478 matches
-
ea rămase aproape nemișcată, privindu-i pe cei doi tineri înconjurați de crepuscul. Când se ridică în picioare, ei îi putură simți forța șoldurilor de femelă deplină și delicatețea rețelei de păr uscat și creț ce nu reușea să acopere albeața bombată a pubisului, brăzdat în josul lui de o crăpătură verticală catifelată. Eliberat din strânsoarea pereților, pe care lăsase puf albăstrui ca un fard de pleoape, fluturele zvâcni de câteva ori din aripi. Desfășurate, aveau acum mai bine de trei metri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de flori, cu femei nemaipomenit de șleampete în capoate jerpelite, torul puțind într-un fel anume, nu ca la Tîntava, puțind a săpun de casă și-a corcodușe strivite. Din fiecare curte lătra cîte-o javră, și oamenii, rufoși, nebărbieriți, cu albeața pe ochi sau cu cîte-o mână chircită, ieșeau să vadă cine trece, erau altfel de oameni decât cei de la bloc. Mahalagii, zicea mama lui. Ajunseseră-n fine în fața casei ciudate a lui tanti nașa, casă cu etaj, sau mai curând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
altfel ar fi dat drumul camerei”, mă gândii, întrebându-mă în același timp de ce mă opream la acest tip de detalii. -În sală, se proiectează neîntrerupt filmul făcut de muribundă. Ca să zic așa, nu se vede nimic: imaginea arată o albeață nesfârșită, stropită cu pete negre pe care muzeografia le califică în mod straniu ca fiind zgomote vizuale și care ne sunt prezentate ca probabile stricăciuni ale timpului și ale frigului pe peliculă. Nimic altceva. Știu câte ceva despre asta, am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să țeși din nou/ jocuri fără plasă/ sub cupola bordeiului sud-dunărean!?” (Embargou). În Nastratinul colectiv și Vampirul vegetarian, un soi de portret al demonului meschin al zilelor noastre, În care se tot umfla, carnavalesc, „falca necesității imediate”: „Sta chircit În albeața ochiului/ și nu visa decât la următorul imperiu/ de noapte. Își demitizase secundă după secundă,/ credea doar În falca necesității imediate/ și a vanităților de mătrăgună/ dimineața, la prânz și la cină. Trăia fără nici o bătaie de inimă. Uitase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Își văzuse, pentru prima dată, tatăl transformat Într-un condor, „o pasăre uriașă cu gâtul golaș, cu capul Încrețit și plin de umflături... un ascet slăbănog, un lama budist... În poziția monumentală a străvechilor divinități egiptene, cu ochii acoperiți de albeața ce și-o trecea dintr-o parte a ochiului peste pupile, pentru a se Închide În contemplarea gravei sale solitudini”, tot așa și „fascinația repulsiei” față de... gândaci, În fața căreia „incorigibilul artist al improvizației” sucombase, În cele din urmă, simulând „ceremonialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cumpără gaz plângând. Mai plângi și tu o dată, dar fără să-ți tragă după ceafă. Plângi ca prostul. Un chior se laudă că a Început să vadă datorită tovarășului Stalin. Cu celălalt ochi Își cască spre lume meningele sticlos al albeții. Cine știe, dacă nu murea tovarășul Stalin, plângea acum și cu celălalt ochi. O turmă gri pășește plângând În dimineața friguroasă de primăvară spre fabrici și uzine. Tu cumperi două kile de gaz, te Întorci degrabă acasă unde ceaiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de-i zicea lumea doamna Ruxandra, fata și-a scos vălul. Lumină era puțină în odaie, dar tot când o văzu vodă se sperie atât de tare că era mireasa lui ca muma pădurii la față, ba mai avea și albeață pe ochi... — Și? — Restul altă dată. Acum, la culcare! Spune, taică... — Mâine, zisei mâine! Mergeți să vă rugați la Maica Domnului să fiți frumoase și sănătoase, că fetele trebuie să fie ca niște flori, frumoase și bune. — Și ascultătoare, completă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
comandantul său continuă să citească filele dactilografiate. Trebuie să mărturisesc că lectura dosarului tău este impresionantă, spune el într-un sfârșit, ridicându-și ochelarii cu ramă de baga pe nas, cu mijlociul mâinii drepte. Ochii negri, scoși în evidență de albeața pielii, privesc la el cu atenție, în timp ce timbrul calm al vocii este străbătut de o amabilitate naturală. Crimeea, Caucaz, Kuban. Judecând după ceea ce văd aici, aș putea spune că ești un norocos locotenente. Misiuni imposibil de îndeplinit, pentru tine au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bat cu niște caucazieni. Săbiile de oțel, a mea și a lor sclipeau și zăngăneau, iar tu, ca o zână, cu ciorapi albi trei sferturi, parcă erai la o Înviere, de Paști, te vedeam îmbrăcată într-o fustă și o albeață de bluză, a fost o înviere, prima și ultima pentru mine. Și Țuți era acolo, și Elena lui. Și parcă oamenii mari ne pândeau și ne ghiceau gândurile, cotrobăiau prin sufletele noastre zdruncinate, ce sacrilegiu! Țuți i-a dat mâna
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fugeam spre casele noastre, după o zi de joacă în sălbăticia de nedescris de aici. Eu să fi avut pe atunci vreo patru-cinci anișori. Eram o fetiță prizărită, cu ochii iscoditori și jucăuși, ca două diamante negre într-o sublimă albeață, imaculată, cu obrăjorii rozii; cam urâțică, ziceau cei mari despre mine, dar vioaie și inteligentă. Nu mă prindea nimeni, oricât ar fi fugit după mine, dar eram atât de fricoasă, încât mă temeam și de umbra mea. Aveam părul răsucit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să merg în direcția corectă. Deodată am auzit un urlet așa, ca de câine flămând. În cazul acesta, mi-am zis eu, satul e aproape. Și am continuat să merg. Dar în fața mea am zărit ceva negru, pată neagră pe albeața zăpezii nu putea fi decât vreun câine rătăcit din sat. Dar ochii, ochii aceia roșii, ca de foc! Mi-a trecut fiori pe spate: “Lupul!” Mai în dreapta, altul. Și în spatele meu am auzit iarăși un urlet; m-am întors și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Cum au terminat cântarea, au și ieșit afară, la ger. Când dau și eu să ies în urma lor, numai ce văd o umbră naltă călcând cam răpede dinspre șură. De cum amurgise se pusese un pospai de omăt și, pe albeața lui, se vedea limpede. Eu l-am dus pe părintele până la sanie și-apoi dau să intru în șură. Când colo, toporul nicăieri ! Măi, ce boala am făcut eu cu toporul ? îmi dau socoteală că în casă n-am putut
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Nu paște !... Lângă coșuri de nuiele deșertate pe un petecar, se ridicau movile de castraveți, ceapă și ardei. într-un genunchi, alături, ședea precupețul cu fața lungă, galbenă, din care atârna strâmb și buburos un nas vânăt ca porumbrica. Cu albeață pe un ochi belit cu pleoapa roșie, din celălalt ochi privea verzui și rece, cu o privire de gânsac. - Dăm patru la franc ! striga el femeilor ce se perindau pe lângă țol. - Ceapa cât-îi ? - Un leu legătura. Spân, un omușor ședea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ale materiei - de la regnul animal și până la poarta cerului, cimitirul din vârful dealului. Intri pe poarta masivă, sculptată în lemn, poartă zdravănă și înaltă, de casă ardelenească, și pășești în curtea pavată cu pietre de râu, a căror rotunjime și albeață jucăușă netezesc gândurile. Poiata găinilor și grajdul vitelor se găsesc în stânga, cum intri pe poartă, lângă magazia de lemne. În dreapta, sub casă, două pivnițe în care sunt ferecate esențele tari ale acestui paradis - sub formă de compoturi, gemuri, zacuști, slănină
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
înaintat spre ușa întredeschisă. Am urcat o răsucită scară-n spirală, la capătul căreia o ușă stacojie, enormă, mă aștepta. Am deschis-o și m-am oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu cearceafuri de o albeață ireală stătea mama, tânără și goală, cu pata roșie de lupus pe șold, cu părul răsfirat pe sâni și pe umeri, cu ochii strălucind ca briliantele, zîmbindu-mi de bun-sosit. Arhitectura lui pește Mintea mea de azi, oarbă ca un liliac
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
În afară de mobilă - un pat cu ramă de fier, un fotoliu de piele rupt, din care ieșea o umplutură albă, un scrin deasupra căruia era o oglindă ușor aplecată pe care cineva desenase, poate cu ruj, o față cu mustață și albeață la ochi, care scotea limba la privitor, rafturi de bibliotecă făcute din furnir nevopsit și bucăți de beton, o masă cu tăblie albă smălțuită, cu colțurile ciobite - se mai aflau aici cutii, cartoane și lăzi de lemn, așezate În stive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era un urs. Cred că aș putut foarte bine să i le caut și să i le dau eu, Însă n-am făcut-o niciodată. Și era amuzant să-l văd așa aplecat deasupra lucrului, cu ochiul mare acoperit de albeață, privind cîș. Arăta ca un copil prins că face o năzbîtie. Și, ori de cîte ori reușea Într-adevăr să resusciteze cine știe ce drăcie muribundă, era atît de fericit că țopăia prin cameră rîzÎnd În hohote și chicotind de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aflau în fața ferestrei. ”-... Ce liniștite sunt serile toamnei !” zise ea după o vreme, în fața ferestrei, privind crizantemele aurii, din grădinița din față. Sprijinită de brațul lui, se uita cu o privire rătăcită pierdută pe cer... peste oraș... peste orizont. O albeață de argint acoperea orașul... Cerul nopții era limpede ca gheața. Vasilica văzu prima stea a serii înălțându-se dinspre pădurea Trestiana. ”- Uite, prima stea...!” tresări ea, strângânduse lângă dânsul. ”- Ce-ți dorești, când vezi prima stea ?!” O întrebă Iorgu, încet
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ani. În ziua dinaintea carnavalului ninsese atât de mult și fusese atât de frig, încât muntele Pilatus aproape că dispăruse complet, ca și lacul de la poalele muntelui, transformat într-o oglindă aburită. Toate drumurile dispăruseră, nu mai exista nimic în albeața fără sfârșit. Numai pe impenetrabilul cer se profilau coroanele negre ale copacilor goi. La hotelul Wilden Mann domnea haosul. Totuși m-au recunoscut imediat și am primit aceeași cameră ca de obicei. Personalul, aproape toți italieni din cantonul Ticino, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Popescu direct de la magazinul Muzica, aștepta pe holul apartamentului, ridicată în picioare și sprijinită de peretele de la bucătărie. Arăta ca o placă de lemn furniruit într-un cafeniu foarte lucios, cu ape plăcute, din care ieșeau, înduioșător de pure în albeața și abanosul lor, clapele, așezate pe două rânduri. Era cam ora două după-amiază când cei doi bărbați, unul înnebunit de emoție, celălalt cu o mutră de înmormîntare, cărară orga la parter și o sprijiniră de caroseria crem a Daciei 1300
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
erau săraci, mulți în casă, pentru că n-aveau nici perdele. Era liniște și pustiu. Dar, deodată, ceva alb din interiorul camerei mi-a atras atenția. Întunericul făcea ca albul să fie mai strălucitor. Din când în când o umbră acoperea albeața cu mișcări lente, apoi din ce în ce mai repezi. Era silueta unui bărbat, gros de statură, care gemea puternic și împingea către perete pata albă. Eram atât de uimit, încât cred că-mi lipisem fața de geam. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ci toate obiectele. O privire numai în manualele noastre scolastice ne va încredința că elevii trebuie să fi învățînd ca în somnabulism, că nu știu nici ce scriu, nici ce citesc. Abia când vrâsta li trezește mintea, li se ia albeața de pe ochi și încep a înțelege ce au învățat în școală. Dar acele cunoștințe, câștigate în mod mecanic, nu s-au lipit de memorie, au rămas numai niște urme slabe din ele, încît omul matur pe de o parte nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
aci o mică fereastră dădea în curtea vecină. Marina urmă călăuzirile ei, dând lămuriri dintre cele mai indecente. Când Felix o privi mai bine în față, văzu că n-avea decât un ochi valid. Celălalt îi era atacat violent de albeață și era pe jumătate închis de pleoapă. - Ce faci, se răsti deodată Marina la moș Costache, nu-mi dai bani de cheltuială? Doar n-o să te hrănesc cu vînt! Moș Costache se bîlbîi: - Nu-nu-nu mai ai bani? - Că mulți mi-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întîi la un fotoliu cu speteaza foarte înaltă, pe care ședea o bătrână cu fața pătrată, însă cu bărbia ascuțită ca un supliment triunghiular. Bătrâna avea pe cap o scufie împodobită cu jeuri, iar un ochi îl avea stricat de albeață, din care pricină privea pieziș și zâmbea în permanență. - Sărut mâna, mătușă o firitisi tare Stănică, sărutîndu-iafectiv mâna ridicată în acest scop, cele dorite și să ne îngropi pe toți. - Ba să mă ferească Dumnezeu! Dar ce miroși așa a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ioaniu se zgâia la mine cu ochii sticloși. Avusese ochii albaștri-albaștri, da de la o vreme parcă și ochii i se deco lorase. Poate nici să nu mai fi văzut mare lucru cu ei, că-ntr-o vreme se plânsese de albeață, și asta, e știut, dac-o ai, nu mai trece. Ea știa ce boli mai avea și ce nu. D-apoi că și trăise destul, mai-mai să ajungă suta. — Te cunosc, zicea după un timp cu glasu ăla al ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]