444 matches
-
ochii verzi și vicleni», ca în Halima. Lumea însăși a trecut printr-un proces de «estetizare» livrescă.“ (N. Manolescu) Pe Deleleutc "Pe Deleleu" Toamna începuse și se isprăvise în secetă. Unduiau lin funigeii prinși de cheutorile și streșinile caselor; cerul alburiu și zările în ceață se desfășurau, zile după zile, în aceeași tihnă blândă. Moș Calistru Pușcașu, cunoscător vechi a semnelor lui Dumnezeu, nu era mulțămit. Într-o sară, pe când Dăvidel Boghean sărise pârlazul și venise să se așeze pe prispă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că fără o noapte anume nu m-aș fi hotărât totuși să plec. Și, Doamne, câte s-au petrecut în noaptea aceea. M-am culcat devreme și l-am visat pe Bătrânul. De fapt, nu vedeam decât niște ochi mari, alburii și ironici. Auzeam vorbele pe care mi le spunea, fără să-i văd gura. "Domnule sculptor, te-am poftit să vii aici. Am nevoie de cineva care să cioplească pietre funerare în Stâncile de marmură. Îți ofer o șansă absolut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care îți venea să îngenunchezi. Michelangelo în persoană, dacă ar fi sosit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
O limpezime ca de lacrimă, care te duce cu gândul la ce a scris Ion Creangă al nostru despre Ozana... „cea limpede și frumos curgătoare”. Deși zona Brive nu e una muntoasă, se văd pietrele pe fundul apei și... „Pești alburii lunecau lângă genele mele”, cum scria poetul Nicolae Labiș. Altul are în vedere malurile zidite cu piatră sănătoasă, pe porțiuni importante. Se înțelege că întâmplări de felul celei descrise în capitolul „Alarmă la Pompieri” sunt astfel evitate. Dar cel mai
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
iar mașina înghițea șoseaua și curbele la dreapta și la stânga, din câmpurile alăturate răsăreau sate pe care n-ar fi fost în stare să le descrie mai târziu. Coșuri subțiri și case țipător colorate se ghemuiau între vălătuci moi și alburii de ceață în depărtările umede, copăcei rahitici adăposteau păsări, pâlcuri anemice de arbori se alăturau drumului și doar după un timp orizontul se întuneca de pădurile viguroase ca niște armate înstăpânite pe un pământ străin de oraș. Nu le arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de culoare strălucind în arșiță, din care se ridicau ici-colo siluete de blocuri înalte, turnul televiziunii, centura subțire a cartierelor îndepărtate tremurând în aerul înfierbântat de parcă ar fi fost desenate pe o pânză mișcătoare și, aproape de orizont, zig-zagul mastodontic și alburiu al Casei Scânteii - toate nu-i păreau decât un imens decor pentru ecoul statornic și copleșitor ce se ridica fără întrerupere din stradă, învăluindu-l, înghițindu-l. Dar lipsit de puterea de a-l liniști ori a-i abate gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mâna, mă doare pe dinăuntru, dar nu se vede nimic, îmi vine în cap imaginea lui când îmi arată brațul cu o vânătaie umflată, nu-mi vine a crede, spunea și Mihai, dar ți-ai fi închipuit, Pinochio?! Ploua afară alburiu și eu tot în alb m-am îmbrăcat, merg spre piață cu taxiul să mă întâlnesc cu tatăl meu, vesel, jovial și îl știe toată lumea, bine ați venit, scumpă doamnă, nu cumpărați roșii, cumpărați dragoste și din partea mea pentru dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
roșii, cumpărați dragoste și din partea mea pentru dumneavoastră un buchet de flori, vă dau încă o roșie sau piersica asta, abia am rupt-o din pom, e primul rod și mă găsiți săptămâna viitoare marți, vă așteptăm cu drag, ploua alburiu afară și eu tot în alb m-am îmbrăcat, mi-am pus sandale cu tocuri, parcă sunt și mai pe lună, de dimineață aveam senzația de a nu mă duce, am strâns chiștoace de pe jos, am măturat cu o perie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dezvoltării problematicii dublului în raporturile sale cu manechinul, mergând până la exersarea de către actor a unor gesturi mecanice, însoțite și de zgomotele caracteristice automatelor. Toată această gesticulație sacadată, rigidă urmează să fie învăluită într-o lumină de un verde pal, aproape alburie, proiectată de la înălțime, ca în unele scene din muzeul Grévin. Artaud își imaginează aici actorul ca pe o veritabilă „figură de ceară”, pe care, în actul al treilea, în decorul reprezentat de Insula morților - tabloul lui Böcklin - o vede întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Ah!... Copi... Copitele calului... Cred... Cred că am obosit. Nu mai disting nimic. Brățările Zerendei sunară violent atunci când ea își retrase brusc mâna, ca și cum s-ar fi lepădat de ceva. Privea fereastra pe care lumina zilei o făcea tot mai alburie. Tăcea. Trăsura se opri. Și iar se auzi sunetul brățărilor. Zerenda își strânse fustele înainte de a sări, murmurând niște cuvinte de mulțumire. Prințul o urmări cum se îndepărta. țiganca nu mergea. Înainta pe vârfuri în fluturarea mută a volanelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
terminat gândul fiindcă pe sub fereastră a trecut fâlfâit de pași și răsuflare sacadată... Am alergat spre geam, dar înserarea mi-a ieșit în față cu jocul ei de umbre fantomatice. Doar spre izvor - mi s-a părut numai - o irizare alburie... M-am dus la chilia bătrânului și... după ce am gustat din aroma rotundă a fragilor aflați în păhăruțul de pe masă, am mâncat cu multă poftă. Mi-am înălțat muțumirea către cer și am ieșit, dar nu m-am dus la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
țopăise ca un cocoș neajutorat, agitînd brațele ca niște aripi ciuntite. Apoi Își ridică ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul, și-l zări iarăși pe Simon Magul. Acum silueta i se deslușea clar sub un nor alburiu, aducînd c-un vultur uriaș, numai că nu era vultur, ci om, Își răsfirase brațele și picioarele, deși nu puteai spune, cu mîna pe inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
al lui Simon Făcătorul de Minuni răzbise pînă-n nori; o pată neagră, pe care pentru o clipă o pierdu din ochi, dar care acum, pe fundalul lăptos al norilor firavi, se contură iar, ca apoi să se mistuie În Încețoșarea alburie. Liniștea mai dură o clipă, după care, din mulțime, răsunară suspine de slăvire, oamenii se lăsară În genunchi făcînd mătănii, ținîndu-se cu mîinile de cap, cuprinși de extaz. PÎnă și cîțiva din ucenicii lui Petru se Înclinau În fața minunii păgîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
soare, lumina vieții și a limpezimii? La Început fusese sineliul bolții cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blînd al cerului cîțiva nori alburii, ce n-aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscînd, ci doar a fuioare de lînă albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atît cît ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atît cît sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină alburie și răzlețită ori cîte-o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta arcadelor, feriga, iarba, mușchiul de vegetație, toate la Îndemîna lui, nu, Într-adevăr, nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu desagi, iar în urma lor, agale, veneau tăcuți, supușii. La nord zărea un șir nesfârșit de munți, iar pe cer se roteau vulturi pleșuvi. Și Velasco, și solii știau că locul răzmerițelor indiene era încă departe. Dealuri pline de stânci alburii, pământuri crăpate în dogoarea soarelui, copaci veștezi căzuți ca niște oase albite printre albiile râurilor - când aceste priveliști uscate rămâneau în urmă, se iveau lanurile de porumb prăfuit. Toate se deosebeau atât de mult de peisajele molatice și blânde ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
are timp să filozofeze în stilul lui caraghios („Într-o lume în care nimic nu este sigur, trăim pe-o găoace fără probabilitate unu...“) și, mai ales, să-și desfășoare fanteziile erotice scabroase („Nobody se masturbează epileptic. Un jet spumos, alburiu murdar, îi țâșnește din membrul care-i atârnă...“). Bijuterii ieftine Bijuteriile nu se vând la kilogram, ci una câte una, pentru a putea fi admirate. La kilogram se vând, eventual, bijuteriile ieftine. Poeziile lui Nicușor Constantinescu, autorul volumului Amprenta spirituală
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Scârțâitul lor care ba creștea în volum, ba scădea mi-a rămas în urechi, astfel că și astăzi încă, ori de câte ori trenul mă duce de la Ratzeburg prin Lüneburg și Hanovra la tipografia editorului meu Steidl din Göttingen, caut cu privirea colinele alburii de steril, care se înalță dintre suprafețele de teren agricol cultivat, rezistând astfel timpului și devenind între timp parte din peisaj. Puțurile de mină, la fel și cele ale minei Siegfried I, au fost închise cu decenii în urmă, terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în cursul minutelor petrecute pe veranda sau în marchiza casei ne-am bucurat unul de altul pe câmpurile cultivate cu sfeclă de zahăr. Ea, vorbind explicit. Toate cele erau numite cu numele lor. În fața muntelui de steril care stătea licărind alburiu sub cerul mai mult sau mai puțin noros, am consumat multe cuvinte despre filme pe care le văzuserăm recent. Unul se numea Lumină de gaz și umbră și acțiunea lui înspăimântătoare se petrecea în cețoasa Anglie; un altul, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sufletul i s-ar fi întărit în colți ascuțiți, ca de rechin. Ivan-he ringul bătuse în lung și-n lat adâncurile până când își dibuise victima. Carnea roz a somonului se desfăcuse în fâșii curate, risipite de apă într-o boare alburie. „Nu, nu!“ țipase Ivan cel adormit. Ivan-heringul însă mușcase și mai crâncen, până când somonul nu se mai zbă tuse deloc. Peste apă se lăsase ca o ceață deasă, solzii herin gului tremuraseră de plăcere, iar Ivan simțise pentru prima oară
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o ceață deasă, solzii herin gului tremuraseră de plăcere, iar Ivan simțise pentru prima oară, după mulți ani, gustul fier binte al unei lacrimi ivite nu se știe de unde. Fierbinte și sărat, prins într-un strop imens, distinct în boarea alburie, brăzdată de vinișoare roz. 31. Hybris Prieteni. Așa cum nu mai fuseseră alții. Sclavul între două vârste și stăpânul cel tânăr. Musa cel încă neîncercat de măcelul de la Guadalete vegetează în grădinile din Kairouan. Fiul unic al unui părinte bogat. Smead
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Apoi reluă cu un ton sfătos: ― Suntem amândoi în aceeași barcă și ne păzim unul pe celălalt. Eu am să intru în magazin după tine și, în timp ce tu cumperi planul, eu voi căuta adresa. Casa dr. Kair se întrezărea vag alburie, în lumina palidă răspâdită de un felinar și două becuri de slabă putere, ceea ce indică, fără îndoială, că familia este acasă. Săriră gardul împrejmuitor tăcuți ca niște fantome. În timp ce-și trăgeau sufletul ascunși între tufișuri, Prescott murmură: ― Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
noi continuăm să gîndim ca animalele și n-am învățat încă să raționăm cu adevărat ca ființe umane. A.K. John Prescott ― agent galactic? asta, se putea admite. Bărbatul întins pe divan, îi privea. Părul său blond părea ciudat de alburiu sub lumina puternică. În ciuda călușului care îi umfla obrajii colțurile gurii schițau un slab surâs: Gosseyn zise cu dezgust: ― E de-a dreptul infect. Tipul ăsta a lăsat să-i fie asasinată nevasta în cadrul unui incident dintr-o înscenare menită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
împodobită cu un păr negru, creț și lucios în care răsăriseră câteva fire de argint ale vârstei. Starostele stătea jos, turcește, direct pe pământ, sorbind cu nesaț dintr-o pipă enormă. Din când în când arunca în văzduh un fum alburiu lăsându-l în voie să și aleagă drumul dorit. - Bună dimineața, bulibașă, zise avocatul, însoțindu-și binețea cu un zâmbet de bună voință și întinzându-i mâna prietenește. - Să fie bună, domnule, dacă spuneți dumneavoastră! Cum se arată, nu pare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
A ajuns. Cosmonautul-hingher oprește motorul și coboară din mașină. Vântul s-a întețit. Se uită la mare. O mare foarte agitată. Pe care nici n-o poate vedea. Doar o aude. Mijește ochii și reușește să vadă crâmpeie de spumă alburie pe crestele valurilor. Iar crestele valu rilor sunt foarte sus. La înălțimea unor zgârie-nori. Valurile astea n-or să ajungă până la camera în care stau eu. Până la patul meu. Până la mine dormind. Își întoarce fața de la mare și merge spre
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]