618 matches
-
multă (Ps. 67, 9), l-a dăruit și lor din belșug și astfel se naște în cititori credința întemeiată pe Cuvântul și pe puterea lui Dumnezeu. Restabilirea contactului viu cu scrierile Părinților Bisericii ne ajută să dobândim logica credinței, să agonisim curățirea inimii și să ne umplem vistieria minții cu învățătură dumnezeiască. Dumnezeieștile cuvinte „îndepărtează descurajarea, păstrează buna dispoziție, pe sărac îl face mai bogat decât bogații, bogaților le dă apărare, pe păcătos îl face drept, pe cel drept îl întărește
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
din Muntenia cu ajutorul domnitorului, care fusese numit la propunerea sa și a lui Stratford Canning. Ion Bălăceanu arăta că diplomatul englez ar fi „veritabilul părinte al noului minister”, inamicul „ireconciliabil” a tot ceea ce este „curaj și capacitate”, obsedat de a agonisi cât mai mulți bani prin trafic de influență pentru a-și trăi bătrânețea fără griji în Scoția. El propune chiar o remaniere a cabinetului, în care preconiza intrarea lui C. A. Suțu, I. Filipescu-Vulpachi și Ioan Cantacuzino, întregul „partid rus
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
brațe. Într-un târziu,după ce am ajuns la mine acasă și mama ne-a dat să mâncăm o supă caldă,Cecilia ne-a spus trista ei poveste. Astă- vară, într-un incendiu și-a pierdut și părinții și tot ce agonisiseră ei de-a lungul vieții Pe ea a luat-o în grijă unica rudă pe care o avea,o mătușă bătrână și bolnavă. Cu câteva săptămâni în urmă s-a stins și aceasta. Acum a rămas a nimănui și trăiește
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
schimba părerea despre noi? Dacă la una din aceste întrebări se răspunde negativ, ar fi indicat să nu săvârșim acea faptă, cu excepția cazului în care părinții sau prietenii nu sunt credincioși practicanți. În sfârșit, dacă vom birui ispitele ne vom agonisi mult folos duhovnicesc, diavolul făcându-se nouă pricină de multe bunătăți iar Dumnezeu se va slăvi prin noi: „... rabdă ispitele cu curaj și credință, și Dumnezeu se va slăvi prin tine<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, op.cit., răspunsul 829, p.
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
la titlul de „golan” mai degrabă decât la cel de „academician” - ambele revendicate glorios de Eugène Ionesco. Discuțiile avute la Asociația Foștilor Deținuți Politici au însemnat mai mult decât comentariile de manual la autori precum Eminescu, Caragiale sau Eliade. Numai agonisind porțiuni suficiente de luciditate poți sfida cultura democratică a mediocrității. Modelul rezistenței prin stăruință își are eroii în literatura închisorilor comuniste - Ioan Ioanid, Viorel Gheorghiță, Marcel Petrișor. Nevoia de a înțelege violența dezbinării unui popor și perfidia josnică a restaurației
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-o poveste întregită - iar pentru un creștin, această narațiune nu poate avea decât un fir teologic da capo al fine. Totul ne privește când Îl căutăm pe totus Christus. Astfel, vom avea mereu în față creația Sa și „poporul agonisit de Dumnezeu”. Înțeleg însă mult mai greu cum este cu putință ca ortodocși de formație umanistă să n-aibă nevoie nici de Atanasie, nici de Maxim Mărturisitorul. Păcatul lor este mai mare decât al teologilor dezinteresați de Gadamer sau Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doi” cu care astăzi începe și, foarte adesea, se termină viața de familie. Ființa călugărului este răstignită dintr-o neînțeleasă economie a iubirii. Pentru monahi, lumea întreagă nu este prea mare pentru a nu putea fi cuprinsă într-o rugăciune. Agonisind darurile Duhului, monahul ajunge să fie un adevărat homo universalis - dar altfel decât în felul renascentiștilor polimați. Semnele distinctive ale unui adevărat monah sunt, pentru starețul de la Simonos Petras, veselia inimii, „schimbarea rărunchilor” (imaginea biblică pentru interioritatea ultimă a omului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
paradisul în decorul fastuoasei gratuități a harului. Monahul se plimbă în grădina Raiului așa cum un arcuș vibrează peste corzile solare ale iubirii dumnezeiești. Lumea monahului este luminată de binecuvântări. Adâncimea privirii ieșind de sub pecetea inelară a unor cearcăne pământii este agonisită prin asceza privegherilor de noapte. Cunoașterea duhovnicească nu poate fi dobândită printr-un efort suprauman al voinței. Fără smerenie și răbdare, excesul de voință întunecă mintea văzătoare. Monahul ține cu orice preț la continuitatea revelației. Experiența paradisiacă rimează cu apofatismul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale elitei. Prin urmare, numai universalitatea experienței liturgice a Bisericii poate inspira astăzi o viziune terapeutică asupra culturii, indicând atât foloasele, cât și insuficiențele ei. Critica teologică nu poate fi decât manifestul umil al sfințeniei celor care s-au lăsat „agonisiți de Dumnezeu” (I Petru 2, 9). Pentru împlinirea acestui program de viață, creștinii secolului XXI nu au la dispoziție rețete, dar se bucură de modele extraordinare. Orice mare artă - începând cu muzica și terminând cu rugăciunea - se învață prin exerciții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
intitulate Cuvântări deosebite. Pentru a reduce presiunea extraordinară asupra celor săraci, era nevoie ca impozitele să fie progresive, în funcție de averea fiecăruia, să fie făcute cu dreptate, de la toți, și cu un cuantum maxim care să lase oamenilor posibilitatea de a agonisi ceva. Școlile erau indispensabile, iar o soluție de finanțare a lor era direcționarea sumelor din diversele așezăminte gen mânăstiri către activități cu impact în colectivitate. Pentru acestea era nevoie de un corp de funcționari publici pregătiți, serioși, pentru care să
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
da lui Rim satisfacție." Pactul nou, acceptat din necesitate, dă Linei iluzia unei consolidări a instituției mai șubrede, căsnicia, și este un sacrificiu inevitabil: "A fost ideea lui Rim, care vrea cu orice preț să fie proprietar. Tot ce am agonisit o viață (...). Nu mai e primejdie să ne mai despărțim, acum la bătrînețe. Rim s-a făcut mai de înțeles..." (s. n.) Ca și portretul, decorul spațial se exprimă redundant, repetitiv la distanță în text, focalizator. Romanul îl solicită ca substitut
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
, Nicolae, spătarul (1636-1708), cărturar. Viața lui Nicolae, fiul lui Gavril - boier de mijloc, un venetic de altfel, macedoromân, se zice pripășit în Moldova, unde își agonisise o moșie la Milești, în ținutul Vasluiului -, a fost plină de „drumuri” făcute pe îndelete sau sub semnul precipitării. S-a numărat întâi printre elevii Colegiului de la „Trei Ierarhi”, înființat de Vasile Lupu, unde profesorii ucraineni (latinofoni) trimiși de Petru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
spune despre chinezi același lucru, deoarece chinezii sunt față de noi, europenii, tot așa de viteji ca și femeile față de bărbați; în ceea ce privește înțelepciunea sunt cu mult mai presus, pentru că ne întrec prin ascuțimea minții.” Știința „este de mare preț”. O știință agonisită prin școală („nu se găsește nici un singur om care să nu știe să citească și să scrie”), o știință care impune statutul celui ce o posedă și îi asigură propensiunea într-o (foarte modernă) aristocrație a meritului: „Pe omul neînvățat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
muncitor să-și ducă și el anumite obiecte. Mai bine zis, niște haine când pleacă în concediu sau este vizitat de soție. Suntem nevoiți ca să vindem tot ce avem acasă ca să achităm aceste taxe vamale ce se pun pe bunurile agonisite de noi din economiile făcute de noi cu mare chin și suferință, mai ales că stăm fără soții și copii, și când plecăm în concediu, în loc să ne bucurăm de vederea familiei, suntem nevoiți să alergăm pentru a ne scoate bunurile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ci de un capriciu al Elenei Ceaușescu. O irită să vadă, ori de câte ori trece spre și dinspre Snagov, casele și grădinile oamenilor de artă și cultură. O supără tot ceea ce nu este al ei și tot ce a reușit altcineva să agonisească. Pe noi ne supără alte lucruri pe care le fac ea și familia ei. De exemplu, amenajarea casei palat de pe str. Rosseti, fosta ambasadă a Coreei, în vederea atribuirii ei lui Nicușor, căruia nu-i ajunge apartamentul din Cosmonauților. Palatul nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Gagel și spălătoria chimică Schmidt au devenit câmpuri de ruine. Chiar pe cheiul Dâmboviței, de la Podul Izvor spre Operetă, se demolează furibund, zi și noapte. Oamenii sunt înghesuiți în garsoniere, nu au unde să și ducă mobilele, lucrurile din casă agonisite în timp, cărțile, tablourile, bolnavii, copiii. Zona a fost invadată de țigani din toată țara care curăță locul. Cu roabe și cărucioare improvizate, nefericiții aceștia izgoniți din casele lor cară, pe furiș, câte o bârnă întreagă, câte un pachet de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
carte. Și Farmacistu se supărase, pentru că el, așa cum încerca să-i arate popii, doar două televizoare avea, nu trei, cum am spus io ca un nenorocit, putând să las impresia total eronată că Farmacistu ăsta e cine știe ce chiabur care a agonisit averi pe spinarea poporului. În seara aia, a venit și popa la mine și m-a luat cu blândețe. Nu umbla în anteriu, sau cum s-o fi numind costumația lui, ci călărea o mobră sau o capră, cum i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
om". Dacă ar fi trecut Istrul mai în zilele noastre ar fi dat de mine! M-am simțit mereu bine în pielea mea și nu am visat niciodată cai verzi pe pereți, bucurându-mă de viață în toată simplitatea ei, agonisind doar adevărate valori de spirit, în baza formulei străvechi "Omule, du totul cu tine". Am colindat și în anii negri ai lui Ceaușescu prin "occident", dar n-am rămas nicicând priponit în fața vitrinelor pline cu minunății și n-am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
necunoscut. Locuiam în comuna Româncăuți, județul Hotin, unde familia mea avea o moșie, pământ, un parc mare și frumos, iazuri cu pește. Tata și bunicul (Nicolae Krupenski) se ocupau de agricultură iar mama de gospodărie. A rămas tot ce a agonisit familia în decursul a câteva secole, proprietatea noastră fiind atestată documentar din vremea domnitorului Vasile Lupu. Îmi amintesc cum am trecut Prutul. Era o mare de refugiați și armată, oameni de toate categoriile sociale, care pe jos, care în căruțe
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ghenadi (născută Krupenski) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1685]
-
so sească de la o zi la alta. Treptat, mă integrez în ritmul normal al vieții, cu înceti șorul însă - nu vreau să mă grăbesc, căci îmi este teamă să nu care cumva să pierd acel bun pe care l-am agonisit în ultimele luni acolo, în singurătate... Vreau să fiu singur și aici, în tovărășia doar a celor care îmi sunt dragi și a celor care la rândul lor mă îndrăgesc. În ultimele două seri am ieșit cu Mama la plimbare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ar închipui că ar găsi în această carte discuții ascetice, ar rămâne decepționat. Cartea, deși nu este lipsită de referințe doctrinale, care sunt reprezentate prin citări abundente de autori, nu are nicidecum intenția complinirii în vreun fel a patrimoniului ascetic agonisit de-a lungul timpului de către cei mai mari teologi și de sfinții maeștri de suflete. Scopul acestei scrieri se poate vedea în savoarea ei de situație de urgență. Lumea a alunecat iar în întuneric, în putreziciune și în barbarie. Dar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mă așteaptă. Cine știe dacă din mine va rămâne vreo urmă. Ahile a fost adus aici, în afara lumii grecești, poate tocmai pentru asta, ca să i se garanteze faima nesfârșită. Pesemne că - din același motiv - și eu va trebui să-mi agonisesc un mormânt dincolo de granițele cunoscute. Să dispar în limbul nemuritorilor. Aici, unde a trăit Medeea. Interdicție Geții se exprimă într-un grai aspru, asemănător latinei arhaice; poate că țin de același trunchi ca și al nostru. Limba lor are ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și dorinți de a cunoaște; superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm În brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: lite ratura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de secoli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri... Te joci matale cu noi, tăticule?... Drept [e] că pe alocuri silabiseam, ca vai de capetele noas tre exaltate, cu dicționarul În mână sau amețiți doar de muzica
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
creier activ, ci mai degrabă oameni primejdioși prin ceea ce li se pare că cunosc. Singura Învățătură care dă Într-adevăr roade (am spus-o În Glossa, prea des pomenită parcă În această carte!) este [a]ceea pe care ți-o agonisești tu Însuți, căci numai o aseme nea Învățătură dovedește că cutare sau cutare are cu adevărat dorința și aptitudinea de a cunoaște, de a Învăța ceva potrivit firii, Îndrumării și gusturilor sale proprii, Învățătura dascălilor fiind pe potriva numai a celor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de tară a familiei, nici măcar pe cea a lui taică-său, de a scrie rău despre lume. Printre mulțimea femeilor care băteau trotuarul zi și noapte pe străzile Câmpineanu, Academiei și Regală, unele erau foarte lucrative și prospere În meserie, agonisind toalete după toalete la fiecare cursă a lor - cum era roșcata aceea pe care o Întâl neai peste tot și la orice oră, cea mai cu vocație și mai lucrativă dintre toate, poreclită, nu știu de ce, Napoleon, [și] Îngropată sub
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]