615 matches
-
416-417. 28. Georges Duby, Doamnele din veacul al XVII-lea, [vers. rom.] București, Editura Meridiane, 2000, p. 218. 29. Georges Duby, Evul Mediu masculin, p. 132. 30. Motiv pentru care soții prudenți își „așezau” nevestele peste toate averile „oricât am agonisit împreună” - zice un hrisov publicat în Documenta Romaniae Historica. B. țara Românească [în continuare DRH. B. țara Românească], vol. IV, 1536-1550, București, Editura Academiei, p. 124, doc. 96 (după Șarlota Solcan, Femeile... p. 67). Am apelat atât la seria veche a colecției
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vor fi osândite, pentru că au călcat în picioare credința cea dintăi 181. Vorbele Apostolului (din I Timotei, 5, 11 - 12) erau: „Iar de văduvele cele tinere te ferește. Căci, atunci când poftesc împotriva lui Hristos, vor să se mărite. Și își agonisesc osândă, fiindcă și-au călcat legământul dintăi”. Văduvele din sanctoral în colecția de modele pe care sanctoralul le propunea creștinilor, văduvele își aveau locul lor. O aflăm aici pe abia pomenita Irina, împărăteasă a Bizanțului (tentată, în anul 802, să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a iubit din mijlocul vostru și mă desparte de această lume a vieții deșarte și de voi. De aceea, frații mei, rudele și alții, spre știința voastră și tuturor acelor care rămâneți să fie: că din ce mi-a fost agonisită de sate [...] am dat sfintei mănăstiri Tismana satul anume Turcenii toți”. Banul Părvul murise. Actul (semnat de muritori) îl scrie grămăticul Radu (care și precizează: „în această zi a fost moartea lui, în anul 7037 [1529] la Piatra”), o dispoziție
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe un text scris cu caractere latine (și acesta nu era Biblia maghiară, Vizsoly 1590 - a cărei consultare a fost admisă de cecetători -, căci zicerile în chestiune nu aveau ce căuta acolo) și îl citea potrivit deprinderilor pe care le agonisise... Ioan Zoba nu scrie omilii circumstanțiate referențial, ci „propovedanii la morți”, texte utilizabile adică, (de către preoții ale căror „lipsă” și „slăbiciune” le constatase) în „împrejurări” ce alcătuiesc „serii”. La fel va proceda, peste câțiva ani, Antim Ivireanul, compunând Cuvânt de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de nenumărate ori influența nefastă a banului. Reprezentativ este Ghiță, protagonistul nuvelei Moara cu noroc. Luând în arendă o cârciumă, el trăiește împreună cu soția sa, Ana, și cu cei doi copii la locul numit Moara cu noroc și încearcă să agonisească bani, fie și pe căi necinstite, întovărășindu-se cu Lică Sămădăul, mai marele porcarilor din ținut. Pentru a-și ajunge scopurile, nu ezită, în cele din urmă, să își calce în picioare demnitatea, iar trezirea este târzie și fără efect
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
și o motivație ideologică sau să acționeze sub un sindrom invers celui sub care acționa Robin Hood, luând de la bogați, dar păstrând totul pentru ea. În cele mai multe cazuri, „trișoarele” au operat pe un anumit scenariu cam doi ani și au agonisit sume ce depășesc 50.000 de dolari. Cauzele succesului unor astfel de furturi sunt, în majoritatea lor, ineficiența controlului exercitat de sistem, ineficiența controlului propriului personal și un control managerial slab. 6.5.4. Integritatea sistemelortc "6.5.4. Integritatea
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
, Nicolae, spătarul (1636-1708), cărturar. Viața lui Nicolae, fiul lui Gavril - boier de mijloc, un venetic de altfel, macedoromân, se zice pripășit în Moldova, unde își agonisise o moșie la Milești, în ținutul Vasluiului -, a fost plină de „drumuri” făcute pe îndelete sau sub semnul precipitării. S-a numărat întâi printre elevii Colegiului de la „Trei Ierarhi”, înființat de Vasile Lupu, unde profesorii ucraineni (latinofoni) trimiși de Petru
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
spune despre chinezi același lucru, deoarece chinezii sunt față de noi, europenii, tot așa de viteji ca și femeile față de bărbați; în ceea ce privește înțelepciunea sunt cu mult mai presus, pentru că ne întrec prin ascuțimea minții.” Știința „este de mare preț”. O știință agonisită prin școală („nu se găsește nici un singur om care să nu știe să citească și să scrie”), o știință care impune statutul celui ce o posedă și îi asigură propensiunea într-o (foarte modernă) aristocrație a meritului: „Pe omul neînvățat
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
iar Rubin, cartofor și afemeiat, lucrează la un atelier de perii, dar încearcă să se chivernisească prin deschiderea unui salon de dans, apoi moare în război. Cea mai amărâtă dintre toți este însă Esther. Chinuită de o boală grea, abia agonisește traiul zilnic al familiei printr-o muncă istovitoare la mașina de cusut, în timp ce bărbatul ei, chelner într-un local de noapte, nu face decât să-și cheltuiască banii pe băutură și să doarmă. Singura alinare a femeii este fiul ei
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
la titlul de „golan” mai degrabă decât la cel de „academician” - ambele revendicate glorios de Eugène Ionesco. Discuțiile avute la Asociația Foștilor Deținuți Politici au însemnat mai mult decât comentariile de manual la autori precum Eminescu, Caragiale sau Eliade. Numai agonisind porțiuni suficiente de luciditate poți sfida cultura democratică a mediocrității. Modelul rezistenței prin stăruință își are eroii în literatura închisorilor comuniste - Ioan Ioanid, Viorel Gheorghiță, Marcel Petrișor. Nevoia de a înțelege violența dezbinării unui popor și perfidia josnică a restaurației
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-o poveste întregită - iar pentru un creștin, această narațiune nu poate avea decât un fir teologic da capo al fine. Totul ne privește când Îl căutăm pe totus Christus. Astfel, vom avea mereu în față creația Sa și „poporul agonisit de Dumnezeu”. Înțeleg însă mult mai greu cum este cu putință ca ortodocși de formație umanistă să n-aibă nevoie nici de Atanasie, nici de Maxim Mărturisitorul. Păcatul lor este mai mare decât al teologilor dezinteresați de Gadamer sau Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doi” cu care astăzi începe și, foarte adesea, se termină viața de familie. Ființa călugărului este răstignită dintr-o neînțeleasă economie a iubirii. Pentru monahi, lumea întreagă nu este prea mare pentru a nu putea fi cuprinsă într-o rugăciune. Agonisind darurile Duhului, monahul ajunge să fie un adevărat homo universalis - dar altfel decât în felul renascentiștilor polimați. Semnele distinctive ale unui adevărat monah sunt, pentru starețul de la Simonos Petras, veselia inimii, „schimbarea rărunchilor” (imaginea biblică pentru interioritatea ultimă a omului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
paradisul în decorul fastuoasei gratuități a harului. Monahul se plimbă în grădina Raiului așa cum un arcuș vibrează peste corzile solare ale iubirii dumnezeiești. Lumea monahului este luminată de binecuvântări. Adâncimea privirii ieșind de sub pecetea inelară a unor cearcăne pământii este agonisită prin asceza privegherilor de noapte. Cunoașterea duhovnicească nu poate fi dobândită printr-un efort suprauman al voinței. Fără smerenie și răbdare, excesul de voință întunecă mintea văzătoare. Monahul ține cu orice preț la continuitatea revelației. Experiența paradisiacă rimează cu apofatismul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale elitei. Prin urmare, numai universalitatea experienței liturgice a Bisericii poate inspira astăzi o viziune terapeutică asupra culturii, indicând atât foloasele, cât și insuficiențele ei. Critica teologică nu poate fi decât manifestul umil al sfințeniei celor care s-au lăsat „agonisiți de Dumnezeu” (I Petru 2, 9). Pentru împlinirea acestui program de viață, creștinii secolului XXI nu au la dispoziție rețete, dar se bucură de modele extraordinare. Orice mare artă - începând cu muzica și terminând cu rugăciunea - se învață prin exerciții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Iar cînd acel subaltern s-a înfățișat înaintea lui, Ahab i-a poruncit să-i meșterească grabnic un nou picior; apoi le-a poruncit secunzilor să pună la dispoziția dulgherului toate cuiele și barele de fildeș din falcă de cașalot agonisite pînă-n prezent pe corabie, pentru ca el să poată alege materialul cel mai rezistent și mai fin. După care, dulgherul a fost somat să-și încheie lucrarea chiar în noaptea aceea și să furnizeze toate accesoriile, fără a le folosi pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu vreo glumă răsuflată, de felul acelora pe care și le vor fi spus, ca să-și treacă timpul, locatarii Arcei lui Noe, adunați la teuga în cartul de noapte. Călătorind toată viața, bătrînul dulgher nu numai că nu apucase să agonisească nici o avere, dar își irosise și brunma de avere cu care va fi plecat de-acasă. Aceasta să fi fost pricina? Fapt este că ajunsese o abstracțiune pură, o integrală nefracționabilă, o ființă la fel de simplă ca un prunc nou-născut, viețuind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
științifică? Nu e acesta un soi de privilegiu? Academicienii de altă dată nu erau remunerați ca spre a sugera gratuitatea științelor și artelor. Foarte rău. De fapt, academicienii, În special cei de secție mai mult ori mai puțin științifică Își agoniseau un rost prin anume instituții particulare sau de stat. Astfel, În loc să-și vadă de știință și de arta lor, intrau În slujba unui capitalist. Afară de asta erau unii care pătrunseseră În Academie nu fiindcă aveau o activitate culturală ci pentru că
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vieții sale, la Institutul de Filosofie al Academiei. Studiul a apărut într-un volum de Scrieri alese. Este cu adevărat cutremurător că un spirit de o asemenea distincție și nivel de competență profesională a ajuns să tăgăduiască public tot ceea ce agonisise în atâția ani consacrați studiilor kantiene. Cutremurător deoarece ne gândim cât de chinuitoare au putut fi deruta și spaimele pe care le-au iscat presiunile ce s-au exercitat asupra lui. Luând drept „cel mai bun îndreptar” aprecierile cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lună. A stat în instituție până la 20 de ani. Când a plecat, a avut numai hainele de pe el. În prezent, locuiește împreună cu patru colegi, într-o centrală termică. Câștigă numai cât să-și asigure strictul necesar (hrana), dar nu poate agonisi nimic. Stă prost cu dantura și nu se poate trata. A umblat pe la multe autorități, dar nimeni nu i-a rezolvat problema, nu i-a putut oferi o locuință. Știe că, în alte țări, tineri ca el sunt ajutați de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Politic Votează numai la alegerile comunale - și într-un cadru restrâns - a fost propus votul femeii la Camerele de comerț și industrie și a fost respins. Civil Cu toate că „legi egale dau drepturi egale” nu ne bucurăm de această situațiune. Averea agonisită în timpul căsniciei, în caz de divorț, rămâne de partea soțului, femeia nu poate fi tutoarea surorii, fratelui; nu poate obține pașaport în caz de divorț decât cu autorizația soțului etc. Cultural Analfabetismul este destul de răspândit, iar pentru femeia care nu
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
din Londra, care s-a lăsat provocată de o agentă titoistă. Nu se duce viață de colectiv sănătoasă lipsind, unitatea și Înțelegerea deplină ceeace duce la fricțiuni Între tovarăși, mahalagism și pălăvrăgeală. Există la unii tovarăși tendința de a-și „agonisi” lucruri care de cele mai multe ori depășesc necesitățile lor. Acumularea de cât mai multe lucruri constituie o preocupare pentru ei, dovedind astfel că nu Înțeleg pentruce statul nostru le asigură condiții materiale bune. Această tendință de acaparare constituie un punct slab
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
În capul meu, am văzut-o cu ochii mei. Ce vreau să spun e că, indiferent care este credința religioasă a unei țări, există Întotdeauna un anumit grad de dorință de agoniseală. Și, oricât de budistă ar fi Birmania, se agonisește suficient În Țara Aurului. Ia uitați, țara e presărată cu șase mii de stupe și pagode cu o arhitectură dintre cele mai elaborate! Cu siguranță, monumente ironice ale unei religii bazate pe dorința de a se detașa de orice fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
s-o cunoască?" 10. "Eu, Domnul, cercetez inima, și încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui." 11. Ca o potîrniche, care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decît un nebun. 12. Scaun de domnie plin de slavă, înălțat de la început, loc al sfîntului nostru Locaș, 13. Doamne, nădejdea lui Israel! Toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
e cinci lei, ci numai doi lei, pentru mic și mare! Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cer. Muntele se înălța lin din câmpie, pe nesimțite. Pimen călca voinicește, fără să scoată vreun cuvânt. În curând Bătrânul începu să gâfâie, simțindu-și în sfârșit oboseala. Se hotărî să se lepede de traista din spate, plină cu obiecte agonisite de la graf și de prin târg. O ascunse într-o scorbură, acoperind-o cu mușchi și crengi. Tot timpul drumului au fost însoțiți de sunetele iarmarocului. Acum, însă, cu toate că se depărtaseră, zgomotul crescu în intensitate. Se întoarseră amândoi și rămaseră
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]