498 matches
-
atârnau sălbatic în aer; împunse un bărbat care nu numai că ocupa, după părerea ei, prea mult loc, dar mai comisese și greșeala de a-i face cu ochiul, neștiind cu cine avea de-a face. Sampath îl auzi urlând alarmat, fiindcă glasul lui se strecură afară pe fereastră și se rostogoli în josul străzii. Și în autobuz țipa toată lumea. Unii încercau să reinstaureze calmul: — Și de ce faci așa mare scandal pentru ceva neînsemnat ca o ocheadă? Unii o încurajau: — Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
târziu, în capătul cel mai îndepărtat al desișului de guave, chiar lângă peretele dărăpănat ce mărginea pădurea, îl descoperiră pe Sampath în copacul lui, stând și mâncând o guavă, cu picioarele atârnând în gol sub el. Le urmărise eforturile oarecum alarmat. Ce naiba era să le spună? Se vedea declarându-le: — Sunt fericit aici. Sau întrebând surprins: — Dar de ce ați venit să mă vizitați? Putea să le răspundă provocator la acuzații: — Dar pentru unii e normal să stea în copaci. Sau, senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nimic de mâncare. O apucă de dupatta și o ținu bine, în timp ce fata urla ca trenul și se zbătea pe strada din bazar, urmată de galantul băiat Hungry Hop, care fusese trezit din starea sa de placiditate obișnuită de țipetele alarmate. În definitiv, nu se putea spune că nu știa să se poarte în astfel de situații. Și el mergea frecvent la cinema. Însă acum, în mod inexplicabil, din motive cunoscute doar de ea, Ammaji decise, în toiul confuziei, al prafului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din nou în fața cotletelor sale. Oh, oare cum va reuși să termine chestiile alea oribile, carbonizate? Chiar când se întreba dacă să le arunce sau nu în toaletă și să tragă apa, fu întrerupt de domnul Chawla. — Cine e? întrebă alarmat perceptorul districtual. — E tatăl lui Baba al Maimuțelor, spuse domnul Chawla deschizând ușa șubredă de lemn care dădea spre veranda din față și intrând. Și eu, spuse el ferm, am o propunere de făcut. — Ce propunere? întrebă perceptorul districtual, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și se simți de parcă și-ar fi pierdut echilibrul și-ar fi căzut din copac. Pe fundal, o portavoce pârâi și cuvintele se scurseră într-o ceață lipsită de sens. Fața i se albise. — Ce-i cu tine? îl întrebă alarmată Pinky. — Mulțumesc de întrebare, reuși el să articuleze. Dar e mai bine să mergeți singuri. De ce e mai bine? îl întrebă Pinky exasperată. — Pentru că așa e, țipă tare și nervos, iritat subit de toate și de toți. Aveau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
era acolo dubița cu înghețată! — O să-l împușc, articulă brigadierul, vorbind dintr-odată încet. Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de înghețată. Alb la față, perceptorul districtual atârna de marginea jeep-ului. În ce se transformau lucrurile? Era prizonier într-un coșmar. Nici măcar nu era treaz, iar acesta era un coșmar respingător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pădurea de cercetare a universității, unde vârfurile copacilor se clătinau cuprinse parcă de un vârtej, calea maimuțelor către munți indicată de un tremur argintiu printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un număr acolo. Copiii au memoria scurtă. Și unii adulți, din fericire. — Am fost la doctor. Îmi dezlegam șireturile și îmi țineam privirea în jos în timp ce vorbeam. Asta era o afirmație, nu o invitație la discuție. —Ești bine? Vocea ei alarmată urcă o jumătate de octavă. —Sunt bine. Este o operație pe care mi-am dorit-o. O simțeam în spatele meu, stând de partea cealaltă a patului, așteptând. În locul ei, aș fi știut la ce să mă aștept, dar nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să stea cu cortul, ce vâltori aveau să parcurgă, cine mai mergea cu ea, dacă Irene reușise să-l convingă pe soțul ei să vină și el. Când Mike îi pusese o întrebare legată de Idaho, Jina căpătase o expresia alarmată, de parc-ar fi sperat ca el să-l confunde cu Iowa și să-l catalogheze ca pe-un stat de câmpie, un teren fără pericole. De parc-ar fi putut să țină totul numai pentru ea. Mike a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ce-i puneau sângele în mișcare, ce-i umpleau cavernele seci. Ca și copiii răi, lovea pe ascuns, cu teama de a fi lovit. Cum Ada își rărise acum vizitele, trimitea să o cheme, spunând că se simte rău. Alerga alarmată spre marea lui mulțumire că a putut să o sperie și, de la ușă, îi punea vreo întrebare despre cai și grajduri - vreo întrebare ce se răsfrângea asupra lui Lică. Plictiseala sau încurcătura femeii erau pentru el o desfătare. Le pândea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
timpul să se repeadă spre stăpână pe care o văzuse pălind și o susținuse până la canapea, unde Elena avusese o scurtă sincopă. Revenindu-si surâsese lui Drăgănescu 261 care, speriat, îi ținea mina și întinsese mina liberă lui Marcian, foarte alarmat, sub aparențe calme: - M-am prostit de tot, declarase Elena. Nu vroise însă să consulte un doctor. Drăgănescu, din inițiativă proprie, cercetase un ilustru practician. - Cauzele! Fără cauze și fără pacientă nu pot opina nimic. - Presupune, doctore, că pacienta însăși
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lică. Se făcuse o injecție cu formol pentru o problematică conservare. După vizită, Lică, la 11 noaptea, dase Linei un telefon ce-o urnise în sfârșit. Ca și cum acum abia găsise un debușeu activității sale materne, Lina alerga pentru ceremonie. Prietenele alarmate și care o năpădeau cu consolări fățișe creau Linei obligații, în loc s-o ușureze. Solicitudinea tuturor da importanță înmormîntării și Lina se străduia nu numai pentru cele strict necesare, ci ca să fie totul ,,bine". Cum prietenele veneau s-o asiste
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o orienteze spre o stea albă, strălucitoare. Computerul de pe puntea de comandă fusese setat de cineva să ajusteze periodic direcția navei, pe această traiectorie. - Crezi că-i opera inamicului? îl întrebă Korita. Grosvenor clătină din cap, mai mult uimit decât alarmat. Judecând după dimensiunile, luminozitatea și spectrul ei, steaua aceea se afla la o distanță de circa patru ani-lumină. Nava străbătea cam un an-lumină în cinci ore, dar viteza ei părea să se accelereze. Un calcul sumar îi îngădui lui Grosvenor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
urle cu gura larg deschisă și cu ochii ieșiți din orbite. Toți ceilalți se dădură înapoi, îngroziți. În centrul ecranului apăruse Ixtl. 18 Stătea acolo, ca un demon înfricoșător, ieșit din flăcările iadului. Ochii îi străluceau, dar nu mai părea alarmat. Luase măsura acestor ființe și știa acum că, pentru a scăpa de focul armelor lor, ajungea să treacă printr-un perete. Venise să caute un guul, drept în mijlocul acestui grup, și în același timp să-i bage în sperieți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se apropiaseră. Erau haiducii. Peste două sute. Mihajlo Întârziase ca să poată aduna luptătorii din munți. Iar acum era lângă ea, În Încercarea nebună de a-l găsi. Poiana era mare, parcă nesfârșită. Erina auzi În urma ei zgomotul unei uși trântite, voci alarmate, și apoi șuierul săgeților. Doi din caii din apropierea ei se prăbușiră cu un nechezat dureros. - Hai, Murguleț... șopti tânăra, lipindu-se de coama calului și de trupul soțului ei. Hai, Murguleț... nu mă lăsa acum... Încă puțin... Calul necheză, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
10. Avem tot timpul. Pînă atunci, să vă spun o poantă... Dar nu mai avu timp să spună nimic, deoarece din partea opusă, deci dinspre pădure, de unde nu se aștepta nimeni, se văzu venind Tomiță. Avea o figură obosită și părea alarmat. Ce-i cu tine și de unde vii așa? îl întrebă Vlad de cum se apropie de grup. Am fost la mlaștină, zise el abia trăgîndu-și sufletul. Ptiu, că nu m-aș mai duce acolo... D-d-de ce? se vîrî și Nuțu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cum ne-a spus bulibașa, să părăsim locul unde ne-am așezat tabăra. Ina nu-i aminti nimic de proces. Socoti că acest copil nu trebuia să poarte greutatea unui război, și continuă: - Să plecați? Unde să plecați? spuse ea alarmată. De ce să plecați? - Avem de lucru în satul Pădureni, ne-au chemat mai mulți gospodari! Ina nu dovedi decât să spună: - Bine, bine, dar până mâine dimineață e încă multă vreme. Tot drumul până acasă, cu fiecare pas făcut, Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ea s-a transferat la secția de ginecologie. Într o după-amiază, tocmai terminasem serviciul și voiam să ies pe ușa spitalului, când am fost întâmpinată de Olga, plânsă, răvășită, ca o ființă care avusese o mare nenorocire. Am întrebat o alarmată ce i s-a întâmplat? Mi-a povestit cu lux de amănunte, cerându-mi să nu spun nimănui ceea ce-mi va povesti. Simțea nevoia să se descarce, să se descătușeze de o greutate ce o purta pe suflet și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sărbătoritul e cam bolnav și că nici domnia sa nu se simte bine ca sănătate, totuși mi-a îngăduit să-i vizitez în ziua următoare. Când tocmai mă pregăteam de vizită, mă sună d-na Aursulesei spunându-mi cu o voce alarmată că Nică al domniei sale a suferit un infarct și că pleacă urgent la spital cu bolnavul... O! Doamne! ce nenorocire pe bieții oameni! Nu am cuvinte să mulțumesc pentru starea mea de sănătate, simțindu-mă bine din punct de vedere
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
aud strigăte și goarne de alarmă. Iepurașul sare speriat.) Iepurașul: Domniță, domniță... Domnița: (trezindu-se buimacă) Ce e iepurașule, de ce mă trezești din somn? Iepurașul: Nu știu ce se întâmplă afară...Mi-e frică, auzi ce strigăte, ce sunete de goarnă... Domnița: (alarmată și ea) Dar ce-o fi? Iepurașul: Ah, de ce nu sunt eu acuma într-o grădină cu varză și cu morcovi... Domnița: Cum? Nu-ți place aici la mine? Iepurașul: Îmi place...Dar tot mai bine e în varză. Domnița
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Victor - Mârlanul, era căzut pe o parte, cu pieptul perforat de cartușul venit din arma la care-l duse firul de sfoară prelins printre arbori, de la locul faptei și până Între cracii stejarului de mai sus. Telefonă la filială. Echipa, alarmată, sosi repede. Era ticsită cu reprezentanți ai feluritelor organe și organisme. Câțiva rămaseră la cel căzut. Câțiva se duseră la locul armei. Dar asta nu e arma lui! - exclamă, polițistul de la serviciul de arme și muniții. De unde știi? O cunosc
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
aprinse atâtea lumini, aici, la casa lui și a părinților săi? Oare, ce-i cu luminația asta, strălucitoare și suspectă? De ce-s și atâtea persoane, pe aici? Oare ce fac ele, și de ce-s, parcă, așa de speriate și de alarmate? De ce, oare, oameni buni? Dan a intrat În camera, În care, o luminozitate extraordinară, făcea ca totul să strălucească. Pe o masă, Într-o parte, sub un cearșaf, acoperit până sub gât, era, Meteoru cel Mare; de cealaltă parte, tot
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lucruri pe care avea să le ia cu ea, controlează dacă n-a uitat cartea de identitate, banii, cheile locuinței, dă ultimele instrucțiuni sorei sale, pe care o sărută cu toată dragostea, își ia geanta și o zbughește pe ușă, alarmată fiind că ceasul îi indica întârzierea în care se afla. Merge aproape alergând să nu piardă trenul cu care trebuia să plece la București. Străbătând parcul, când să treacă pe o altă cărare ca să-și scurteze drumul, îi iese în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
furiș, până când, seara, în joaca de lumini și de umbre a flăcărilor, apele ei limpezi reflectau intermitent ceva ce se contura între tandrețe și ambiguitate. Din acest ritual, ce implica oarecum beatitudinea, pe la miezul nopții, venea să-l smulgă îndemnul alarmat și categoric al doamnei, purtând capotul ei roz peste cămașa de noapte din mătase verde: Albert implora ea somnoroasă, arătând cadranul de bronz al pendulei elvețiene, care nu se mai oprise de două sute de ani Albert, ai să prostești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
râdea, pleoscăind în vin, bătea pas de defilare, la dreap-ta, la stân-ga, un-doi, un-doi, de-a împroșcat și tavanul, ba a și luat de deasupra cu pumnu’, să mai tragă o înghițitură, e păcat să se piardă tot. Și vecina, alarmată, a ieșit repede în curte cu carpeta în brațe să nu se păteze... - Da, a mirosit casa a doagă toată iarna și se umflaseră scândurile... - Plod de Voievod... dă-mi și mie un BT. Măcar Vlad a avut bunul-simț să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]