382 matches
-
că momentul în care ne aflăm este unul din acestea. Nu vor întârzia să afle. Marçal și Marta coborâră din taxi, descărcară din portbagaj câteva pachete, mai puține decât duseseră înainte la Centru, Găsit își revărsă emoția în două entuziaste alergături în jurul dudului negru, și când mașina coborî aleea ca să se întoarcă în oraș, Marçal spuse, Nu mai sunt angajat al Centrului, mi-am dat demisia. Cipriano Algor și Isaura n-au considerat că ar trebui să se arate surprinși, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un zeu, dar tu nu ești un zeu obișnuit...) Valurile Înspumate lovesc În continuare țărmul. Țărmul, eșecul mării, ar spune Proteu. El e profund anticlasic. Fuge pe o elipsă și de aceea vom Întîlni În acest vagabond un zeu baroc. (...Alergătura mea continuă pornește, de fapt, din oroarea ce mi-o dau lucrurile care mor. Simt cum fiecare clipă moare În brațele mele. Și atunci mă Îneacă un dezgust profund care mă face să azvîrl cadavrul acelei clipe și să alerg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
pentru că știu totul despre cei care fug de memoria lor. Nu mă pot ascunde Într-un surîs. Mă ascund În fuga mea continuă. Oroarea de ceea ce moare mă urmărește ca o fiară, gata să mă sfîșie dacă aș renunța la alergătura mea. Mă tem să-mi privesc Îndelung chipul În apă. Mă tem să nu observ și pe fața mea timpul...) Iată deci condiția eternității, spune Proteu. Schimbarea perpetua este soluția, nu piramida. Nemurirea lui este o eternă succesiune de măști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cineva că nu avem evenimente... Netezi colțul feței de masă. Femeia se ridicase, cu coșul de pâine în mână. O privi. Momentul de pace al zilei. Micul dejun îl fortifica; un reper calm, în debutul unei noi zile. După aceea, alergături și bușeli. Cozi, fișele de bibliotecă, scrisorile către autorități, iar cozi. Ascultă. „Faptele, așa cum le vom relata pe scurt, în aceste rânduri, par desprinse dintr-un film despre Ku-Klux-Klan sau despre vânătorile de vrăjitoare. Vânătoarea de vrăjitoare din cartierul...“ Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când prea puțini își mai aminteau de el. Îl dăduseră afară până și de la șefia Asociației Pensionarilor. Ăștia noii, strada mai ales, habar nu mai aveau de înaintași. Pragmatici, mereu zoriți, puși doar pe joburi bănoase și într-o veșnică alergătură. „Măcar de-ar fi de cursă lungă“, își spunea, „dar nu cred că rezistă mai mult de zece-douăzeci de ani.“ „Doamna are dreptate“, se răsuci, aplecat spre el, bărbatul din față. „Întâmplarea face că îl cunosc pe cetățeanul de la agenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mult la sigur că au băgat serviciile chestia asta ca să dea lumii de-o preocupare serioasă, să nu mai urle că ce bine era înainte. Se gândea la ăștia tinerii, de acum. La anii lor, nu mai știu nimic de alergătura vieții, de cursa zilelor. Era specialist în alergări. Ținea mereu să iasă mereu în frunte. Când cu Festivalul Tineretului din ’53, câștigase chiar premiul doi cu compoziția „Alergând în calea zorilor.“ Un tablou mare, patru metri pe doi jumate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
L-am zărit! Era acolo, puțin dezamăgit, jucându-se cu stratul de zăpadă, proaspăt depus. Nu i-am lăsat prea mult timp să-și revină... Bună! Sunt Vera. Scuze pentru Întârziere... M-am prezentat fugar, Încă mai gâfâiam după atâta alergătură. L-am rugat să mă urmeze... acasă la mine! M-a privit mirat și contrariat, dar m-am prefăcut că nu observ. La un moment dat mi-am adus aminte că am luat și aparatul de fotografiat. Am insistat să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am atâtea treburi: să merg după vin sau rachiu, să aduc lemne pentru iarnă. Apoi, nu mai spun de nutreț, fiindcă aici poposesc atâtea harabale cu mărfuri și animalele trebuiesc hrănite. Nu mai spun de oameni... Și toate aestea înseamnă alergătură... Dacă muierea îl vrea pe hoț”... ― Aștept un răspuns, hangiule! Acesta a tăcut, plecând fruntea, ceea ce ar fi putut însemna o acceptare tacită a situației... Lotrul l-a întrebat din nou: ― Ce ai de spus? Nici un răspuns. ― Asta ar însemna
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vă aduceți aminte ce înseamnă armata!” Mărșăluiau pe la periferia târgului de vreun ceas, schimbând mereu bagajul dintr-o mână în alta. Pe fruntea multora au apărut broboane de sudoare. Dumitru cunoștea locurile, fiindcă acolo a făcut armata de drept. „Câtă alergătură am tras eu pe dealurile de lângă acest târg! Uite colo la stânga se vede cazarma”... „Iaca și poarta cu ghereta santinelei. Nu s-a schimbat nimic. Doar soldatul care dă onorul - când intră sau ies superiorii. Și câți s-or fi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dojenea Dumitru în gând. Pe la Crâșma din drum, lui Todiriță i-a scăpat un oftat adânc. ― Da’ ce jale așa mare te-o cuprins, omule, de oftezi atât de tare? ― Ei! Simt și eu că am scăpat de ordine, de alergătură și de corvoadă - a răspuns Todiriță neconvingător. „Asta s-o creadă mutu’! Tu îți rumegi necazul precum își mușcă calul zăbala. Da’ poate ți-a veni și ție mintea țăranului cea de pe urmă...” Când au ajuns la Fântâna cu răchiți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
apucat să verific dacă...” ― Todiriță, vezi dacă telefonul cela mai are viață. După câteva clipe, a venit răspunsul: ― Îi mut, Dumitre! „Asta era”. ― Vedeți, poate capătă glas amărâtul cela de telefon. Mă duc să văd ce ordine sunt. După o alergătură bună, gâfâind, a intrat la comandantul bateriei. ― Să trăiți, domnule căpitan! În adăpost se aflau și ceilalți comandanți de tunuri. Căpitanul, cu chip înnegurat, a vorbit scurt: ― Am primit ordin să pornim spre vest. Scopul: să asigurăm aripa dreaptă a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
este singur, aduce vești." Și omul acela se apropia din ce în ce mai mult. 26. Caraula a văzut un alt om alergînd; a strigat la portar: "Iată, un om aleargă singur singurel." Împăratul a zis: "Și el aduce vești." 27. Caraula a zis: "Alergătura celui dintîi pare că e a lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc." Și împăratul a zis: "Este un om de bine, și aduce vești bune." 28. Ahimaaț a strigat, și a zis împăratului: "Este bine de tot!" S-a închinat înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
ca să mă trezesc suspendat în gol, lipsit și de relațiile din lumea literară, și de timpul pe care ar fi trebuit să-l consacru (odios termen, la care parcă mă văd revenind) altor activități legate de roman decât scrisul propriu-zis - alergătura după edituri, sponsori... Am uitat să-ți spun că și primul meu roman adună muște și excremente de pisici pe dulapul din camera de lucru, până o lua mama una dintre deciziile ei eroice și s-o apuca să arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe podeaua mașinii și cu capul răzimat de marginea canapelei, către fereastră. Mama lui asigurase ușile. Nu era niciun pericol. Până acasă, în fața blocului, nu s-au mai trezit. Oare ce vise credeți c-au avut ei după așa mare alergătură și veselie? Oare ce meserii își aleseseră în visele lor? Dar voi, copii, voi v-ați gândit ce să vă faceți când veți fi mari? MUNTELE SIHAȘTRILOR Ultimele zile de școală par cele mai lungi. Minutele par a nu se
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Cu toate astea mi-a rămas crâncen înfiptă în creier exclamația ei: ce mare lucru e să fii profesor universitar, și nu mi-am dat seama de asta decât mult mai târziu. VIII Din cauza avortului Mihaelei am întrerupt câtva timp alergăturile pentru găsirea unei case. Le-am reluat însă cu mai multă râvnă după însănătoșirea ei. După-amiezile, când n-aveam serviciu, colindam cu jurnalul în mână cercetând anunțurile și verificând la fața locului imobilele de vânzare. Nu găseam însă ceva potrivit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sunt ca o haină învechită, destrămată, ponosită. Totul în mine poartă pecetea altcuiva decât a mea, încât simt că nu-mi mai aparțin deloc. Dar atunci, totuși, cui aparțin? Nu cui trebuie, asta-i limpede! Întotdeauna am fost într-o alergătură haotică, dar o alergătură impusă de alții, inconștientă și neambiționată de nimic. Însă, deși m-am grăbit toată viața mea mereu, n-am ajuns niciodată nicăieri... Și - lucru bizar! - am făcut asta în chipul cel mai natural cu putință, ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
învechită, destrămată, ponosită. Totul în mine poartă pecetea altcuiva decât a mea, încât simt că nu-mi mai aparțin deloc. Dar atunci, totuși, cui aparțin? Nu cui trebuie, asta-i limpede! Întotdeauna am fost într-o alergătură haotică, dar o alergătură impusă de alții, inconștientă și neambiționată de nimic. Însă, deși m-am grăbit toată viața mea mereu, n-am ajuns niciodată nicăieri... Și - lucru bizar! - am făcut asta în chipul cel mai natural cu putință, ca sub o stare de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
apă, după o clipă, din nou. Adevărul e că aici, la mare, totul se simplifică. Dispar miile de lucruri mărunte care-mi îmbîcsesc ziua în București. Dintr-o dată, redescopăr că esențiale sunt doar viața, iubirea și moartea. Restul e spectacol. Alergătură. Amăgire. Și ar avea vreun sens să protestezi? Nimeni nu ne-a făgăduit nimic la naștere. Dumnezeu nu ne datorează nimic, orice reproș ar fi ridicol. Să fiu mai clar, dacă pot. N-aș zice că devin "altul" la mare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ieftine și ar fi chiar păcat ― zice unul din "cunoscători" ― să fie pierdută "ocazia". Basarabenii se dovedesc cei mai informați. Ei vin des la Odesa și cunosc "piața". Mă țin după grup, pe străzile rău luminate, ușor sâcâit de această alergătură, ceea ce face ca și întunericul să mi se pară sordid. Îmi e teamă să pornesc singur spre port. Dacă nu nimeresc? Rusește nu știu, risc să mă rătăcesc. În fine, după ce plasele s-au umplut cu sticle de votcă și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
însă nu vezi cum te poți descurca foarte repede și bine, uf, uf, tragi pe jos o fugă până la pelendava, orășelul în care ai aflat că se produc rochii de mireasă, speri să găsești una să îți vină ca turnată, alergătură grea este asta și anxietatea ta crește la cote de nesuportat, iei un extract de semințe de petunii magice, care dă dumnezeu și te mai liniștește puțin. șase în al treilea loc: în jurul tău roiesc treizeci de fetițe cu cap
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
semicursieră, cu sacoșa de voiaj aruncată dezinvolt pe spate, la o vârstă când energia mea, liberă de orice constrângere, se manifesta cu o forță poate chiar mai mare decât în prima tinerețe. În lipsa unui telefon acasă, toate treburile care presupuneau alergătură și întâlniri le rezolvam bătând orașul în lung și-n lat pe bicicletă. Nașa mea a intrat ațintindu-mă cu o privire concentrată, care se dorea neutră. Trebuia să mă fi bucurat de surpriză? Lumina slabă din tavanul holișorului îi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
copaci, la stânci sau gropi. Înfricoșat el gonea cu o iuțeală amețitoare, iar stăpânul său, în culmea furiei, striga și-l lovea cu pumnii, nefăcând cu aceasta decât să-i intețească fuga. După vreo trei leghe și mai bine de alergătură, un șanț adânc li se ivi în cale. Cal și călăreț au căzut în el și nu i-au găsit fundul așternut cu puf sau cu trandafiri. S-au lovit rău, dar au avut norocul să scape cu oasele întregi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Dumnezeu pentru pacea a toată lumea. Protosinghel Lavrentie Stareț Sinait * 12 august 1985 Aici la Mănăstirea Secu e loc de aducere aminte a celor de demult petrecute în cultura acestei țări, dar și prilej de alinare și odihnă a sufletului după alergătura de peste an. Obiecte expuse, fortificațiile și construcțiile de aici, ne arată că suntem un popor cu o veche istorie care poate spera la un viitor pe măsura faptelor sale glorioase. Semnătură indescifrabilă * 106 24 august 1985 O regăsesc mereu aceeași
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
vorba vine...) cei care trebuiau să păzească, bine rahatul încuiat sub șapte lacăte, ca să nu iasă la iveală și să miroase. Și nici măcar nu este vorba de miros, fiindcă și parfumul miroase, ci afacerea aceasta care pute de-a dreptul. Alergătură, telefoane, jurăminte că nu-i așa, ci viceversa, hârâială, cotonogeală pe sub mesele diplomatice, rugăminți, amenințări, flota a șaptea, limba soacrei ( asta mai lipsea aici!) și tot specialități din acestea, ale casei americane, au fost puse pe tavă, pentru a fi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
oraș. Era în toamna anului 1946, pe când încă se mai putea intra în București fără opreliști, regimul comunist încă nu declarase închise marile orașe, și aveau și ceva bani strânși de la nuntă. În cele din urmă, după multă tevatură și alergătură, găsiseră exact ceea ce-și doreau: o căsuță bătrânească, dar încă zdravănă, cu ceva curte împrejur și cu o grădiniță de flori în față, pe undeva prin apropiere de gara Filaret și de Parcul Carol. De acea căsuță Mariana se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]