401 matches
-
el. Când Ronen i-a legat picioarele, l-a lins și pe el. Urechea i s-a rupt și a căzut la pământ ca o bucată de pâine. Plânsul lui nu-mi iese din minte, poate că mai trăiește și agonizează În vreo băltoacă dintre stânci În vadi, poate că plânge și așteaptă un doctor. La noapte Dumnezeu o să vină și o să mă omoare pentru asta. Cel mai bine ar fi să nu mă mai duc deloc la culcare. Sau o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
strălucirea felinarelor, umbrele negre ale pinilor Învăluiți În ploaie de parcă porțile ar fi fost Încuiate pentru totdeauna treziră În Fima o spaimă vagă. De parcă propria sa viață se scurgea aici, sub ochii săi, În ceață și În ger. De parcă cineva agoniza În apropiere, În spatele unuia dintre gardurile ude de piatră. Șoferul spuse: —Ce noapte infectă. Și semaforul ăsta care nu mai vrea să-și schimbe culoarea. Fima Încercă să-l liniștească: —Care-i graba? Așteptăm un minut sau două. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un fel de mare istoric ratat sau un Pușkin deraiat. Erori ridicole, jalnice până la prostie, tipice celor care refuză să privească realitatea drept În ochi. Când Îi trecură prin minte cuvintele „drept În ochi“, Își aminti brusc de câinele care agoniza, pierzând sânge În Întunericul din vadi. Văzu parcă În minte ultimele picături de sânge care se scurgeau din rănile deschise și spasmele agoniei. Dintr-odată, ca printr-o iluminare, Își dădu seama că această oroare nu era decât consecința a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu există. Iar Dumnezeu i-a uitat, după cum spunea ieri patroana restaurantului de peste drum. Fima se văzu aievea păzind În pustietatea nopții tabăra părăsită a vânătorilor de balene. Un felinar chior se leagănă În vânt de capătul unui stâlp, pâlpâind, agonizând În Întuneric, iar În afară de el nu mai există nici o lumină În toată pustietatea vastă a Pacificului spre nord, până la Pol, și spre sud, până În Țara de Foc. Un licurici solitar. Absurd. Locul său nu l-a cunoscut. Și totuși lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
perturbau uneori montarea Americanului. Era păcat, mare păcat că el Însuși rămăsese fără glas din pricina laringitei după prima lectură, astfel că nu se putuse adresa actorilor, Îndrumându-i În direcția cea bună În interpretarea personajelor, ci fusese silit să stea agonizând tăcut și frustrat În timp ce Alexander Îndeplinea această sarcină. Făcuse tot ce Îi stătuse În putință pentru a contracara, la repetițiile ulterioare, intervențiile directorului care aplatizau și nivelau, În mod previzibil, aspectele reliefate ale textului. Cât despre textul Însuși, muncise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o vreme când numele meu reprezenta o adevărată legendă în rândul Femeilor Care Merg la Cumpărături. O vreme când nici nu se punea problema să aleg între o pereche neagră și o pereche verde. Niciodată nu m-ai fi văzut agonizând, cu degetul arătător lipit de obraz și cu fruntea încruntată într-o atitudine de consternare adolescentină. Nu, domnule, eu cumpăram amândouă perechile. Și pe lângă faptul că trebuia să-mi apăr reputația, nici nu aveam nimic de îmbrăcat. Dar aveam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a te juca cu prințesa cea frumoasă din grădina parfumată și a te lăsa mâncat de balaurul cel hidos din prăpastia puturoasă. Ei, asta nu e deloc o alegere greu de făcut, nu? Nu e o alegere în urma căreia să agonizezi din cauza gândurilor, care să nu te lase să mai pui geană pe geană noaptea, așa-i? Să fii o victimă nu e o treabă prea plăcută, dar, fir-ar al naibii!, măcar nu te mai lasă cu nedumeriri. Măcar știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și fugea de-acasă? Of, Doamne! Ei, nu trebuia să-mi fac încă griji din cauza asta. Era prematur, mai ales că deocamdată mi-era teamă că nu aveam să mai întâlnesc niciodată un alt bărbat. Ei, nici chiar așa. Nu agonizam la gândul că n-o să mai întâlnesc niciodată un alt bărbat. Eram doar ușor îngrijorată. M-am hotărât să mă întorc la Londra pe cincisprezece iulie. Puteam să mă mut în noul apartament și să-mi acord mie și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de atracție. Și, de fapt, nu fusesem decât o dată la cinematograf să văd un film pornografic. Era pe la mijlocul anilor ’70, în acele ultime faze oribile ale căsătoriei mele cu Verity. Timp de mai multe luni viața noastră sexuală murise lent, agonizând, și în panica noastră comună am hotărât că o incursiune la un cinematograf din apropiere specializat în filme porno ne-ar putea resuscita cumva. Din păcate, n-am avut noroc. Filmul pe care-l aleseserăm atrăsese o oarece atenție în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai devreme, hotărâtă să-mi compun un look à la Runway din dulapul meu ticsit de haine de la Banana Republic. Îmi tot Încălzeam și reîncălzeam cafeaua În cuptorul cu microunde timp de aproape jumătate de oră În fiecare dimineață și agonizam cu ochii la diverse perechi de cizme și centuri, lâneturi și microfibre. Îmi schimbam dresurile de câte cinci ori până nimeream culoarea potrivită, și asta numai ca să mă autocritic că dresurile de orice stil sau culoare nu sunt deloc OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
iară, măi!", încep să răsune răgușeli deșucheate, în rândurile îngroșate ale argățimii. Strategia momirii cu rachiu a sărmanilor flămânzi se extinde, obrajii lor se scobesc iar colții tovarășilor scânteiază în rânjete de satisfacție, pe linie de partid și de stat. Agonizând într-un îndelungat efort de supunere și de împăcare, cu aceste fețe de cenușă, încercând cernerea noilor urgii, pe care nicicând nu le mai adusese ursita în Goldana, primarul, pe care îl chema tot Păun (fiind un văr de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
uluire, Șamașul, care venise în Cimitirul israelit din extravilanul orașului de baștină, ca să drămăluiască aproximativ ce urgențe erau de gospodărit, după ravagiile crivățului din februarie, constată că năzdrăvăniile auzite de la neghioaba de Măslina cu Slănina se adevereau: un vagabond înghețat agoniza între pietrele tombale! Copilul aplecat, ca și el, asupra muribundului care părea congelat bocnă și care îi semăna Șamașului-ului, ca două picături de apă, întrebă speriat: Țadik-Im, ce facem noi, acum? Pelerinul nu auzi decât o parte dintre cuvintele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scrie și ferparul, ca apoi să treacă nepăsători la alte subiecte. Cât despre tinicheaua oferită de armată, asta nu l-a făcut să uite moartea lui Valentin Papadopol, ultimul dintre prietenii care formaseră grupul său din viața civilă. Îl găsise agonizând după un atac aerian într-o groapă de proiectil, cu buzele vinete și intestinele revărsate printre degetele chircite pe abdomenul transformat într-o rană uriașă. Murise într-o dimineață cu cer senin și parcă la fel de înghețat ca și zăpada din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai mult decât poate obține. Ar mai exista o posibilitate. Să cadă rănit. O cale de ieșire onorabilă din abatorul războiului, care i-ar fi permis să revină lângă ea. Dar dacă capătă o rană mortală? Viziunea îngrozitoare cu Marius agonizând mutilat, într-o baltă de sânge, o face să scuture din cap cu dorința ca imaginea terifiantă să dispară cât mai repede. "Sunt odioasă. În ce monstru m-am transformat?" Faptul că se gândise la moarte o face să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dulce care pătrundea peste mine prin fereastra deschisă de la baie, nu-mi mai umfla pieptul și nu-mi mai invada inima și nu-mi mai făcea gândul să zboare fără hotar. Pasăre rănită, care spera să se vindece, inima mea agoniza cu aripile tăiate și gândul "ar fi mai bine să mor" veni ca o liniștită salvare. Dar atunci descoperii că mai există o speranță și o bucurie care mi-au mai rămas: fetița. O să trăiesc pentru ca, îmi spusei, nimeni nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
moarte toți sîntem datori"', reflectase odată Ion Micu când doi scriitori din București muriseră, unul după altul, ba chiar rîsese: "La cimitir, parodiase el ritualul unei ședințe, Cezar Petrescu", pe care tocmai îl îngropau, se pregătește Al. Chirițescu", care tocmai agoniza), Ion Micu încercă să mă distreze povestindu-mi senzaționala ședință care avusese loc la București între timp și pe neașteptate între scriitori și I.C. Era curios, în acei ani nașterea și moartea erau evenimente care loveau mai puțin conștiința cuiva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de agende și hârtii oficiale! Scrisoarea 2. 7.03.1998 Direcția operativă, serviciul corespondență De la mii de kilometri, din locul unde la ea este ziuă, iar la mine noapte, Adina îmi trimite propriile coșmaruri. Fabrica ei de tenebre produce pești agonizând ca-n tablourile lui Bosch, jumătăți de păpuși violacee, Hamleți și Oedipi desfigurați. Somnul se transformă într-un câmp de luptă pe care lâna saltelei îl scufundă în abisuri foșnitoare. Ne înfruntăm telepatic, fiecare cu fricile și dorințele lui. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ruginie, maro închis); la ultimele etaje n-ajungea sau curgea pe sponci, când n-o mai folosea nimeni din bloc. Deschideai robinetul și scăpau câteva picături, după care nu se mai auzea decât un gâlgâit îndepărtat pe țeavă. Agentul termic agoniza. După o săptămână, adunai două-trei lingurițe de nisip din chiuvetă. Oamenii mergeau la vecini sau ieșeau la colț cu gălețile. Prin venele de metal măcinat curgea viața orașului, sleită și răsuflată, cu sincope și întreruperi, în ritmul dictat de Partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
invers. Iar în perioada iernii comentam pentru Warriors. „Cum aș putea să plec? Nu pot face acest lucru.” „Vei pleca! Uită de baseball. Urmează să mergi în Europa și eu plătesc pentru asta.” Ei bine, nu am dormit câteva nopți. Agonizam și am mers din nou la prietenul meu Eddie Gottlieb, profesorul meu. „Ce să fac?” El a spus: „Zink, ești destul de matur ca să decizi singur. Dar pot să-ți spun că se vede ochii tăi, că vrei să mergi în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
articol din revista "Argeș") la Constantin Virgil Negoiță. Se poate vorbi, astfel, despre un postmodernism modern și premodern, respectiv despre unul extramodern (postmodernismul). Postmodernismul modern nu reprezintă altceva decât procesul tranzitoriu în care, înainte de a se face saltul spre altceva, agonizează modernitatea. Este ceea ce a pozat pentru generații, grupări și secte literare în eliberarea prin post-. Și nu în mântuirea prin post, adică prin apel la trans-. Postmodernismul, ca fază crepusculară a modernismului, l-a convins pe Lyotard să facă apel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
veveriței. Înțelegi, cred, că trebuie să te Înconjori de elemente de mediu aflate la antipodul tău energetic, dar să Înfuleci numai ce e la fel cu tine. Și nu uita că ce aduci În casă e un arbore tăiat, care agonizează. Nu te zgârâi cu Întrebarea dacă e corect ca tu să petreci lângă cineva care suferă, trage să moară. Dar Îți amintesc că agonia exacerbează caracterul, În acest caz biocâmpul deficitar, bradul devenind un fel de „gaură neagră“ pentru biocâmpul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un autoportret ironic cu influențe din Creangă. Adesea sunt surprinse și descrise mișcări și obiceiuri proprii: Cu coatele așezate pe masă și cu capul în mâini, Dionis descifra textul obscur c-un interes deosebit, până ce căpețelul de lumină începu a agoniza fumegând. Se stinse. El își apropie scaunul de fereastră, pe care o deschise și, la lumina cea palidă a lunei, el întorcea foaie cu foaie uitându-se la constelațiile ciudate 240. De multe ori, unda descrierii personajului, mai exact a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-l scoateți? — Poate mai târziu. Depinde de rezultatul concursului. — Doamna Bruescu, ați citit romanul meu? Doamna Bruescu clipește des din genele năclăite de rimel. Ochii ei sunt ca două păsări mici zbătându-se Într-o baltă de smoală, privirea ei agonizează, oh, n-aș vrea s-o fac să sufere pe femeia asta, dar e la mijloc unul din romanele vieții mele. Bineînțeles că l-am citit, domnu’ Golea. Doar pentru asta suntem aici. Și cum vi se pare romanul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prin condamnări sumare, de reprezentanții poporului în numele poporului... Călăii nu se mulțumeau să ia pur și simplu viața... ci, o exterminare lentă, picătură cu picătură, prin chinuri diabolice... Călăul născut din propriul popor... Uitați de lume, morți pentru cei dragi, agonizând în frig, foame, mizerie și degradare... elita țării se stingea. În pușcării, s-au învățat a muri... Ne vom întoarce într-o zi, vor fi apusuri aurii, cum au mai fost când am plecat !” „.. Să nu ne răzbunați..!”, erau ultimele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pofticios de cruzime. Călăul din el nu se mai mulțumea să-i ia, pur și simplu, viața... ci, cu o exterminare lentă, picătură cu picătură, prin chinuri groaznice... prin schingiuiri de neînchipuit cum numai securitatea se pricepea; să-l vadă agonizând... asta vroia. Maiorul se opri, la câțiva pași în fața lui, văzându-i în privirea ochilor atât de liniștită, o resemnare care-l uluia.. În ochii căruia i se putea citi, doar, un dureros regret că n-a fost vrednic să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]