439 matches
-
de o vântoasă. Nevasta lui Sanis își pocni palmele una de alta și începu a se frământa. Scăpa văitări scurte, se întorcea cătră femeile care o împresurau în fiecare clipă, fugea în casă, ieșea îndată și trântea ușa, și întreba aiurită: — Unde se duce? unde se duce? Ce-are să zică Sanis?... Ce să fac?... Vai! Vai! Și porni și ea deodată prin noroiul uliții, după Haia, urmată de ceata vecinelor. Vestea ca un fulger se întinsese; femei din alte mahalale o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zise ea încet, Haie... Haia întoarse obrazul răvășit. —Haie, mare pacat!... grăi baba, privind-o cu ochi rotunzi. Ce-ai făcut tu? Cum ai putut să greșești așa... Ce-ai făcut tu, Haie? Fata întoarse capul fără putere, cu ochii aiuriți, c-o spaimă sălbatică năvălită în față. A doua zi Sanis, alungat de tânguirile și lacrimile femeii, porni la Pașcani, la rabin, amărât, fără să știe nimic. Se duse tropăind spre gară, molfăindu-și bucățica de pâne, și în sufletu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în urma unei banale pneumonii care, încet dar sigur, a avansat până a ajuns s-o răpună. Astfel că nenea Pepi Talianu, cum îi zic copiii satului, a rămas singur. Au venit în sat imediat după război, aduși aici de valul aiurit al vieții. După ce și-au încropit, cât de cât, un rost, le-a venit greu să mai plece înapoi în țara lor.. mai ales că, de la cei apropiați, n-au mai primit nici un semn de viață. Oamenii satului i-au
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nou; știind că nimeni nu venise la el pentru că ar fi avut vreo plăcuță în fața casei cu meseria-duhovnic scrisă cu litere de-o șchioapă sau cu vreun anunț-îndemn veniți să vă descărcați sufletele, femeilor, discreție garantată sau alte asemenea idei aiurite, cu zile de audiențe și ore de primire, ci el căutase asta cu dinadinsul sau poate ele voiau să spună, simțind că altfel plesnesc, iar el voia să audă și s-au întâlnit din întâmplare și s-au înțeles dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aș fi căzut grămadă pe podea. Oasele mele tarsiene sunt gata să se recunoască înfrânte. Ignatius îi dădu ocol, șchiopătând, domnului Clyde, ca să-i demonstreze cele spuse. Cizmele lui mari clămpăneau pe cimentul impregnat cu ulei. — Stai pe loc, matahală aiurită ce ești. N-o face pe schilodu’. Încă nu sunt. Dar diverse oase mici și ligamente au început să dea semne că cedează. Trupul meu pare că pregătește declararea unui fel de încetare a focului. Sistemul meu digestiv și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în care se aflau deja cele trei membre tunse scurt ale serviciului auxiliar din Partidul pentru Pace. Agentul de stradă Mancuso, purtând un costum rupt și o pălărie cu borul îndoit, ținea hotărât ușa mașinii deschisă. În centru, negrul cel aiurit rânjea, privind spre ceva care părea o vacă moartă întinsă jos pe stradă. Ignatius cercetă centrul fotografiei cu ochii mijiți. — Ia privește, tună el. Ce fel de imbecil folosește ziarul acesta drept fotograf? Trăsăturile mele abia se pot desluși! Citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
seacă de la domnul Barton din Chicago, care Îl informa că, deoarece Încă trei companii de tramvaie Încăpuseră pe mâna creditorilor, nu se mai putea aștepta să-i fie remisă vreo sumă de bani. Punând capac la toate, Într-o seară aiurită de sâmbătă a venit o telegramă din care a aflat că Monsignor Darcy Încetase brusc din viață la Philadelphia, cu cinci zile Înainte. Atunci Amory a Înțeles ce anume Întrezărise printre perdelele camerei de hotel din Atlantic City. CAPITOLUL 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lui Mal pentru Danny Upshaw, ce dovedea un singur lucru: că tipii ăștia, comuniștii, vorbeau foarte mult. Iar când marele juriu va auzi vorbăria lor, probabil că nu vor avea suficient cap ca să judece și mai departe: că ordinarii ăștia aiuriți și jalnici vorbeau fiindcă n-aveau destulă vlagă ca să facă într-adevăr ceva. Buzz lovi încă o dată cu piciorul piatra de mormânt. Se gândi că de fapt căpitanul Mal Considine era aproape convins că AUFT prezenta un pericol grav și imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la gură și un prelung gâl-gâl-gâl se aude... Dar imediat o explozie!... Sticla cade pe masă, ghetele și hainele se împrăștie pe covor, iar cucoana gazdă scuipă, varsă, icnește, tușește, lacrimile îi curg din ochi, balele îi curg din gură. Aiurită, sufocată, iese pe ușă, urmată de râsul zgomotos care țâșnește de sub toate plapomele! Cititorul a înțeles despre ce e vorba. Cititorul ghicește cu ce fel de lichid fusese adăpată sărmana bătrână lacomă. în urma războiului din 1877-1878, studențimea trăia bine în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Și doi ari de grădină, pe care cenzorii le percepeau ca fiind critice, sau cel puțin ironice, la adresa sistemului comunist, ce luase oamenilor aproape totul, dar cel mai des îmi tăiau strofa la care te referi și tu: Lumea asta aiurită/ Stă pe-un tron de dinamită/ Nu se naște un copil/ Făr' o tonă de trotil. Securiștii din TVR au făcut legătura cu faptul că eu lucram pe atunci în Borșa, zonă minieră, unde artificierii aveau evident dinamită, și s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cuvinte, dar Fima se lăsa dus de val, arzând tot de exaltare spirituală: De ce naiba li se spală tuturor creierul spunându-li-se că egalitatea umană e străină de iudaism, marfă neevreiască de proastă calitate, fals pacifism creștin, În timp ce amestecătura aiurită clocită de un rabin mesianic oarecare, bunicul lui Gush Emunim 1, care a luat câteva fragmente din Hegel și le-a cârpăcit cu niște zdrențe de la Iehuda Halevi 2 și niște vechituri de la rabinul Loew3 din Praga, e considerată elixirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
verifica sistematic toate izvoarele existente, inclusiv cele uitate, inclusiv curiozitățile, și În câțiva ani va fi În stare să redea cu exactitate și corectitudine povestea ridicării și destrămării visului sionist. Sau poate va scrie mai degrabă un roman umoristic, puțin aiurit, despre viața, moartea și Învierea lui Iuda Iscarioteanul, luându-se pe el Însuși drept model. De fapt, era mai bine să nu scrie. Să se dezintoxice pentru totdeauna de ziare, radio și televiziune. Cel mult va asculta muzică clasică. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
figurine de porțelan, confuzi și blânzi. Aveau obiceiul să se salute unii pe alții ridicându-și pălăriile. Ca pentru a-l desființa pe Hitler. Ca pentru a invoca o Germanie care nu existase niciodată. Și pentru că preferau să fie considerați aiuriți și ridicoli mai degrabă decât nepoliticoși, Își ridicau pălăriile chiar și atunci când nu erau siguri dacă acela care venea spre ei era un prieten sau un cunoscut sau dacă li se părea doar. Într-o zi, pe când Fima avea nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pierdut! Ai trăit o viață și iată! ea se subție, dispare cu tot ce are mai concret: zațul iubirilor tale mirosind brutal a transpirație de subsuoară... cearceafurile mototolite în fuga armonioasă a amorului matinal... Încarcerarea în pagină e definitivă. Respiri aiurit prin plămânii lui Bezuhov. Miroși duhoarea zgurii de locomotivă cu nara Annei Karenina. Îți treci vârful limbii peste buze cu parșivenia duioasei, dubioasei, botticellienei Odette. Nana te controlează, abjectă, la portofel. Emma îți stoarce, romantică, vlaga bărbătească și apoi dorește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Bată-1 norocul pe Lică cu fata lui! ... De unde o fi luat-o? N-a găsit-o să-i semene, dar a găsit-o lată și proastă cum se cuvenea pentru așa ispravă. - Cum? ... Nu e fata lui Lică? Mini era aiurită. Nory rîse: - O fi! N-o fi! Totuna e! Lică e băiat destul de vrednic ca să fi făcut una, cât și s-o fi găsit gata pe piață . .. Dacă Lina noastră zice că e a lui, a lui e! O știi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
reînvie! Plutesc! Vă puteți bucura!" Era, ce e drept, un stil cam confuz. Altele erau și mai alegorice și mai obscure. Drăgănescu, căruia amabilul bolnav îi inspira o nespusă milă, neputând înțelege, lua de tălmaci pe Marcian, care citea proza aiurită a verișorului cu un profil grav și cu cellalt malițios. Pasiunea bietului Maxențiu pentru Elena îi procura ocazia unei permanente și inofensive tachinării. Interpreta frazele obscure și se prefăcea a fi un amic, desigur mai recent, dar foarte gelos pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fi bine văzută și căpătase chiar crucea de bună conduită. Totul mergea strună. . . - Să așteptăm aci tramvaiul! zise Mini. Se plimbau în sus și în jos, vorbind. - ... Dar ce să vezi! După câteva luni, confesorul, un biet bătrân, a venit aiurit să spuie maicei superioare că, de un timp, primește de la unele din "oile sale păstorești" mărturisiri ciudate. . . și, cu tot secretul confesiunei, nu știe, dacă nu trebuie. Superioara, care era o administratoare zdravănă, a silit pe bietul popă să fie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în cine știe ce fiolă internă, în formă de esență concentrată. Capul rămânea acum foarte mic pentru trupul ei încă robust. Părea că doarme. Când desenise O"Mi, chemată de Lina, Mini fu mirată de expresia lor. Verzi, limpezi, ... ..;J. spânii. Pcucă aiuriți, parcă dimpotrivă țintuiți în spațiu, dar nu direct pe lucruri sau oameni. Lina îi smulse compresa de pe frunte. Rămase cu părul ud, neted, tras în sus, cu ochii de sticlă măriți de slăbiciune, ca în fotografia aceea dintr-un album
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pânza ceței, apoi răsfrângerea imaginei străvezii furată de ceață în apă. Cerul, limpezit deasupra pâclei joase, se aplecă și el să se privească răsturnat în valul magic. Realitatea era travestită ochilor de iluzie, și iluzia îți amăgea ochii. Un rai aiurit, în care cei doi care se zăreau acolo, o altă pereche, singurii locuitori ai pământului, ai Paradisului, umblau somnambuli, ținîndu-se de mână, uimiți de idealitatea locului și simțirilor lor, neștiind dacă amețeala lor aiurește în jur 130 131 grădinile, sau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
poți salva lumea, că tot nu poți face nimic. Conspirația asta nu este la nivel pământean și nici măcar la scara sistemului solar. Noi suntem doar niște pioni într-o partidă pe care o joacă oamenii din stele. Gosseyn o privi aiurit. ― Ești nebună? ― îngână el. În clipa în care vorbi, se simți golit de orice senzație, cu impresia de a fi auzit cuvinte pline de înțelesuri. Deschise gura ca să zică ceva, dar renunță. Își aminti unul din cuvintele rostite de Hardie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
distanță" și așteptă, gândindu-se cât de prost fu-sese că n-o făcuse mai degrabă. Gândurile îi fură întrerupte de apariția pe ecran a ochiului unui robot: ― Pentru ce stea doriți legătura? întrebă vocea uniformă a robotului. Gosseyn îl privi aiurit și reuși să mormăie: ― M-am răzgândit. Închise și se prăbuși într-un fotoliu. Ar fi trebuit să-și dea seama, gândea el, că baza galactică de pe Venus avea o centrală proprie ca să poată avea oricând legătura cu orice planetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
puse jos Gazette și lua secțiunea de știri din Sunday Sentinel. — Hai că-s plictisitori! exclama ea. Majoritatea se referă la vacanță Dianei cu Dodi Fayed. — Păi, tot astea au fost și duminica trecută! exclama și Adrian. — E cea mai aiurita chestie la modă, spuse Eleanor. Un ziar de scandal a plătit un sfert de milion ca să obțină niște fotografii cu ei doi sărutându-se pe iahtul lui. — Cu banii ăștia poți cumpăra un Picasso că lumea, zise Adrian. Măcar unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pare rău că n-am oracolul aici să ți-o citesc! ― Păi ce, i-a scris-o în oracol? ― Da, așa e, că nu ți-am spus! Să vezi cum stau lucrurile: în oracol mai e o întrebare, cea mai aiurită care există. Auzi: " Scrieți o amintire, o cugetare sau o poezie scurtă". E, și ăla de la Spiru, al naibii, i-a scris o poezie... câteva rânduri scurte, acolo, nu știu cum naiba-i zice, că i-a pus un titlu, așa, ceva
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și uit-o pe Cecilia. —Șmechere. —Servus, Matei! —Servus, Gelule, și-ți mulțumesc. Intrând în cofetărie și luându-și cafeaua pe care și o comandase, Matei nu-și putea lua gândul de la fata pe care o întâlnise într-o împrejurare aiurită, care îi trezise o atracție deosebită, în acele secunde de repezeală. În acest timp, Cecilia preocupată de problemele pe care trebuia să le rezolve în București nu se gândea la altercația cu băiatul din parc. În schimb o asaltau problemele
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
poate că este și genul meu. Dacă Robert era mai rece, deși și cu mine a fost foarte tandru, mai calculat, Matei este o fire caldă, protectoare, afectuoasă. Lângă el te simți nemaipomenit de bine. Este, în unele situații, mai aiurit, dar prin sinceritate, spontaneitate, te atrage foarte mult. —Îți doresc să rămâi cu el. Nu se știe, Simona. Nu vezi cum sunt bărbații? Aici te iubesc, aici te lasă, cazul lui Robert și a atâtora. — Nu cred că Matei ar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]