1,700 matches
-
respectând dimensiunile reduse ale Pieței Operei. Această fațadă relativ scundă este decorată în catul de jos cu grupuri sculpturale în al căror program iconografic se înscriu manifestări artistice în legătură cu drama muzicală: "Dansul", "Armonia", "Muzica" și "Opera". Cel mai celebru grup alegoric din acest program este "Dansul" postclasicistului Jean-Baptiste Carpeaux, care împodobește flancul stâng al portalului din dreapta și o înfățișează în figura centrală pe Helene Racoviță (1845-1891). Nivelul superior al fațadei este structurat prin perechi de coloane înalte. Arhitrava se află în spatele
Opéra Garnier () [Corola-website/Science/296919_a_298248]
-
(în , din grecește: δεκα - "zece" și εμερον - "zile", subtitlu: "Prencipe Galeotto") este o colecție de o sută de nuvele, scrise între 1349 și 1351 de umanistul italian Giovanni Boccaccio (1313-1375). Este o operă alegorică, cunoscută pentru poveștile sale despre iubire, care apare sub toate aspectele sale, de la punctul de vedere erotic până la cel tragic. Dincolo de popularitatea sa, "" rămâne un document important despre viața și obiceiurile din Italia secolului al XIV-lea.
Decameronul () [Corola-website/Science/306576_a_307905]
-
lui Tudor din 1821. Prima parte, intitulată „Domnia lui Constandin Vodă Hangerliul” a terminat-o în 1800, la o "„copilărească vârstă”". Alte lucrări mai de seamă ale sale au fost o cronică în versuri despre „Anul 1848” și un poem alegoric numit „Dăslușire”. Crezul său ca istoric și l-a exprimat într-o poezie celebră, intitulată chiar „”: Cronicile sale au fost publicate întâi de B. P. Hasdeu (1884), apoi de Gr. Tocilescu (1885 - 1891) și de G. T. Kirileanu (1942). O
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
București (respectiv Institutul "Nicolae Grigorescu"). În anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. a practicat toate genurile sculpturii, cultivând forme pline, robuste, având ca ideal simplitatea realității. Portretele, seriile de maternități, evocările istorice ("Dragoș Vodă și Zimbrul"), reprezentările alegorice ("Atlas", "Pescarii", "Victorie") converg spre manifestarea unei plenitudini, a unui optimism bazat pe afirmarea imaginii umane. Expoziții personale: Expoziții de grup: "Medrea a lăsat o operă imensă ce abia încape într-un muzeu. Ori și unde te întâlnești cu ea
Cornel Medrea () [Corola-website/Science/297688_a_299017]
-
facultatea de a lua decizii canonice prin "iğtihăd", posibilitate „închisă” definitiv în secolul al XII-lea pentru sunniți. Ismaeliții, sau șiiții septimani („cu șapte imami”), sunt deseori considerați a fi extremiști. Heterodoxă față de sunnism, doctrina septimană insistă asupra unei interpretări alegorice, chiar gnostice, a textelor sacre și crede în metempsihoză. Acestora nu li se transmite decât o singură dată adevărata cunoaștere, câștigată sub conducerea unui imam. Doctrina arată evidente influențe ale maniheismului iranian, ale neoplatonismului și probabil ale gândirii indiene. Ezoteric
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
În acel timp viața de curte se găsea sub puternica influență a Franței, influență care se remarcă și în creația timpurie a lui Chaucer, în special prin scrierile lui Guillaume de Machaut și Jean Froissart și, mai ales, prin epopea alegorică ""Le Roman de la Rose"" de Guillaume de Lorris și Jean de Meung, pe care Chaucer îl traduce în limba engleză. Prima operă mai importantă din această perioadă este "Cartea ducesei" (""The Book of the Duchesse"", 1369), o elegie concepută în cadrul
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
de la Rose"" de Guillaume de Lorris și Jean de Meung, pe care Chaucer îl traduce în limba engleză. Prima operă mai importantă din această perioadă este "Cartea ducesei" (""The Book of the Duchesse"", 1369), o elegie concepută în cadrul unei viziuni alegorice cu prilejul morții lui Blanche, soția lui John of Gaunt. Opera literară a lui Chaucer din anii 1372-1385 este strâns legată de însușirea concepției umaniste și a culturii laice cu ocazia călătoriilor sale în Italia. În "Parlamentul păsărilor" (""The Parlament
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
cel prudent si echitabil" (martie 1712). Urmează apoi romanul burlesc, dar și psihologic în cinci volume și în stil "prețios" " Aventurile lui *** sau Efectele surprinzătoare ale simpatiei " ( 1713 - 1714) , apoi romanul "Trăsura împotmolită" în 1714 și în acelaș an povestirea alegorică "Le Bilboquet" - considerată un exemplu al esteticii rococo. Sub impresia prieteniei cu La Motte și cu Fontenelle participă la reluarea polemicilor inițiate mai dinainte de către Charles Perrault între "modern" si "vechi" ,Marivaux situându-se de partea amicilor săi , partizani ai
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
din 1758 , moare la Paris, se pare, de o pleurezie la 12 februarie 1763 la vârsta de 75 ani.Fiicei sale îi poate lăsa prin testament doar puține resurse de venit. 1/Comedii: 36 a/cu subiect filosofic,mitologic, utopic, alegoric despre experimentări sociale: b/cu subiect romanesc : c/despre viața cotidiană, moravurile : d/sentimentale , psihologice, consacrate metafizicii inimii': - cu multe jocuri de limbaj e/despre teatru 2/ Tragedie Moartea lui Hannibal (Annibal)1720 3/Romane neterminate; de tinerețe 4/Eseuri
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
o înțelegere rapidă. Printre simbolurile cele mai utilizate se numără: În secolul al III-lea, simbolismul nu mai este suficient, iar pictura trece la teme figurative, ca instrument de propagandă pentru creștinarea păgânilor, Hristos fiind figurat în mai multe ipostaze alegorice pentru a-l deruta pe cel neavizat într-o perioadă de mari persecuții. Cele mai frecvente reprezentări sunt: Treptat, imaginile devin tot mai narative, cu subiecte din cărțile sfinte, din care predomină cele referitoare la viața și minunile lui Isus
Arta paleocreștină () [Corola-website/Science/315179_a_316508]
-
orașului au început în noiembrie 324 și s-au încheiat în 336, orașul fiind inaugurat pe 11 mai 330. Pe 11 mai, anual, se desfășurau festivități de celebrare a construirii orașului, manifestate prin jocuri la hipodrom, procesiuni în jurul unui car alegoric ce transporta statuia împăratului, înălțată pe coloana de porfir, construită pe timpul împăratului Constantin. Noul oraș avea să devine o copie a vechii Rome, orașul fiind construit pe șapte coline. Orașul a fost denumit ca "„Noua Roma”" sau "„A doua Roma
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
trebuiau îndeplinite în mod obligatoriu în fața lor: prestări de jurăminte, decizii administrative, hotărâri ale tribunalelor. Obligația de venerare a imaginilor împăratului impunea norme precise de reprezentare portretistică a persoanei sale sacre. Adeseori caracterul iconografiei imperiale, nimbul auriu, atitudinea maiestuoasă, figurile alegorice, cadrul triumfal, reprezentarea curții imperiale cu fastul ei, simbolurile creștine, semnul crucii în primul rând, figurând în portretele împăratului și în scenele solemne ale picturii de curte, sunt identice celor ale iconografiei religioase. Și în iconografie, Biserica orientală s-a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
1948 după ce fusese incendiată de germani în timpul retragerii lor din Praga în 1945, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. A fost din nou reparat în anii 1994 și 2006. este decorat în partea sa superioară de patru figuri alegorice reprezentând, în ordine și de la stânga la dreapta, următoarele: Cadranul astronomic se prezintă sub forma unui astrolab. Fondul său reprezintă Pământul și cerul, ca și umbra Soarelui. Pe acest fond sunt reprezentate patru elemente principale: cercul zodiacal, un cerc rotitor
Ceasul astronomic din Praga () [Corola-website/Science/327297_a_328626]
-
fost construită în anii 1905-1912, în urma unui concurs de proiecte, după planurile arhitecților Antonín Balšánek și Osvald Polívka. Clădirea a fost construită într-un stil arhitectonic ce face trecerea de la istoricism la Art Nouveau, iar exteriorul este decorat cu artă alegorică și stuc. Cele două aripi ale clădirii sunt unite într-un unghi ascuțit. Fațada aflată la intersecția celor două corpuri conține portalul de intrare și deasupra sa un balcon, înfrumusețat de un arc mare, semicircular, cu un citat al lui
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
lui Svatopluk Čech despre gloria orașului Praga. În arcul semicircular se află un mozaic semicircular intitulat "Omagiu Pragăi", ce a fost realizat și asamblat de Karel Špillar. De o parte și de alta a cupolei se află două grupuri statuare alegorice realizate de Ladislav Šaloun, ce reprezintă "Degenerarea poporului" și "Reînvierea poporului". Sala Smetana servește ca sală de concerte și sală de bal. Ea are o cupolă din sticlă. Clădirea a fost decorată cu opere de artă realizate de cei mai
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
Teatrul Național din Iași. A fost inaugurată oficial în seara zilei de 21 decembrie 1914, cu piesa „Lorica noastră” a Naționalului bucureștean. De asemeni elevii liceelor din localitate au prezentat un program artistic coruri, cântece, dansuri populare și un tablou alegoric pe tema „Sărmanul Dionis”. Pe scena acestui teatru au apărut figuri de seamă ale vieții artistice și culturale românești. Aici a răsunat ultima oară în orașul său natal, cu ocazia „Congresului Ligii Culurale” a răsunat vocea marelui savant Nicolae Iorga
Teatrul Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/314120_a_315449]
-
proceselor”. Exteriorul clădirii are influențe urbane, iar corpul central este construit într-un stil al Renașterii franceze. Partea centrală a fațadei este puțin decroșată și marcată de șase pilaștri puternici. Sub bolțile construcției, deasupra intrării principale, sunt amplasate șase statui alegorice, care semnifică (de la stânga la dreapta): "Atenția, Vigoarea, Legea, Justiția, Elocința" și "Adevărul", sculptate de Carol Storck, Frederic Storck, Wladimir Hegel și George Vasilescu. Alte două statui, care flanchează ceasul de pe acoperiș, semnifică "Forța" și "Prudența". Clădirea Palatului de Justiție
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
cele mai subtile și eficiente mijloace de propagandă din istoria islamului. Din locurile lor de recluziune au început să trimită misionari în întreaga lume islamică pentru a-și prezenta doctrina, cunoscută ca "bățin" (interior, esoteric). Potrivit acesteia, Coranul trebuie interpretat alegoric, căci adevărul se află în sensul esoteric pentru care forma aparentă ("ẓăhir") nu este decât un văl menit să acopere adevărul de ochii neinițiaților. Novicele era inițiat, după ce jurase că va păstra secretul, în elementele doctrinei ezoterice, printre care: crearea
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
nimfe, si un glob ocular este suspendat între două brațe vânjoase. Toate acestea sunt povești figurativ urbane fantastice venite din arhaicul romaneasc combinate cu cultura pop americană. Dion dezvolta un bogat vocabular vizual și o expresie grafică producând un desen alegoric și o ilustrație neosuprarealista. Trăiască Dada cu un accent românesc! Valery Oisteanu Iscoditor tăcut al celor ce frământa, atent mereu să dea înțeles atâtor neînțelesuri, să pună diagnostic horoscopicelor tălăzuiri umane, cu vibrări de la celula până în largul univers, captează permanent
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
Actorul Mihail Pascaly”), dar are și înclinații spre "romantism" („Copiliță rugându-se”). Acesta are realizări și în domeniul sculpturii monumentale, creând statuia lui "„Gheorghe Lazăr”" din Piața Universității din București și "statuia lui „Gheorghe Asachi”" de la Iași, dar și figuri alegorice precum „"Justiția"” și „"Agricultura"” de la Banca Națională din București. Un oponent al neoclasicismului lui Georgescu este Ștefan Ionescu-Valbudea, ce pune accent pe anatomia umană, caracterizată prin forță și dramatism. Dintre lucrările sale se remarcă „Mihai Nebunul” și „Speriatul” fiind tratate
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
Walking în My Shoes", al doilea single și a doua piesă (locul 14 în topul britanic), este apreciată de fani că singura rivala a lui "Enjoy the Silence" la titlul de cea mai bună piesă Depeche Mode realizată vreodată. Clipul alegoric trimite la "Infernul" lui Dante, iar expresia emoțională penetranta devine cu atât mai vibrantă în versiune live. "Condemnation" evocă simbolic drumul Golgotei parcurs de Dave Gahan într-o personificare cu iz blasfemic. Că identitate sonoră, acest al treilea single, care
Songs of Faith and Devotion () [Corola-website/Science/306206_a_307535]
-
spân lang="ro-RO">În </spân><spân lang="ro-RO"><i>Istoria artei românești (2007),</i></spân><spân lang="ro-RO"> Vasile Florea observa că există o mare diferență între ipostază Mariei Rosetti din portretul semnat de Rosenthal și tabloul acesta „patetic” și alegoric - </spân><spân lang="ro-RO"><i>România Revoluționară</i></spân><spân lang="ro-RO"> - pentru care i-a servit drept model. Într-adevăr, Maria Rosetti cea din portret apare pe un fundal peisagistic (copaci și dealuri, cer și apa) într-o ipostază
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
Acest tip de organizare a spațiului pictural, pe care îl va utiliza și Ciucurencu, un secol mai tarziu, creează simultan monumentalitate și proximitate. Iar taranca română pentru care a servit drept model scoțiana Mary Grant (Maria Rosetti) este o reprezentare alegorica a ”ideii naționale”, inspirată de lucrarea prezentată cu 20 de ani mai devreme la Paris de Eugene Delacroix, </spân><spân lang="ro-RO"><i>Libertatea călăuzind poporul</i></spân><spân lang="ro-RO">.</spân></p> O cvasi-alegorie: universalul semnificației și realismul reprezentării
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
poporul</i></spân><spân lang="ro-RO">.</spân></p> O cvasi-alegorie: universalul semnificației și realismul reprezentării Dincolo de compoziție și tematica, există un element ”tare” care conectează, prin spațiu și timp, lucrările lui Ciucurencu, Rosenthal și Delacroix, si care constă în reprezentarea alegorica a ideii revoluționare prin intermediul unei figuri feminine. Libertatea... lui Delacroix, din 1830, fusese creată în interiorul unui context extrem de bogat în această privință. Joan B. Landes arată în <spân lang="ro-RO"><i>Visualizing the Nation: Gender, Representation and Revolution în Eighteenth
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
creată în interiorul unui context extrem de bogat în această privință. Joan B. Landes arată în <spân lang="ro-RO"><i>Visualizing the Nation: Gender, Representation and Revolution în Eighteenth Century France </i></spân><spân lang="ro-RO">cum reprezentările constând în personificări feminine alegorice ale libertății, justiției sau republicii au jucat un rol esențial în trecerea de la vechiul regim la societatea modernă. Una dintre explicații poate fi următoarea: </spân><spân lang="ro-RO">”</spân><spân lang="ro-RO">Proliferarea alegoriei feminine a fost posibilă, de fapt
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]