569 matches
-
Maniu, după cum va spune cel dintâi), „are nevoie de lumina «Gândirii» cum a avut odinioară nevoie de gândul consolator al «Luceafărului»”. Întocmai ca „Luceafărul” în precedentele două decenii, G. se voia o nouă „Dacia literară”, cu sediul în Ardeal, o agora a scriitorilor din toate ținuturile românești, indiferent de orientare și formație artistică. Unicul criteriu de selecție a manuscriselor oferite spre publicare urma să fie calitatea. Redactorii nu concepeau să scoată o revistă mai puțin interesantă decât cele apărute anterior în
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
Dimisianu, Subiecte, 30-38; Drăgan, Clasici, 264-268; Popa, Clasici, 27-31; Liviu Rebreanu, îngr. și pref. Paul Dugneanu, București, 1987; Poetica romanului românesc, îngr. Mircea Regneală, pref. Radu G. Țeposu, București, 1987, 119-126, passim; Craia, Fețele, 68-78; Stancu Ilin, Liviu Rebreanu în agora, București, 1988; Tihan, Apropierea, 19-34; Zamfir, Cealaltă față, 11-20; Băileșteanu, Aorist, 104-115; Popovici, Eu, personajul, 104-108, 144-157; Holban, Literatura, 116-126; Niculae Gheran, Rebreanu. Amiaza unei vieți, București, 1989; Ungureanu, Imediata, II, 247-252; Velea, Interferențe, 24-30, 102-113, 243-244; Regman, Nu numai
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
Europe” din Statele Unite. Redactează capitolul despre dramaturgia românească din volumul L’Histoire du spectacle, în seria „Encyclopédies de la Pléïade” (1965). Revistele românești din exil o numără printre colaboratorii consecvenți („Luceafărul”, „Limite”, „Caete de dor”, „Ethos”, „Cuvântul românesc”, „Ființa românească”, „Dialog”, „Agora”, „Lumea liberă”, „Contrapunct” ș.a.). A mai semnat I. Cristu, Ina Cristu. În 1978 Editura Limite din Madrid îi tipărește cronicile radiofonice difuzate între 1962 și 1971, cu titlul Unde scurte. Ca traducătoare mai publică, sub pseudonimul Claude Jaillet, Journal d
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
Craiova, 1996; Sanda Stolojan, Nori peste balcoane, tr. Micaela Slăvescu, București, 1996, 11-12, 17-18, passim; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 31-53; O sută de autori și încă unul. Dosar Eugen Ionescu, Cluj-Napoca, 1998; William Kluback, Michael Finkenthal, Clownul în agora, tr. Roxana Sorescu, București, 1998; Dicț. analitic, II, 13-15; Dicț. esențial, 393-396; Philippe Sellier, Eugène Ionesco, în Dictionnaire de la littérature française. XX-e siècle, Paris, 2000, 376-380; Anca Maria-Rusu, Eugen Ionescu și Samuel Beckett în spațiul cultural românesc, Iași, 2000, 5-111
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
București, 1976 (în colaborare cu Paul Cornea și Elena Piru); V. Voiculescu, Integrala prozei literare, pref. edit., București, 1998, Integrala operei poetice, pref. edit., București, 1999, Opera literară, introd. edit., I, București, 2003. Traduceri: William Kluback, Michael Finkenthal, Clovnul în agora. Convorbiri despre Eugen Ionescu, București, 1998. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, „Interpretări”, RL, 1979, 44; Doina Uricariu, Interpretări și analize, LCF, 1979, 50; Nicolae Manolescu, Vocația interpretării, RL, 1980, 2; Mihai Dinu Gheorghiu, „Interpretări”, CL, 1980, 2; Dan C. Mihăilescu, „Interpretări
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
de Jurnalistică a Universității Banatul. Debutează în 1983, cu poezie, la ziarul „Viitorul” din Turnu Severin, iar editorial în 1994, cu placheta Firește că exagerez (Premiul Uniunii Scriitorilor). E prezent în „Orizont”, „Tribuna”, „Poesis”, „Contrapunct”, „Luceafărul”, „Echinox”, „Familia” și în „Agora” (Philadelphia), „Impuls” (Novi Sad), „Lumina” (Pancevo) ș.a. Volumul Piper pe limbă (1999; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara) reunește interviuri luate unor personalități bănățene. I s-au decernat Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (2000), Premiul „Tânărul jurnalist al
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
Manu, Eseu, 140-141; Șerban Foarță, Pledoarie pentru un „absent”, O, 1980, 15; Valentin Tașcu, Modificarea formei, ST, 1980, 4; Lit. rom. cont., I, 508-509; Petru Novac Dolângă, Mărturisiri și repere, Timișoara, 1980, 134-141; Ungureanu, Imediata, I, 61, 99-101; Nicolae Băciuț, „Agora”, SLAST, 1986, 10; Nicoale Scurtu, Petru Sfetca, RL, 1987, 48; Nicolae Țirioi, Așteptându-l pe Godot, O, 1987, 48; Dicț. scriit. rom., IV, 226-228. G. Bl.
SFETCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289658_a_290987]
-
1990. A mai colaborat cu versuri, articole, reportaje, interviuri, eseuri, recenzii la „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Steaua”, „Astra”, „Familia”, „Argeș”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Orizont”, „Hyperion”, „Poesis”, „Transilvania”, „Poezia”, „Dacia literară”, „Biblioteca Bucureștilor”, „Bibliotheca septentrionalis”, „Naș Holos”, „Cafeneaua literară”, „Balada” și „Agora” (Germania), precum și la ziarele și revistele județene „Pentru socialism”, „Maramureș”, „Graiul Maramureșului”, „Graiul de Duminică”, „Clipa”, „Clipa zilei”, „Glasul Maramureșului”, „Jurnalul de Sighet”, „Archeus”, „Pro Unione”, „România kilometrul 0”, „Nord literar”. Deosebit de activ ca animator cultural și publicist, și-a
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
povestească. Producția orală, conversația cu tot ce are ea, exercițiul verbalizării depășeau cu mult producția scrisă. Pe bună dreptate, Andrei Pleșu considera că „euforia oralității explică, în opinia lui, absența literaturii de sertar și a samizdatului. Totul se consuma în «agora» discretă a dialogului, a cuvântului neconsemnat, a volatilității” (1994). Scrisul era asociat cu spațiul public: ne scriam articolele - teme de plan fără elan, ele erau spațiul cenzurii; oralitatea însemna libertate, creativitate, neconvenționalism, spontaneitate și, mai presus de toate, emoție. și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din Grota Azzurra) fapte explicabile doar prin „fenomene miraculoase”, petrecute pe când „planeta noastră era un unic soare”. Vocația poetică învederată intermitent în notele de drum se manifestă în mai multe culegeri de poeme: Pentru cel ales (1968), Un om în agora (1972), Gustul sâmburelui (1974), Raza de cobalt (1979), Insomnia dragonului (1989), Ieslea Minotaurului (1993). De regulă libere și nerimate, versurile comunică vibrații ale unei conștiințe active, angajată în construcția unei așa-zise „lumi noi”, nota lirică individualizantă fiind un patos
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
tablou de epocă, în care persistă intenția de a surprinde în comportamente riguros circumstanțiate relativa esență umană. SCRIERI: Impresii de călător, București, 1962; Drumuri europene, București, 1965; Biletul la control!, București, 1968; Pentru cel ales, București, 1968; Un om în agora, București, 1972; Ieșirea din labirint, București, 1973; Gustul sâmburelui, București, 1974; Raza de cobalt, București, 1979; Pumnul și palma, vol. I: O dimineață înșelătoare, București, 1980, vol. II: Ochiul ciclopului, București, 1981, vol. III: Marșul cariatidelor, București, 1982; Muzeul de
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
lirica se naște și din observarea ritmurilor naturii, a perindării anotimpurilor. Versurile sunt variațiuni pe tema tristeții lumii, poetul devenind un aed melancolic și epicureu. El aparține cetății dunărene, a cărei imagine este apropiată de cea a cetății grecești antice (Agora, Triptic). Metaforic, câmpia este asociată limbii: „E-o câmpie necuprinsă limba română / pas cu pas o străbatem până la moarte” (Limba română). Ciclul Nopțile disperării din volumul Corăbii pierdute (1994) abordează lirica de dragoste, creându-se un spațiu halucinant, în care
MUSTAŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288333_a_289662]
-
înțelept, înclinat spre un trai patriarhal, în mijlocul naturii. Omul politic, ce meditează acum cu amărăciune la moravurile vremii, e o prezență tot mai discretă, imaginea care prinde contur fiind aceea a unui boier de țară, retras departe de vânzoleala din agora, dedându-se, cu o bucurie simplă și naivă, plăcerilor de numismat și horticultor. Predicând răbdarea, resemnarea, el se înfioară câteodată de singurătate și de apropierea sfârșitului. E un spirit reflexiv și sceptic, cu porniri de duioșie și alunecări spre fatalism
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
iar editorial în 1985, cu ficțiuni fantastice, în volumul colectiv Proze. Colaborează cu traduceri, eseuri, cronici literare, note, proze la „Dialog”, „Opinia studențească”, „Echinox”, „Viața românească”, „Vatra”, „Astra”, „Orizont”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Neue Literatur”, „Dialogue” (Montpellier), „Libération”, „La Nouvelle alternative”, „Agora”, „Timpul”, „Național” ș.a. Eseistica lui P. este produsul unui spirit care a optat în deplină cunoștință de cauză pentru marginalitate. În primul rând, eseistul respinge principial orice sistem (cultural sau politic) care emite pretenții de centralitate; din această perspectivă, a
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
, revista care apare la Cluj, lunar, apoi trimestrial, din septembrie 1996. Este editata de Fundația culturală Forum și de Societatea culturală Agora. Director este Ioan Ștefan, redactor-șef - Ion Antoniu, iar din colegiul de redacție fac parte Mircea Popa, Ion Cristofor, Ion-Viorel Bădica. Publicația își propune să aducă un element de noutate în peisajul literar contemporan, propunând literatura unor scriitori „refuzați” la
NOESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288469_a_289798]
-
Fidelă obiectivelor propuse, O.l. reușește să strângă în jurul său atât scriitori și critici cunoscuți, cât și începători într-ale literaturii. Încă din primul număr Magda Ursache semnează rubrica de pamflet literar „Mânie liberă”, Virgil Panait susține rubricile „Scriitori în agora”, devenită „O scrisoare pierdută”, cuprinzând puncte de vedere despre unele aspecte ale literaturii actuale, și „Revista revistelor”. Aria rubricilor se extinde treptat, iar cercul de colaboratori se îmbogățește. Astfel, la noile rubrici - „Maeștri”, „Recuperări”, „Eseu”, „Poezia și proza în oglindă
OGLINDA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288511_a_289840]
-
1990 a fondat revistele „Expres” și „Expres magazin”, iar împreună cu Ion Cristoiu, cotidianul „Evenimentul zilei” (1992), al cărui director a devenit în 1997. Din 1993 este președintele postului de radio Total. A colaborat la „Viața românească”, „România literară”, „Steaua” „Meridian”, „Agora”, „Het Folk” (Belgia), „De Steem” (Olanda), „L’Événement de jeudi”, „Washington Post”, „New York Times”ș.a. Este considerat printre primii zece magnați ai presei românești postcomuniste. După 1989 s-a consacrat publicisticii politice. Situate în teritoriul reportajelor, textele lui N. tind
NISTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288465_a_289794]
-
literar”, „Dacia rediviva”, „Convorbiri literare”, „Vremea”, „Transilvania noastră”, „Era nouă” ș.a. Primul volum de versuri, Cântecul argonauților, îi apare în 1943, abia după treizeci și cinci de ani autorul revenind cu o altă carte de poeme, Parabole (1978), urmată de Dialoguri în agora (1980). Cea dintâi plachetă a lui P. se remarcă prin plasticitatea imaginilor, prin forța sugestivă a unor versuri amintind de filigranul haikuurilor, prin vibrația aparte a meditației asupra timpului și a morții. Tonul subtil ironic în care poetul se adresează
PATRASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
apropiere, inevitabilă, de crepuscul. Tema vremelniciei, a timpului care nu iartă se regăsește în tot ce a scris P. Volumul Parabole include sonete situate în acest registru, dar și poeme de dragoste ori altele cu tentă ironică, moralizatoare. Dialoguri în agora enunță, din nou, irevocabila hegemonie a timpului asupra făpturii umane - condiție semnalată chiar de titlurile poeziilor: fiecare începe cu substantivul „ora” urmat de determinanți (Ora sfinxului, Ora mărturisirilor ș.a.). Cu toate că poemele par scrise „ca ultimul ceas din viață către moarte
PATRASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
Ora sfinxului, Ora mărturisirilor ș.a.). Cu toate că poemele par scrise „ca ultimul ceas din viață către moarte”, autorul lor nu se sustrage vieții, ci continuă să caute răspunsurile unor perpetue întrebări. SCRIERI: Cântecul argonauților, București, 1943; Parabole, București, 1978; Dialoguri în agora, pref. Emil Manu, București, 1980. Repere bibliografice: Al. [Al. Raicu], Un debut, SE, 1943, 1842; Al. [Al. Raicu], „Cântecul argonauților”, SE, 1943, 1851; Mihail Chirnoagă, „Cântecul argonauților”, VAA, 1944, 977; Emil Manu, „Parabole”, RL, 1978, 40; Manu, Eseu, 17, 59
PATRASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
Recherche littéraire”. În 1994 obține Premiul pentru literatură „John Charles Polanyi”, decernat de Guvernul Provinciei Ontario. Colaborează intens, între 1986 și 1990, la posturile de radio BBC și Europa Liberă, ca și la revistele românești din exil: „Lupta”, „Dialog”, „Curentul”, „Agora” ș.a. Publică totodată în periodicele științifice „Canadian Review of Comparative Literature”, „Semiotica”, „The Comparative” ș.a. În mai multe enciclopedii cu circulație universală a redactat articole despre Lucian Blaga și G. Călinescu. Este, de asemenea, prezent în lucrări tipărite în țară
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
de stilistică, poetică, semiotică (1980), Semiotică și poetică (I, 1984). Farmecul personalității critice vine la M. din iscusința oralității, debitul intens și persuasiv al ideilor, gradul de implicare subiectivă în actul comunicării. Demersul critic este conceput ca o ieșire în agora, ca o participare la viața cetății, destinat să mobilizeze și să convingă. Cronica dramatică, spontană și degajată, e întotdeauna centrată pe o problematică teoretică, după cum articolele de sinteză și studiile au vioiciunea ideilor trăite. Totuși, nu și-a adunat în
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
Nae Ionescu să fie o colecție de articole din Cuvântul. Nici „conferințelor radiofonice” ținute de numeroși universitari sau membri ai Academiei Române nu le lipsea audiența. Astăzi le putem verifica și elogia scriptic atât calitatea, cât și temeinicia. Prezența lor în agora n-a fost un gest circumstanțial, ci o decizie profetică, încă imperfect recuperată. Șovăielitc "Șovăieli" Care este însă locul teologiei în spațiul public românesc de astăzi? Ce vizibilitate culturală a dobândit într-o duzină de ani activitatea a sute de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fiii - se explică prin același mecanism. Așa se face că astăzi nu avem nici măcar un exemplu de înalt ierarh care să fi asumat - după exemplul dat de Sorin Antohi în „republica literelor” - asceza unei confesiuni publice și retragerea subsecventă din agora. Deși călugări după vocație, nici un episcop nu s-a întors spășit „la rugăciune și post” în mănăstire. După modelul politicienilor compromiși, ierarhii depun contestații, refuză confruntarea deschisă, se bâlbâie lamentabil și amestecă sistematic planurile. Unul dintre artificiile silogistice cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
civilizației occidentale. Indiferența narcotică față de traiectoria istoriei noastre comunitare a pătruns cu repeziciune în toate păturile societății. Eșecul ironic al tranziției românești este dovedit de faptul că, deși autorul Politicelor hotăra în 1996 să nu mai vegheze asupra neorânduirilor din agora, zece ani mai târziu el a ajuns să conducă Institutul Cultural Român din București. Implicarea activă în viața cetății a dictat mereu un discurs critic, „la pas cu impasul”. Cărturar de vocație, Patapievici a decis în favoarea construcției instituționale în lupta
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]