549 matches
-
Invidia, Ura și Gelozia. Sau ajutoarele Lăcomiei, Egoismul, Bârfa și Prostia să cotropească Țara lui Verde Împărat cu măgăriile și prostiile lor. Ar fi curată nenorocire. Sper să nu găzduiască PAM în capul ei, adică în visul ei, o asemenea aiureală. Dar m-am cam pierdut cu filosofia și uite, mă aflu deja în Castel. Aici, observ că lucrurile s-au cam schimbat. I-am lăsat opt la număr, erau adică Prințul, Ana, Inventatorul cu Zâna Inventica, Artistul cu Măiastra, Învățătorul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
natură doctrinară, așa cum a indicat votul în apărarea proprietății, ce anume este totuși mai puternic decât doctrina în viitoarea coaliție PNL cu PSD? Au mai spus partizanii viitoarei Monstruoase Coaliții că ideea de dreaptă și stângă politică ar fi o aiureală politologică fără legătură cu viața. Votul împotriva renaționalizării proprietății arată că nu este deloc așa și că o coalizare între dreapta liberală și stânga postnomenclaturistă și securistă este motivată doar de pofta comună de jaf. Mai apoi, după hoție, apare
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și l-am auzit pe Ze Wo întrebând : „La ce bun să ții trei ani doliu după părinți când un singur an ar fi de-ajuns ?“. Spunea trei ani, deși trecuseră atâția. („Ce om insensibil !“, gândea Maestrul.) „Totul e o aiureală“, îmi spuneam. „Poate că nu m-am pregătit destul...“ Dincolo de ușă întrezăream Infernul. Pe unde o fi rătăcind Zenobia ? Sigur, lipește litere, puțin îi pasă de mine. M-a lăsat dinadins aici, unde până și Orfeu a greșit. A uitat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cei pe care i-ai văzut ieri în câmp... Dar tu? Dar eu, ce? — Tu ce ești? Ții de care punct cardinal? — Ei, credeam că ai înțeles până acum că sunt nordul... — Serios? începu să se amuze Omar. Era o aiureală deplină, cu nord și sud, deși, dacă se gândea bine, el era într-adevăr secul torid și înverșunat al deșertului, uneori vântos, însă totdeauna fierbinte, pe când ea era ploaia care aducea iarba să-ți bată glezna, care îmblânzea praful, care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
încetișor pe canapeaua cu perne multe." Hm, începuse să devină monoton..." Auziră un chicotit și se răsuciră brusc. Un bărbat cârn, în vindiac îmblănit, cu o trusă de medic sub braț, le făcu un semn amical. ― Mai e nevoie de aiureala cu țigara? Râdea bine dispus, trecîndu-și degetele prin părul ud. Scarlat îl privi iute: "Ce-i cu ăsta, domnule? Ai zice că pleacă într-o petrecere la iarbă verde cu ouă tari, tranzistoare, și o fată blondă care culege floricele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unui castel. O, un castel minunat cu donjoane și chiar un pont-levis. Am văzut poza. Prințesa scăpătase și căuta de zor sipetul. Într-o noapte, a avut un vis. Se făcea că... Florence se răsuci. ― Ia ascultă, unde ai auzit aiureala asta? ― Am citit-o în Frații Grimm. Niște scriitori remarcabili. Doamna Miga izbucni într-un râs nervos. ― Ce idioată! Basme! Ne povestește basme! Melania Lupu își strânse buzele ofensată. ― Detest violențele de limbaj, Florence. Ce-o să-și închipuie dumnealui... ― Faceți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce caut aici?! Ce se întîmplă cu mine!? Am discutat într-adevăr cu femeia?" înțelegi, toate astea nu-și găseau loc în viața mea, nu se asortau cu nimic. Un coșmar de schizofrenic! Habar n-am dacă pricepi, e multă aiureală acum în capul meu... Cârnul remarcă placid: ― Asta-i din cauză că n-ai fantezie. Mie mi s-a părut totul foarte firesc. Eu nu visez decât atunci când dorm... ― E bine, e bine băieți, șopti mecanic Scarlat. S-a făcut 2, 30
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avertizez că nu glumesc. Deschise ușa dormitorului, arătîndu-i cadavrul șoferului: Individul a încercat să ne tragă în piept... Doamna Miga izbucni în plâns. Scarlat îl privea printre gene: "Nefericitul are ghinion. Dormea liniștit în patul lui și dintr-o dată... Ce aiureală!" ― Șantaj deci? ― Îhî! O chestie extrem de simplă. Urmează să decideți. ― Nu puteți să-mi cereți asta! ― Am făcut-o, dragul meu, e inutilă orice discuție. Știu ce se petrece acum în sufletul dumitale. Renunțase brusc la pronumele de reverență. Surâdea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la cotitură... În sfârșit, bat cîmpii! Maiorul îl privi iute apoi coborî pleoapele. " Eram convins că a fost ideea ei. A găsit și mijlocul de-a o comunica fără să se deconspire. Dar asta nu-i o probă. Nu, o aiureală ca asta n-o poți susține în fața unei instanțe! Melania... Încep să cred că face parte din specia invincibililor." ― Ascultați-mă pe mine! surâse inginerul. O urgisiți de pomană pe biata bătrână. CAPITOLUL XII PLEDOARIE PENTRU INOCENȚĂ ― Să-ți fie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
clipe până auzi ușa de la intrare închizîndu-se, apoi mototoli cu un gest crispat hârtia. " Nu! Nu așa a expediat biletul. Curentul nu-i destul de puternic. Nici măcar nu s-a clintit. Atunci cum, Dumnezeule? Cum?!" ― Ce-a vrut? se interesă Șerbănică. ― Aiureli! A făcut o budincă teribilă cu rom și stafide... Ne-a oprit și nouă o bucată. Întreba dacă nu vrei să te repezi până la ea. Hm, șef de bandă! Mata-Hari face budinci! Cristescu își luă rămas-bun. Ceru permisiunea să-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
jur: Va trebui să confecționăm o mică scrisoare. ― Aha! înțelese Grigore Popa. Zâmbea mereu. Sculptorul, mai puțin perspicace, își încreți fruntea: ― Ce scrisoare? ― De adio, firește, prin care-și ia rămas-bun de la soție. Grigore Popa își adună haina la gât. ― Aiureală! Se strîmbă: Cel mai analfabet grafolog va simți imediat falsul. Caută altceva, cucoană! ― Dar m-ați înțeles greșit, făcu bătrâna ușor vexată. Vom bate scrisoarea la mașină. El însuși obișnuia să-și rezolve astfel toate lucrările. Zâmbi încurcată: Ați uitat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
desigur grijă să-i ascundem paltonul, poșeta și șoșonii ― și a ieșit pe ușă. Ne-am închipuit cu toții că s-a dus la serviciu. ― Iar la serviciu n-a ajuns, se strâmbă sculptorul. Nu ține! Ascultați vorba mea! Din toată aiureala asta o să ne alegem cu capul plin de cucuie. Dacă vom mai avea cap și ochi să le numărăm. Popa continuă încăpățînat: ― Vor reconstitui deci itinerarul domiciliu-serviciu. ― E destul de lung, observă Melania Lupu. Locuim în Kiseleff, iar ea lucra la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
totdeauna curiozitatea. ― Unde vreți să ajungeți? ― Aveți răbdare. După ce au dat colțul, mi-a trecut prin minte, așa ca un exercițiu, să le reconstitui semnalmentele. Ce aș declara, solicitat eventual ca martor. Își încrucișă picioarele, întinzîndu-le în toată lungimea lor. Aiureli, domnule maior! Asta e tot ce aș fi fost în stare să le relatez. Simple aiureli! Unul era negricios cu părul creț, iar celălalt avea haine albe. Rețineți, asta se întîmpla la câteva secunde după consumarea incidentului! Vă întreb atunci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
minte, așa ca un exercițiu, să le reconstitui semnalmentele. Ce aș declara, solicitat eventual ca martor. Își încrucișă picioarele, întinzîndu-le în toată lungimea lor. Aiureli, domnule maior! Asta e tot ce aș fi fost în stare să le relatez. Simple aiureli! Unul era negricios cu părul creț, iar celălalt avea haine albe. Rețineți, asta se întîmpla la câteva secunde după consumarea incidentului! Vă întreb atunci, ce încredere poți acorda unui amărât care vine în fața instanței după nu știu câte săptămâni, dacă nu luni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un aparat de ras electric, un ceas sau, cum spuneați dumneavoastră, niscai cosmetice. Avem de-a face deci cu niște începători... Adăugați părul creț și tenul smead. Nici nu mai interesează datele celuilalt. Vin de la sine. Fiind în posesia acestor "aiureli", Miliția i-ar fi depistat pe borfașii dumneavoastră în mai puțin de 24 de ore... Și acum să ne întoarcem la domnișoara Scurtu, când ați văzut-o ultima oară? Matei se ridică nervos. ― Aseară... Cred că aseară. Sânt un om
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
au descoperit pânzele, ați hotărât să-i înlăturați. Trei dintre ei erau în tratamentul dumneavoastră. Vâlcu ridică iute ochii. Examină întunecat chipul maiorului apoi își coborî din nou privirea. " Oamenii-s nebuni, conchise placid Azimioară. Ce-i trebuia individului toată aiureala asta?" ― Doamna Doina Popovici, vrând să-mi demonstreze cât sînteți de amabil, îmi relata că vă serviți uneori vecinii gratuit. Era vorba despre Panaitescu, Grigore Popa și Valerica Scurtu. O mică gafa. Când și-a dat seama ― intuise trucul ― era
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bagi mâna în interiorul hainei. Era un tip inteligent. Știa lucrul ăsta. — Vrei să spui... Da. Mă întreb dacă nu cumva Guttman a vrut să fie omorât. Dacă nu ne-a momit să ucidem un faimos oponent al guvernului. —E o aiureală. —Oare? Avem de-a face cu un om care a făcut toată viața gesturile cele mai spectaculoase și s-a angajat în cele mai vehemente proteste. Iar acum, în final, cel mai vehement: suntem pe punctul de-a semna pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-o niciodată. — N-am vrut să te tulbur atunci. Le-am mai spus studenților că spre binele viitorului umanității, sper că sunt cu toții sterili. Ignatius își aranja pernele din jurul capului. Mi-ar fi fost cu neputință să citesc analfabetismele și aiurelile produse de mințile lor întunecate. Va’ fi același lucru oriunde aș lucra. — Ai să-ți găsești o slujbă. Când or vedea ei ce diplomă ai...! Ignatius oftă adânc și spuse: — Nu văd altă alternativă. Își schimonosi chipul într-o mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Drăguț din partea ta. Doamna Reilly privi în jos la rochia ei verde de tafta. Ignatius m-a-ntrebat de ce mi-am pus rochia asta de tafta verde, ca să mă duc la o novenă. Acu’ stă la el în cameră și scrie niște aiureli. I-am zis: „Ce scrii acolo, băiete?“ Și mi-a răspuns: „Scriu cum e să fii vânzător de crenvurști.“ Ce idee tâmpită! Cine vra să citească despre un vânzător de cârnați? Știi câți bani a adus azi acasă? Patru dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe băiatu’ ăsta, suspină doamna Reilly. Făcu apoi o pauză ca să tragă un gât de Early Times. Poate-l internează-ntr-un cămin. — N-a-mplinit treizeci de ani? — Inima mea-i sfărâmată. — Nu se ocupă cu scrisu’? — Ba da. Scrie niște aiureli pe care n-o să vrea să le citească nimeni. Acum el și Myrna aia își scriu insulte unu’ la altu’. Ignatius îmi spune că are s-o aranjeze el bine pe fata aia. Nu-i groaznic? Biata Myrna! Domnul Robichaux, incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se poate mai curat. Obiceiurile mele intime nu lasă nimic de dorit. Nefiind purtătorul nici unei boli sociale, nu văd ce-aș putea transmite crenvurștilor tăi, mai mult decât au ei și fără mine. Privește unghiile astea. Nu m-ameți cu aiurelile tale, grăsanule. Domnul Clyde ignoră labele pe care Ignatius i le întindea la inspecție. Te-am angajat doar de câteva zile. Cu alți vânzători am lucrat ani întregi și n-am ajuns să am neplăceri cu Departamentu’. — Ceilalți erau, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui treisprezece. Încercă să-și amintească dacă soarta îi mai destinase vreodată acest loc, dar din două una, fie că nu se întâmplase niciodată, fie că pur și simplu nu-și aducea aminte. Se mustră singur, e o prostie, o aiureală să-și facă griji pentru ceva care nu există în realitate, da, așa e, nu se gândise niciodată, dar, de fapt, numerele nu există în realitate, lucrurilor nu le pasă ce număr le dăm, le e totuna dacă spunem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aruncă o privire pe listă: „A, da, Weishaupt, uitasem. Iluminații din Bavaria, printr-un nume ca ăsta, atrag la Început multe minți generoase. Dar acest Weishaupt era un anarhist, azi i-am zice un comunist, și dacă ați ști ce aiureli se vânturau În mediul acela, lovituri de stat, detronări de suverani, băi de sânge... Rețineți că l-am admirat mult pe Weishaupt, dar nu pentru ideile lui, ci pentru concepția lui extrem de limpede despre cum trebuie să funcționeze o societate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
noilor generații de profesioniști și cînd acest final va veni, va trebui să se găsească noi Întrebuințări pentru sălile de conferință. Vor deveni Închisori sau arene pentru gladiatori sau nave cosmice. În van. Întrebarea lui Maggie Încă plutește În aer. — Aiureli, nu mă băga În seamă. Greșeala mea. Voiam doar să rostesc „sîni“. Am observat că mă calmează. Am coșmare În care vorbesc plin de apomb În fața a mii de oameni și Îmi dau seama deodată că sînt gol pușcă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Restaurarea, renovarea, acesta e lucrul de care ai tu nevoie. Ai nevoie să fii restaurat, rededicat, să o iei de la capăt. Ce face el casei, tu trebuie să faci pentru tine Însuți. Wakefield Își dă seama că asta este o aiureală, dar e o aiureală care sună logic. Evident că trebuie să lucreze asupra lui Însuși, dar mai Întîi trebuie să scape de nebun. CÎte un proiect odată, rînd pe rînd. Și apoi, nu e bine să amesteci realitatea cu metafora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]