534 matches
-
să fii ceea ce ești și ai fost încă de la început, adică în principiu. Ce pace ne umple, ce dragoste se revar-să! Ea, frumoasa, șarpele cosmic, a promis că vine la prînz. Ne odihnim puțin, apoi serbăm nunta, nunta cosmică, nunta alchimică și ne urăm, cum se face, "Casă de piatră!", "La Mulți Ani!" etc., etc. La sfîrșit de veac veți deosebi duhurile. Pînă atunci creăm idoli. Aveam așa ca o greață, ca de fiecare dată cînd trebuia să lucrez cu simboluri
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cum secvențele care înscriu aceste cuvinte au în centru tocmai problematica aparenței și a neantului, țin să cred că febra în stare pură și strigătul înghețat mărturisesc despre această coborâre, în athanorul propriului corp, până la limitele pulverizării sinelui. O pulverizare alchimică în urma căreia sinele e re-întemeiat. Dramaticei întrebări „ Totul este aparență Ă dar aparența cui?” Cioran îi găsește răspunsul: „A Nimicului” (I, 21). Este răspunsul care precede uimirea, nepredicatizată, privind febra în stare pură și strigătul înghețat. Ce-i urmează? Orgoliul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
între socializare și realizarea maximă pe plan individual (B.N., 2002a, p. 212). c. Un nou tip de inteligență Un nou tip de conștiință presupune însă un nou tip de inteligență, care să unifice multiplele dimensiuni ale ființei umane, veritabil proces alchimic de echilibrare a nivelului mental (gândurile), emoțional (sentimentele) și instinctual al ființei umane. Doar o astfel de ființă unită în interior devine "receptaculul pentru receptarea realului ca atare" (B.N., 2004, p. 13), doar în ea se poate realiza trezirea. Inteligența
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Culoarea cenușie poate sugera monotonia, plictisul; 2. Artificiile funerare (flori de plumb, coroane de plumb) se confecționează din acest metal; 3. Plumbul topit și turnat în apă este folosit în magie; 4. Plumbul fiind un metal "rece" are ca simbol alchimic, saturnismul, de la denumirea planetei "Saturn", care este "tristă", "întunecată", "melancolică". Cuvântul "Plumb" sugerează împietrirea, căderea grea, starea depresivă, copleșitoare, lipsa de elan, lumea pustie, lipsa perspectivei, gândul frânt, căderea în vid, sentimentul alienării cu încărcătură tragică. În prima strofă a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
locul unde Sinele Marii Ființe Cosmice fuzionează cu sine. Ruperea din sine a Spiritului creator dă naștere formelor materialității; oul va da naștere formelor, dar nunta se va curma în el. Numai în lumina Soarelui (simbol al cunoașterii, al nunții alchimice care impune moartea și renașterea) se relevă sensul oului-dogmă. Soarele este roata de aur, marea roată cosmică ale cărei mișcări se derulează sub semnul ciclicității. Acolo în ou, "nuntirea" și rodirea presupun moartea increatului. În poezia lui Ion Barbu, actul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să-și piardă componentele importante. Cât privește cafeaua, băutură prezenta în film, aceasta se bucură de aceeași natură duală. Prin efectul pe care îl produce asupra celui care o consumă, alunga somnul. Extrapolând, am putea afirmă că are virtuțile elixirului alchimic, antidot împotriva somnului veșnic al morții. Din punct de vedere cromatic, însă, caracterul thanatic este indubitabil. În opera arrabaliană, chiar sintagma "le cimetière des voitures" conține germenele antinomiei viață-moarte. Așadar, cimetière provine din grecescul koimêtêrion, care înseamnă "locul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ieșirea din Timp". Simbolul prin excelență al transcendenței îl constituie actul final al ascensiunii Kundalini-ei, unirea ei cu Siva în creștetul cutiei craniene, în sahasrara. Cei care practică acest ritual se ipostaziază în perspectiva regelui și a reginei din ritualul alchimic, care coboară în baia mercurială, se unesc și mor. Semnificația acestei morți inițiatice are valoarea unei părăsiri temporale a trupului de către suflet, pregătind în același timp reîntoarcerea sufletului în ființa androgină, în rebis. La Blecher, ritualul nu parcurge toate etapele
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și în cel occidental, prin intermediul Sfîntului Bernard de Clairvaux, abate cistercian și fondator al Ordinului Cavalerilor Templieri, care a scris un frumos tratat poetic și mitic, bazat pe Cîntarea Cîntărilor a părintelui Toma d'Aquino, căruia mulți îi atribuie tratatul alchimic Aurora Consurgens, al misticului german Jacob Boehme sau al celui francez Saint-Martin. La toți aceștia, Sophia apare ca o expre-sie feminină a lui Dumnezeu, care-i îndrumă pe credincioși către înțelepciune. În scrierile gnostice, Hristos apare ca salvatorul Sophiei, mirele
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Doamna și licornul (Editura Polirom, 2005, 324 p., traducere de Fraga Cusin) Tracy Chevalier (n. 1962, Washington), londoneză prin adopție, rescrie romanul unei tapiserii celebre ce reproduce un nu mai puțin celebru mit al imaginarului erotic, dar și religios sau alchimic, cel al licornului sau unicornului (inorogului). Simbol al purității și virginității, licornul nu poate fi îmblânzit decât de o fecioară, temă recurentă în artele plastice, dar și în literatură, începând cu Dimitrie Cantemir și terminând cu Rilke, Lucian Blaga, Umberto
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
menite să-i transmită un mesaj. Care îl va ajuta pe Luca să pătrundă în bucla de teoreme a "realiștilor". De fapt o cursă, capcană, labirint. O bolgie a coșmarului entropic, tărâm al luciferienilor și proiectelor lor "științifice" de fericire alchimică, secreție a unor proceduri cel puțin diabolice, grotești și otrăvitoare. Marele Brigand însuși, deposedat de însemnele magnificenței sale, căpetenie acum a gloatei de alaopoliți, este de fapt ostaticul luciferienilor, soldați malefici ai socialismului utopic în faza marxist-leninistă a programării comuniste
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
până în zilele noastre. Narațiunea postmodernă se deapănă și se edifică prin însumarea algebrică a vocilor-personaje (Tracy Chevalier, Lobo Antunes), prin recurs la estetica suspiciunii detectiviste și reconstituirea realului prin grilă onirică (Petru Cimpoeșu). Izvoarele de ficțiune populară (imaginarul colectiv) coroborate alchimic cu istorii documentate, livrești, apocrife sau fabuloase devin materie primă pentru romanele unor Umberto Eco, Milorad Pavič, Victoria Comnea. Un alt motiv recurent al romanului european este peregrinarea, rătăcirea ca destin, ca lagăr de detenție, drumul nesfârșit al celor care
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
roșii. Intr-o dialectică pur/impur aceste denominări simt obișnuite, simbolurile care le acoperă sunt transemergente. Pajul felon, iatromant și pescar de suflete poate fi recitit și din perspectiva „impurului”, adică al celuilalt pol de putere sintagmatică. Investit cu „pecetea” alchimică de rubedo el poate fi, pe un alt palier al arhetipului imaginar Omul Roș, Spinul din basmele noastre. Dăm un citat din Vasile Lovinescu „ Creanga de aur”: „ ... credința În maleficitatea Omului Roșu este generală, ca și punerea În gardă contra
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
o regăsim În versurile eminesciene „Cum vînătorul-ntinde-n crîng/ La păsărele lațul...” n.n.). Infinitul Își caută o comună măsură cu finitul. O face numai În vederea unei misiuni precise și vom vedea care este misiunea lui Stan. Îmbogățirea finală are un caracter alchimic. Maestrul Focului Filosofal, după ce s-a redus prin sărăcire la starea de materie primă, de particulă elementară, ajunge la faza finală a Multiplicării. De aceea „fixarea” acestui orfan pribeag, Într-un sat mare și frumos, după multe tribulațiuni, sclipirea cîtorva
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
cînd raza rece o Însoțește prin Încăperea, habitatul imperial și mai apoi există un transfer de posesiune refulată, căci fata nu intră În vibrațiile ontologice cu celălalt. Ea este omenescul el este mineralul, opacul. Nu se realizează conjuncția, transferul, nunta alchimică. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Pajul este uri alexipharmakon-antidot este principiul care produce maturizarea și perfecționarea fenomenelor, este atît salvator (mîntuitor) cît și servator. Utilizînd un termen din esoterism pajul acționează asupra fetei Într-un mod psihurgic Îi dirijează pulsiunile
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
acest loc sacru se celebrează pînă la urmă hierogamia fetei cu pajul. Toate celelalte spații În care fata de Împărat 1-a chemat pe zeu nu au fost prielnice datorită răcelii sau dimpotrivă fierbințelii zeului, fenomenul caloric a Împiedicat nunta alchimică. Cu pajul este cu totul altceva, manipulatorul magic poate acum să Înfăptuiască nunta, să ducă dinastia mai departe și unde? chiar În locul cel mai de taină al casei, al palatului fiindcă fata și-a luat toate măsurile de prevedere, acum
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
carte de poezii a lui Liviu Antonesei este guvernată de o atmosferă tulbure, întunecată, emanată mai întâi de implozia tensiunilor unui eu poetic afectat și de propriile angoase, și de neliniștile infernului cotidian, apoi de predilecția constantă pentru nocturnul revelatoriu, alchimic, vizionar o serie de poeme sunt închinate tentacularei Vieți de noapte, "hipnozelor nocturne", "somnului alchimic", "violului ordinii etice/ spaimei perceptibile./ Ca respirația neantului". O luminozitate ciudată provine însă din zona erosului un eros purificator, deși electrizant, extatic, deși în permanență
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai întâi de implozia tensiunilor unui eu poetic afectat și de propriile angoase, și de neliniștile infernului cotidian, apoi de predilecția constantă pentru nocturnul revelatoriu, alchimic, vizionar o serie de poeme sunt închinate tentacularei Vieți de noapte, "hipnozelor nocturne", "somnului alchimic", "violului ordinii etice/ spaimei perceptibile./ Ca respirația neantului". O luminozitate ciudată provine însă din zona erosului un eros purificator, deși electrizant, extatic, deși în permanență străbătut de o umbră de luciditate. Fiecare dintre textele intitulate Ars amatoria (inspirate, de bună
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Regină în regatul secund ori accentuând Dualitatea viziunii proprii, nu doar a cosmosului urban -, poeta nu face altceva decât să insiste asupra convertirii discursului liric într-unul care, deși nu neagă impresia de picturalitate a poeziei, amintește, pe undeva, demersul alchimic. Toate personajele ce populează spațiul amintirii, toate obiectele sau spațiile circumscrise acestei viziuni sunt unite printr-o rețea nevăzută, ascunsă, accesibilă doar acelui cititor-martor, predispus călătoriei inițiatice. Și, firește, poetei înseși, cea aleasă pentru a oficia ritualul iluminării: "Mă vor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scarabeul soarelui/ și-al albei mari frății/ Din sfere, piramide, cuburi/ pe care le contemplu/ Noi înălțăm în spirit/ dragostea divină". Practic fără excepție, cărțile de versuri ale lui Liviu Pendefunda atestă iluminări și instaurează viziuni fulgurante. Saturate de simboluri alchimice (pasărea lui Hermes, "focul din volucru", sămânța metalelor, oglinda din fântână, Graalul), inervate de citate din maeștrii misticii (Paracelsus, Artephius, Lapidus), ele ar trebui așezate sub semnul tutelar al multiformului Hermes. La Hermes Arcadianul, supranumit uneori și Psyhopompos, mesagerul zeilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care se dă relief tentației unificării. De Hermes Trismegistus, zeul sapiențial, cu atribute profetice, astrologice și didactice, apologetul cosmografiei și al riturilor sacrificiale, în fine, zeul cunoașterii secretelor divine, amintește cumulul sugestiv de trimiteri directe ori aluzive la oracular și alchimic. Cititorii rafinați, degustători de intertextualitate savantă, vor sesiza, de bună seamă, că volumele lui Pendefunda abundă în referințe mitologice (Osiris, Urania, Cronos, Zeus, Apollo sau desigur, Mercur, adică Hermes) și citate latinești prin care sunt esențializate treptele, mijloacele sau principiile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rafinați, degustători de intertextualitate savantă, vor sesiza, de bună seamă, că volumele lui Pendefunda abundă în referințe mitologice (Osiris, Urania, Cronos, Zeus, Apollo sau desigur, Mercur, adică Hermes) și citate latinești prin care sunt esențializate treptele, mijloacele sau principiile transformării alchimice (solve et coagula, ora et labora, albedo, nigredo, rubificatio). Adică, pentru neinițiații în tainele ezoterice: reducerea individului la stadiul primar al materiei, calcinarea (operație având drept corespondent cromatic negrul), urmată de putrefacție; purificarea subiectului, dizolvarea lui până la ființa universală (reprezentată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cosmic", "marea Distilerie", essentia nobilis, "recipiente", "alambicuri,/ Țevi intestine contorsionate și țevi capilare", "substanța aceea nebună, alcoolul secret din cuvinte,/ Spiritum verbi" etc.) ar sugera faptul că ne aflăm în fața unei rostiri aproape sacerdotale despre actul poietic și finalitatea lui alchimică, deloc străină de principiul unificării totului Daniel Dimitriu, spre exemplu, a și fost înclinat să citească în cărțile lui Mihai Ursachi "o cale de a reconstitui unitatea primordială a lumii". Natural, o unitate mijlocită de/exprimată prin trinitate; în toate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
naturii exterioare, cît și a celei interioare, a însăși naturii umane. De fapt, spiritualitatea indiană a fost tot timpul preocupată nu atît de informare, cît de transformare, de înnoire continuă, de convertire și de renaștere, de schimbarea inimii și transmutația alchimică a sufletului. Un soi de fiziologie mistică caracterizează spiritualitatea indiană, consacrînd omologia corp-macrocosmos. În jainism, cosmosul e primul OM (AUM), printre miturile nașterii Cuvîntului fiind și cel hindus, al lui Shabda-Brahman (Sunetul lui Brahman), iar în Bhagavad-Gita trupul este numit
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
unor situații limită sunt abil încon deiate și discret luminate de autor, fără a le forța intimitatea, fără a încerca, omniscient, o analiză completă a tuturor unghiurilor și fațe telor iubirii, trădării, regretelor. Ceva, undeva se pierde pe drum. Dragostea alchimică și nebunatică a începutului lasă loc, treptat, inevitabilelor griji și preocupări cotidiene, de o acuitate imposibil de ignorat, cum o știu toți cei care au trăit acele timpuri. E o zonă tul bure în care destinele celor doi se despart
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vaselor sparte din învățătura lui Isaac Luria, pe care autorul german o recuperează ca ontologie a lumii istorice a secolului al XIX-lea, „generează“, oarecum mistic, scriitura fragmentară din PassagenWerk sau din Copilărie berlineză... Lectura acestor texte este un exercițiu alchimic pentru care semnificațiile, cuvintele, citatele sunt întâmplări și personaje dintr-o poveste a copilăriei lui Mesia. CONCLUZII Primele două capitole ale încercării de față au ca miză prin cipală reconstrucția unui concept de „experiență“ plecând de la o serie de scrieri
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]