920 matches
-
de comportarea la nivel atomic si nuclear. , cu precădere dinamica fluidelor, constituie un domeniu de cercetare activ cu multe probleme nerezolvate sau rezolvate parțial. Mecanica fluidelor poate fi formulată printr-un formalism matematic avansat bazat pe teoria ecuațiilor diferențiale și algebra complexă. Modelul matematic este obținut și prin întrebuințarea calculului numeric implementabil pe diverse programe CAE de simulare. De asemenea, folosind proprietatea vizibilității deosebite a curgerii, fluidele pot fi analizate comportamental prin metoda vizualizării traiectoriilor particulelor. Studiul mecanicii fluidelor datează încă
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
Ion Luca Creangă (n. 1911, Adâncata, Suceava - d. 1986) a fost un matematician român, cu contribuții deosebite în domeniul geometriei și algebrei. A rămas orfan de tată pe când avea un an. Cursurile primare, secundare și superioare le-a parcurs la Iași. În 1931 obține licența în matematică. Devine asistent la Seminarul de Matematică al Universității din Iași, unde a avut posibilitatea să
Ion L. Creangă () [Corola-website/Science/326928_a_328257]
-
fost numit șef de lucrări la Politehnica din Iași, la Catedra de Matematici Generale. În 1943 este numit conferențiar la aceeași catedră. În 1945 devine profesor de geometrie analitică la Facultatea de Electrodinamică, ca în 1948 să preia Catedra de Algebră a Facultății de Matematică din cadrul Universității din Iași. În perioada 1949-1953 este decan al Facultății de Matematică, iar în 1955 este numit rector. În 1965 a fost numit în Consiliul Național al Cercetării Științifice. Activitatea sa se remarcă în domeniul
Ion L. Creangă () [Corola-website/Science/326928_a_328257]
-
noastre, ca simpli muritori, trebuie să lăsăm Universul să vorbească despre el însuși. Al-Hazen este continuatorul operei lui Euclid și Thabit ibn Qurra. Sistematizează capitolele "secțiuni conice" și "Teoria numerelor", se ocupă și de geometria analitică și de conexiunile dintre algebră și geometrie. Lucrările sale matematice au influențat geometria lui René Descartes și calculul infinitezimal al lui Isaac Newton. Al-Hazen dezvoltă geometria analitică, stabilind astfel legătura dintre geometrie și algebră. De asemenea, a descoperit formula sumei primelor 100 de numere naturale
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
numerelor", se ocupă și de geometria analitică și de conexiunile dintre algebră și geometrie. Lucrările sale matematice au influențat geometria lui René Descartes și calculul infinitezimal al lui Isaac Newton. Al-Hazen dezvoltă geometria analitică, stabilind astfel legătura dintre geometrie și algebră. De asemenea, a descoperit formula sumei primelor 100 de numere naturale (pe care, mai târziu, și Carl Friedrich Gauss a obținut-o, chiar tânăr fiind), dar printr-o metodă geometrică Al-Hazen face una din primele încercări de a demonstra axioma
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
În algebra liniară, pentru un subspațiu "W" al unui spațiu vectorial "V", se numește subspațiu ortogonal (sau complement ortogonal) al acestuia, o mulțime "W" care posedă proprietatea că orice vector al acesteia este ortogonal pe orice vector din "W". Pentru a demonstra
Subspațiu ortogonal () [Corola-website/Science/332702_a_334031]
-
Émile Picard) și își ia doctoratul la București în 1923, cu teza "O clasă generală de polinoame trigonometrice și aproximațiunea cu care ele reprezintă o funcțiune continuă". În același an, 1923, în care intră ca profesor titular la cursul de algebră superioară la Universitatea din Cluj, funcție pe care o deține până la pensionare. În 1948 este ales membru de onoare al Academiei Române. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 7 iunie 1943. În 1963 primește titlul
Theodor Angheluță () [Corola-website/Science/307077_a_308406]
-
A adus contribuții originale în domenii variate ale fizicii teoretice: "rezistența metalelor în câmp magnetic", "absorbția razelor corpusculare grele în materie", "teoria pozitronului și polarizarea vidului", "radiația electromagnetică multipolară", "termodinamică și mecanică statistică", "dezintegrarea pionilor în muoni și neutrini", "reprezentările algebrelor Lie ale grupurilor unitare și ortogonale". În colaborare cu Costin D. Nenițescu, a publicat și lucrări de cinetică chimică organică. Studiind mișcarea unui colectiv de particule punctuale încărcate cu sarcini electrice, aflate sub influența unor câmpuri electrice și magnetice create
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
decenii, a ținut succesiv cursuri de "analiză matematică", "structura materiei", "mecanică analitică", "termodinamică și fizică statistică", "electrodinamică", "teorie cuantică veche", "mecanică cuantică". A inițiat cursuri speciale de fizică teoretică: "mecanică cuantică avansată", "teoria nucleului atomic", "elemente de teoria grupurilor și algebrelor Lie". A fost profesorul preferat al multor generații de studenți, îndrumătorul unor excelente teze de doctorat, mentorul admirat al unor fizicieni de valoare, fondatorul unei active și prestigioase școli românești de fizică teoretică. A fost ales membru titular al Academiei Române
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
este considerat, de asemenea, fondatorul teoriei proiectării circuitelor digitale și calculatoarelor numerice încă din 1937, când, la vârsta de 21 de ani, fiind student la masterat la MIT, a scris o teză prin care demonstra că, cu ajutorul aplicațiilor electrice ale algebrei booleene, se poate construi și rezolva orice relație logică numerică. Aceasta este una dintre cele mai importante teze de masterat din toate timpurile. Shannon s-a născut în Petoskey, statul Michigan. Tatăl său, Claude Senior (1862-1934), descendent al primilor coloniști
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
teorie a comutatoarelor electrice, bazată pe logica booleană cu puțin timp înaintea lui Shannon, în 1935, dar prima publicare a rezultatelor lui Șestakov a avut loc în 1941, după publicarea tezei lui Shannon. În această lucrare, Shannon a demonstrat că algebra booleană și aritmetica binară pot fi folosite pentru a simplifica aranjamentul releelor electromagnetice utilizate pe atunci în comutatoarele liniilor telefonice, apoi a realizat și abordarea inversă, demonstrând că este posibil să se folosească aranjamente de relee pentru a rezolva probleme
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
și aritmetica binară pot fi folosite pentru a simplifica aranjamentul releelor electromagnetice utilizate pe atunci în comutatoarele liniilor telefonice, apoi a realizat și abordarea inversă, demonstrând că este posibil să se folosească aranjamente de relee pentru a rezolva probleme de algebră booleană. Exploatând această proprietate a comutatoarelor electrice de a efectua operații logice a devenit conceptul ce stă la baza tuturor calculatoarelor electronice digitale. Lucrarea lui Shannon a devenit baza proiectării practice a circuitelor digitale, când a devenit larg cunoscută printre
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
la dizertația sa la Cold Spring Harbor Laboratory, finanțat de Institutul Carnegie condus de Bush, pentru a dezvolta relații matematice similare pentru genetica mendeliană, ceea ce a avut ca rezultat teza de doctorat a lui Shannon din 1940 de la MIT, "O algebră pentru genetica teoretică." În 1940, Shannon a devenit "National Research Fellow" la Institutul pentru Studii Avansate de la Princeton, New Jersey. La Princeton, Shannon a avut ocazia să discute despre ideile sale cu oameni de știință și matematicieni influenți, cum ar
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
stins din viață în urma unui cancer cu evoluție foarte rapidă. După dorința să, a fost incinerat, iar urna a fost depusă la Cimitirul Bellu. Opera să se axează pe studiul unor probleme fundamentale de teoria funcțiilor de variabilă complexă, geometrie, algebra și topologie. Continuând tradiția marelui sau înaintaș Dimitrie Pompeiu, își începe activitatea de cercetare cu contribuții originale valoroase în teoria funcțiilor de variabilă complexă. Astfel teza să de doctorat cît și primele lucrări publicate din 1928 privesc teoria funcțiilor poligene
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
Academia Franceză, secretarul acestei prestigioase instituții, marchizul de Condorcet, spunea: „"... il cessa de calculer et de vivre"” („el a încetat să mai calculeze și să trăiască...”). Euler a lucrat în aproape toate ramurile matematicii, printre care geometrie, calcul infinitesimal, trigonometrie, algebră și teoria numerelor. El este o figură reprezentativă în istoria matematicii, iar operele sale, multe dintre ele de interes fundamental, dacă ar fi tipărite integral ar umple între 60 și 80 volume. Numele lui Euler este asociat cu numeroase subiecte
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
Popescu (n. 22 septembrie 1937, Strehaia-Comanda, Mehedinți - d. 29 iulie 2010 în București), a fost un matematician român, cercetător I la Institutul „Simion Stoilow” al Academiei Române și membru corespondent al Academiei Române. El este bine cunoscut pentru contribuțiile sale majore de Algebra și teoria Abeliană a categoriilor abstracte. A publicat pînă în 2008 mai mult de 102 lucrări de matematică în reviste de matematică internaționale și din România. Contribuțiile sale sunt și în următoarele domenii ale matematicii moderne: topologie algebrica, geometrie algebrica
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
și teoria Abeliană a categoriilor abstracte. A publicat pînă în 2008 mai mult de 102 lucrări de matematică în reviste de matematică internaționale și din România. Contribuțiile sale sunt și în următoarele domenii ale matematicii moderne: topologie algebrica, geometrie algebrica, algebra comutativa, teoria „K”, și teoria algebrica a funcțiilor (Elemente de teoria analitică a numerelor, Universitatea din București, 1968). Cartea să „ "Abelian Categories with Applications to Rings and Modules"”, publicată în lb. engleză, continuă să inspire matematicieni din toată lumea. Mai recent
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
în țară și în străinătate [1-20]. A obținut și titlul de doctor docent în 1972 la Universitatea din București. Apoi, acad. Nicolae Popescu și-a continuat activitatea de cercetare în matematică la Institutul de Matematică al Academiei Române, în grupul de Algebra (Algebra research group), având colaborări internaționale în domeniul matematicii pe trei continente. Din conversații cu acad. dr. doc. Nicolae Popescu se putea constată cu siguranță că dânsul împărtășește anumite idealuri înalte morale, etice și religioase cu un alt faimos matematician, profesorul
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
țară și în străinătate [1-20]. A obținut și titlul de doctor docent în 1972 la Universitatea din București. Apoi, acad. Nicolae Popescu și-a continuat activitatea de cercetare în matematică la Institutul de Matematică al Academiei Române, în grupul de Algebra (Algebra research group), având colaborări internaționale în domeniul matematicii pe trei continente. Din conversații cu acad. dr. doc. Nicolae Popescu se putea constată cu siguranță că dânsul împărtășește anumite idealuri înalte morale, etice și religioase cu un alt faimos matematician, profesorul (de
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
Leș anneaux semi-artiniens, Bull. Șoc. Math. France 96 (1968) 357-368. (with C. Nastasescu). 22. Sur leș epimorphismes plants d'anneaux, C.R. Acad. Sci. Paris 268 (1969) 376-379. (with Ț. Spircu). 23. On the localization ring of a ring, "J. of Algebra" 15 (1970) 41-56. (with C. Nastasescu) 24. Quelques observations sur leș morphismes plats des anneaux, J. Algebra 16(1970), 40-59. (with Ț. Spircu) 25. Le spectre gauche d'un anneau, J. Algebra 18(1971) 213-228. 26. Leș quasi-ordres (á gauche
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
plants d'anneaux, C.R. Acad. Sci. Paris 268 (1969) 376-379. (with Ț. Spircu). 23. On the localization ring of a ring, "J. of Algebra" 15 (1970) 41-56. (with C. Nastasescu) 24. Quelques observations sur leș morphismes plats des anneaux, J. Algebra 16(1970), 40-59. (with Ț. Spircu) 25. Le spectre gauche d'un anneau, J. Algebra 18(1971) 213-228. 26. Leș quasi-ordres (á gauche) des anneaux, J. Algebra 17(1971), 474-481. (with D. Spulber) 27. Leș anneaux semi-noethériens, C.R. Acad. Sci
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
the localization ring of a ring, "J. of Algebra" 15 (1970) 41-56. (with C. Nastasescu) 24. Quelques observations sur leș morphismes plats des anneaux, J. Algebra 16(1970), 40-59. (with Ț. Spircu) 25. Le spectre gauche d'un anneau, J. Algebra 18(1971) 213-228. 26. Leș quasi-ordres (á gauche) des anneaux, J. Algebra 17(1971), 474-481. (with D. Spulber) 27. Leș anneaux semi-noethériens, C.R. Acad. Sci. Paris 272 (1971), 1439-1441. 28. Sur leș C. P. anneaux, C.R. Acad. Sci. Paris 272
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
with C. Nastasescu) 24. Quelques observations sur leș morphismes plats des anneaux, J. Algebra 16(1970), 40-59. (with Ț. Spircu) 25. Le spectre gauche d'un anneau, J. Algebra 18(1971) 213-228. 26. Leș quasi-ordres (á gauche) des anneaux, J. Algebra 17(1971), 474-481. (with D. Spulber) 27. Leș anneaux semi-noethériens, C.R. Acad. Sci. Paris 272 (1971), 1439-1441. 28. Sur leș C. P. anneaux, C.R. Acad. Sci. Paris 272 (1971) 1493-1496. 29. Théorie de la décomposition primaire dans leș anneaux semi-noethériens, J.
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
17(1971), 474-481. (with D. Spulber) 27. Leș anneaux semi-noethériens, C.R. Acad. Sci. Paris 272 (1971), 1439-1441. 28. Sur leș C. P. anneaux, C.R. Acad. Sci. Paris 272 (1971) 1493-1496. 29. Théorie de la décomposition primaire dans leș anneaux semi-noethériens, J. Algebre 2399172), 482-492. 30. Some remarks about semi-artinian rings, Rev. Roumaine Math. Pures et Appl. 17, nr. 9(1973), 1413-1422. (with C. Vraciu) 31. Exemple de inele semi-artiniene, St. Cerc. Math. 26, nr.8 (1974), 1153-1157. (with Ț. Spircu) 32. Quelques
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
anneaux semi-artiniens commutatifs, C. R. Acad. Sci. Paris 276(1973), 1545-1548. 33. Permanence Theorems for semi-artinian rings, Rev. Roum. Math. Pures et Appl. 21, nr.2 (1976), 227-231. (with Ț. Spircu) 34. Sur la Structure des Anneaux Absolument plats commutatifs, J. Algebra 40 (1976), 364-383. (with C. Vraciu) 35. Sur l'anneau des quotients d'un anneau noethérien (à droite) par rapport au système localisant associe à un idéal bilatéral premier, C.R. Acad. Sci. Paris. 36. Some remarks about the regular ring
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]