661 matches
-
Hose Pablo îmi confirmă convingerea inițială. Pentru acest rebel, există o cauză. Instinctiv, el definește poezia ca la carte: abatere, deviere, erezie. E suficient de lucid încât să conștientizeze că norma e în altă parte. Își găsește, pe deasupra și un alibi delicios: platforma Google translate (așa se și numește cartea). Acolo, motorul de căutare oferă, la trecerea dintr-un idiom în altul, variante destul de cinstite (cuvintele sunt echivalate cu destulă acuratețe), dar sub într-o topică cel puțin rizibilă. La fel
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
crimele de război pe care în scenariul său paranoid, Teddy le transportă pe teritoriu american. Cine este artizanul unui proiect dement în care ființele umane sunt degradate fiind folosite ca material experimental? Jocul ficțiunii la marginea realității îi conferă un alibi solid, acela al unei istorii traumatice în care se varsă micul afluent al traumei unui soldat american demobilizat trăind departe de ororile care au loc de cealaltă parte a Cortinei de Fier. De la început, regizorul construiește un castel de nisip
Mind Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6472_a_7797]
-
lumii, fie că pornesc de la „scheme” logico-matematice, precum Anton Dumitriu sau Solomon Marcus, fie că au în vedere modele literare, precum Nicolae Manolescu). Frondeuri precum suprarealiștii au făcut din nedecidabil o adevărată paradigmă, și, pentru a o ranforsa, au găsit alibiuri în științele moderne. Avându-l drept călăuză nedezmințită pe Basarab Nicolescu, tânărul nostru cercetător imersează în mirajul ecumenist al transgresării/ dizolvării unor prejudecăți situabile în interpretarea așa-zis tradiționalistă a realității, în speță euclidiană și aristoteliană. După părerea noastră, cartea
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
apelează guvernanți, oficialități sau membri ai serviciilor secrete, încredințându-i felurite misiuni. Narațiunea (în ramă) urmărește pas cu pas reconstituirea amintirilor fragmentare ale lui Simonini (care nu doar că suferă de lacune de memorie, dar pare a fi și schizofrenic - alibi perfect pentru a plăsmui un narator necreditabil!), suprapuse peste istoria „mare”, frământată, a celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. După o introducere cuminte, marcată de amănunte biografice ale protagonistului (copilăria petrecută în umbra unui bunic cu
Conspirație mondială sau imensă farsă? by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5719_a_7044]
-
în afara stilului propriu-zis - nu mai trebuie creditat. Portretele contemporanilor, cu alură de fișe clinice, trăiesc numai prin spectacolul de sarcasm pe care-l întrețin mocnit. Puțini sunt cei care scapă neatinși de maliția ageră a rafinatului prozator. Având un asemenea alibi aflat la vedere, tirul poate continua nestingherit. Cu precădere în direcția, demult clasicizată exegetic, a tatălui: "27 martie. A treia zi de aniversare a nașterii mele. Ziua în care acum cincizeci de ani, pe 14 stil vechi, Ion Luca din
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
Iliescu!". După ce am punctat astfel factura atît de plastic-intransigentă a analizelor în discuție, să ne îndreptăm atenția spre acele texte în care autorul se oprește cu aceeași justă conștiință asupra unor predecesori. Dorim a crede că cinstirea lor reprezintă un alibi moral al spiritului critic desfășurat aici pe un front larg împotriva eterogenității anomaliilor din actualitate. Un complement binevenit al posturii critice care nu s-ar putea dispensa de un temei istoric, o opțiune ce coroborează militantismul pentru valoare, nu în
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
manifeste, încât sensul însuși al moralității se deplasează. Moral este să iubești cât mai mult și, implicit, să păcătuiești cu gândul și cu fapta. Din povestea biblică a Mariei Magdalena, poetul a reținut parcă numai parcursul de până la convertire și alibiurile sale: nu și regretele, căința. Din nou, asistăm la o asociere surprinzătoare și plastică a codurilor și limbajelor artistice: stilul cavaleresc, cu autoimpunerea amorului platonic (,Dragostea noastră-ncepe-abia acum?/ Desfă lin sufletul în vântul moale/ Ca pe un crin. Eu am
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
a trimis glonțul în vecinul din dreapta - în stînga n-avea pe nimeni -, putînd să-și justifice apoi focul prin mistrețul năruit, împușcat în goana precedentă: porcul în care trăsese moș Damian, singurul rănit și pierdut. Evident, asasinul risca, dar fantasticul alibi i-a reușit." Faptele s-au petrecut înaintea războiului din 1916, iar ancheta n-a putut lămuri nimic. Victima: un armean bogat, un fel de bancher sau cămătar, creditorul moșierului Alecu Druia. Glonțul ucigaș fusese tras de fiul acestuia. Lucrurile
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
cuprinde lumea de la A la Z (după cum și bineînțeles că jocul poate cuprinde lumea de la A la Z)". Dar revenind de îndată, revelator pentru substratul principial al producției d-sale: ,dezlănțuirea de cuvinte și tornadele imagistice au întotdeauna un posibil alibi: debusolarea lumii în care trăim și reflexul acestei debusolări în conștiința individului". Ce putem reține de aci? în primă instanță o incongruență cu un real ,debusolat" atît în sine cît în reflexul său subiectiv (ființa auctorială e negreșit contaminată de
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
punem punct acestei superstiții a textelor și poeziei scrise (...). Sub poezia textelor se află poezia ca atare, fără formă sau text". în pofida faptului că refuză realul - și ajungem la o altă idee din postfața citată inițial - C. Abăluță crede că ,alibiul" ("debusolarea lumii" plus ,reflexul debusolării" în cauză în oglinda conștiinței individului) e în măsură a deveni ,realitate indenegabilă, chiar dacă secundă". Deci aceeași tainică atracție a realului respins, același magnetism al lumii abhorate. De aci provine proliferarea fastuoasă de corespondențe care
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
pedeapsă. Insolită./ Ca și cum îți bei cafeaua de dimineață” (Personaje). Pentru ca această transmutare a datelor realului în zona ficțiunii să nu aibă un aspect de pură gratuitate e nevoie de un tablou al realului cît mai palpabil, constrîngător, avînd aerul unui alibi. Din care motiv semnalele senzorialității înclină prematur spre senzualitate. Jocul copilei cu castanele apare încărcat de sugestii erotice, ca și de gingășii maternale. E o anticameră înfiorată de impulsurile delicate ale feminității in spe (Un miracol). Spre a-și potența
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
expresie a unui "ateu religios". Trecut prin școala expresionismului german, Blaga e un fervent al valorilor vitale, zugrăvind figura Anticristului și deplorînd iremediabila desacralizare a lumii, "tristețea metafizică", vădindu-se mai apropiat de gnostici decît de părinții Bisericii, cu același alibi demonic. Iar la V. Voiculescu predomină, pe fundalul unor similitudini argheziene, temperamentul teluric, pătimașa senzualitate care-l împing spre indecizii și anxietăți, dar și spre o sfidare oarecum naturală a divinității, nutrită de dulceața păcatului specific răsfrîntă în pasta densă
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
puțin de-al profesorilor lipsiți de chef, prost îmbrăcați, demoralizați și ignoranți a ceea ce "se poartă" în domeniul lor de specializare. Așa că domnii politicieni ar trebui să-și ia labele jos de pe ei și să nu-i mai folosească drept alibi pentru politica de exterminare a însăși ideii de român. Iar liderii sindicali înscriși în partide ar trebui să fie membri în singurul sindicat pe care-l merită: al dezonoarei și al dezertării de la datorie.
Tradarea pe bază de cotizație by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12461_a_13786]
-
istoriei românești. Nici modalitatea aleasă mai nou - aceea de a-l aduce pe Iliescu însuși în fața instanței - nu are mari sorți de izbândă. Versatul bolșevic posedă un lung antrenament în astfel de acțiuni. El s-a blindat din timp cu alibiuri, martori, bibliografii, astfel încât să nu se poată smulge nimic de la el. Argumentul vânturat mai nou - cel privind depărtarea în timp și slăbirea memoriei - n-a fost folosit doar de Iliescu. L-a întrebuințat, cu câteva luni în urmă, Athanaie Stănculescu
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
nu ne pot aduce, în prezentele momente cruciale, decît un rău imens. Dar „mitul patriei” constituia doar o introducere a „mitului Salvatorului” în mîinile căruia se afla soarta noastră și care, în chip tot mai impudic, îl folosea ca un alibi al abuzivei puteri personale. Cît de ticălos era Ceaușescu, înspăimîntat de o posibilă mazilire de la Kremlin însă urmîndu-i apucăturile, reiese și din împrejurarea că n-a ezitat a divulga KGB-ului rețeaua patrioților din RSS Moldovenească și a livra sovieticilor
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
relativizîndu-i „trufia", fărîmițîn-du-l în jocul metaforic: „Mai bine adună luna ce cade-n / miresme, săgeată învinsă / și-ntoarsă sub ierbi // iubește-mă cu trupul tău tulbure / cît pentru tăcere / și prăbușire // mai bine sărută-mă în lacrimă sub / roșu amurg" (7). Alibiul pios al acestei malaxări nu-i poate disimula cruzimea. Poetul își proiectează propria „destrămare" (cu un punct de referință blagian) asupra unui univers tot mai ostil, deși decepția e vătuită, stilul ceremonios, împiedicînd patetismele: „cade destrămarea / în noi și albastrul
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
niște game grațioase, care nu de puține ori surprind printr-o anume naturalețe, izvorîtă, paradoxal, din supralicitarea artificialului: "Recit: MIlioane de oameni să fie FAscinați..., SOLar fiind în poezie, LAborios în ce privește Simplitatea comunicării: numai atunci El DOrado-ul valorii e un alibi Recognoscibil." Ceea ce este însă cu adevărat notabil în miniaturalul volum al lui Daniel Pișcu, dincolo de dispunerea în pagină a versurilor, ține de jocul imprevizibil al sensurilor, care par uneori să se ivească din libera derulare a procesului asociativ. Un principiu
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
factori: paradigma criticii indigene din perioada interbelică și starea literaturii momentului de aproximativă "liberalizare". întîi de toate are loc o reconstituire a punților rupte de proletcultism, apoi o restaurare a autorității "instituției" critice, atît în sine cît și ca un alibi pentru ochiul atoateveghetor al forurilor politice diriguitoare (ultimul aspect e interesant în privința unei producții paralele cu literatura oficială, avînd o nuanță clandestină): "Modelul criticii autohtone dintre cele două războaie mondiale a redevenit activ, oferind - pe de o parte - instrumentarul necesar
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
semnătura” (ibidem). Spre a notifica în alt loc că se formează cozi la Apocalipsă, pîinea ca și poezia revenindu-le doar celor sătui. Să fie aici o aluzie la gloria unor barzi cărora li se recunoaște meritul în exces? Cu alibiul unui „complex”, autorul se refuză unor preciziuni: „mă văd nevoit să dau afară un bîlbîit de complex care îmi interzice să-i strig pe oameni pe numele lor prenatale” (Antiteze). Un ditiramb închinat înjurăturii se dezinfectează printr-o aderență programatică
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
altele mai în underground, funcționând după legi obscure dar intuite de toți. Știm că unele lucruri nu se fac, nu răspundem la anumite anchete, trunchiem citate pentru a manipula texte, discriminăm pozitiv și afirmăm negativ pentru a ne crea un alibi, refuzăm ca numele nostru să apară alături de un altul în vreo dezbatere, anchetă, listă, vrem ca poza noastră să fie mai în centru, mai sus și, dacă se poate, puțin mai la dreapta. Spunem democrație, diversitate, toleranță și descentralizare doar
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
Almaș, cu cuvinte memorabile, cu un Carol Nicolaescu care scrâșnește din dinți la fiecare replică și cu patrioți de operetă turnați în decor ca în carele alegorice ale ședințelor de partid sau vizitelor de lucru, dar subliniază și impostura grosolană, alibiul dinastic conferindu-i lui Carol Nicolaescu ceea ce-i lipsea, un cal între picioare și o goarnă în mână. Filmul este de nefrecventat ca documentar, un soi de istoric traversează scena și ne explică ce și cum, în timp ce, imperturbabil, regele își
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
toate cazurile, cineva râde la urmă. Pe drept, sau pe nedrept. Alteori, aparențele rămân netulburate, ca-n Luna de miere. Dincolo de disperarea de-o secundă pe care o trăiesc cucoanele imprudente, musafirul nepoftit în vagonul cu codoșlâcuri nu le strică alibiul. La urma urmei, cui i-ar folosi? Probabil că încurcăturile cele mai celebre, ținând de apele-ape ale caracterului - dacă se poate spune așa - moftangiilor sunt cele din Amici și din Infamie... Decorul diferă, este de berărie fără ștaif, unde oricând
Identitate... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5214_a_6539]
-
subînțeles al ființei. E un transfer compensator. Cu cît ființa pare mai detașată, mai resignată, cu atît textul devine mai expresiv în contul ființei puse în paranteză. Miezul emoțional e ascuns în gogoașa de mătase a formei, presupus ca un alibi al acesteia: "s-a topit sarea zilei în ochi/ praful nopții cenușa literelor/ pe hîrtie/ (abia de îți ții respirația peste ele/ precum un cititor ingenuu analfabet)" (a vorbi. chiar clipa de dinainte). Ca și: "un penet în levitație, pierdut
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
fascinantă: fostul uriaș cu picioare de lut s-a prăbușit sub hățurile piticului cu dosar beton-armat. Ca realitate democratică, totul e de-o mârșăvie respingătoare. Drept urmare, premierea profesioniștilor mai sus citați și a altor câtorva n-a constituit decât un alibi pentru defilarea triumfalistă a numelor responsabile, în mare parte, pentru instaurarea climatului de tensiune și violență din societatea românească. Gala APTR a premiat, la secțiunile cele mai importante, exact personajele care, de ani de zile, contestă întreaga direcție civică, anticomunistă
Scursura catodică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6256_a_7581]
-
știu căror divinus influxibus ex alto, imprecizia scriiturii sau excesul de expresivitate chiar și în acele zone ale discursului teoretic unde se impune mai cu seamă evitarea lor..." Or, Maiorescu, crede autorul nostru, a fost primul care a oferit suportul - alibi teoretic care justifică și încurajează astfel de atitudini. Să observ că acest literaturo-centrism e o stare de fapt generalizată, practic, în lume, peste tot avînd preeminență acei cugetători care creează și în spațiul literaturii sau au contingență cu ea. Dar
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]