433 matches
-
a le-o descoperi, eventual ? Piero di Cosimo n-ar înțelege asemenea compromisuri. — Dar fiul ? Oglinda în care o vede acum e murdară, bătrână ? Superba Simonetta... uscată, prăbușită. Blindată în nesimțire și în trecut. Poate fi imaginată ca o bătrână aiurită și maniacă. Zăvorâtă în chilia ei, ca și Cosimo, cu ferestrele închise și perdelele trase, înfășurându-se, ca și dânsul, într-un fel de manta uriașă, care s-o acopere în întregime. Umbra urmărind-o pe ziduri, în rarele zile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
brusc să se pieptene, să se privească în oglindă, să-și îndrepte sprâncenele. În cele din urmă, deși la o oră atât de nepotrivită, ziua abia începea, propuse o plimbare. Încăperea o apăsa, vizibil. Devenise palidă, nu-și stăpânea mișcările aiurite. Ieșiră, dar, poate fără să-și dea seama, lunganul zdravăn și chel o luă înainte, cu studenta. Accepta chiar și o convorbire despre un subiect plicticos, numai s-o poată privi și asculta. Fata îl provoca, prin opinii pe care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apă aveau să fie montate în tunele de beton, prevăzute cu drenaje, pentru controlul și cap tarea scurgerilor vagabonde. Pierderile de apă, nesesizate și neîndepărtate la timp, puteau surpa straturile macroporice ale subsolului, construcțiile pe care le susțineau. — Împrăștiată și aiurită, așa eram la cincisprezece ani. Cei din casă povesteau, îngroziți, tot felul de tragedii cu elevi înecați. Convinși că nici nu știu să înot. Eu pierdeam după-amiezile cu băieții, în concursuri, la râu. Până în ziua când m-au salvat în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și ridică, neatent. „Hei, domnu’... v-au căzut foile !“, strigă cineva. Pasul lunecă, mâinile foarfecă ceața. Trupul se sucește brambura, piruetă de clovn. Din buzunarul stâng zboară un mic sul cu foi de caiet. Căciula cade, ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu de frig, capul tuns caraghios. Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să strig spre zăpăcitul pieton. Străzi jilave, lunecoase din cauza ninsorii și noroiului... Soarele răzbise printre nori. O îngustă fâșie de lumină. Pentru o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ochii cât pumnii, întinzînd gâtul spre Gross. Bine, atunci de ce n-a vorbit, de ce? ― Și dacă ar fi vorbit? zise Gross înăbușit și cu scârbă. Cel mult o circumstanță agravantă... ― O, o, dar e... este ― bolborosi Bologa, oprindu-se deodată aiurit și simțind o uscăciune ciudată în cerul gurii, parcă s-ar fi trezit dintr-un somn cu visuri năprasnice. ― Nimic nu poate scuza trădarea și de altfel un ofițer care dezertează e mai criminal decât... mai criminal! zise Varga, sculîndu-se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ușa închisă cu băgare de seamă și deodată izbi cu pumnul în harta cu însemnări, cuprins iarăși de mânie. Chiar în clipa aceasta aghiotantul se strecura în cancelarie, înfricoșat și întrebător. ― Notează pe locotenentul Bologa, mormăi generalul Karg către aghiotantul aiurit. E primejdios și... Nu m-aș mira să aud într-o bună zi că a dezertat la inamic... Ce oameni!... Ce armată!... Aghiotantul se înclină, puse niște hârtii pe masă și se grăbi să dispară în vârful picioarelor, fără zgomot
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
soarbă tot sufletul dintr-o dată. Fata, cu brațele moarte, murmură aproape deznădăjduită: ― Doamne... Doamne, iartă-mă... ― Să vii, Ilona... Ilona! bâlbâi Bologa dîndu-i drumul în vreme ce ea, cu pași moi, ieșea din tinda întunecoasă. Apostol Bologa rămase câteva clipe în tindă, aiurit, nesigur dacă a fost aievea Ilona sau poate numai închipuirea lui veșnic nesăturată și-a bătut joc de dânsul. Pe buze îl ardea sărutarea ei și în inimă o fericire atât de vie, că începu să strige, în neștire, ca și cum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
toate câte nu le pricepe, ce farmec ar mai avea viața? răspunse Bologa vesel. Mai bine șezi colea, odihnește-te puțin și să ciocnim ouă roșii, că e a doua zi de Paști. Și, în vreme ce Klapka se așeză la masă, aiurit, Apostol ieși în tindă și se reîntoarse apoi împreună cu Ilona, care aducea o farfurie cu ouă roșii și alta cu pască și cozonac. Căpitanul se sculă în picioare și, foarte galant și încurcat, zise către Ilona: ― Adineaori am fost rău-crescut
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Telefonistul se trezi și întoarse capul, uluit, spre intrare. ― Ia cheamă, băiete, pe ofițerul de serviciu al cartierului! zise aghiotantul, plictisit, continuând apoi, mai domol cu imputările către Varga, dar uitîndu-se numai la Bologa care, între cei doi soldați, stătea aiurit, cu obrajii albi și brăzdați de nădușeală, parc-ar fi plâns. Pe când telefonistul răcnea în aparat, aghiotantul își curmă deodată imputările și, punând mâna pe brațul lui Varga, murmură cu alt glas, aproape mirat: ― Se vede c-a umblat prin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în casa ei nu se ducea niciodată, deoarece nu vroia să dea ochii cu tatăl său vitreg, față de care avea un fel de spaimă chiar și acum. Mama lui se temea pentru el văzându-i tristețea aspră întipărită pe privirea aiurită și glacială. Cu frații lui, care și ei acum erau cu serviciul în Sibiu era foarte rece, schimbând doar câteva vorbe atunci când se întâlneau, fără să-i invite vreodată acasă la el. Deși își iubea mama, frații și bunicii, din cauza
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Dumnezeu și nu este altul afară de Mine. Vestesc mai înainte cele din urmă, înainte de a se face și s-au și făcut (Is. 45, 18-22). Drept aceea, judecând drept, ar fi nebunie totală și ne-am socoti între cei mai aiuriți, socotind că Dumnezeul tuturor e neștiutor al celor ce vor fi și de aceea încearcă pe Avraam. Dar era de trebuință nu numai să strălucească capul dreptului în cunoștința lui Dumnezeu, ci mai vârtos să se facă cât mai de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Eu cânt de iubire ca despre o jale, Primesc fericirea, cu toate-ale sale Și spun că-n impozit îmi caut desfrâu Și cred că n-am gură și trup pentru frâu. 13 octombrie 2011 Lor, poeților... Postum, voi scrie versuri aiurite Despre-o melancolie infinită, Cu tine, incomensurabilă iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. Atunci când răscolesc nemernicia Mă simt mai vesel decât clovnii lumii, Iar lângă mine beau un șpriț postumii, Toți morții înfrățiți cu veșnicia. Le torn pahare, îi întreb de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
nu-nțelegem critica intensă, Dar într-un vers rămâne moartea densă Și din metaforă extragem vinul. Peste imense mese neștiute Un Blaga trist amenință postumii Cu marea dramă din corola lumii, Iar visele se reculeg, pierdute. Postum, voi scrie versuri aiurite Despre-o melancolie infinită, Cu tine, incomensurabilă iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. 13 octombrie 2011 Fericirea de-a te ști alături Să te iubesc cum n-ai mai fost iubită, Așa îmi fu dorința la-nceputuri, Pierduți un veac nebun
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de genul acesta. Și, să fim serioși, era evident că Ashling o invita mereu undeva. Dar vineri seara, veselă și amețită după faza cu șampania, a realizat abia după ce a ajuns acasă că Ashling nu mai emisese nici o invitație. Vacă aiurită. O bombardase cu invitații pe care nu și le dorea, apoi a omis să facă una când chiar ar fi avut nevoie! Și-a aprins nemulțumită o țigară, încălcându-și regula de a nu fuma în pat. Ce era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ar vrea să intre Într-o ramură a medicinei În care bucuria depășește considerabil durerea și nenorocirea. Și presupun că, de când ți-ai pierdut părinții, ai avut tu destulă durere de dus oricum. Privi cum Sam evită un mic trecător aiurit. —Hei, micuțule, spuse el Îngenunchind și mângâindu-l pe cap. Unde ți-e mama? De fapt, mama lui era doar cu câțiva pași mai În spate. Sam se ridică, Îi zâmbi mamei și se Întoarse spre Ruby: —Ai dreptate. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
acest oraș, atunci când va muri o stradă va purta cu siguranță numele lui. Începea să îmbătrânească și făcea eforturi să rămână în colțul de discreție pe care i-o impunea vârsta. Se purta oribil cu soția lui, care era prea aiurită ca să-și dea seama de asta. Elsa avea o adevărată venerație pentru tatăl ei, atenția exagerată, pe care i-o demonstra în primii noștri ani de căsnicie, mă jignea. Când el era de față, eu nu existam. Apoi lucrurile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cuvinte, dar Fima se lăsa dus de val, arzând tot de exaltare spirituală: De ce naiba li se spală tuturor creierul spunându-li-se că egalitatea umană e străină de iudaism, marfă neevreiască de proastă calitate, fals pacifism creștin, În timp ce amestecătura aiurită clocită de un rabin mesianic oarecare, bunicul lui Gush Emunim 1, care a luat câteva fragmente din Hegel și le-a cârpăcit cu niște zdrențe de la Iehuda Halevi 2 și niște vechituri de la rabinul Loew3 din Praga, e considerată elixirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
verifica sistematic toate izvoarele existente, inclusiv cele uitate, inclusiv curiozitățile, și În câțiva ani va fi În stare să redea cu exactitate și corectitudine povestea ridicării și destrămării visului sionist. Sau poate va scrie mai degrabă un roman umoristic, puțin aiurit, despre viața, moartea și Învierea lui Iuda Iscarioteanul, luându-se pe el Însuși drept model. De fapt, era mai bine să nu scrie. Să se dezintoxice pentru totdeauna de ziare, radio și televiziune. Cel mult va asculta muzică clasică. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
figurine de porțelan, confuzi și blânzi. Aveau obiceiul să se salute unii pe alții ridicându-și pălăriile. Ca pentru a-l desființa pe Hitler. Ca pentru a invoca o Germanie care nu existase niciodată. Și pentru că preferau să fie considerați aiuriți și ridicoli mai degrabă decât nepoliticoși, Își ridicau pălăriile chiar și atunci când nu erau siguri dacă acela care venea spre ei era un prieten sau un cunoscut sau dacă li se părea doar. Într-o zi, pe când Fima avea nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nou; știind că nimeni nu venise la el pentru că ar fi avut vreo plăcuță în fața casei cu meseria-duhovnic scrisă cu litere de-o șchioapă sau cu vreun anunț-îndemn veniți să vă descărcați sufletele, femeilor, discreție garantată sau alte asemenea idei aiurite, cu zile de audiențe și ore de primire, ci el căutase asta cu dinadinsul sau poate ele voiau să spună, simțind că altfel plesnesc, iar el voia să audă și s-au întâlnit din întâmplare și s-au înțeles dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
el și mi-a Întins plăcuța de așezat literele. Sunt sigur că te simți copleșită de tot ce e În jurul tău. Mi-am luat cele șapte litere și le-am aranjat pe plăcuță. — Mda, ultimele două săptămâni au fost cam aiurite. Întâi mutarea, pe urmă Începutul serviciului. E un loc ciudat, e greu de explicat. Toți sunt frumoși, supli și poartă haine senzaționale. Și par cu toții Într-adevăr foarte drăguți - extrem de prietenoși. Mai că-ți vine să crezi că sunt dependenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Telefonul a sunat de trei ori, de patru ori, de cinci ori... hmm, mă Întreb pe unde o fi umblând asistenta lui? M-am rugat să dau peste un robot, pentru că nu aveam deloc chef să stau la taclalele alea aiurite și prietenoase care lui B-DAD Îi plăceau atât de mult. Dar am dat de secretară. — Biroul domnului Tomlinson, a ciripit ea cu accentul ei extrem de sudic. Cu ce v-aș putea fi de folos? Cu ce v-aș putia fee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
clar că părinții ei nu aveau să revină prea curând să o ia. Ei o șterseseră cu câteva luni mai Înainte, urmându-i pe băieții de la Dead ( făcuseră copilul la vârsta de nouăsprezece ani și Îi interesa mai mult muzica aiurită decât bebelușiiă, așa că pe ea o lăsaseră la niște drogați de prieteni de-ai lor care locuiau Într-o comunitate din New Mexico (sau “În colectiv“, cum prefera să zică Lilyă. Când, un an mai târziu, bunica lui Lily a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
om pentru slujba asta! Îmi dădeam seama. Îmi dădeam limpede seama că Lily, pentru prima dată În cei nouă ani de când ne cunoșteam, nu Își dădea seama. Ea, ca și toți ceilalți prieteni ai mei, se amuza ascultând poveștile mele aiurite despre serviciu pe care le acumulasem În cele câteva săptămâni de muncă - toată acea bârfă și strălucire -, dar nu-și dădea de fapt seama cât de grea era fiecare zi petrecută acolo. Nu-și dădea seama că motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu cine știe ce. Mă străduiesc să supraviețuiesc unui an de servitute contractuală pentru sadica ta de nevastă. Dacă există măcar câteva minute În timpul zilei În care să nu-mi ceară ceva umilitor, apoi În acele minute mă chinuiesc să uit propaganda aiurită pe care mi-o servește cu lingurița asistenta ei principală. În ocaziile din ce În ce mai rare În care mă aflu În afara sediului acestei reviste, Încerc să mă conving că e OK să consum mai mult de opt sute de calorii pe zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]