710 matches
-
au rănit. Judecă puțin la asta și amintește-ți apoi crezul subâhțeles al nearistotelianismului, conform căruia două obiecte nu pot fi identice în univers. Gosseyn rămase tăcut. Prin fereastră vedea copacii mai înalți decât cei mai înalți zgârie-nori sfidând haloul albăstrui al cerului venusian; un fluviu năvalnic șerpuia în mijlocul acestei naturi veșnic verzi. Ciudat și impresionant cadru de desfășurare a unei conversații despre natura structurală a elementelor organice, a celor moleculare, atomice, electronice, neuronice și fizico-chimice, într-un cuvânt, a omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
din nou în noaptea neagră de afară. Încredințat că oamenii îl pândesc, undeva pe aproape, se lansă cu putere în spațiu. Pe măsură ce se depărta de navă, se simțea tot mai ușor. În urma lui, luminile hublourilor păliseră, acoperite de o văpaie albăstruie, nefirească. Flacăra asta albastră, care țâșnea parcă prin toți porii imensei nave, sfârși prin a se stinge și ea, cu încetul. Dar înainte de a se fi stins cu totul, formidabilul scut energetic apăru din nou, interzicându-i pentru totdeauna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care avea urechile ca niște toarte solide și nasul cu pămătuf sub el, te cuprindea mirarea. Vizitiul îl avea ca la oamenii de zăpadă, lung și ascuțit ca un morcov. Ajunseră la poarta casei. Gardul era mohorât fără trompetele roz, albăstrui și mov ale zorelelor, care îl înfloreau până toamna târziu. Coborâră și-l invitară și pe vizitiu în casă. Și el voia să cumpere un clapon, să-l gătească de Anul Nou. Nea Cercel avea și un cocoș de sămânță
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
știe, o întrebă primul: — Așa-i că ți-e rece? Am putea să mergem cu pipele mai la adăpost... — Mie îmi zici? Crezi că am uitat cum e iarna, când ajungi aici prima oară? Suntem în plin câmp. Zăpada părea albăstruie sub becuri și nu era lună, doar scame de nori, pe un cer de sticlă afumată. În curând, o zări doar ca pe o scânteie, la capătul țigării aprinse, dar îi simțea felul de a-i sta în preajmă, precum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
femeie mai blândă și mai bună ca ea. „E numai o iapă nestrunită de armăsar“, îi zicea cu mânie un glas dinăuntru. Își uita însă repede cearta din gând. Era de ajuns ca Veterinara să-și scuture pletele cu sclipiri albăstrui și să o audă râzând. Continua să-i pândească pe toți ceilalți: pe Pablo, pe Arti, pe dințălar și chiar pe Godun. Singur, Maradona ieșea din calcul, căci sigur, un lucru nu s-ar fi petrecut: în veci, doctorița nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
criptă este încadrată între ziduri tencuite ce închid un culoar lat de 1,15 m; pereții interiori ai criptei sunt tencuiți cu stuc. Imediat după degajare, s-a mai putut vedea pe latura de est, textul unei inscripții cu vopsea albăstruie, text care, datorită contactului cu aerul, a devenit aproape ilizibilă. N-a putut ajuta la o mai bună identificare a textului nici măcar prezența fotografiilor cu raze infraroșii, deși s-a confirmat ceea ce s-a putut inițial citi relativ cu ochiul
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Adamclisi, jud. Constanța) sunt reprezentate de: a. prezența a două cripte pentru martiri: 1) bazilica «simplă» A, care conține scheletele a 5 martiri. Cripta, identificată sub pavimentul prezbiteriului, prevăzută cu o scară de acces, avea o inscripție realizată cu vopsea albăstruie pe peretele estic. Textul inscripției, probabil, vreun citat biblic, nu a putut fi conservat; 2) bazilica cimiterială (E) (secolul VI): suprapune o criptă sau un mormânt martiric; b. prezența a două cripte pentru relicve: 1) bazilica cisternă (C) cu o
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
UN LOC SIGUR. CÎND SE APROPIE DE ARSENALUL LINWOOD NU VĂZU NICI UN SEMN AL VREUNEI ACTIVITĂȚI NEOBIȘNUITE. AUTOAVIONUL LUI ERA ECHIPAT CU DETECTORI EXTREM DE SENSIBILI ȘI DACĂ AR FI EXISTAT VREO NAVĂ DE RĂZBOI A ARSENALELOR PLUTIND NEVĂZUTĂ PRIN NEGURILE ALBĂSTRUI, PE UNDEVA PE DEASUPRA ORAȘULUI, DETECTOARELE AR FI DESCOPERIT-O. CA ATARE, SOCOTI CĂ AR AVEA UN RĂGAZ DE CIRCA CINCI MINUTE, ȚINÎND SEAMA DE ACCELERAREA ȘI DECELERAREA UNEI NAVE COSMICE ÎN ATMOSFERĂ, APROAPE DE SUPRAFAȚA PĂMÎNTULUI. HEDROCK ÎȘI COBORÎ APARATUL LÎNGĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ZILELE DE DEMULT, SAU CA PLASA VREUNUI PĂIANJEN DE PROPORȚII DE COȘMAR. FĂCU O PAUZĂ ÎN GÎNDURI ȘI PE SPINARE ÎI TRECURĂ FIORI RECI. CA O PLASĂ DE PĂIANJEN. ÎN JURUL LUI ÎNCEPU SĂ CREASCĂ TOT MAI MULT O VAGĂ LUMINĂ ALBĂSTRUIE, ȘI VĂZU CĂ ÎNTR-ADEVĂR ORAȘUL A DISPĂRUT. ÎI LUASE LOCUL O LUME NEPĂMÎNTEANĂ, BLEUMARIN, ȘI PLASE, PLASE ȚESUTE PE KILOMETRI ÎNTREGI. SE TRĂGEAU ÎNAPOI SPRE TAVANUL FOARTE ÎNALT ȘI DISPĂREAU ÎN ÎNDEPĂRTAREA ÎNCEȚOȘATĂ. SE RĂSPÎNDEAU ÎN TOATE DIRECȚIILE, TOPINDU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
om minunat, afirmă cu convingere domnul Gonzalez. De la fereastră, priviră amândoi cum domnul Levy se urcă în mașina lui sport. Motorul vui și peste câteva secunde domnul Levy dispăru în mare viteză, lăsând să se aștearnă în urma lui un nor albăstrui de fum de la țeava de eșapament. — Poate ar trebui să mă apuc de înregistrări, spuse Ignatius, când constată că pe fereastră nu se mai vede decât o stradă goală. Fii, te rog, bun și semnează corespondența aceasta, ca să pot înregistra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
probabil prejudecăți împotriva pisicilor. Nu i s-a dat pisicii nici o șansă de a se apăra. Noi nu vorbim aici despre pisică, se răsti domnul Clyde cu o asemenea vehemență, încât Ignatius putu să vadă cum i se umflă vinele albăstrui din jurul cicatricei de pe nas. Vorbim despre tine. — În ce mă privește, sunt fără îndoială curat. Am mai discutat despre asta. Am dorit doar să fiu sigur că pisica nu este nedreptățită. Spune-mi, te rog, domnule, ai de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnule, îl căutăm ... Închise. Îi venea să plângă. Se duse să servească micul dejun, dar îl durea prea tare când mânca, iar oamenii din cafenea îl priveau ciudat. Își văzu reflexia în geam și realiză că toată bărbia lui era albăstruie și umflată. Totuși, era mai bine ca în noaptea precedentă. Nu-și făcea griji pentru nimic, cu excepția avocatului său, Johnson. Bănuielile lui inițiale referitoare la individ se confirmaseră. De ce se întâlniseră la un restaurant, și nu la firma lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pară atît de imposibil, de ce să nu încercăm, de ce să nu credem că se poate, de ce să fie mereu o aspirație sau un vis ce se destramă cu fiecare moment, de ce să nu avem un pămînt așa rotund și verde albăstrui cum e care să se rotească în armonie și înțelegere, natural și universal valabil miraculos, de ce să fie pacea doar un cuvînt invocat atît de multe ori și nerealizat decît temporar, de ce să nu fim în stare să facem o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
în acest fel... sau măcar într-un fel oricare, să încerce același lucru sau poate unul asemănător, sau oricum ar fi, dacă eu n-aș mai fi aici, tot ar trebui ca acel ideal de pace a unui pămînt verde albăstrui să fie valabil, universal și miraculos realizabil, pentru că așa ar fi bine să fie... acest cuvînt spus de atîtea ori, de atîția oameni, în atîtea situații, ar trebui perceput nu ca slogan fără înțeles, nu ca motiv de discuție ci
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
pantalonilor și secționând porțiunile care îi acopereau pieptul, dezgolind cadavrul și lăsându-l întins pe o grămadă de cârpe. Văzură cu toții linia purpurie în jurul stomacului masiv. ă Iată, și aici sunt leziuni, îi informă gânditor doctorul și arătă înspre linia albăstruie din jurul stomacului, notând observația într-un carent mic. ă și ce părere aveți despre asta? ceru Liputin. ă Niciuna. Până acum, răspunse doctorul. Pentru moment nu fac altceva decât să observ. Atinse pielea cadavrului în mai multe locuri cu vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fiu atent. Dacă știrea despre contactul eșuat s-a răspândit, celelalte grupuri s-or fi punând deja În mișcare pe cont propriu. Mă tem de iudei, cei din Ierusalim au aici, la Praga, prea mulți agenți... Era seară. Zăpada lucea, albăstruie. La intrarea Întunecată În cartierul evreiesc se grămădeau dughenele scunde ale târgului de Crăciun, iar În mijloc, Îmbrăcată În pânză roșie, scena deocheată a unui teatru de marionete luminat cu torțe fumegânde. Dar, imediat după el, treceai pe sub o arcadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lupoaică tânără care strălucesc când deschizi buzele roșii și pline... oh, ochii tăi mari de smarald care aci scânteiază, aci tânjesc. Oh, demon de voluptate. Are și ce să spună, mizerabilul, pe când tu acum Îți miști coapsele Înfășate În pânza albăstruie și Întinzi pubisul ca să Împingi flipper-ul până la ultima demență. — Oh, vedenie, zice Rodin, fii a mea, numai pentru o clipă, umple cu o clipă de plăcere o viață irosită În slujba unei divinități geloase, răscumpără cu o sclipire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de neatins. Deodată a căzut Înapoi pe spate, cu ochii părând a-i ieși din orbite. Convulsii groaznice făcură trăsăturile feței lui să se zguduie neomenești, aidoma acelor pe care bateria lui Volta le produce pe chipul cadavrelor. O spumă albăstruie Îi Împurpurează buzele, din care iese o voce șuierătoare și gâtuită, ca aceea a unui hidrofob, deoarece când ajunge În faza paroxistică, așa cum bine zice Charcot, această Înspăimântătoare maladie care este satyriasis-ul, pedeapsa desfrâului, imprimă aceleași stigmate ca și turbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
creastă aeriană, lungă de patru sute de metri și lată pe alocuri de numai câțiva pași, ajungând până la maximum treizeci: de departe, pentru cine ajungea la ea pe drumul spre Azerbaidjan, apărea ca un zid natural, alb orbitor În soare, ușor albăstrui În amurgul purpuriu, pal În zori și roșu ca sângele la răsărit, În unele zile dispărând printre nori sau scânteieri de fulgere. De-a lungul marginilor ei superioare se distingea cu greu o lucrătură imprecisă și artificială de turnuri pătrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
era dependent de aftershave, fie că Jack chiar se pricepea, în treizeci de secunde copilul se opri din plâns, se agăță de el ca o lipitoare și rămase cu privirea lui de nepătruns, de un albastru întunecat, pierdută în ochii albăstrui, înconjurați de riduri și ciniciai lui Jack. Fran bănuia, cu o urmă de iritare nedemnă, că, dacă ar fi știut să zâmbească, ar fi făcut-o. Jack îi întinse din nou copilul lui Fran. — Nu ți-ar sta rău cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ciudat atrăgeau privirile tuturor. Nici o mișcare încă în piațeta din fața gării. Ceața alburie a dimineții începuse deja să dea la o parte perdeaua nopții. Autobuzele nu circulau încă, iar magazinele erau închise. Ici și colo mai ardea câte un felinar albăstrui. Gaston s-a rezemat de fațada gării și privi în sus, la stele. „Un idiot minunat“, exclamase Tomoe cu o seară în urmă, înainte de plecarea trenului. Își repeta cuvintele în gând acum. Se întreba dacă nu cumva greșea când judeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Endō la Mlaștina Mare. Au sunat de la poliție să vă înștiințeze. Era prima zi senină de când au sosit la Yamagata. Trenul care-i ducea înapoi acasă trecea prin lanul de orez care arăta ca o apă întinsă de un verde albăstrui. Locomotiva mai șuieră de câteva ori și prinse viteză. O adiere plăcută pătrundea prin fereastră. Băieții și fetele de la fermele pe lângă care treceau făceau cu mâna pasagerilor. Takamori și Tomoe, care stăteau la fereastră cu coatele rezemate de geam, priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din spatele tavernei. Băiatul s-a întors împreună cu Mattia. Era un bătrân slăbănog, aproape chel, cu excepția unui cerc de păr cărunt, rar și lung ce-i atârna la spate. Deși era uscat, avea un pântece proeminent, și o groază de vinișoare albăstrui făceau din nasul lui un bob mare de strugure copt. Felul de a se îmbrăca era simplu, dar țesătura era de cea mai bună calitate. Ne-a măsurat din cap până-n picioare pe fiecare-n parte, apoi a ridicat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu care erau legați și au luat-o la fugă. A doua zi dimineața am găsit scheletul lupului. Probabil că el ne salvase de ceilalți lupi, potolindu-le foamea. A doua zi Gumbert avea febră, locul mușcăturii din roșu devenind albăstrui, și se văita de durere. Pe tot parcursul zilei l-am cărat cu rândul în spate. Seara respira greu, se mișca și mai greu și avea dureri în tot corpul. În timpul nopții l-am vegheat în lumina lunii și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de ea. Gundo venea la noi în fiecare zi ca un tată inimos. La un moment dat soția mea nu s-a mai dat jos din pat decât ca să respire aburii granulelor. În josul spinării, după ce i-a apărut o pată albăstruie, s-a formă o rană care într-o săptămână a devenit un fel de gaură urât mirositoare. La a douăzeci și șaptea granulă a avut a doua hemoragie. Părea că pântecele ei umflat, singurul lucru rotund într-un corp slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]