, când Îi scrisesem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că doar eu sunt capabil; mă Îngrozește mai ales gândul că ea poate să fie la fel cu oricine, la fel de fericită, la fel de pură; să aibă aceeași pudoare impudică, să emită același strigăt gâtuit de senzualitate În momentul orgasmului, să suspine agonic ca și cum ar muri. Dar atunci mă revolt enorm și vreau să-i imput cum de-a putut să mă mintă atât, spunând că eu sunt singurul ei amant, unicul nel mondo: „Ce mi-ai dat tu, eu nu-ți pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zgâiești atâta?“, am auzit o voce vulgară și din spatele femeii a apărut o figură bovină, fără coarne vizibile, Însă, ce a tras-o brutal de braț pe posesoarea acelor ochi și a smuls-o din Încleștarea cu mine, din lupta agonică de priviri În care ne angajase Întâmplarea pură. Se petrecea o comuniune pe căi cât se poate de secrete Între mine și ea, ne născusem, trăisem indiferenți și indiferent, frecându-ne privirile de obiecte indiferente și de alte priviri indiferente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bătând bang-bing, bang-bing, e ora două. (noaptea) Îmi opresc orice altă reacție, stau Încordat și aștept clipa când plăcerea irumpe sălbatic În expresia feței sale; Îi pândesc ochii și buzele și Încerc să-i Întrețin, să-i prelungesc acest gâlgâit agonic; acea frângere lăuntrică a trupului ca o moarte spasmodică, acea cutremurare a cărnii irepresibilă; am căpătat o știință În acest sens, dar constat că mă umple de orgoliu mai ales faptul că am această putere asupra corpului ei, că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceilalți), ce sunt distribuiți În mod entropic, fără să pară atât de atenți la ce se Întâmplă pe gheață și mai degrabă atenți la propria lor imagine, ce va fi imortalizată pe peliculă (aceasta, fotografierea, fiind mai importantă decât existența agonică a dansatoarei); un tată Își ține degajat de mână doi copii de o parte și de alta și se Întoarce atent către o femeie tânără, cu haina de blană strânsă pe corp, cu mâinile Înmănușate, reunite Împreună pe ombilic (desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la Universitatea din Salamanca, unde se stabilește definitiv (1891). Viață aparent nespectaculoasă, dar zbuciumată interior de o criză religioasă (1897) și de permanente interogații în aceeași direcție; precursor al existențialismului religios; își depășește astfel episodul socialist (18921886), rămânând un „creștin agonic“. Rector (1900-1914), decan (1920) și vicerector (1921). Angajare politică, din 1923 adversar virulent al dictaturii lui Primo de Rivera. Deportat în insula Fuerteventura (20 II 1924), apoi, din iulie, autoexil în Franța (Paris și Hendaye), până în 1930. Reîntoarcere apoteotică, rector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Iar personajul principal al romanului, don Avito Carrascal, avea să reapară, episodic, total schimbat și înțelepțit de forța irezistibilă a vieții, și în Ceață. Între timp, în anii exilului francez, la Paris și la Hendaye (Hendaya, în spaniolă), marele creștin agonic dă una din cele mai curioase și mai dătătoare de seamă scrieri pentru înțelegerea operei sale narative (și nu numai!) : Cómo se hace una novela (ea însăși „nuvelă“, „roman“ sau „riman“), scrisă între 1924 și 1927 și publicată în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
era nota caracteristică a existenței marelui basc. Figurile tutelare îi sunt în acest sens Dante și Mazzini (citat fiind, pe lângă ei, și Victor Hugo), mari proscriși pe care-i evocă solidar la tot pasul. Iar fundalul îl constituie același creștinism agonic născut din lupta cu istoria și cu transcendența, creștinismul care „nu e nici doctrină, nici filozofie, încă și mai puțin politică“, creștinismul care „se adresează conștiinței celei mai intime“, celor care au o viață interioară, „celor care suspină, celor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Luis Borges „bascului absolut“. Comunicarea dintre personaje, în rândul cărora se numără, după cum s-a văzut, și autorul, se realizează deci preponderent prin dialoguri, de cele mai multe ori opace sau indiferente și automate (de ex. cele cu portăreasa), dar și pâcloase, agonice (de ex. cel al lui Augusto cu Unamuno, la Salamanca, sau al lui Unamuno cu Augusto, în vis), fără a fi private totuși de o claritate intrinsecă și tăioasă, cum lama unui cuțit care despică argintiu ceața, dar nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Pauline“ - și mai departe: „Te iubesc, te ador, te doresc...“ - și-o vede rostogolindu-se pe jumătate goală pe canapeaua lui, și o dorește în agonia sa, în agonia care este însăși dorința lui, printre sunetele strangulate ale horcăitului său agonic, și-o mușcă pe Pauline de sân și ea moare agățându-se de el, acelui cititor aș vrea să-i dau în chip asemănător sfârșitul agoniei protagonistului meu, dar dacă n-a simțit acea agonie în el însuși, de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
este de departe lucrul cel mai pur al naturii noastre ca să nu ne vină de la El. Așadar, fie să-l negăm pe Dumnezeu, ceea ce e absurd, fie să credem în nemurire.“ Așa-i scria din Londra mamei sale - mamei sale! - agonicul Mazzini - minunat agonist! - la 26 iunie 1839, cu treizeci și trei de ani înaintea definitivei sale morți terestre. Și dacă istoria n-ar fi decât râsul lui Dumnezeu? Fiecare revoluție unul din hohotele sale de râs. Hohote de râs ce răsună ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
știi pe toate și rogu-te să ai grijă de gândul meu, să nu cumva să adoarmă în trecerea prin spărturile universului, unde, pământul viu al chinului e ars în strigătul celui învins și așezat între vămile cântului. El, purificarea agonică, a unui timp plin de lumi încremenite-n Zările tainelor sângerânde. 6-11-2001 CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE Ea devenise cu timpul suflet de sânge din care nopțile înfometate-n mângâierile vânturilor îi pătaseră peste pleoapele coapselor toată groaza întunericului nins peste
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de soare răcnind peste un PĂMÂNT DE FIOR. O lumină venită din patimi ciudate, Din suflet de sori din suflet de noapte Și năvălindu-mi trupul cu-o flacără ninsă, Prin TÂMPLA DE NOAPTE, doar nepătrunsul fior, Întuneric, extaz, prin AGONICUL DOR, O mare de vise prin noapte să-mi spună, Că lumina uitării, e rănită în țărmul durerii. Că lumina din iubire e un pământ de IERTARE. Din ABURUL CE SE RIDICĂ spre cer; Dumnezeu veghează o viață de lumină
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și în punctul ăsta ați intrat voi în scenă. Cred că v-am adus la zi. Și dacă sperați sau vă așteptați la o descriere îngrozitoare, plină de sânge, a nașterii, cu detalii legate de suporturi de picioare, forcepsuri, gemete agonice și comparații vulgare cu eliminarea unui sac de cartofi de douăzeci și cinci de kilograme, atunci îmi pare rău, dar am să vă dezamăgesc. (Ei bine, numai ca să vă fac pe plac, gândiți-vă la cea mai groaznică durere menstruală pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ochi tulburi la Marius, respirând șuierător și sacadat, semn al morții iminente. Cu o putere nebănuită, muribundul îl prinde de haină, trăgându-l către el. Îmi pare rău ... doream ... să fac mai mult ... ține minte ... Obersturmführer Schultz ... Schultz, repetă el agonic. Nu se știe niciodată ... fă tu ... ceea ce aș fi vrut eu ... să fac. Pășise deja în altă lume, dar nu poate să plece definitiv până nu aude răspunsul lui Marius. Poți să fii sigur de asta. Promit. O șuviță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
al imaginarului: propria geografie, bogăția timpului trecut, ceremonii și rituri ce refuză să moară, aristocrația cu palatele ei sau mai curând invers, palatele cu stăpânii lor pierind împreună, prezentul dedublat între fața ademenitoare oferită zi de zi turiștilor și chipul agonic păstrat ascuns de locuitori ca taină de familie. Veneția ocupă o bibliotecă întreagă, în care clasificările s-ar supune și ele unui joc, jucat după diverse reguli: ghiduri turistice pentru cei grăbiți și ghiduri sentimentale; orașul real descoperit continuu de
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
Micu, mulți au murit. Cunosc un caz, reluă el când Matilda se întoarse, erau doi prieteni și unul îl invită pe celălalt la masă. După câteva ore, cel care fusese invitat intră în agonie. Prietenul vine la patul lui și agonicul, simțind că moare, îi zise "...Scumpul meu prieten, eu mă duc, dar am sufletul încărcat... Știi, atunci când ți-a ars casa... eu i-am dat foc... Și când ai primit lovitura aceea la bursă de ai dat faliment și ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu-mi spună ce era cu această rezervă patru. Acolo fusese adusă cu o zi înainte, la reanimare, una care născuse greu și murise, era bolnavă de inimă și nu știa, avea ceva congenital. Copilul trăia... Aici, ca și la agonici, în alte spitale, înțelesei eu, moartea pândea pe-aproape nașterile care vroiau s-o sfideze. Neliniștit, mă uitai la ceas. Intrai în rezerva Matildei, sperând s-o găsesc liniștită și adormită. Intrai cu sfială. Matilda nu mă văzu, deși tocmai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Semnele clinice de oprire respiratorie pot fi ușor identificate: absența mișcărilor cutiei toracice, cianoza progresivă, deteriorarea stării de conștiență, hipotonia musculară, iar cele de oprire de cauză primară cardiacă sunt reprezentate de absența pulsului la arterele mari, pierderea conștienței, respirații agonice sau apnee, midriaza fixă bilaterală. În cazul în care stopul cardio-respirator are loc în cabinetul stomatologic, medicul trebuie să acționeze prompt și să stăpânească foarte bine manevrele de resuscitare. Astfel, dacă obsevă că pacientul a devenit areactiv, medicul se va
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
la fel de intensă ca aceea a pierdutei/ regăsitei iubiri trăite la distanță, în scrisori, sub pecetea tainei și a semnificațiilor simbolice ale cifrelor 1, 2, 3, 7. Dincolo de poemele însingurării și ale absenței, de „istovitoare nostalgii” și amintiri ale unei existențe agonice, versurile sunt uneori luminate de un optimism difuz („viitorul îmi pare mai neted”, „o să învăț să te răsfăț prin scris”). Așteptările, reveriile labirintice și lupta între conștiință și iubirea aproape mistică revin în Foarte (2001). Căutând puntea între București și
VIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
ore. La animalele suspendate de membrele posterioare, hipostaza apare la 15 minute până la 4-6 ore, iar la cele suspendate de cap, în 10 minute (Mihăilescu M., 1942Ă. Am menționat anterior că ea poate fi observată și în cursul agoniilor prelungitehipostază agonica. După Pellegrini N. (1987Ă petele hipostatice pot fi: de gradul I, de gradul ÎI și echimotice. Petele hipostatice de gradul I, primare sau simple, se caracterizează prin dispariția rapidă la presiunea digitală datorită fugii sângelui din lumenul vaselor și reapariția
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Poesis. După 1989 se impune impetuos: publică numeroase volume de poezie - Poeme din Ev-Mediul odăii (1991), Orașul de sub varul pereților (1995), Femeia din Ev-Mediul odăii (1996), Tratat despre Ochiul Orb (1996), Podul sau Dictatura ochiului (1997), Gheara literei (1998), Scrisul agonic (1999), Nord, și dincolo de Nord (2001), îngrijește o antologie din publicistica lui Lucian Blaga (Saeculum - Metafizică și... polemică, 1995), un volum din lirica lui Constantin Noica (Poeme, 1995) ș.a., figurează în culegeri reprezentative de poezie contemporană. În 1999 și în
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]