2,641 matches
-
moarte, pianul cântă singur în peșteră, ea se înalță la cer, de acolo de sus privește cele trei trupuri din peșteră, al ei chircit de durere, plin de sânge uscat, firul de apă strecurându-se printre pietre spre pântecele pământului, agonia, pianul cântând singur în peșteră, fuga, călătoria pe urmele băiatului din Clădirea Albastră, somnul, durerea, somnul, durerea, greața, greața, păianjenii uriași, fantomele, durerea, greața, vioara lui Zinzin cântând bezmetic, femeia aplecată peste vioară ca peste balustrada unui pod, atacă clapele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la cinci, nomina odiosa, reprezenta soluția anticriză a națiunii, dar, în fond, s-a dovedit a fi o crasă manipulare, adâncind prăpastia dintre profitorii crizei care și-au umflat buzunarele cu valută și marea masă nevoiașă aflată în ruină și agonie, ce s-a umplut de mătreață și păduchi. Trăim astăzi un paradox căci, pe cât le merge lor de bine, pe atât ne merge nouă de rău, în țara băieților deștepți, întunecați la chip și la suflet, pe care-i acuz
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
devină dintr-o dată lucid și nervos. Cineva lăsase intenționat În fața ușii lui o pisică neagră, muribundă, sau, cine știe, poate că pisica se târâse până acolo, ca și cum s-ar fi Încăpățânat să moară În acel loc și nu altundeva. În agonia lui, animalul, cu țeasta lovită, Încă mai avea puterea să se zbată, izbindu-și coada de lemnul ușii ori zgâriind cu ghearele În zvâcniri spasmodice. Era o pisică mare, pe care o mai văzuse de câteva ori În curtea clădirii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ei obosiți se închiseră încet, ca și cum văzuseră un lucru supranatural pe care nimeni nu putea să-l contemple. Ca și cum văzuseră moartea. Pleoapele I se lăsară în jos; eu eram asemenea unui înecat care se ridică la suprafața apei, după chinurile agoniei. Începui să tremur; tremuram de febră; îmi ștergeam cu mâneca sudoarea care îmi inundase fruntea. Trăsăturile Sale păstrau același calm și aceeași imobilitate, doar că păreau mai bolnăvicioase și mai slăbite. Era tot întinsă, rozându-și unghia de la degetul arătător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de urină, de unt rânced, miros de rogojini putrezite, de omletă arsă, de ceapă prăjită, de infuzie, caș, caca de copil, mirosuri pe care le degajă camera unui băiat ajuns la pubertate; duhori venite din stradă; mirosuri moarte sau în agonie, dar încă vii, păstrându-și fiecare individualitatea. Mai sunt multe altele, a căror origine nu se lasă decelată, dar ale căror urme au supraviețuit. Camera mea are un alcov obscur și două lucarne care se deschid spre exterior, spre lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
atinge oamenii în cursul mai multor ani dobândeau pentru mine o cadență de o mie de ori mai rapidă, în timp ce, dimpotrivă, suma plăcerilor susceptibile să însoțească această evoluție tindea spre zero; poate chiar era deja sub zero. Unii intră în agonie de la douăzeci de ani, în timp ce mulți alții se sting chiar în clipa morții, încet, liniștit, ca lămpile în care s-a terminat uleiul. La prânz, doica îmi adusese masa. Am răsturnat castronașul cu supă: am strigat din toate puterile. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
singurătatea. Se întâmplă atunci ceva incredibil: ușa se deschise, iar târfa intră. E limpede, uneori se gândea la mine. Merita osteneala să-i mulțumesc. Își mai amintea deci, și ea, că trăiam, că sufeream și eram condamnat la o lentă agonie. Merita doar osteneala să-i mulțumesc! Aș fi vrut numai să știu dacă înțelegea că pentru ea muream. În cazul ăsta, mi-aș fi putut da în liniște sufletul. Aș fi fost chiar cel mai fericit om din lume. Târfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vis. Gerard își propusese să nu mai dea curs provocărilor ei incerte. Poate că din punctul ei de vedere nici nu erau provocări, nu? Dând curs provocărilor (pentru el într-adevăr, tot provocări erau) nu făcea altceva decât să prelungească agonia începută odată cu venirea lui în acest oraș. De aceea își propunea să fie cât mai rece cu ea și să nu dea importanță oricăror avansuri. Altădată era convins că, înfiripând o relație cu ea, ar provoca gelozia lui Sima, ceea ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ți-a trecut că glonțul o să-ți atingă artera pulmonară. Credeai c-o să mai ricoșezi încă o dată cu succes, însă n-a fost să fie, și chiar dacă ți-ar fi ieșit nu ai fi făcut decît să-ți mai prelungești puțin agonia pînă s-ar fi găsit alți amatori să te trimită imediat pe lumea ailaltă, să-ți smulgă din piept decorațiile, să ți le calce în picioare, în loc să te facă erou, scîrnăvie, mîncătorule de rahat. — Roja a făcut pe șeful, Curistule
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
după atac au fost cei care au avut îndeajuns prezență de spirit să se întindă pe platformă, însă pînă la urmă s-a dovedit că totul a fost în zadar și n-a făcut decît să le prelungească cu puțin agonia. Imediat după ce a încetat focul general, soldații aflați în dispozitivele de apărare ale Aeroportului i-au încercuit pe supraviețuitorii în majoritate răniți și plini de sînge, și făcînd un ultim gest de mărinimie demn de niște adevărați eroi, le-au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un cuvințel draga mea și o să vin În curînd la tine. Îți promit. — Ok Bruce. — Ne vedem În curînd. — Bruce... te iubesc... Hai sictir grăsano. Stai numa s-ajungă Bladesey la pîrnaie și relația dintre tine și mine intră În agonia morții. Reține bine, poate c-o să mîn vita asta Încă o vreme; nu pune Întrebări stînjenitoare și face curățenie ca lumea acasă. O să se-aleagă cu o Încrețitură formidabilă pe zgardă individa! — Și eu te iubesc Bunty. Urmează un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de bunicul său bolnav și bătrân, perioada adolescenței va fi marcată de starea de solitudine și suferința fizică, combinate cu iminența morții. Kawabata a fost ispitit să se facă pictor, dar chemarea pentru literatură s-a dovedit mai puternică, lunga agonie și moartea bunicului fiind descrise În operele sale de mai târziu. Kawabata s-a născut la Osaka, dar după moartea bunicului s-a mutat În Tokio. A urmat cursurile Universității imperiale din Tokio pe care a absolvit-o În 1924
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
țigară m-a dus cu gândul la ce avea să se Întâmple după ce vizitatorul pleca. În câteva minute, Dora avea să aprindă una dintre țigările ei americane, să pună la loc tabachera În care le ținea și să prelungească dulcea agonie cu Încă ceva minute - fumând Într-unul din scaunele de lângă geam, picior peste picior, astfel Încât soarele care apunea să i se prelingă pe fluierul piciorului și pe pantoful din piele neagră și lucioasă, ca uleiul de motor. Apoi va stinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mână, ca să vadă cât aveam să rezist fără să-mi Încalc promisiunea! Mi-am Încleștat pumnii și mi-am Închis ochii, reușind astfel să mai rămân calm un pic. La un moment dat Însă n-am mai putut suporta. Chiar dacă agonia aceasta excitantă era delicioasă, am simțit că vezica stă să-mi explodeze. Ceasul deșteptător de pe noptieră indica 6. 25, când am deschis larg ușile și am ieșit din paradisul meu involuntar - cu bluza galbenă spânzurată peste un sutien umplut până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
hăinuța cu nasturi deosebiți, e pe drum de la Paris. Sper că va ajunge la New York Înaintea mea. Trebuie să marchez fiecare Cuplare făcându-mi câte o imensă surpriză, n’est-ce pas1? La urma urmei, să săruți un străin este o agonie. Saliva străină și tot restul... e ca un terci de ovăz călâi. —Puah! am râs eu. Chiar că meriți cu prisosință o blană ca lumea. Dumnezeule, trebuie să plec de aici, hotărî Lauren. O să te sun cum ajung Înapoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În zbor pe lângă mine, cu schiurile lor mini, pe măsura lor, În picioare. Cum făceau asta și de ce zâmbeau? Nu știau că erau la un pas de moarte? „Doamne, să fii măritată e un coșmar“, m-am gândit, simțind cum agonia durerii mi se instala În gleznă. Așa, deodată, doar pentru că ești căsătorită, trebuie să te alături soțului tău În aventurile lui care pun viața În pericol, cum ar fi schiatul, În timp ce ei nu sunt obligați să ni se alăture nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
asta, i-am spus lui Marci. Mă scosese din minți să o aud pe Sophia numindu-mă „săraca de ea“, așa că tot ce voiam era să plec. Știam deja atât cât aveam nevoie, nu? Chiar trebuia să mă supun acestei agonii În continuare? —Sylvie, trebuie să mergi până la capăt. Hai, vino, vom privi din spatele lucrării lui Dan Flavin. Hai să mergem, insistă, mergând, cu discreție, pe urmele Sophiei. Sophia alesese pentru Întâlnirea ei secretă cea mai populară galerie din muzeu. Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
într-o uniformă albă. Poartă adidași înalți, albi, și-și strânge părul într-un mic palmier, în creștetul capului. — Parcă am fi într-un film de la Hollywood, zice Nash. La o asemenea moarte, curată și fără sânge, nu apare nici agonia sfârșitului, nici fenomenul de peristaltism invers - spasmele care îți dau peste cap sistemul digestiv, astfel încât vomiți materii fecale. — Începi să borăști rahat, zice Nash, cam așa arată moartea într-o scenă realistă. În legătură cu moartea în leagăn, îmi spune că survine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Moartea este o tortură lentă, dar bătrânii sunt găsiți de fiecare dată morți cu apă în plămâni. Tânăra spunea că e un înger. Toată treaba arăta foarte natural. Wagner administra o moarte nobilă și eroică. Ea era sfârșitul definitiv al agoniei și suferințelor. Era blândă, grijulie și sensibilă și-i lua numai pe cei care implorau să moară. Era îngerul morții. În 1987 mai apăruseră deja încă trei îngeri. Toate cele patru asistente lucrau în tura de noapte. Spitalul își căpătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Dan, cu pieptul slab și sfârcurile excitate împinse în față ca și când ar fi rupt banda de la linia de sosire într-o competiție atletică, apoi se potoli. Se potoli, privi în jur și îl văzu pe Dan cu o expresie de agonie în ochi, o privire de căprioară muribundă, de o stupizenie inocentă, și observă cum, din craniul lui zdrobit, se prelingeau bucăți sure, un terci cenușiu care păta fața de pernă înflorată. Carol se ridică de pe ceea ce mai rămăsese din Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
imaginare vorbind de unul singur“ (pagina 62, rândul 2). Cum aș putea să-i spun că doar blestemata asta de mâncărime este singura care mă obligă să-i dezvălui tot acel carnagiu dichisit cu teroare și sânge, cu spaimă și agonie, pe care aș fi vrut să-l pot păstra ferecat în cel mai întunecos colț al amintirilor mele? Ce va crede el - să lăsăm acum pentru prima oară ușa larg deschisă - despre noaptea aceasta care se furișează duminica la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
când s-a văzut trântit la pământ și încălecat de cuțitarul rănit. chestia 4 - asta e istoria USA, cum bine zice frati-miu referindu-se la altă istorie (din D13), „un carnagiu dichisit cu teroare și sânge, cu spaimă și agonie“. Și sunt mândru de Mateiul mic, de ce făcea el acolo când își tot închidea ușa, fiindcă era un spirit liber și drept (Micul Spirit, un zeu amero-indian preșcolar), capabil să-l reînvie cu puteri înzecite pe Gioe Limonadă. Sunt fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cum gemeam de durere. Și vai, ce durere ! - crampe lungi, tot mai intense, ce forau și mi se Încolăceau În stomac, În timp ce-și croiau drum către mațele mele, ce tremurau spasmodic. Încă mă mai uimește faptul că această agonie repetată nu m-a scîrbit definitiv de patima pentru masticat hîrtie. Însă firește că n-a făcut-o. Nu trebuia decît să aștept să-mi treacă durerea Înainte să o iau iar de la capăt, și uneori nu puteam să aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un dement. Mi-am Închipuit cum o să sar pe ea venind din spate și o să-mi Înfig incisivii În blana gîtului ei, În timp ce ea Își curbează spinarea lungă și musculoasă, Își ridică fundul În aer și, cu un chițăit de agonie absolut Încîntător, se lasă total În voia mea. A fost cumplit. Însă a fost, de asemenea, din fericire, un moment foarte scurt. Ne aflam deja la capătul aleii și ne apropiam de luminile străzii Hanovra. Pe lîngă noi a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
scria CAMERE DE ÎNCHIRIAT, fără să-mi pese absolut deloc că m-ar putea vedea cineva. Nici pe acolo n-am putut intra. Pe ușă scria STOMATOLOGIE FĂRĂ DURERE și, undeva de cealaltă parte a acestor cuvinte, zăcea Jerry, În agonie sau mort. Așa că m-am Întors În librărie și, cu mare greutate - eram Învinețit tot - m-am cocoțat În Balcon și am Început să aștept. La scurt timp după ivirea zorilor, am auzit strigăte pe stradă și apoi sirena. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]