423 matches
-
hanul Aniței... da’ să bagi de samă la ungur, măi Petrișor... Da’ ce-i cu ungurul, stăpâne? zic. — Apoi cu unguru-i bucluc mare, zise boierul, da’ tu vezi și intră în vorbă cu Anița... că a dat, măi Petrișor, mare alean peste sufletul meu! — Apoi, măi om bun, zice un moșneag de la foc, nu știu dacă-ți scoate-o în capete cu Mogoș. Petrișor se îndreptă cu fudulie din șale: Cine-a spus vorba asta? Apoi află, moșule, că eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
crengi. Anița hangiului se ridică încet de pe divan, și Petrișor stătu în loc privind-o cu luare-aminte. Credeam că-i bărbatul... zise ea încet. Apoi uite cum e, vorbi bucuros Petrișor; îmi spune boierul așa: Măi Petrișor, zice, eu am mare alean la inima mea... Boierul nostru cel mare de la Cornul Caprei... Este acolo, zice, la hanul cel mare, o hangiță, măi Petrișor. Aș vrea, zice, să poposesc într-o noapte la hanul acela... Da’ bagă de samă la ungur, zice... Hangița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Amurg de iarnă, sumbru, de metal, Câmpia albă - un imens rotund - Vâslind, un corb încet vine din fund, Tăind orizontal, diametral. Copacii rari și ninși par de cristal. Chemări de dispariție mă sorb, Pe când, tăcut, se-ntoarce-același corb, Tăind orizontal, diametral. Alean E-n zori, e frig de toamnă, Și cât cu ochii vezi Se-ncolăcește fumul, Și-i pâclă prin livezi. Răsună, trist, de glasuri Câmpiile pustii, - Și pocnet lung, și chiot S-aude-n deal la vii. C-un zmeu copiii aleargă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
a întins o pungă cu niște galbeni. Hangiul a luat-o, a drămăluit-o discret și s-a uitat la lotru ca un milog. Ochii și întreaga înfățișare spuneau: „Adică numai atât pentru toată osteneala mea?” Lotrul i-a înțeles aleanul și i-a spus: ― Ar mai fi ceva, da’ asta puțin mai încolo. Peste o săptămână-două. Hangiul, cu arsura gândului la galbenii luați de lotru de la negustori și că i se cuvine o răsplată mai mare, a căutat un motiv
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Clampe, care nici copacul nu-l vede prea bine, ca să nu mai vorbim de scara de frânghie agățată de machan-ul său, este ajutat în cele din urmă de Vesey și De Souza, cel de al doilea aruncând priviri pline de alean spre doamnele sale, care au fost repartizate la capătul rândului, cât mai departe de el. Când vânătorii sunt pe poziții și au fost trase frânghiile, deja e întuneric beznă. Se pun pe așteptat. Pran doarme. Este trezit de fotograf, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca pe un șoc. în cercul ei „fut“ era un cuvânt pe care îl foloseau de obicei soții atunci când se loveau cu ciocanul peste deget. Atunci când îl folosea ea, Eva o făcea de obicei în intimitatea băii și cu un alean care îl despuia de toată grosolănia și îl dăruia cu o virilitate splendidă, astfel încât un futai ca lumea devenea cea mai îndepărtată și mai abstractă dintre toate speranțele ei de viitor, una complet separată de bâjbâielile întreprinse ocazional de Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se înșirau pete bălțate de lumină albă și galbenă, strălucitoare. Soarele se ivea, orbitor, printre crengile scuturate de-o boare verde de vânt. Coaja copacilor se jupuia și mirosea a tananți amărui. O ceață, dar nu de aburi, ci de alean și de nostalgie, se vărsa răcoroasă în dimineața eternă. Zărisem luciul cheii de departe și mă abătusem cu câțiva pași din cărarea mea ca să ajung până acolo. Am îngenuncheat și am ridicat-o. Vinul pe care-l sorbisem în celălalt
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toți ceilalți, fes înalt, gălbui, de culoarea spicului și o mantie neagră peste șalvari și peste fustele albe precum caimacul. Îl vedea prima oară astfel înșurubat, ca un fus al Soarelui între cer și pământ, o unealtă menită să toarcă aleanul și lacrimile, trufia, până când nu mai rămânea decât darul ce ni s-a dat: de a fi ai lumii lui Dumnezeu, fie că El se chema Allah sau Hristos ori Ahura Mazda. Shams îl juca atunci pe șeic și închidea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Nu-i! - Mare păcat. - Când se duce-n casă, o găsește măgăriță. Se-ntoarce ș-o ia de-acolo și pornește călare pe dânsa. Îi dă fân să mănânce (că măgăriță, da inima, de om). Ea a zis așa cu alean: - Nu te-oi mai înșela de-acu și ți-oi da rînza-nnapoi, numai fă-mă cum am fost. El de multe ce-i făcuse, acu el era hapsân și s-a dus pe dânsa până la - mpăratul, la Frate - său. Acu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trai și hai nu-i bai... foaie de cer înstelat este chiar adevărat... iată un soare-nsetat e deja verificat... semnat identificat... preschimbat eliberat... Foaie verde leuștean, ies ca murgul pe tăpșan și alerg cu mult elan, îmi caut mereu alean... de-oi găsi voi povesti, printre astre și hîrtii, multe alte nebunii: aripi azurii senine, că așa-mi stă mie bine! La anul și la mulți ani cu mulți solzi și cu bibani, la mare la soare mai sus pe
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
aur Cora brodează subt oleandri, subt alungitele foi. Timpul ce iese din casă, cât de ușor 1-ai putea prinde iar să-1 reții cu un fir de mătasă. Aceasta e pacea. Pacea, în care crește imperiul ceresc printre noi. [1938] * ALEAN lui Bazil Munteanu De ceasuri, de zile veghez pe-un galben liman portughez. Cu zalele-alăturea drept, cu mînile cruce pe piept. Doinind aș privi șapte ani spre cerul cu miei luzitani, De nu m-ar găsi unde sunt neliniștea morii
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
arse de soare, a bărbii și a părului negru lăsat lung. Fapt e că mă simțeam în largul meu printre ei, și, când cineva glumea pe seama felului cum arătam, râdeam fără să mă simt ofensat. Totuși, adesea, eram cuprins de alean la culcare, după ce-mi petreceam seara cu ochii la stelele neclintite de pe cer și la hoinăritul licuricilor pe pământ. Enervat de necontenitul țârâit al greierilor, de orăcăitul asurzitor al broaștelor și chiar și de cântecul priveghetoarei, scoteam moneda căpătată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Poftim. Pune o ceașcă de ceai jos și mă cântărește din priviri câteva momente. Ți-e dor de casă ? Are un ton victorios, de parcă tocmai a rezolvat marele mister. Pe fata din Filipine o mai apuca din când în când aleanul, dar îi ziceam : capul sus, Manuela ! Se oprește meditativă. După care am aflat că numele ei era Paula. Extraordinar. — Nu mi-e dor de casă, spun, sorbindu-mi ceaiul. Mintea îmi freamătă ca aripile unui fluture. Ce-am să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tot Închisă ai să hii. Toată viața ta va hi un zbucium și o durere. S-or liniști treburile, când ai să hii tu singură și bătrână. N-ai să hii fericită decât În vis. Eu te pot scăpa de aleanul ista mare numai să asculți leit ce te Învăț să faci. Uite aici un cap de cuc (a scos din traistă un cap de pasăre ce părea smuls). Te duci Înainte de răsăritul soarelui la fântână, scoți apă neîncepută, pui ciutura
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pe fundul capsulei cu pricina, era pusă ca hârtie de împachetat o filă cu câteva gânduri a cuiva care nu neapărat voia să fie cunoscut peste veacuri, ci doinea și el așa ca ciobanul pe creastă, ca să-și mai ogoiască aleanul. Cred că ar trebui să ne aplecăm un pic asupra ei, fiindcă se vede că din prea plinul amarului zilnic s-a vărsat destul pe fila cu pricina. Să-i ascultăm în liniște doina... „De o bună bucată de vreme
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
acolo, la o vârstă incertă, că stau de vorbă aievea cu oameni care sunt demult oale și ulcele iar totul are un caracter atât de realist, încât la trezire mă mir că au plecat lăsându-mă cu un fel de alean nedefinit și apăsător. Mai nopțile trecute, am avut o asemnea întâlnire cu un personaj foarte pitoresc din satul nostru, unul care se pare că se numea Constantin Axinte, dar pe care toată lumea îl cunoștea drept Costică Tănase, nume preluat de la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și reverie romantică, un tempo rememorativ elegiac și răbufniri tonale dure, insule de pax magna și accente de "blues" american, toate vorbind despre un posedat de miraje. Poet în tot ce atinge! Eros și Thanatos, iluminări de gânditor nesistematic și aleanuri afective în frazare folclorică, antinomii întemeind un confubulatorium antrenant, plin de surprize, toate (de o neistovită sinceritate confesivă) acționează în nesfârșite modulații variaționale. "Sunt un poet comun, / un individ comun ca orișicare (...) Posed o fabuloasă experiență a sărăciei (...) / am mers
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tind" afirma, cu câteva luni înaintea sfârșitului, neliniștitul într-o Idilă; ulterior, nervii clocotitorului din Logodnă, sărind "ca dracii", sunt gata să plesnească. Senzația de vacuitate (Gol) echivalează cu nonființarea; iubirii i se alătură contrapunctic ura "ca un scut" (Maturizare); aleanul înaltului din Dor coexistă cu nevoia de profunzime: Sunt spiritul adâncurilor!" Flancat de brazi, de stele și repudiind singurătatea, pateticul din Confesiuni se autodefinea ca exponent plural: "Să observați că niciodată / N-am fost singur cu mine cum mulți au
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
iubita, ca o Crăiasî din povești, cum îi apăruse de atîtea ori, cînd era vie... "Dar nu vine, în veci nu vine... (s n.) În zădar suspin și sufăr Lîngă lacul cel albastru, Încărcat cu foi de nufăr. Furat de alean, s-a așezat la umbră, sub stejar, ca să asculte freamătul codrului, pitpalacul, glasul izvorului și al păsărilor. La stejar am spus: stejare, Unul cu-altul hai să ținem! Dar stejarul trist răspunde: Mergi în lume ori și unde, Las așa
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în pădure, își exprimă preferința pentru aceste locuri aflate departe de zarva mulțimii, pentru aceste zone mărginașe, zone-limită. Obscuritatea și pustietatea pădurii („this shadowy desert, unfrequented woods”) creează un spațiu al melancoliei, unde Valentin se destăinuie: Însingurat îmi cat aici aleanul În cântec jalnic de privighetori, Atât de potrivit durerii mele1. Refugiu al melancolicului, desigur, numai că pădurea este totodată și un loc al violenței, al dezlănțuirii instinctelor primare: Silvia, căzută în mâinile proscrișilor, este salvată de Proteus, care însă așteaptă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pedagogică, București. . Robert Floru, Stressul psihic, 1974, Editura enciclopedică română, București., p. 188. . Invitație la cunoașterea de sine, 1970, Editura științifică, București, p. 87. . Vezi, De l’angoisse a l’extase, 1926; Les Obsessions et la Psychasthénie, 1903, Libraire Félix Alean, Paris. . Idei delirante și deliruri, 1993, Editura Universității de Medicină, Iași, p. 4. . Scrieri, 1982, Editura Eminescu, București, particularit. 358-359. . Les delires passionnels, 1921, L’encephale, Paris. Aceasta pentru că, spune el, nu oricine îl poate vedea sau auzi pe Dumnezeu
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
22); nebun (21); suferință (21); lipsă (20); familie (16); mamă (14); amintire (13); dorință (13); mare (13); părinți (12); iubit (11); acasă (9); jale (9); nostalgie (9); depărtare (8); de mamă (7); lacrimi (7); melancolie (7); singurătate (7); copilărie (6); alean (5); așteptare (5); departe (5); greu (5); trist (5); drag (5); frate (4); puternic (4); sentimente (4); suflet (4); timp (4); țară (4); amar (3); amintiri (3); distanță (3); de ducă (3); duce (3); imens (3); inimă (3); lipsa cuiva
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
interioară a versurilor, sensibilitatea reflexivă. În proiectele sale viza vârsta mitică și eroică a istoriei neamului, fiind atras de misterele genezei; și-a propus o epopee dacică, "o mitologie proprie românească". În unele poezii apare sentimentul dorului, "o stare de alean și de elan" (George Munteanu), o formă de viață, o stare de suflet, un sentiment care ne singularizează între alte popoare. Eminescianismul a prefigurat atitudini estetice noi între care simbolismul, expresionismul, existențialismul. Simbolismul lui Bacovia își află izvoarele și în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la prima vedere, dar o creație artistică este cu atât mai profund individualizată, iar autorul ei cu atat mai distinct conturat, cu cât în substanța acesteia se încorporează o cantitate mai mare din gândirea și simțirea unei întregi societăți, din aleanurile și năzuințele unei întregi epoci. Pentru ca o operă artistică să fie strict personală, emanație exclusivă a unui creator trăind într un absurd turn de fildeș - care de fapt nu a existat niciodată pentru că artistul este un exponent social ar trebui
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
însuși, prin părinții săi și prin toate generațiile de țărani români care s-au sedimentat la temelia ființei sale și din adâncurile cărora s-au ivit, o dată cu harul de a le zugrăvi, cuminte și frumos, chipurile și meleagurile, năzuințele și aleanurile, strădaniile și împlinirile, roadele muncii lor și ale pământului străbun. Prin asemenea relații cu viața, cu uimitoarele frumuseți ale naturii și cu oamenii care trăiesc într-o comuniune milenară cu ele, Mihai Cămăruț se înscrie în marea familie spirituală patronată
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]