761 matches
-
Orizontul preocupărilor lui V. e completat, prin orientarea tematică și organizarea ideilor, de interpretările asupra operei și gândirii lui Constantin Brâncuși, întreprinse constant după 1989. Brâncuși inițiatul (1994) este o analiză a creației sculptorului din perspectiva lecturilor acestuia, iar Brâncuși alchimist (1996) încearcă o reconstituire a templului din Indore, India, printr-o interpretare alchimică, justificată de prietenia lui Brâncuși cu Marcel Duchamp, un cunoscător al doctrinei alchimice. Altă carte, Concepte ale poeticii lui Constantin Brâncuși (1999), aduce încă o contribuție, pornind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
o contribuție, pornind de la mărturiile orale și scrise pe care sculptorul le-a lăsat. SCRIERI: Călătorii neobișnuite, Timișoara, 1981; Strania pățanie a unui virtuoz, București, 1984; Poeme, București, 1989; Brâncuși inițiatul, București, 1994; În căutarea miresei pierdute, București, 1995; Brâncuși alchimist, București, 1996; Concepte ale poeticii lui Constantin Brâncuși, București, 1999; Formă și semnificație în arta românească modernă - exemplul lui Brâncuși, București, 2002. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu, „Călătorii neobișnuite”, O, 1981, 41; Nicolae Țirioi, Un virtuoz al povestirii, O, 1984, 35
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
cu tradiție în proza autohtonă, adaptându-l la cerințele tehnicii moderne, Dinții lui Cronos (1975), bunăoară, fiind un volum de referință. Personajul este un arhetip, adesea purtând și un nume simbolic: Ulise călătorul - ce se reîntoarce din Ithaca la Troia, alchimistul Tristan - ce se volatilizează din fața oamenilor regelui veniți să-i ceară aurul produs, vrăjitoarea Mela, „cea neagră” - care naște lumile pieritoare prin puterea gândului, iar el, personajul, evoluează în situații ce dobândesc caractere arhetipale. Capacitatea scriitorului de a inventa astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
sugestii livrești (mod vizibil în toate volumele), discursul devine parabolă, punct de vedere, meditație, fabulă, scrisoare ori baladă; fluxul liric direct, firesc spontan, se vede concurat de pulsiuni cogitative, de reacții abstractizante. În chipul acesta, surprizele se țin lanț: "reveriile alchimistului Abstractor" tind spre o anumită filozofie a Ființei; o primăvară (cu "extatice sofisme") e Primăvară socratică: "Tot ce există, există de-a pururi. Moartea nu are viață"; un Oraș metafizic e "construit din idei / fiecare din cărămizile sale e o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
teme funerare, pe care nu le-a fixat, însă, într-un scenariu de sine stătător, cum era de dorit, ci le-a găsit loc, totdeauna în mod justificat și credibil, în lucrările de mitologie generală, de pildă în Făurari și alchimiști, Nașteri mistice, Tratatul de istorie a religiilor. Este o pagubă, un cîștig? Greu de spus în ce direcție înclină balanța. Pe de o parte, o carte nu s-a scris. Ea poate fi, cel mult, reconstituită; pe de alta, diversificînd
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
abundă, demonstrând totuși forța transfiguratoare a poeziei. Autorul are abilitatea de a integra elemente aparent nepoetice, vizibile atât în ceea ce privește lexicul (ca în recuzita suprarealistă), cât și sintaxa, iar asocierile sunt surprinzătoare. „Textul” și „cuvântul” sunt laitmotivele poetului, acesta mărturisind: „umil alchimist în / textul vieții/ unde plaga materiei/ e indescifrabilă/ prin porii culorilor/ am zărit/ forma nocturnă a cuvântului”. Pentru S. „toate drumurile au prins rădăcini/ în păienjenișul peniței” (Fila de aer), în timp ce versul ia naștere pe „câmpia regală a cuvântului”. Citadin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
alți lucrători"). În secolul al XVI-lea e înlocuit de cuvântul artizan. "Artist", derivat de la latinescul ars, desemnând în mod tradițional "maestrul în arte" liberale sau literatul, student sau profesor la facultate, se extinde din acest moment la chimiști sau alchimiști. În Franța secolului al XVII-lea, la aproape două sute de ani de la nașterea artei la Florența, cuvântul artizan încă este folosit oficial pentru pictori și sculptori. Dicționarul Academiei, în ediția din 1694, definește astfel artistul: "cel care lucrează într-o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ca singură formă de a cunoaște natura. Prin încercarea de a transmutare a elementelor, specifică marii opere, s-a acceptat ideea că natura se poate transforma sub coordonarea omului, chiar dacă acest lucru se realizează ca rezultat al unei inițieri. Gestul alchimistului dezvoltat sub formula solve et coagula 138 reprezintă experimentul prin care materia era transmutată de la imperfecțiune spre perfecțiune. Transmutația este considerată experimentul primordial și prin gestul său se preia creația divină deoarece, materia este considerată a avea un drum spre
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pe experimente/experiențe, oamenii le dau o mai mare crezare, dar aceste experiențe nu au făcut decât să pângărească și mai mult intelectul, astfel că teoriile lor false sunt mult mai periculoase (Bacon folosește ca exemplu, în acest sens, pe alchimiști). Filosofia superstițioasă este o combinare de filosofie cu teologie. Supusă influenței imaginației unui suflet poetic, ea duce la obținerea unei filosofii fără legătură cu realul. Exemplele pe care le dă Bacon sunt Platon și Pitagora. El considera ca filosofia lui
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
urmează drumul descris de metoda inductivă. Scopul lui Bacon nu a fost de a descrie o societate utopică. Descrierea omului de știință arată că avem de-a face cu un inițiat. Acesta din urmă se îmbrăca extravagant (asemeni unui medic, alchimist din Renaștere, sau chiar al unui preot catolic), are putere, autoritate, toate asigurate de cunoștințele sale științifice și de influența asupra naturii. Dar puterea acestui patriarh al științei avea și alte surse: liniștea interioară și solitudinea. Această idee a omului
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
unul dintre "cei mai mari făuritori de mituri", "un mistagog", un criptograf care "prezidează alcătuirea unui mesaj cifrat, destinat a nu fi niciodată înțeles de cititor". Afirmația discipolului despre irecognoscibilitatea miracolului (care "îmbracă cele mai nesemnificative aparențe. Precum piatra (lapis) alchimiștilor, e aurul care zace în noroi, este ceva vilis, exilis ce trebuie căutat in stercore, în materia cea mai amorfă") este reluată și reanalizată: miracolul "cognoscibil, dar incomunicabil" este moartea, ruptura de nivel care ""sparge acoperișul casei" acolo unde iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
romani 3, Europa Occidentală a reținut mai ales și pentrumulte secole numele îmbălsămat de mister Zoroastru, pecete nominală imemorială, care a împărțit cu Pitagora, Platon sau Hermes paternitatea acelei prisca theologia căutată de școala neoplatonică a lui Marsilio Ficino, mag, alchimist, filosof și înțelept, un alt nume pentru Atlandida înțelepciunii primordiale și a răspunsurilor ultime 4. Prin alambicurile metafizice ale lui Pico della Mirandola, Augustinus Steucheus, Francesco Patrizi da Cherso sau chiar Hugues de Saint Victor și tratatele alchimice, atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
2002), fasc. 3-4, pp. 325-362. Encyclopedia of Religion - Mircea Eliade (editor in chief), Encyclopedia of Religion, Macmillan, New York, 1986-1987. Europa, Asia, America - Mircea Eliade, Europa, Asia, America... Corespondență A-H, Humanitas, București, 1999, ediție îngrijită de M. Handoca. Făurari și alchimiști - Mircea Eliade, Făurari și alchimiști, Humanitas, București, 1996, traducere de M. și C. Ivănescu. Fragmentarium - Mircea Eliade, Fragmentarium, Humanitas, București, 1994. Imagini și simboluri - Mircea Eliade, Imagini și simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios, Humanitas, București, 1994, traducere de A. Beldescu
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Encyclopedia of Religion - Mircea Eliade (editor in chief), Encyclopedia of Religion, Macmillan, New York, 1986-1987. Europa, Asia, America - Mircea Eliade, Europa, Asia, America... Corespondență A-H, Humanitas, București, 1999, ediție îngrijită de M. Handoca. Făurari și alchimiști - Mircea Eliade, Făurari și alchimiști, Humanitas, București, 1996, traducere de M. și C. Ivănescu. Fragmentarium - Mircea Eliade, Fragmentarium, Humanitas, București, 1994. Imagini și simboluri - Mircea Eliade, Imagini și simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios, Humanitas, București, 1994, traducere de A. Beldescu. Insula lui Euthanasius - Mircea Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
le-am primit atunci din partea multor orientaliști și istorici ai religiilor m-au îndemnat să reiau problema într-o monografie mai amplă”, scria Eliade în Memorii II, p. 86. XXXIIItc "XXXIII" 1. „Stig Wikander îmi scrie, printre altele, despre un alchimist autentic pe care l-a întâlnit la Uppsala: «Un domn extrem de distins, care are un post foarte important într-un minister și care ar trece drept un birocrat foarte competent și foarte enervant dacă l-ați întâlni... dar a venit
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
a venit să mă vadă întrucât împrumutase de la bibliotecă anumite cărți despre poveștile populare care vorbesc, și ele, despre piatra filosofală în termeni simbolici. I-am arătat mica noastră bibliotecă a seminarului și, plimbându-se, mi-a explicat că Marele Alchimist al epocii noastre este totuși un anume Mircea Eliade»” - Jurnal, 22 octombrie 1961. 2. Disertația susținută de Wikander pentru obținerea catedrei de sanscrităși gramatică comparată de la Uppsala avusese ca temă „numele metalelor”. În Arhiva SW (box 1470) s-a păstrat
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Ca și în Le baptême de feu, în Ignis divinis, 1949 (lucrarea la care se referă Wikander), Edsman utilizează cu precădere materiale gnostice, patristice, doar fragmentar documente iraniene, de unde, foarte probabil, și critica „specializată” a lui Wikander. În Făurari și alchimiști, Eliade citează, bunăoară, după Edsman (Ignis divinis), o legendă europeană avându-l ca protagonist pe Iisus camuflat în făurar - vezi „Făurari,războinici, maeștri ai inițierii”, op. cit., pp. 107-108. Pentru literatura iraniană, Eliade folosește pasaje cosmogonice din BundahiÍn despre etiologia mitologică
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cenaclu de poezie unde s-au format Claudiu Komartin, Miruna Vlada, Iulia T. Stoian, Beatrice Zara, Cristian Cotarcea, autori aflați în curs de consacrare. Debutul editorial al lui S. se produce în 1983, cu apariția cărții de versuri Ucenicia bătrânului alchimist. Ulterior publică mai multe volume de poezie, teatru, critică literară și proză. Mai colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Ziua literară”, „Cuvântul”, „Paradigma”, „Amfiteatru”, „Familia”, „Tomis”, „Contrafort”, „Seine et Danube” (Paris) ș.a. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
de la Monte Negro poartă o mare încărcătură culturală și, în același timp, își revelează autenticitatea, în sensul angajării existențiale. Livresc și autenticitate, textualism și angajare existențială, cam aceștia ar fi termenii subtilei ecuații a personalității lui S. SCRIERI: Ucenicia bătrânului alchimist, Cluj-Napoca, 1983; Strălucirea și suferințele filosofilor, București, 1992; Cântecele desăvârșirii interioare, București, 1994; Turnul lui Casanova, pref. Marin Mincu, Constanța, 1996; Provincia pedagogică, București, 1996; Textele de la Montsalvat, Botoșani, 1998; Textualism, postmodernism, apocaliptic, I-II, Constanța, 2000-2001; Experiment și angajare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
de la Montsalvat, Botoșani, 1998; Textualism, postmodernism, apocaliptic, I-II, Constanța, 2000-2001; Experiment și angajare ontologică, București, 2002; Cartea lui Benedict, pref. Nora Iuga, postfață Nicolae Tzone, București, 2002; Textele de la Monte Negro, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, „Ucenicia bătrânului alchimist”, RL, 1984, 22; Ioan Milea, „Ucenicia bătrânului alchimist”, TR, 1984, 42; Constanța Buzea, Târguri de fructe, târguri de flori, AFT, 1988, 1; Ioan Moldovan, Un menestrel la curțile literaturii, F, 1990, 7; Valentin Silvestru, Tinerii anului, RL, 1992, 1; Țeposu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
II, Constanța, 2000-2001; Experiment și angajare ontologică, București, 2002; Cartea lui Benedict, pref. Nora Iuga, postfață Nicolae Tzone, București, 2002; Textele de la Monte Negro, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, „Ucenicia bătrânului alchimist”, RL, 1984, 22; Ioan Milea, „Ucenicia bătrânului alchimist”, TR, 1984, 42; Constanța Buzea, Târguri de fructe, târguri de flori, AFT, 1988, 1; Ioan Moldovan, Un menestrel la curțile literaturii, F, 1990, 7; Valentin Silvestru, Tinerii anului, RL, 1992, 1; Țeposu, Istoria, 96-98; Dan Silviu Boerescu, Rafinamente, ecouri, „Cartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
dar trei injecții repetate la interval de 3-4 săptămâni, induc numeroase neoplazii. Un tablou similar este înregistrat în cazul utilizării anumitor hormoni: acțiunea îndelungată și cu o anumită concentrație a unor hormoni induce malignizarea. Se confirmă principiul lui Paracelsius, celebrul alchimist, potrivit căruia „doza face otrava”. Pe de altă parte, unele substanțe devin carcinogene, în asociere cu alte substanțe. Astfel, în fumul de țigară se află în concentrație foarte mică 3-4 benzpirenul, inofensiv la o astfel de concentrație. Dar alte substanțe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Pakistanului de astăzi, medicul indian Karaka a descris, în secolul al II-lea î. Ch., în mod detaliat 16 tipuri personologice, dintre care nouă pot fi încadrate în patologia modernă a personalității (Rao, 1975Ă. Raymond Lulle (1232-1316Ă filosof, poet și alchimist catalan, supranumit „Iluminatul”, în Doctrine d’enfant, face remarci pertinente asupra formării caracterului. În Evul Mediu, patologia mentală era explicată prin teoria demoniacă a bolilor, iar teologii supraevaluau subversiunea diavolului. Jerôme Cardan (1501-1576Ă, medic și matematician, a avut o viață
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
până pe culmile vecinătății cu Dumnezeu Descoperirea acestui spirit ascuns, focar central din care se împroașcă în afară amestecatele aspecte ale vieții, e tema fundamentală a operei lui Dostoievski. În experiența lui artistică, viața e așezată ca într-o retortă de alchimist și înfierbântată la o temperatură maximă, pentru a-i lămuri elementele esențiale. Fierul la o temperatură normală are culoarea obișnuită, la temperatură de cărbuni suflați cu foalele culoare roșie, la temperatură de furnal culoare albă. Pe Dostoievski nu-l interesează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
adepții religiei egiptene dețineau secrete ale cunoașterii extraordinare, ceea ce le-a permis, bunăoară, să construiască piramidele. Aceste secrete au fost preluate, din fericire, de către eretici și de francmasoni. De aici ostilitatea necruțătoare dintre Biserică, pe de o parte, și eretici, alchimiști și francmasoni, pe de alta. Un Giordano Bruno, alchimist și gnostic, a fost doar una dintre victimele ilustre ale confruntării. În orice caz, cu exemple de asemenea factură, comentatorii gnostici ai Bibliei produc aparențe solide în favoarea lor. Dar proba centrală
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]