440 matches
-
n-a funcționat atât de bine și piedicile tranziției n-au fost atât de multe și evidente. Incompetenți cât încape, submediocrități patente, oamenii Securității știau însă la perfecție câteva lucruri: să încetinească, să blocheze, să distrugă. Din nefericire pentru ei, aisbergului încep să se topească și în sfârșit îi cunoaștem măcar pe câțiva dintre cei cărora le datorăm tragedia de azi a României. Probabil că Melinescu, Magheru sau Grecu nu-și dau seama nici acum de rolul nefast pe care l-
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
în 2009, i s-a acordat în Statele Unite prestigiosul National Book Critics Circle Award. Susan Sontag îl numește „cel mai influent și admirat romancier al generației sale din întreaga lume hispanică”. Hemingway spunea că o povestire bună seamănă cu un aisberg: ceea ce se vede este întotdeauna mai puțin decât ceea ce rămâne sub apă, conferind mister, forță și înțeles părții care plutește la suprafață. Povestirile din Convorbiri telefonice și povestea „spartă” în 55 de fragmente poematice din romanul Anvers creează exact această
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
poate de clar că n-avem de-a face cu un oarecare artificiu teoretic la modă.) De altfel, dacă ne uităm puțin în urmă, la cărți cum este masiva Ficțiunea jurnalului intim (în trei volume) sau Genurile biograficului, putem vedea aisbergul în întregime, nu numai creștetul lui. Celelalte secțiuni ale cărții conțin și ele numeroase nuanțe fertile interpretativ. (E de-ajuns să mă refer, în treacăt, la ierarhia demonilor, invers proporțională cu coeficientul de inteligență al acestora.) Ce mă nedumerește un
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
dovezi clare (expuse, e drept, cam naturalist pentru uzanțele epocii) în contra corsetului. Doamnele din sală își simt intimitatea invadată. Nici măcar o sufragetă gălăgioasă de felul Sofiei Nădejde nu aderă cu totul la o asemenea idee. Dar conferința e doar vârful aisbergului. Capitala va fi câteva zile mai târziu paralizată de evenimente și mai grave. Anume o serie de atentate în câteva puncte-cheie, cele mai multe dejucate cu succes, grație tandemului formidabil făcut de Costache Boerescu și de mentorul său, generalul Algiu. Cei doi
1898. Street view by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4050_a_5375]
-
critic și istoric literar cu intuiții pătrunzătoare, a cărui cultură literară și filosofică îi permite să articuleze manuscrisele rămase de la scriitor într-o primă ediție reprezentativă pentru proza acestuia. Cum ceea ce s-a publicat până acum reprezintă doar vârful unui aisberg, se poate spune că Sesto Pals, deși plecat la Domnul în 2002, ne va mai rezerva surprize și în viitor. Adevărată mostră de suprarealism: refuzând să publice în viață, scriitorul devine o prezență publică activă, după moarte.
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
o recitiți, în zilele cînd toți, oameni mici și mari, ne gîndim la drumuri și la stele. Veți înțelege și veți alege, din tiribomba cu aventuri, ce înseamnă dorul, cît prețuiește prietenia. Și veți pricepe de ce, după Calea împăratului, după Aisbergul nostru se topește, atîtea povești cu cetățeni în frac, în corul de Crăciun se aude, totuși, o singură voce de pinguin. Numele lui e Apolodor?
E corul de Crăciun by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7776_a_9101]
-
unice, nu am avut prea des ocazia să citesc texte critice într-atât de epurate de orice - nu întâmplător - parti-pris. Ideologic sau, ca să zic așa, religios. Disputa lui Manolescu cu viziunea analitică a lui Negoițescu reprezintă, de aceea, numai vârful aisbergului. Pe de altă parte, studiul despre Călinescu dovedește o înțelegere extrem de lucidă, ce trece dincolo de granițele filologiei. În ciuda titlului de rubrică, textul acesta nu e o cronică literară. Am explicat mai sus de ce. Erorile Istoriei, reale, nu inventate după calapod
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
populația României”, titrează, în ediția din 13 iunie, ziarul „Adevărul”. Iată cum: natalitatea aflată în scădere constantă din 1990 pînă acum, mortalitate și morbiditate ridicate, spor natural negativ, migrație, speranță de viață scăzută. Ca de obicei, primim relatări despre vârful aisbergului și, la pachet, alarmism și comentarii după ureche. Psihologul Hanibal Dumitrașcu, citat în articolul amintit, relaționează această depopulare „singulară în Europa” cu faptul că „femeia de astăzi și-a pierdut rolul fundamental pe care-l avea în societatea tradițională de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5476_a_6801]
-
în ochi Creația. Aici intervine viziunea regizorală a lui Ang Lee și universul particular creat de cinematograful digital. Regizorul utlizează 3D-ul pentru a crea, ca și James Cameron în Avatar (2009), o lume feerică. Imaginea balenei care țâșnește asemeni unui aisberg albastru din străfundurile oceanului în întunericul stelar este copleșitoare. Ca și flora din Avatar, nocturnele oceanice sunt adesea covârșitoare, nopți spuzite de stele asemeni unor diamante cu reflexul lor în apă, oceanul luminat de candelabrele unor meduze, pești zburători, insula
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
Dacă în iarna lui 2004-2005, subvențiile pentru căldură au fost de aproape 4.000 miliarde lei, în iarna lui 2006, ele vor fi de cel mult 2.600 miliarde lei, se spune discret la un post de televiziune... Deci, vine aisbergul guvernamental și va fi ca pe ,Titanic": scapă cine poate... Ultimele știri. l Tv Sport ne-a transmis duminică în direct meciul Saint Etienne - CFR Cluj. Scor 2 - 2. S-au calificat clujenii. Un sincer bravo! l Gheorghe Roșoga, cunoscutul
Numai presa e de vină... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11487_a_12812]
-
perioadei staliniste (extrem de săracă speculativ chiar pentru cei mai creativi interpreți), ci incursiunile tematice în epoca ceaușistă și în cea post-revoluționară. Se poate vorbi aici de „incursiuni” propriuzise întrucât Sanda Cordoș își alege subiecte în măsură să dea seama de „aisbergul” scufundat al societății comuniste - desigur, așa cum se reflectă el în memorialistică și literatură. După restabilirea adevărului factologic, vizibil la suprafața documentelor, avem nevoie ca de aer de asemenea studii menite să descifreze mecanisme secrete ale culturii de sub totalitarism. O reconstituire
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
pîrîie șfichiuie sleită în vîlvătăi lingușitoare și doar un murmur răzbate „mă voi îngropa în poezie ca o secure a războiului la mare adîncime acolo tăișul nu mai poate fi ocolit"' una din acele clădiri cu o cruzime mocnită de aisberg depozitare fără scrupule ale unei subtile amenințări torcînd înăbușit undeva în fundal dar pentru așa ceva trebuie să te obișnuiești să adăstezi dincoace de porți ca și cum mîinile și picioarele n-ar mai avea nicio trebuință năucit azvîrlit sub soarele cu dinți
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
catedrale de ghețari unde se află Vaticanul pinguinilor imperiali papalitatea păpătorilor de heringi argintii-albaștri acolo mi s-a întâmplat un poem laconic încât poate fi reprodus și aici - (pe creasta unui nor - semiluna ca o focă de foc pe vârful aisbergului din tărâmurile unde exoticile noastre dorinți se întretaie cu recea realitate) - de fapt trecuta și prezenta zămislire întâmplându-se la Neptun în dreptul vilei Stancu unde marea poartă botniță și zăbală de stabilopozi caraghioși întinzându-și pe țărm balele melanjului de
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
era în tinerețe și în curînd și tinerețea, și bătrînețea îi vor fi uitate. își spuse „Vai, nu! Nu!“ și simți pentru prima oară în viață spasmul unei suferințe pure, fără furie sau autocompătimire. Nu putu să plîngă, dar un aisberg de lacrimi înghețate pluti aproape de suprafață, și își dădu seama că acel aisberg plutea în oricine și se întrebă dacă și ceilalți îl simțeau la fel de rar ca el. Adormi cu capul pe teancul de partituri și se trezi peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uitate. își spuse „Vai, nu! Nu!“ și simți pentru prima oară în viață spasmul unei suferințe pure, fără furie sau autocompătimire. Nu putu să plîngă, dar un aisberg de lacrimi înghețate pluti aproape de suprafață, și își dădu seama că acel aisberg plutea în oricine și se întrebă dacă și ceilalți îl simțeau la fel de rar ca el. Adormi cu capul pe teancul de partituri și se trezi peste o oră, simțindu-se atît de bine, că aruncă seringa și adrenalina în găleata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca o machetă de sticlă umplută cu sânge, se-ntindea cu acoperișurile lui fantastice: ouă imense, donjonuri, turlele Mitropoliei, burta de cristal a CEC-ului, bilele din vârful hotelului Negoiu și al clădirii ASE-ului, ciupercile sucite ale bisericii ruse, aisbergul încastrat cu antene parabolice al Palatului Telefoanelor, ca piciorul în proteză de fier al unui copil cu poliomielită, falusul Foișorului de Foc, totul înțesat de un popor de statui înfățișînd gorgone și atlași și cherubini și Agricultura și Industria și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Erezii și crime, convertiri și bruște lepădări de credință, aparent răspândite după banale legi statistice, spuneau altceva celui ce simțea clocotul religios al comunității prin toți porii. La marginea câmpului de forțe curcubeene apăruse deodată un mare continent glacial. Un aisberg negru, străin și ireductibil deasupra căruia, ca-n vedenia lui Iezechiel, trona Albinosul, șiroind o văpaie neagră și învăluit pân-la brâu într-un metal asemenea crisolitului. Când intră în odaie, părintele zări mai întîi marile pânze albe ca laptele, scrobite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
niciodată injecții. Nu puteau fi decât pentru unul dintre părinți. M-am jucat cu ele vreo săptămână, după care-au dispărut fără urmă. Într-o dimineață de la sfârșitul lui august am lăsat în urmă pentru ultima oară, ca pe-un aisberg, vila galbenă din Floreasca, unde locuisem timp de trei ani, și-am luat-o, de mână cu mama, pe stradelele liniștite-ale cartierului, trecând pe lângă alimentara din capătul străzii noastre, unde mă trimiteau să cumpăr câte ceva cu bani potriviți, prin fața frizeriei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
noi, pe un scaun pliant, și pe măsuță era aprinsă o veioză cu lumină foarte slabă, așa-ncît nu scotea din întuneric decât farfuriile și fețișoarele noastre apropiate. Până și figura surorii, al cărei piept alb și masiv răsărea ca un aisberg în lumină, rămânea în penumbră. Pe farfurii am avut în fiecare seară același unic fel: semăna cu o meduză tremurătoare, aproape complet translucidă, prin pielea căreia se deslușeau mai întunecate, de culoarea ambrei, organe interne. Când înfigeai în ea lingurița
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stat în spital, ședințele de masaj facial aveau loc în cabinetul maseurului orb, de două ori pe săptămână, și doar mâinile lui late și moi îmi modelau, ca ale unui sculptor, lutul ceros al feței. Orbul emana frig ca un aisberg. Tot timpul mi-a fost teamă de el, deși, când am coborât în vizuina lui pentru prima ședință, mi-am dat seama că nu-mi era complet necunoscut. Îl întîlnisem de mai multe ori pe Ștefan cel Mare, plimbîndu-se la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se zbătuseră pentru ultima oară peste față, se întîmplase ceva minunat și teribil. Îmi trăsesem bluza de pijama din nou peste umeri și mă-n-torceam spre maseur ca să-i mulțumesc, ca de obicei, înainte de a ieși. L-am văzut umplând cabinetul, aisberg orb și alb ca zăpada, balenă albă și oarbă mirosind a tăcere. În fața lui, cum stăteam acum față-n față, mă simțeam ca un adorator anonim, smochinit de posturi, cutremurat de monstrul criselefantin. "Ești Mircea", șopti el atunci, abia auzit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și de-ncremenit, încît părea cu mult mai concret decât spațiul dimprejur, de parcă pe el ar fi focalizat aparatul foto al existenței, lăsând tot restul într-o ceață de culori stinse. Depărtîndu-se de el, ca de-o corabie sau de-un aisberg, fata dădu, la vreo treizeci de pași, peste un al doilea scaun dentar, apoi peste altul... Erau sute, poate mii, așezate în șiruri, la egală distanță unul de celălalt, încremenite-n același aer înghețat, identice în cele mai mici detalii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
putu mânca. Timpul șuierase mânios pe deasupra lui. Se privi în oglinda gheții: un chip bătrân, înconjurat de păr cărunt. Se lungi în băltoaca de apă, așteptând să moară. Gheața troznea-n toate părțile: pe alocuri ajunsese subțire ca unghia. Departe, din aisberguri, faleze-ntregi se prăbușeau în mare. Din adânc se ridică atunci o uriașă corabie. O corabie putredă, cu lemnul încrustat de scoici și răgălii, cu cârligele și scoabele pufoase de rugină, cu clopotul de cart mâncat de cocleală. Pe catarge
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că poate să o facă. Inima pompează într-un ritm nebunesc, sângele galopează năvalnic prin artere, bate ca o toacă în tâmple, urechi, stomac. Aerul rece răzuie dureros gâtul și pătrunde în plămâni ca un bolovan uriaș rupt dintr-un aisberg. Ridică în brațe băiatul, rugându-se ca în cele cinci, poate zece secunde rămase până ce lunetistul îl va prinde ferm în cătarea puștii, să ajungă la adăpost. O bubuitură puternică lângă urechea dreaptă aproape îl asurzește. Dezechilibrat, se împiedică, cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Căldura animală" a sentimentului îi repugnă așa cum îi repugna lui Rimbaud. Orice mistică, orice bâjbâire după adevăruri "ce mai mult le încifrează cel ce vrea a descifra" îi sânt la fel de străine. Florin Iaru este numai ce se vede, numai suprafață. Aisbergul său este atât de ușor, încît nu numai că nu are o parte sub apă, dar ne așteptăm chiar, din clipă în clipă, să-și ia zborul. Luna sa nu are o față nevăzută, ci, ca în picturile cubiste, își
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]