409 matches
-
ca un adevărat magician. Sub bagheta nevăzută, În fața comesenilor apăreau personaje cunoscute care, după ce-și intonau o parte din arie, se topeau, dispărând În neant. Nu cumva, se Întrebă stomatologul Paul, Satanovski Își băgase un pic nasul și În alcovul său?! Între patul lui, pe care ședea Lilith, și Împărăția asfaltului lui Satanovski exista un fir nevăzut. Cărțile de joc și cele de tarot aveau rolul de-a ține vie legătura Între cele două lumi... În privința muzicii, uneori schimba valsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de prețiozitate, dar Însuși Noimann era un ins, am putea spune, destul de pedant În ceea ce privește propria-i persoană. Uneori era atât de preocupat de cum arată și cum se exprimă, Încât Își aranja ținuta o zi Întreagă, fără să mai iasă din alcov. Același lucru se Întâmpla și cu frazele, pe care le rostea - sau mai bine zis avea să le rostească - Într-o anumită Împrejurare, de multe ori Închipuită: stând În fața oglinzii, Își studia mimica și bibilea cuvintele, silabele și propozițiile, punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În continuare lăsa să se Înțeleagă că povestea conținea elemente vag sinistre și de tonalitate foiletonistică, ceea ce, În ochii lui Monsieur Roquefort, constituia Întotdeauna un punct favorabil, Întrucît lui, după clasici, cel mai mult Îi plăceau intrigile cu crime și alcovuri. Casa roșie relata viața chinuită a unui individ misterios care spărgea magazine de jucării și muzee pentru a fura păpuși și marionete, cărora ulterior le scotea ochii, și le ducea În sălașul lui, o fantomatică seră abandonată de pe malurile Senei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pielea. Camera Bernardei se afla În partea din spate a apartamentului, lîngă bucătărie. M-am Îndreptat mai Întîi Într-acolo, deși eram sigur că servitoarea lipsea. Am ciocănit cu degetele și, neprimind nici un răspuns, mi-am permis să deschid ușa alcovului. Era o Încăpere simplă, cu un pat mare, un dulap de culoare Închisă cu oglinzi fumurii și o comodă pe care Bernarda așezase suficienți sfinți, fecioare și icoane ca să-și poată deschide un sanctuar. Am Închis ușa și, cînd m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cununat În bazilica Pino și au petrecut o lună de miere de trei zile Într-o stațiune balneară din Mongat. În dimineața dinaintea plecării, domnul Fortuny l-a Întrebat În mod confidențial pe domnul Molins cum trebuia procedat În tainele alcovului. Molins, sarcastic, i-a spus să-și Întrebe soția. Cuplul Fortuny s-a Întors la Barcelona după numai două zile. Vecinii au zis că Sophie plîngea cînd a intrat pe scară. Viçenteta avea să jure, cîțiva ani mai tîrziu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a vârât-o între buze, s-a ridicat în capul oaselor și s-a așezat turcește. „Oare unde-o fi plecat Gas-san?“ Trecuse o lună și nu primiseră nici un semn de la Gaston. Bagajul ciudatului străin a rămas mai departe în alcovul din camera lui Takamori. Era neatins. Mă rog, greu să numești bagaj sacul acela din molton legat cu sfoară. Altceva nu mai avea. „De ce naiba ai venit în Japonia, Gas-san?“ Takamori avea senzația că sacul acela de molton ascunde multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-l surprindă în așternut. Takamori tresărea și întindea mâna repede după cămașă, dar astăzi nu s-a sinchisit de sora lui, deși a auzit-o venind. A rămas nemișcat, cu brațele încrucișate și cu țigara în gură și privea înspre alcov. — Ce naiba s-a întâmplat de năvălești în halul ăsta? Tomoe nu era nici pe departe calmă și îl privea pe Takamori cu asprime. — Frate! — Da. — Cam cât crezi tu că e ceasul? — Și? — Să știi că Mă-chan nu-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Cam cât crezi tu că e ceasul? — Și? — Să știi că Mă-chan nu-ți mai încălzește supa încă o dată. — Nu-i nimic. Ce naiba vrei să spui? La ce te gândești? În clipa aceea privirile lui Tomoe s-au îndreptat spre alcov și a dat cu ochii de sac. — E al lui Gaston, nu? — Da. Cât mai ai de gând să-l ții acolo? Când vine omul ăla să și-l ia? Doar n-o să stăm toată viața să ne uităm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fapte. Acum stăteau amândoi nemișcați, cu ochii pe bagajul francezului. În alte condiții, nu le-ar fi trecut prin minte să-i desfacă sacul fără permisiune. Bietul bagaj, terfelit după cine știe câte călătorii, și-a găsit, de două săptămâni, liniștea în alcovul din camera lui Takamori. Când se trezea dimineața și se ruga pentru sănătatea lui Gaston, privirile lui Takamori se opreau pe sac. Când se întorcea seara târziu, primul lucru care îi atrăgea atenția era sacul acela jerpelit. Aveau acum amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
traumatisme. Este posibilă atenuarea efectelor multora dintre aceste șocuri prin psihoterapie. I-a trebuit un moment pentru a accepta tabloul. Se găsea într-o vastă sală de baie. Printr-o ușă întredeschisă, în dreapta, zări pragul unui pat enorm într-un alcov, la extremitatea îndepărtată a unui imens dormitor. Alte porți dădeau în sala de baie, dar erau închise. În plus, la prima vedere, Gosseyn își îndreptă spiritul și privirea spre scena care se desfășura în fața ochilor săi. Baia era făcută, efectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
locuiesc Întotdeauna sub același acoperiș. Djahane devorează timpul, Omar Îl degustă. Ea vrea să domine lumea, e ascultată oricând de sultană, care e ascultată oricând de sultan. Ziua, uneltește În haremul regal, interceptează mesajele care pleacă și vin, bârfele de alcov, făgăduielile de giuvaeruri, mirosul de otravă. Se aprinde, se agită, se entuziasmează. Seara, se lasă În voia fericirii de a fi iubită. Pentru Omar, viața e altceva, este plăcerea științei, știința plăcerii. Se trezește târziu, bea pe nemâncate tradiționala „dușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
contrar părerii auzită cîndva la G. Călinescu după care femeia ar fi fizică, iar bărbatul metafizic. Principalul june prim al antichității grecești, arbitru al frumuseții zeițelor, seamănă adonișilor cu mușchi obosiți și carnea parfumată. Vocația lui e un hedonism de alcov, cu aventuri galante. Un seducător mediocru În comparație cu enigmaticul Don Juan, o frumusețe care evită ideile, ca dealtfel și celebrul, dar prea Îndulcitul Hermes al lui Praxitele de la muzeul din Olimpia care anunță o decadență ce nu va mai ști să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care se intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din neatenție, între colții malaxorului. La catedră și amvon, în cazărmi și birouri și alcovuri și sedii oficiale și stadioane, pe estrade și la pupitre și în chiliile evaziunii, măștile la pândă: să afle, să transmită, să joace jocul obligat. Fără teamă, totuși, frate Dominic... ce s-ar putea afla despre dumneata mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
abia se ridica, noaptea mai lenevea, sarcastică, peste orașul avariat. Scările abia se distingeau. Aprinse un chibrit, să coboare. Dar se întoarse să citească numele de pe ușă. Numele era gravat pe o plăcuță de bronz. „Francisca Pop“, scria pe ușa alcovului. Chibritul se stinse, aprinse altul. „Francisca Pop. Balerină“, scria, clar, pe ușa capcanei. Citi, reciti, memoră, reciti. „Irina, auzi! Poarta! Gura, poarta roșie, irlandeză. Irlandeză! Setter irlandez, auzi. Canibala, vrăjitoarea! Vrăjitoarea Francisca Pop d’Assisi! Irlandeză, auzi, hoțomanca!“, bodogănea pribeagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tip “conflictogen”, direct în intestine, spre a-i alinta mai toate poftele de tip eterogen. Cartofii îi înlocuiesc cu umbrele marca disidentului bulgar, Ghe. Markov; și-n loc de morcovi, un braț de albăstrele să-i țină parfumat, sicriul din alcov. Ce ziceți, fiindcă scrie bine, să îl iert și ca supliment, să-i pregătesc un desert? Felul în care existăm...și timpul O călătorie! Asta ne propune Vasilica Ilie odată cu acest volum... Dar ce înseamnă de fapt o călătorie, mai
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ore bune. Îmi revin și-mi dau seama că n-aș mai putea dormi toată noaptea și mă apucă fiorii la gândul că aș fi nevoită să experimentez singurătatea patului (n-am de gând să-l însoțesc pe Liam în alcovul lui de burlac) și n-aș face altceva decât să scrâșnesc din dinți și să-mi înec amarul în alcool. Nu, mulțumesc! Distrează-te singur! O tipă dă buzna în încăpere. E blondă și arată foarte bine, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
grâul, rochia mulată pe trup din spice de grâu și era sălbăticită întru totul. Fugea de oameni, dormea în hambare vara, iarna în hrube, nimeni neavând de unde să afle secretul paternității depline asupra acestei făpturi nemoarte, nevii, deseori încarcerată în alcovul meu, în care predam arta iubirii unicului student desprins din Rai, dar cu însușirile Iadului. M-am înțeles cu tânărul înrobit după fata de miere și am îmbrăcat-o de asemenea în straie de grâu. E drept: când mergeau împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frumusețe. Dar și aici trebuie aduse niște corecturi pentru a nu cădea în greșeala specialiștilor care, văzând în greci un "popor estet", uită că în Olimp iubirea nu atinge niciodată extazul sau nefericirea. Iubirile zeilor greci au mereu ceva de alcov banal. Zeii aceștia, care imită tot ce văd la oameni, se comportă ca niște a-manți mediocri. Ei cunosc amorul, nu dragostea. Nu trec niciodată de limitele unei împreunări. În această privință, au fost mereu inferiori muritorilor. Nici măcar Afrodita n-a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
traumatisme. Este posibilă atenuarea efectelor multora dintre aceste șocuri prin psihoterapie. I-a trebuit un moment pentru a accepta tabloul. Se găsea într-o vastă sală de baie. Printr-o ușă întredeschisă, în dreapta, zări pragul unui pat enorm într-un alcov, la extremitatea îndepărtată a unui imens dormitor. Alte porți dădeau în sala de baie, dar erau închise. În plus, la prima vedere, Gosseyn își îndreptă spiritul și privirea spre scena care se desfășura în fața ochilor săi. Baia era făcută, efectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
tare și inima i se umplea de un monolog tăcut. Cuvintele erau ca niște clăbuci înălțându-se dintr-o apă rău mirositoare. — Vede cineva florile astea? Nici ele nu-s de nici un folos! Mitsuhide întinse mâna spre vaza mare din alcov și scutură din ea florile are fuseseră aranjate cu multă artă. În timp ce ducea vaza pe verandă, apa se vărsă zgomotos pe podea. — Să plecăm de-aici! E timpul să pornim! Sunteți gata? le strigă el vasalilor. Ridică vaza deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care nu era cauzată de plasa verde, nici de reflexele luminii, ci reflecta o emoție din adâncul sufletului. Mitsuharu știa, aproape intuitiv, că Mitsuhide pregătise un plan de rezervă, pentru a-l folosi, dacă i se împotrivea. În colțul unui alcov mare, dincolo de plasa pentru țânțari, se afla o nișă secretă, ascunsă în perete, unde putea aștepta un om înarmat. Scamele aurii de pe suprafața ușii camuflate sclipeau amenințător, parcă licărind cu setea de sânge a unui asasin nevăzut. La dreapta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe când alții erau acoperiți cu cenușă. Ușile și paravanele pliante fuseseră aruncate în hol, iar acum brocartul auriu și bucățile de lemn aprinse se învăpăiau dens și rapid, arzând strălucitor ca un câmp în flăcări. Dar în micile cămăruțe și alcovuri era întuneric, iar formele rămâneau nedeslușite. Pline de fum, coridoarele nici măcar nu se puteau distinge. Ranmaru, care stătea rezemat greoi de ușa din lemn de cedru a camerei pe care o păzea, se îndreptă încet. Cu o lance plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vorbea cineva. De cum intrase în cameră, simțise - mai mult chiar și decât dogoarea care-l înconjura din toate cele patru laturi - o sete arzătoare. Aproape se prăbuși, când se așeză în centrul odăii, dar se răzgândi repede și merse spre alcovul puțin mai înălțat. În fond, suprafața de jos le era rezervată vasalilor. Își imagină o ceașcă de apă curgându-i pe gât și, pentru un moment, făcu un efort de a-și fixa spiritul la loc sigur, mai jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fața în jos pe podea, îmbrățișând un șuvoi de sânge proaspăt. Ranmaru scoase ușile unui dulap scund și le depuse peste corpul neînsuflețit al lui Nobunaga, ca și cum ar fi alcătuit un sicriu. Închizând liniștit ușa la loc, se îndepărtă de alcov. Apucă sabia cea scurtă cu care s-ar fi putut să-și facă și el seppuku, dar ochii strălucitori îi rămaseră ațintiți spre trupul fără viață al lui Nobunaga, până când camera se mistui în flăcări. * * * În primele trei zile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vorbi despre dimensiunile bijuteriilor lui Dan. Nici măcar n-a fost nevoie să pună prea mult de la ea, dat fiind că talia dragului de Dan era cam cât a ei. În ziua următoare, avea costumația necesară pentru mica ei reprezentație de alcov. Se admiră din toate părțile, dar îi părea rău că nu prea are cu ce umple nici cea mai mică pereche de chiloți italienești pentru bărbați. Trase de elasticul din talie și își făcu de lucru cu nou-venitul. Încordându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]